Expropriere. Decizia nr. 214/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 214/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.214/A
Ședința publică de la 30.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, a fost reprezentat de procuror - M. B..
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă S.C. D. H. INVESTMENT-SRL, împotriva sentinței civile nr.1106/27.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA.
P. are ca obiect – expropriere.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 02.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 09.09.2013, 16.09.2013, 23.09.2013 și apoi la 30.09.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1106/27.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. D. H. INVESTMENT S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, la data de 19.04.2010, reclamanta . SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, anularea Hotărârii nr.17/2007, în sensul majorării despăgubirilor acordate, obligarea pârâtului la plata dobânzii pentru suma deja consemnată, a sumei reprezentând cheltuielile efectuate până în prezent pentru PUZ-ul elaborat la prejudiciul creat, ca urmare a imposibilității de a mai construi pe suprafața expropriată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat următoarele:
H., una din societățile grupului D. România a devenit proprietara imobilului situat în Oraș Voluntari, zona P., tarlaua 2, Parcelele 45. 46, 47, 49, 50, 51, 52 și 56, Județul I., cu numărul cadastral 3447, în suprafața de 49.819 mp (49.592 mp din măsurătorile cadastrale) (denumit în continuare "Imobilul") în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu . și autentificat sub nr. 434 din data de 29.03.2007 de notarul public P. A. A. și intabulat în Cartea Funciara nr. 2944 conform încheierii nr._ din data de 02.04.2007.
Imobilul mai sus evidențiat a fost supus procedurii exproprierii în baza Legii nr. 198 din 25.05.2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construire de autostrăzi și drumuri naționale, coroborate cu prevederile art. 9 alin. 7 și alin 8 din HG nr. 941/2004 de aprobare a normelor metodologice a Legii nr. 198/2004 și cu cele ale Hotărârii Guvernului nr. 1124/18.09.2007 publicata în Monitorul Oficial nr. 657/26.09.2007 prin care au fost declanșate procedurile de expropriere a imobilelor afectate de proiectul sus-menționat.
Astfel, în vederea exproprierii unei părți din imobil pârâtul a întocmit documentația tehnică cadastrală pentru dezmembrarea numărului cadastral provizoriu aferent imobilului, documentație cadastrală întocmită de . și având ca beneficiar S. R. - M. Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, documentație însoțită de Memoriu Tehnic, lucrare ce avea ca scop: Dezmembrarea corpului de proprietate din oraș Voluntari, . exproprierii suprafeței necesare în cadrul Proiectului de „Reabilitare și extindere la 4 benzi a centurii rutiere existente a Municipiului București pe sectorul cuprins intre km 2+400-km 12+620".
Aceasta documentație a stat la baza dezmembrării imobilului în două parcele care sunt evidențiate astfel:
- . în vederea exproprierii - în suprafața de 1.079,00 mp, având următoarele vecinătăți: NORD - M. V.-nr. Cad 3835/1; EST - Șoseaua P. Tunari; SUD - N. A. și A.-nr Cad. 1199/1; VEST - Rest de proprietate 2 Ce;
- . proprietate - în suprafața de 48.513,00 mp având următoarele vecinătăți: NORD-M. V.-nr. Cad 3835/1; EST - Suprafața de expropriat 1 Ce, N. A. și A. - Nr. cad. 1199/1, C. C. - Nr. Cad. 3879; SUD- N. N., N. C., N. I., N. M. VEST- N. N., N. C., N. I., N. M..
În schimb, în memoriul tehnic este menționat în mod total eronat ca "proprietar actual ". SRL, deși la acea dată proprietar era H., conform documentelor doveditoare atașate.
Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004-Consiliul Local Voluntari Județul I. în ceea ce privește Proiectul: Fluidizare trafic pe DN1 km 8+100-km 11+100 și centura rutiera în zona de nord a municipiului București - Obiect 5B - Extindere de la 4 benzi a centurii rutiere a Municipiului București pe sectorul cuprins intre km 2+400 și intersecția cu DN 2, întrunită la data de 30.10.2007, a constatat, de asemenea, în mod greșit, așa cum rezultă din procesul verbal nr. 17 încheiat la aceeași dată, ca la data semnării acestuia, 30.10.2007, proprietar al imobilul era . SRL.
Din datele prezentate anterior este lesne de observat faptul că în această situație Comisia a demarat procedura exproprierii unui neproprietar, a emis Hotărârea de stabilire a despăgubirilor pe numele aceluiași neproprietar, . SRL și a consemnat ulterior suma aferentă exproprierii, de asemenea, tot pe numele acestei societăți, deși proprietar era H. care achiziționase imobilul încă de la data de 29.03.2007 conform contractului de vânzare-cumpărare mai sus amintit și atașat acțiunii.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.17 din data de 30.10.2007 întocmită pe numele . SRL s-au statuat următoarele:
S-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în orașul Voluntari, având numărul cadastral 3447/1 și aparținând expropriatului identificat mai sus, pentru suprafața expropriata de 1.079,00 mp teren intravilan.
Despăgubirea stabilita prin aceasta Hotărâre este în cuantum de 151.060 Euro, echivalentul la acea data a 505.038 Ron. Transferul dreptului de proprietate asupra terenului expropriat a operat de drept la data consemnării despăgubirilor pentru expropriere.
Trebuie observate următoarele aspecte extrem de importante în toată această procedură a exproprierii, aspecte care impietează asupra justeței și corectitudinii acestei proceduri, respectiv:
Procedura a demarat la începutul anului 2007, Hotărârea de acordare a despăgubirilor a fost emisa în octombrie 2007, dar înscrierea în Cartea funciara, respectiv intabularea Statului R. prin CNADNR, ca proprietar al suprafeței expropriate, respectiv al suprafeței de 1.079mp, a operat, aproximativ la un an distanta în timp, mai exact în august 2008, conform încheierii nr._/04.08.2008.
H. nu avea cum să cunoască faptul că a fost demarată procedura de expropriere a unei părți din imobilul ce-i aparține atât timp cât procedura a fost îndreptată în mod eronat către un neproprietar, . SRL.
Tot acest context denotă o verificare precară sau o lipsă totală a verificării identității proprietarului imobilului supus exproprierii, fapt ce a condus la vicierea întregii proceduri de expropriere.
Paradoxal, după mai bine de un an și jumătate de la momentul la care a demarat procedura exproprierii, astfel cum a subliniat anterior, statul roman își înscrie dreptul de proprietate.
Urmare a acestui fapt reclamanta a transmis o adresa către CNADNR prin care a solicitat documentele la care se făcea referire în extrasul de Carte Funciara al imobilului său.
CNADNR a transmis Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.17 și documentația cadastrală conform documentelor atașate, în schimb în cuprinsul adresei de răspuns a condiționat ridicarea despăgubirii consemnate de emiterea de către aceasta, în calitate de proprietar, a unei declarații notariale în cuprinsul căreia se atesta că este de acord cu cuantumul despăgubirilor.
Ca și consecință fireasca a modului lipsit de rațiune în care s-a desfășurat exproprierea, adevăratul proprietar, . (actual S.C. D. H. INVESTMENT S.R.L.), în tot acest timp în care nu avea cum sa aibă cunoștința de procedura de expropriere, nefiind niciodată înștiințată de demararea acesteia, a dispus de bun, așa cum legea îi permitea, fără nici o îngrădire. Astfel, anterior intabulării dreptului de proprietate al Statului R. în Cartea Funciara, mai exact la data de 06.03.2008 H. a încheiat un contract de ipoteca cu Raiffeisen Bank prin care a ipotecat întreg imobilul proprietatea sa, în vederea contractării unui credit în cuantum de 8.600.000 Euro, fapt atestat de documentele atașate. Contractarea acestui credit are o însemnătate deosebită, respectiv dorea să dezvolte pe întreg terenul achiziționat un proiect imobiliar, acesta fiind de altfel și scopul pentru care a achiziționat imobilul, scop care este în concordanță și cu obiectul de activitate al societății.
Având în vedere că demararea proiectului imobiliar presupune mai întâi de toate elaborarea unei întregi serii de planuri și studii, a început prin a elabora un Plan Urbanistic Zonal (PUZ), conform documentelor atașate.
2. Cuantumul despăgubirilor acordate nu se circumscrie cadrului legal. Temeiul majorării acestora.
Astfel, din toate cele evidențiate anterior se desprinde faptul că procedura exproprierii a fost însoțită încă de la debut de o . erori care afectează drepturile legale conferite reclamantei, generând astfel prejudicii considerabile pe care le detaliază în cele ce urmează.
La calcularea despăgubirilor, dacă S. R. ar fi respectat dispozițiile legale și nu ar fi încercat să prejudicieze reclamanta, ar fi trebuit să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.
Pentru stabilirea justă a despăgubirilor trebuie realizată în prezenta cauză o expertiză care să stabilească atât valoarea la momentul exproprierii, valoarea de circulație la care se adaugă valoarea stabilita în baza venitului pe care l-ar fi obținut proprietarul din exploatarea imobilului, iar, în speță, reclamanta, astfel cum a precizat, a achiziționat imobilul în vederea dezvoltării unui proiect imobiliar.
Având în vedere scopul pentru care a fost achiziționat terenul s-au investit pe lângă prețul efectiv al imobilului și alte sume suplimentare considerabile vizând diverse aspecte pe care le presupune demararea unui proiect imobiliar. Astfel, s-a contractat și s-a demarat elaborarea unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ), astfel cum s-a menționat anterior și astfel cum rezultă din documentele atașate. Elaborarea unui asemenea plan constituie o muncă acerbă și de durată, iar conform contractului încheiat de reclamantă cu . costul acestui PUZ este în cuantum de 140.000 Euro plus TVA, fapt dovedit de documentele atașate. Numai până în prezent reclamanta a achitat suma în cuantum de 72.817 Euro la care se adaugă TVA astfel cum rezultă din situația plăților anexată. Apreciază că și această sumă trebuie luată în calculul despăgubirilor întrucât noua evaluare trebuie să se raporteze la toate circumstanțele din momentul exproprierii astfel cum a statuat jurisprudența în materie.
Documentația tehnica elaborata pana în prezent denota faptul ca tot ce s-a întreprins a vizat întreg imobilul, iar aceasta expropriere va afecta în totalitate structura proiectului. În ceea ce privește imobilul trebuie amintit și faptul că reclamanta a obținut Certificatul de Urbanism nr. 20 din data de 23.02.2009. În acest certificat de urbanism se specifica care este coeficientul de utilizare al terenului (CUT). Astfel CUT-ul aprobat este de 3,7 ceea ce presupune că suprafața pe care reclamanta nu o va mai putea construi este de 3,7 x 1079 mp, respectiv suprafața de 3.992,30 mp.
Conform studiului de piața realizat de REGATTA-Real Estate Company, document atașat, reclamanta ar fi vândut apartamentele construite la un preț cuprins între 1.400-1500 Euro plus TVA/ MP CONSTRUIT, deci la aproximativ, făcând media acestora, 1.450 Euro plus TVA /mp construit, ceea ce presupune ca prejudiciul suportat de reclamanta din acest punct de vedere este următorul: 3.992,30 mp x 1.450 Euro plus TVA /mp construit rezultând o pierdere semnificativă în cuantum de 5.788.835 EURO PLUS TVA.
Mai mult de atât, dispozițiile legale sunt mai mult decât clare, respectiv: Cererile având ca obiect constatarea nulității părtii din hotărâre care cuprinde cuantumul despăgubirii și efectuarea calculului despăgubirii, prin echivalent, în moneda europeana, privesc dreptul la despăgubire pentru expropriere și cuantumul despăgubirii, iar suma pretinsa pentru acoperirea prejudiciului cauzat proprietarului ca parte componenta a despăgubirii, pentru ca art. 9 din Legea nr. 198/2004, care stabilește dreptul expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii de a se adresa instanței judecătorești, prevede ca acțiunea se soluționează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. Or, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Este mai mult decât evident ca în speța de fata, pentru soluționarea justa a prezentei cauze se impune ca la calcularea cuantumului corect și real al despăgubirii, experții și instanța sa tina seama în primul rând de prețul cu care se vindeau în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritoriala la data exproprierii, precum și de daunele cauzate reclamantei în calitate de proprietar.
Și ceea ce este esențial în cazul exproprierii: Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României, revizuita, cu referire la dreptul de proprietate privata garantat de stat, „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta și prealabila despăgubire".
Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privata, dispoziția menționata din legea fundamentala a fost preluata ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând ca: „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publică, după o dreapta și prealabila despăgubire, prin hotărâre judecătorească".
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite".
Așadar, conform literei de lege, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiza, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, „luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia (...)", dovezi care în speța de fata sunt elocvente și rezultă din înscrisurile atașate prezentei acțiuni.
Este de remarcat și faptul că jurisprudența contenciosului european a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigentele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte, ea trebuie să fie, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta (CEDO, Hotărârea din 21 februarie 1986, James și alții c. Regatului Unit).
3. Echivalarea cuantumului despăgubirilor în moneda euro:
Solicită ca efectuarea calculului despăgubirilor să se realizeze raportat la cursul Euro de la data plații. Stabilirea despăgubirii în Euro conduce la finalitatea că rațiunea pentru care evaluatorii autorizați s-au raportat la moneda Euro a fost aceea de a proteja expropriatul de efectele negative ale inflației. Moneda utilizată în plată este cea națională însă prin raportare la cea europeană de la momentul plății efective.
4. Cuantumul despăgubirilor acordate este derizoriu. Care ar fi trebuit să fie cuantumul acestora și ce aspecte ar fi trebuit luate în calcul:
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 9 și 10 din Legea 198/2004 reclamanta, în calitate de proprietar, titular al dreptului real ce a fost supus exproprierii, a înțeles să conteste cuantumul despăgubirilor în sensul că dorește majorarea acestora, astfel încât valoarea acestora să constituie o valoare reală și corectă.
Astfel, consideră că este pe deplin îndreptățiți să solicite majorarea despăgubirii acordate pentru terenul expropriat proprietatea reclamantei în temeiul prevederilor Legii 198/2004 coroborate cu dispozițiile Legii nr.33/1994 întrucât cuantumul despăgubirilor consemnate în cazul de față sunt mult sub valoarea reală a terenului expropriat și, mai mult de atât, nu există dispoziție legală care să acorde dreptul CNADNR de a obliga persoana îndreptățită la despăgubiri, mai exact pe reclamantă, în calitate de proprietar, să declare că este de acord cu suma consemnată dacă dorește să-i fie eliberată.
Prin urmare, a fost în imposibilitate de a ridica până în acest moment suma consemnată întrucât în declarația notarială pe care ar fi dat-o trebuia menționat că este de acord cu cuantumul despăgubirilor, ceea ce, tradus în limbaj juridic echivala cu renunțarea la dreptul de a contesta cuantumul despăgubirilor, iar cu acest cuantum nu este de acord.
Apreciază că legislația în materia exproprierii nu conferă dreptul statului român să condiționeze și să suprime exercițiul vreunui drept legal conferit reclamantei. Având în vedere ca a fost în imposibilitatea practică să intre în posesia acestor sume datorită faptului că ridicarea acestora era condiționată de emiterea declarației autentice prin care să ateste că este de acord cu suma consemnată apreciază ca S. R.-prin CNADNR trebuie să îi acorde dobândă pentru sumele consemnate de la data consemnării până la data plății efective.
Valoarea extrem de mica a despăgubirilor acordate rezidă cu ușurință din simpla comparare a prețului cu care reclamanta a cumpărat terenul, în același an în care a fost emisă și hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
Astfel, a achiziționat în martie 2007 imobilul în suprafața de 49.592 mp cu suma totală de 10.500.000 Euro, ceea ce la un calcul simplu înseamnă că un mp a fost cumpărat cu suma de 211.72 Euro.
Statul Român prin CNADNR expropriază o suprafața de 1.079,00 mp și acordă cu titlu de despăgubire, în octombrie 2007, o suma de 151.060 euro, ceea ce presupune ca mp de teren a fost evaluat de către S. R. valoarea derizorie de 140 Euro.
Se poate observa că numai comparând prețul de cumpărare al unui mp cu prețul/mp acordat de către S. R. rezultă o diferență de 71,72 Euro/mp ceea ce presupune că reclamanta numai sub acest aspect a fost cel puțin prejudiciată cu suma totală de 77.385,88 Euro (1079 mp expropriați x 71,72 Euro/mp). Astfel, în primul rând, cel puțin cu aceasta suma ar trebui majorata despăgubirea.
Suma acordată cu titlu de despăgubire este cu certitudine neconformă și sub valoarea reală a imobilului expropriat întrucât s-a omis în mod evident întregul și complexul proces de creștere progresivă a prețurilor în domeniul real estate în intervalul 2007-2008 astfel cum rezultă din documentele atașate.
Trebuie avut în vedere că în intervalul martie 2007-septembrie 2007, respectiv de la data la care reclamanta a achiziționat imobilul și până la data emiterii hotărârii de Guvern nr. 1124/18.09.2007 prin care au fost stabilite despăgubirile, prețul unui mp a crescut progresiv, respectiv prețul unui mp depășise pragul de 212 Euro cu care chiar reclamanta achiziționase.
Un bun exemplu al evoluției ascendente a prețurilor din piața imobiliară îl constituie raportul de evaluare întocmit de . - societate atestată de ANEVAR (Asociația Naționala a Evaluatorilor din România), raport atașat prezentei acțiuni și realizat la data de 07.05.2007, raport care atestă că valoarea de piață a proprietății este între 13.638.000 Euro (274 Euro/mp) și 14.878.000 Euro (300 Euro/mp) - a se vedea pagina 3 din raport.
Dacă s-ar lua ca punct de referință acest raport de evaluare valoarea medie a unui mp ar fi de aproximativ 280 Euro. Prin urmare este evident că suma ce ar fi trebuit să fie acordată cu titlu de despăgubiri reclamantei este în cuantum total de 302.120 Euro (1079 mp x 280 Euro/mp).
Rezultă, fără putință de tăgadă că suma ce desemnează cuantumul despăgubirilor acordate, respectiv suma de 151.060 Euro este mult sub valoarea reală a terenului expropriat, respectiv jumătate din valoarea reală și corectă și nu se ridică la valoarea de piață existentă nici măcar la momentul începerii procedurii exproprierii și, mai mult, trebuie luată în considerare deprecierea sumei de la momentul începerii procedurii exproprierii și până la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor.
Solicită așadar ca suma acordată cu titlu de despăgubiri să fie în
cuantum de minimum 302.129 euro, respectiv se impune ca statul
român să majoreze cuantumul despăgubirilor cu suma de 151.060
euro, respectiv să dubleze cuantumul despăgubirilor acordate.
La această sumă trebuie adăugate:
- dobânda pentru suma deja consemnată, dobânda calculată de la data consemnării și până la data plății efective;
- suma reprezentând cheltuielile efectuate până în prezent pentru PUZ-ul elaborat, respectiv suma_ euro la care se adaugă TVA;
- suma în cuantum de 5.788.835 euro plus TVA reprezentând suprafața expropriată.
Având în vedere cele expuse mai sus, învederează instanței de judecată faptul că este de necontestat faptul că toată procedura exproprierii a adus mari pierderi de ordin material adevăratului proprietar, reclamanta, H., și pentru justețea și corectitudinea procedurii este necesară majorarea sumei acordate cu titlu de despăgubire astfel încât acesta să cuprindă atât valoarea reală de circulație a importului conform probelor ce vor fi administrate în dosarul cauzei cât și prejudiciul creat reclamantei, astfel cum acesta a fost descris.
Acordarea despăgubirilor solicită a se realiza în echivalentul în lei al sumei în Euro calculată la cursul euro/lei din data efectuării plății efective astfel cum a menționat în cele expuse mai sus.
Pentru toate aceste considerente, solicită instanței de judecată admiterea prezentei cereri, astfel cum aceasta a fost formulată și pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună în principal obligarea pârâtei la majorarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri astfel cum a precizat anterior și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauza.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile normelor legale la care s-a făcut referire în cuprinsul prezentei cereri, precum și pe dispozițiile Codului civil coroborate cu dispozițiile Codului de Procedura Civila, Legea nr.198 din 25.05.2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construire de autostrăzi și drumuri naționale, Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
La termenul din data de 11.10.2010, Tribunalul a respins excepția tardivității ca neîntemeiată pentru considerentele menționate.
Au fost încuviințate probele cu înscrisuri și expertiză.
La dosarul cauzei au fost depuse rapoartele de expertiză efectuate de Comisia de experți, la termenul din data de 30.01.2012, tribunalul, dispunând refacerea raportului de expertiză efectuat de P. D., fiind astfel depus raportul de expertiză efectuat de expert M. I. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin HG 1124/18.09.2007 s-a dispus declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor afectate de proiectul: „Fluidizare trafic pe DN Km 8+100 – Km 11+100 și Centura rutieră din zona de nord a Municipiului București, Obiect 5B – extindere la 4 benzi a centurii rutiere a Municipiului București pe sectorul cuprins între Km 2+400 și intersecția cu DN2”.
Prin Hotărârea NR. 17/30.10.2007 s-a dispus exproprierea pentru utilitate publică a terenului în suprafață de 1079 mp situat în orașul Voluntari, având nr. cadastral 3447/1 și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirilor în sumă de 151.060 euro, echivalentul a_ lei pe numele S.C. ROMILEXIM TRADING LIMITED S.R.L., astfel cum a rezultat din documentația cadastrală existentă.
Având în vedere că reclamanta nu a adus la cunoștință schimbarea titularului dreptului de proprietate, iar înscrierea în Cartea Funciară a avut loc la data de 18.08.2008, deci ulterior emiterii hotărârii contestate, susținerile referitoare că în mod greșit a fost menționată S.C. ROMILEXIM TRADING LIMITED S.R.L. și nu . SRL, sunt neîntemeiată, fără a se putea reține culpa expropriatorului în acest sens.
Referitor la cuantumul despăgubirii consemnate, tribunalul a reținut din raportul de expertiză efectuat de către comisia de experți, referitor la suprafața de 1079mp, expertiză efectuată conform dispozițiilor art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, dispoziții aplicabile și în situația imobilelor expropriate în baza Legii nr. 198/2004, că valoarea terenului la data efectuării raportului de expertiză, respectiv 16.09.2011, este de 142.430 euro, deci inferioară valorii stabilite de expropriator prin Hotărârea nr. 17/2007.
În această situație, tribunalul a apreciat că suma propusă de expropriator reprezintă o despăgubire corectă, având în vedere valorile utilizate pe piața imobiliară ca urmare a oscilației ce a avut loc în acest sector de activitate, motiv pentru care și în raport de disp. art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea acordată de către intimată nu poate fi mai muică decât cea oferită de expropriator.
În ceea ce privește acordarea de dobânzi la suma stabilită cu titlu de despăgubiri, s-a apreciat că această cerere este neîntemeiată, având în vedere procedura specială de stabilire a despăgubirilor prevăzută de Legea nr. 33/1994 coroborat cu Legea nr. 255/2010, fiind astfel incidente dispozițiile art. 19 pct. 11 din actul normativ referitor la situația contestării despăgubirii acordate.
Referitor la prejudiciul creat prin imposibilitatea de edificare a unei construcții pe terenul de 325mp(325,83mp stabilită prin răspunsul la obiecțiuni de către expert M. ion M.), tribunalul a constatat că acest capăt de cerere nu a fost menționat în cererea introductivă, ce nu a fost modificată de către reclamantă în termenul legal prevăzute de art. 132 alin. 1 C.pr.civ., astfel că în raport de principiul disponibilității nu va fi supus analizei.
Cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a sumei de 5.788.835 euro plus TVA, reprezentând prejudiciul ca urmare a imposibilității de a mai construi pe suprafața expropriată de 1079 mp, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată în lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte intenția acesteia în sensul menționat, certificatul de urbanism și PUZ-ul fiind depuse la data de 28.03.2013, respectiv 04.04.2013 deci în cursul derulării prezentului litigiu, fapt ce nu are relevanță în raport de situația de la data exproprierii.
În acest sens a fost înlăturată și solicitarea referitoare sumei reprezentând cheltuielile efectuate pentru PUZ – ul, atâta timp cât la momentul exproprierii nu s-a făcut dovada intenției valorificării terenului expropriat în scop imobiliar astfel cum afirmă reclamanta”.
Împotriva sentinței civile nr.1106/27.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, a formulat apel reclamanta S.C. D. H. INVESTMENT S.R.L. (fosta S.C. H. INVESTMENTS S.R.L.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit art.282 și urm. C.proc.civ.
În motivarea apelului, s-a arătat că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.17/30.01.2007 întocmită nu pe numele adevăratului proprietar, apelanta în cauză, ci în mod eronat pe numele fostului proprietar S.C. ROMILEXIM TRADING LIMITED S.R.L., în beneficiul căruia s-a și consemnat suma de 151.060 euro, echivalentul la acea dată a 505.038 ron, pentru suprafața de teren expropriată de 1.079 m.p. teren intravilan.
S.C. H. a achiziționat imobilul susmenționat la data de 29.03.2007, pentru care a și întabulat dreptul de proprietate la data de 02.04.2007 în Cartea Funciară nr.2944 conform Încheierii nr._, anterior emiterii hotărârii de despăgubire, care nu i s-a comunicat și despre care apelanta nu a avut cunoștință, ea nefiind valabilă, fiind emisă pe numele unui neproprietar (fostului proprietar).
Mai mult, S.C. H. a contractat un credit în cuantum de 8.600.000 euro și s-a instituit ipotecă asupra întregului imobil conform contractului de ipotecă autentificat nr.604/06.03.2008, înscris în Cartea funciară la data de 13.03.2008.
Or, ulterior, la data de 04.08.2008 s-a înscris în Cartea funciară Hotărârea de acordare a despăgubirilor conform Încheierii nr._/04.08.2008 și implicit întabulare Statului R. prin C.N.A.D.N.R., ca proprietar al suprafeței expropriate, respectiv și al suprafeței de 1.079 m.p. ce aparținea proprietarului real, apelanta reclamantă în cauză.
Practic, întabularea de către C.N.A.D.N.R. s-a efectuat la un an și jumătate de la emiterea hotărârii de despăgubire, iar H. nu avea cum să cunoască faptul că s-a demarat procedura de expropriere a unei părți din imobilul ce-i aparține în proprietate.
Din răspunsul pârâtei în întâmpinarea depusă la dosar rezultă că aceasta a întreprins o verificare precară sau o lipsă totală a verificării asupra identității proprietarului imobilului supus exproprierii, fapt ce a condus la vicierea întregii proceduri de expropriere.
- În mod greșit a reținut instanța de fond că lipsa culpei expropriatorului, pe o situație de fapt greșit reținută, aceea că întabularea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu s-ar fi făcut ulterior emiterii hotărârii de despăgubire la 18.08.2008 când în realitate ea s-a făcut la data de 02.04.2007, confuzia instanței fiind clară, ca și aserțiunea instanței conform căreia reclamanta nu ar fi adus la cunoștință schimbarea titularului dreptului de proprietate, în condițiile în care, reclamanta nu avea de unde să cunoască faptul demarării procedurilor de expropriere, despre care a aflat abia la data întabulării dreptului statului de către C.N.A.D.N.R. în cartea funciară.
- Contrar celor reținute de către instanța de fond, apelanta reclamantă nu a contestat nici un moment aplicabilitatea art.27 alin.2 din Legea nr.33/1994 privind faptul că despăgubirea acordată de către instanță nu poate fi mai mică decât cea oferită de către expropriator, dimpotrivă, a solicitat aplicarea întregii reglementări din Legea nr.33/1994, respectiv și a prevederilor art.26 din lege, conform cărora, reclamanta este îndreptățită la despăgubiri ce se compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Prin probatoriul administrat, tocmai aspectele surprinse de către articolele susmenționate s-au concretizat.
Instanța de fond, în mod vădit eronat a apreciat că suma propusă de expropriator este o despăgubire corectă, interpretând restrictiv concluziile raportului de expertiză evaluatorie, reținând doar că valoarea terenului la data efectuării raportului de expertiză (la 16.09.2011) este de 142.430 euro, deci inferioară valorii stabilite de expropriator, prin Hotărârea nr.17/2007.
Or, raportul de expertiză a calculat valoarea terenului în litigiu în raport de două momente: 2007 – momentul exproprierii și 2011 – momentul efectuării expertizei.
Este just ca valoarea reală, în concordanță cu prevederile legale invocate mai sus, care trebuie să fie respectate, este în sensul că ea nu poate fi decât cea aferentă anului exproprierii – 2007, iar nu aceea de la data efectuării expertizei – 2011, avându-se în vedere fluctuațiile de preț, aferente pieței imobiliare pe care comisia de experți l-a surprins în constatările și concluziile raportului de expertiză de la dosar.
Așadar, valoarea corectă a terenului expropriat ce ar trebui datorată este de 346.160 euro, echivalentul a 1.157.380 lei (pentru anul 2007 al exproprierii) și nu 151.060 euro echivalentul a 505.038 lei (pentru anul 2011 când are loc litigiul și s-a efectuat expertiza).
- Instanța de fond, în mod greșit, nu a acordat și dobânda legală la suma de 346.160 euro, solicitată, și actualizarea cu indicele de inflație, la care apelanta avea dreptul, în condițiile în care a fost privată de dreptul de a avea acces la suma consemnată pe numele unui neproprietar Romilexim Trading Limited S.R.L., sumă a cărei ridicare era condiționată de emiterea unei declarații autentice prin care beneficiarul să ateste faptul că este de acord cu despăgubirea stabilită, declarație ce ar echivala cu o renunțare la dreptul de a contesta cuantumul despăgubirilor.
- În mod greșit, instanța de fond nu a acordat despăgubiri și pentru prejudiciul creat prin imposibilitatea de edificare a unei construcții pe terenul de 325 m.p. (în fapt de 325,83 m.p. – stabilit prin răspunsul la obiecțiuni a expertului M. I. M., pe motiv că acest capăt de cerere nu a fost menționat în cererea introductivă, ce nu ar fi fost modificată de reclamantă în termenul legal prevăzut de art.132 alin.1 C.proc.civ., astfel ca în raport de principiul disponibilității să fie supus analizei, în condițiile în care, solicitarea ținea de întinderea prejudiciului real, ca o componentă a „justei despăgubiri” și care reieșea elocvent numai în urma probatoriului administrat.
Astfel, raportul de expertiză menționează că la valoarea despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat se adaugă despăgubirea cuvenită prin scoaterea din circuitul economic (construibil) a suprafeței de 325 m.p. – teren suplimentar ca urmare a prevederilor Anexei 1 din ordonanța 43 din 28.08.1997 privind regimul drumurilor, republicată.
Or, instanța de fond a dispus efectuarea expertizei topografice, tocmai pentru cuantificarea valorii reale a despăgubirilor, în raport de acuratețea valorii suprafeței estimate de experții evaluatori.
Suprafața de 325,83 m.p. a devenit inutilizabilă din cauza limitei de siguranță, nu la un moment ulterior exproprierii, ci ca o consecință directă și intrinsecă a acesteia, producându-se în mod imediat.
- În mod greșit s-a respins și solicitarea de despăgubiri, constând în suma de 5.788.835 euro plus TVA pentru imposibilitatea de a construi pe terenul expropriat de 1079 m.p., în condițiile în care s-au depus la dosar, în timpul litigiului, la 28.03.2013 și 04.04.2013, certificatul de urbanism nr.20/23.02.2009 și P.U.Z.-ul corespunzător ce a urmat, care atestă scopul achiziționării terenului pentru valorificare imobiliară, pentru care s-a contractat un credit de 8.600.000 euro pentru dezvoltare proiect imobiliar.
- În mod nelegal și netemeinic s-a respins și cererea de acordare a cheltuielilor dovedite pentru obținerea Planului Urbanistic Zonal – respectiv de 72.817 euro, plus T.V.A.
- Instanța de fond a omis în a se pronunța și cu privire la solicitarea de actualizare cu rata inflației a sumei acordate cu titlu de despăgubiri și acordarea despăgubirilor în echivalentul în lei al sumei în euro, calculată la cursul oficial de la data plății efective, dovedind lipsă de rol activ pentru preîntâmpinarea devalorizării monedei naționale.
Instanța trebuia să aibă în vedere și poziția băncii creditoare cu privire la micșorarea garanției ipotecare în urma exproprierii, faptul că accesul către restul de proprietate se va supune unor noi reguli potrivit legii, iar prin edificarea pasajului de traversare a căii ferate, pe frontul de est al terenului de cca.48,30 m., vizibilitatea a fost modificată/obturată considerabil.
S-a solicitat admiterea apelului, cu consecința acordării despăgubirilor conform art.26 din Legea nr.33/1994, compusă din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, astfel cum au fost precizate în criticile formulate și obligării intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată de la fond și din apel.
În susținerea apelului, s-a solicitat termen pentru a se obține noi tranzacții imobiliare din zona în litigiu, pentru care nu are dovada demersurilor în acest sens întreprinse – Curtea respingând proba cu înscrisurile solicitate, ca nefiind utilă cauzei, expertizarea având deja loc la fond, unde s-au administrat și celelalte probe, inclusiv cu expertiza tehnică de specialitate, la care părțile au formulat obiecțiuni și la care s-a răspuns de către experții desemnați, iar în apel nu s-a solicitat a fi efectuată o nouă expertiză.
S-au depus extrase din legislație, practică judiciară, decizii ale Curții Constituționale, jurisprudență C.E.D.O., la concluziile scrise atașate.
Apelul este fondat, pentru considerentele ce urmează, doar cu privire la o parte din criticile formulate:
Mai întâi, Curtea constată că în cauză, exproprierea terenului în litigiu de 1079 m.p. situat în Voluntari, jud.I., număr cadastral 3447/1, s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construire de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificării prin O.U.G. nr.228/2008, exproprierea efectuându-se prin Hotărârea contestată nr.17/30.10.2007.
Atașarea la notele scrise depuse de către apelanta contestatoare a deciziei de neconstituționalitate a prevederilor art.9 alin.3 din Legea nr.198/2004 nr.984/22.11.2012 a C.C.R nu poate susține critica din apel potrivit căreia, despăgubirea datorată reprezintă valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză având ca referință data exproprierii – 30.10.2007 și nu valoarea imobilului de la data efectuării raportului de expertiză (sublin.red.).
Potrivit art.9 din Legea nr.198/2004 în forma inițială, aplicabilă așadar exproprierii terenului în litigiu (cuprinde un singur alineat) – „Acțiunea formulată …se soluționează potrivit art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii…” (sublin.red).
Art.26 din Legea nr.33/1994 prevede clar care este momentul în raport de care experții urmează să calculeze și instanțele judecătorești să stabilească valoarea despăgubirii, și anume, momentul „întocmirii raportului de expertiză” (sublin.red.).
În aplicarea principiului „Ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus”, textul de lege susmenționat nu lasă loc de interpretări, respectiv de a se stabili un alt moment în raport de care să se calculeze cuantumul despăgubirilor pentru terenurile expropriate, în caz de contestare a despăgubirilor stabilite de expropriator (sublin.red.).
Astfel cum apelanta a înțeles să conteste cuantumul despăgubirilor prin promovarea contestației vizând cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator, aceasta trebuie să-și asume și momentul în raport de care urma să se stabilească judiciar despăgubirea, neputând, în contra normei de drept, să solicite calcularea despăgubirii la alt moment, sub motivul existenței unor fluctuații ale prețurilor de tranzacționare a terenurilor similare celui expropriat pe piața imobiliară.
La data exproprierii, nici nu existau prevederile art.9 alin.3 din Legea nr.198/2004, acestea fiind introduse ulterior, prin O.U.G. nr.228/2008, textul supus verificării constituționalității nefiind incident speței.
De altfel, însăși Legea nr.198/2004 apoi a fost abrogată prin Legea nr.225/14.12.2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.
În mod legal și temeinic astfel, prima instanță a avut în vedere și aplicat corect prevederile art.26 din Legea nr.33/1994, care la alin.2 provede expres că experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care „se vând … imobilele…la data întocmirii raportului de expertiză…”, coroborându-le cu dispozițiile art.27 din aceeași lege, care arată că instanța, primind rezultatul expertizei, îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî, în sensul că despăgubirea acordată de către instanță, nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
Potrivit art.15 din Legea nr.198/2004, în varianța nemodificată, aplicabil speței, transferul imobilului în proprietatea publică a statului „operează de drept” la data plății despăgubirilor ori, după caz, la data consemnării acestora – pentru imobilul în litigiu optându-se pentru ultima varianță.
La art.18 din Legea nr.198/2004 se precizează că dispozițiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile legii nr.33/1994, ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă (sublin.red.).
În raport de cele reținute mai sus, Curtea constată că prima instanță a reținut valoarea imobilului de la data efectuării expertizei și a constatat că este inferioară celei oferite prin Hotărârea nr.17/30.10.2007 contestată, drept consecință, a respins cererea reclamantei ca nefondată.
Curtea constată însă, că reclamanta are dreptul potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.33/1994, la despăgubiri constând în valoarea imobilului, dar și din prejudiciul cauzat – în speță, proprietarului.
Curtea apreciază că un astfel de prejudiciu s-a cauzat reclamantei prin stabilirea în Hotărârea nr.17/2007 a despăgubirilor calculate în lei raportat la moneda euro, în condițiile unui raport de schimb leu/euro fluctuant, datorat scăderii valorii leului determinată de inflație, paguba fiind una determinabilă.
Or, corect ar fi fost și echitabil, ca despăgubirea să fie acordată în suma menționată în euro, de 151.060 euro – în echivalent în lei la data plății potrivit cursului oficial al BNR.
Acest prejudiciu este determinat reclamantei prin omisiunea expropriatorului de a se raporta, la data efectuării procedurilor de expropriere, la proprietarii reali ai imobilului, solicitându-se relațiile corespunzătoare de la cartea funciară – O.C.P.I. I. – evidențele acestei instituții asigurând opozabilitatea „erga omnes”, așadar și C.N.A.D.N.R.
Contrar celor reținute la fond, terenul achiziționat de către reclamant era întabulat în C.F._/01.04.2007 – fila 29 dosar fond.
Această omisiune a expropriatorului ține de culpa acestuia și nu de aceea a expropriatului (reclamanta).
Este singura critică pe aspectul cuantumului despăgubirii ce se cuvine reclamantei, în apelul formulat.
Curtea nu va primi și alte componente ale prejudiciului invocat, rezultat din intenția de edificare construcții pe terenul în cauză ce face parte dintr-o suprafață mai mare ce a făcut obiectul achiziționării și respectiv, sumele achitate pentru obținerea în acest sens a unui Plan Urbanistic Zonal, întrucât despăgubirile pentru expropriere nu includ despăgubiri pentru prejudicii incerte, viitoare ori eventuale, ci prejudicii certe actuale și în limitele legii.
Nu va fi primită nici despăgubirea solicitată pentru suprafața de 325,83 m.p. menționată de expertul tehnic în răspunsul la obiecțiuni, cu titlu de acoperire prejudiciu rezultând din imposibilitatea de edificare a unei construcții – pe o fâșie de teren ce intră în zona de protecție, calculată de la axul drumului (20 metri), întrucât această limitare exista și înainte de expropriere, fiind impusă de lege tuturor proprietarilor de terenuri limitrofe drumurilor naționale și județene sau autostrăzi (obligație „propter rem”) dreptul de a dispune de bun în mod exclusiv absolut exercitându-se „în limitele determinate de lege” (art.480 C.civ.), astfel cum a susținut în întâmpinare și C.N.A.D.N.R., în plus, pretenția nu a fost solicitată în condițiile art.132 alin.1 C.proc.civ. în raport cu principiul disponibilității, astfel cum a reținut corect prima instanță.
Cu privire la contestarea cuantumului despăgubirii privind valoarea reală a imobilului, prin raportarea la prețul achitat la data achiziționării de circa 212 euro/m.p., superior celui oferit, respectiv reținut în expertiza efectuată în cauză, Curtea constată că achiziționarea s-a raportat, nu strict la terenul expropriat, ci la un teren în ansamblu, de o suprafață extinsă de 49.819 m.p. din care 4.425,73 m.p. – construcții (prin contractul de vânzare-cumpărare nr.434/29.03.2007), de la S.C. Romilexim Trading Limited S.R.L., construcțiile aflate pe terenul cumpărat, contribuind la modificările de preț/m.p. per ansamblu din contract și care însă, nu poate determina un alt preț/m.p. pentru terenul (fără construcții) expropriat în litigiu.
Având în vedere considerentele reținute, potrivit art.296 C.proc.civ., va fi admis apelul, schimbată în parte sentința apelată, în sensul că va fi admisă contestația în parte și modificată în parte Hotărârea de despăgubiri nr.17/2007, cu privire la beneficiarul reprezentat de reclamantă și cuantumul despăgubirilor acordate, constând în suma de 151.060 euro – în echivalent în lei de la data plății, potrivit cursului oficial al BNR de la data plății euro/leu, fiind respinse celelalte pretenții.
Va obliga la cheltuieli de judecată pe pârâtă, potrivit cu partea admisă a pretențiilor din cererea de chemare în judecată către reclamantă, potrivit art.276 C.proc.civ., - 5000 lei, onorariu avocat la fond și 4.500 lei onorarii experți, respectiv 5.000 lei onorariu avocat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. D. H. INVESTMENT-SRL, cu sediul ales la S.C.A. Balms & Asociații, în București, ..8-10, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1106/27.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA, cu sediul în București, ..38, sector 1.
Schimbă sentința apelată și, în consecință:
Admite în parte contestația, în sensul că modifică în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.17/30.10.2007 emisă de M. Transporturilor, Construcțiilor și Turismului – CNADNR - Comisia pentru Aplicarea Legii nr.198/2004 - Consiliul Local Voluntari, județul I., astfel:
Constată că, dimpotrivă, este îndreptățit la despăgubire pentru expropriere, titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1079 mp, situat în Voluntari, județul I., nr. cadastral 3447/1, contestatoarea . SRL, cu sediul social în I., B., ..37 E, parter, număr de ordine în Registrul Comerțului J_, cod unic de înregistrare R.O._ (fosta .) și stabilește cuantumul despăgubirii cuvenite în sumă de 151.060 euro, în echivalent în lei potrivit cursului oficial al BNR, de la data plății, respectiv de la data consemnării la dispoziția contestatoarei.
Respinge celelalte pretenții ale contestatoarei ca neîntemeiate.
Obligă pârâtul la plata în favoarea contestatoarei conform art.274 C.proc.civ. a sumelor de 5000 lei onorariu avocat la fond și 4500 lei onorarii experți, respectiv de 5000 lei onorariu avocat în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
4 ex/23.10.2013
----------------------------------
T.B.-Secția a III-a – I.I.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 85/2014. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 720/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
