Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 85/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 85/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.85.A
Ședința publică de la 17.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - Doinița M.
GREFIER - N. - C. I.
**********
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-pârâtă ALIANȚA A. A TUTUROR TĂTICILOR, împotriva sentinței civile nr. 729 din 02.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. A. și cu intimații-pârâți D. G. B. și C. G. V..
Cauza are ca obiect – acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 10 martie 2014, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, și pentru a da posibilitatea apelantei să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 17 martie 2014, și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 01.09.2011, completată la data de 28.05.2012, pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, sub nr._, reclamanta A. C. a chemat în judecată pe pârâții ALIANȚA A. A TUTUROR TĂTICILOR, D. B. și C. G. V., solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 550.000 lei reprezentând daune morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a afirmațiilor calomniatoare și defăimătoare făcute de pârâți la adresa sa, la publicarea pe cheltuială proprie a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în cauză, în două numere consecutive a două cotidiene și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a susținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 sub nr._, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G. V. C., desfacerea căsătoriei părților, revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei, încredințarea minorei rezultată din căsătorie și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În luna aprilie a anului 2011, în timpul soluționării dosarului mai sus menționat, pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor, reprezentată de B. D. a trimis în Franța, către societatea cu care reclamanta colaborează (TCT Mobile Europe S.) o notificare prin care partenerul de afaceri al reclamantei era șantajat direct, cu presa franceză și română, prin dezvăluirea unor stări de fapt neadevărate și defăimătoare la adresa reclamantei, nesusținute de nicio probă concretă, cu solicitarea expresă de a se întrerupe colaborarea cu reclamanta.
În această notificare, pârâta, persoană juridică, a afirmat în mod mincinos că reclamanta face obiectul unui scandal media, catalogând-o drept bețivă, persoană cu comportament sexual aberant, manipulatoare de origine rusă, mincinoasă, deoarece ar fi declarat că din cei 8.000 euro, primește, în realitate, doar 2.000 euro, restul de 6.000 euro fiind dați cu titlu de mită unui înalt funcționar de la ALCATEL – Lucent România, în baza unui contract de consultanță. S-a arătat, totodată, că la nivelul companiei cu care reclamanta colaborează și prin intermediul acesteia, se realizează acte incontestabile de corupție, că aceasta ar fi escroacă și agent al serviciilor străine, dând raportul tuturor activităților realizate de către TCT Mobile Europe S. direct către KGB.
În finalul notificării, se solicita companiei TCT Mobile Europe S. încetarea colaborării cu reclamanta și trimiterea pe adresa Judecătoriei sectorului 2, învestită cu soluționarea procesului de divorț, a dovezii privind încetarea contractului mai sus menționat, în schimbul nepublicării în presa română și franceză a acestor neadevăruri.
Reclamanta a susținut că afirmațiile făcute de pârâtă, prin această notificare, sunt de o gravitate deosebită, neadevărate și făcute cu rea-credință, fiind de natură a-i afirma grav reputația și încălcând în mod evident drepturile reglementate și protejate de dispoz.art.8 din C.E.D.O.
Mai mult de atât, fapta pârâtei, susține reclamanta, este de natură a pune în pericol și persoana fetiței sale, ce i-a fost încredințată spre creștere și educare, întrucât singura sursă de venit este cea rezultată din colaborarea cu TCT Mobile Europe S., iar din acești bani se procură și cele necesare pentru creșterea și educarea copilului în bune condiții.
Pârâtul C. G. V. a depus la dosar întâmpinare, invocând nulitatea acțiunii formulată de reclamantă împotriva sa, prin cererea precizatoare de acțiune depusă la data de 28.05.2012, pentru lipsa obiectului cererii și neindicarea valorii acesteia, precum și pentru lipsa motivelor de fapt și de drept, prevăzute de art.112 pct.3 și 4 C.proc.civ.
A susținut pârâtul că din această cerere nu reiese fapta ilicită care i se impută și nici prejudiciul pe care l-ar fi produs reclamantei prin această faptă.
Pe fond, a susținut că acțiunea reclamantei nu îndeplinește condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Prin acțiune, reclamanta invocă afirmații calomniatoare făcute împotriva sa într-o notificare care nu a fost comunicată de pârâtul C. G. V., ci de pârâta persoană juridică, iar din lecturarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor depuse în probatoriu nu reiese că acesta ar fi implicat în vreun fel în redactarea și trimiterea notificării.
În plus, a susținut că nu a fost dovedit nici prejudiciul, deoarece, deși susține că în acest mod i-a fost afectată reputația în societatea cu care colaborează, fiind în pericol să piardă contractul, din răspunsul TCT Mobile Europe S., depus de reclamantă la dosar, rezultă că aceasta nu a luat în considerare notificarea invocată.
În ședința publică din 19.11.2012, pârâtul D. B. a solicitat instanței rectificarea citativului, învederând că numele său este D. G. B. și a invocat, atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al pârâtei Alianța A. a Tuturor Tăticilor, excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin încheierea pronunțată la acel termen de judecată, instanța a dispus rectificarea citativului în sensul celor invocate de către pârât și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Alianța A. a Tuturor Tăticilor și a pârâtul D. G. B..
Prin sentința civilă nr.729/2.04.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Alianța A. a Tuturor Tăticilor și B. D., ca nefondată, a admis în parte acțiunea reclamantei, astfel cum a fost completată, a obligat pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor la plata către reclamantă a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale, a respins în rest acțiunea, în contradictoriu cu D. G. B. și C. G. V., ca nefondată, a obligat reclamanta la plata către pârâtul C. G. V. a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta C. A. și pârâtul C. G. V. au fost căsătoriți, iar prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei sectorului 2 București, s-a soluționat cererea de divorț formulată de reclamantă.
În timpul soluționării acestui proces, pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor a fost contactată de pârâtul C. G. V. pentru a-i acorda asistență în ceea ce privește încredințarea minorei și stabilirea uni program de vizită mai extins, astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriu luat de reclamantă pârâtului C. G. V..
În cadrul dosarului de divorț, s-a depus un înscris intitulat „notificare” adresată TCT Mobile Europe S. din Franța de către pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor, iar din actele depuse la dosar s-a reținut că această notificare a fost trimisă de pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor în limba franceză, cu ștampila acestei asociații.
În cuprinsul notificării, reclamanta era acuzată că are un comportament intolerabil în cadrul dosarului de divorț, prin aceea că refuză dreptul tatălui de a o vedea pe minoră, că face obiectul unui scandal media care o arată ca fiind bețivă și având cu comportament sexual aberant. Reclamanta este caracterizată ca fiind manipulatoare, vicleană, cu studii medii, fără specializare, în legătură cu agenți ai serviciilor secrete române, ruse, etc., că oferă informații legate de operațiunile companiei la care lucrează către KGB. Se afirmă, totodată, că reclamanta este o mamă depravată, imorală, lăudându-se cu bani mulți, murdari și nemeritați și se solicită trimiterea din partea companiei notificate către instanța de divorț din România a unei adrese din care să rezulte încetarea colaborării acestei societăți cu reclamanta, în caz contrar, urmând a fi informată opinia publică despre corupția din companie și colaborarea acesteia cu serviciile secrete ruse și române.
La data de_, TCT Mobile Europe S. a răspuns pârâtei Alianța A. a Tuturor Tăticilor, în sensul că cele sesizate în legătură cu reclamanta nu au legătură cu compania, că această companie se bucură de relația profesională cu reclamanta și nu dorește să fie implicată în viața personală a acesteia.
Din probele administrate s-a mai reținut că reclamanta a formulat și plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care a pronunțat o hotărâre, ce a fost ulterior contestată la Curtea de Apel București.
Deși pârâtul D. G. B., personal și în calitate de președinte al Alianței A. a Tuturor Tăticilor a afirmat constant pe parcursul soluționării cauzei că nu a trimis înscrisul denumit „notificare” către TCT Mobile Europe S., instanța de fond a respins această apărare, reținând că, din probele administrate, a rezultat trimiterea către TCT Mobile Europe S. a unei notificări ce purta ștampila asociației pârâte, pârâtul nu a putut explica de ce nu a trimis nici un răspuns companiei franceze în condițiile în care nu a trimis notificarea, iar prin adresa întocmită de TCT Mobile Europe S. la 19.04.2011 și trimisă asociației pârâte, se făcea referire expresă la această notificare. În plus, s-a reținut și refuzul pârâtei Alianța A. a Tuturor Tăticilor de a răspunde la interogatoriu, situație în care au devenit incidente dispoz.art.225 C.proc.civ., refuzul fiind un început de dovadă, care, coroborat cu celelalte probe administrate, conduc la concluzia că pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor a trimis notificarea către compania franceză.
Analizând în continuarea răspunderea civilă delictuală a pârâtei Alianța A. a Tuturor Tăticilor, pentru această faptă, instanța de fond a apreciat că prin trimiterea înscrisului către compania cu care reclamanta colabora s-a adus atingere onoarei și demnității acesteia, prin caracterizările făcute cu privire la comportamentul în familie și societate și la pregătirea profesională a reclamantei.
Colaboratorii reclamantei și reprezentanții firmei franceze au luat cunoștință despre cele afirmate în înscris, astfel că s-a adus atingere dreptului reclamantei la onoare, demnitate și reputație, ca atribute ale personalității umane, iar faptul că reprezentanții firmei au arătat printr-un răspuns că nu doresc să fie implicați în viața personală a reclamantei nu înseamnă că aceștia nu au luat cunoștință despre afirmațiile jignitoare făcute în cuprinsul notificării și că nu ar exista un prejudiciu moral pentru reclamantă.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, s-a apreciat de instanța de fond că este dovedit prin faptul că pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor, trimițând notificarea companiei franceze, a determinat prejudiciul moral mai sus menționat, reflectat prin atingerea adusei onoarei, demnității și reputației reclamantei.
Cu privire la vinovăția celui ce a produs prejudiciul, tribunalul a constatat că aceasta se poate manifesta atât în forma intenției, cât și în forma neglijenței sau imprudenței, astfel încât, indiferent de intenția cu care a acționat, pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor se face vinovată de prejudiciul moral suferit de reclamantă.
Referitor la cuantificarea daunelor morale, tribunalul a constatat că, deși nu există criterii precise pentru determinarea acestora, despăgubirea acordată pentru repararea unui prejudiciu moral nu poate fi refuzată prin invocarea unei imposibilități de stabilire a unei corespondențe exacte între cuantumul acestei despăgubiri și gravitatea prejudiciului pe care ar trebui să-l repare.
Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să stabilească dacă și în ce cuantum o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs.
Pe baza probelor administrate și judecând în echitate, instanța de fond a apreciat că plata sumei de 15.000 lei către reclamantă de către pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor este de natură să asigure reparația prejudiciului moral suferit de aceasta prin trimiterea de către pârâtă a înscrisului invocat în acțiune.
În finalul considerentelor, tribunalul a reținut că are calitate procesuală pasivă în cauză doar pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor, pentru care s-a probat faptul că este persoana juridică ce a trimis înscrisul intitulat „notificare”, ceilalți doi pârâți fiind lipsiți de legitimare procesuală pasivă, deoarece nu s-a dovedit că ar fi acționat în sensul trimiterii acestui înscris.
Față de soluția pronunțată și de dispoz.art.274 C.proc.civ., instanța a apreciat că se impune obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de pârâtul C. G..
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor reprezentată de D. G. B., apel pe care nu l-a motivat, astfel cum impuneau dispozițiile art. 287 cod procedură civilă.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat susținând, în esență, că instanța de fond a reținut în mod legal răspunderea civilă delictuală a apelantei pârâte, în raport de probatoriile administrate în cauză care dovedeau că înscrisul defăimător ce poartă ștampila acesteia a fost comunicat de apelantă companiei străine la care intimata lucra.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile de drept material ce reglementează răspunderea civilă delictuală a persoanei, de probatoriile administrate în cauză și de dispozițiile art. 292 alin. 2 cod procedură civilă, Curtea va reține că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiune reclamanta a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților Alianța A. a Tuturor Tăticilor, D. G. B. și C. G. V. pentru prejudiciul moral suferit de aceasta în urma înaintării de către pârâți a unui înscris, intitulat notificare, către compania străină la care aceasta era angajată, prin care se susțineau stări de fapt neadevărate și defăimătoare la adresa reclamantei, de natură ai afecta grav onoarea și reputația profesională.
Prin sentința instanței de fond s-a admis în parte acțiunea, numai față de pârâta Alianța A. a Tuturor Tăticilor, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de_ lei, cu titlu de daune morale, față de ceilalți pârâți acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.
Pârâta apelantă Alianța A. a Tuturor Tăticilor a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, pe care nu l-a motivat, astfel cum impuneau dispozițiile art. 287 cod procedură civilă, situație în care devin incidente dispozițiile art.292 alin. 2 cod procedură civilă, instanța de control judiciar urmând să analizeze apelul, pe baza celor invocate de apelanta pârâtă la instanța de fond.
În fața instanței de fond, apelanta pârâtă Alianța A. a Tuturor Tăticilor a fost reprezentată de intimatul pârât D. G. B., care nu a înțeles să formuleze în cauză întâmpinare prin care să invoce, în numele său sau al apelantei pârâte, excepții sau să prezinte răspunsul acesteia la capetele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, în conformitate cu art. 115 cod procedură civilă .
Singurele apărări făcute de apelanta pârâtă la fond sunt cele ce rezultă din încheierea de ședință din data de 19.11.2012, când aceasta a fost prezentă pentru prima dată în fața instanței, prin reprezentant.
La acest termen a invocat lipsa calității sale procesuale pasive și a solicitat suspendarea judecării cauzei, susținând că între părți există și alte acțiuni.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la aceeași dată, instanța de fond a respins cererea de suspendare, reținând că dosarul la care se face referire, înregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr._/3/2011 are ca obiect o contestație împotriva unui act administrativ, iar prin acțiunea formulată de reclamantă se solicită acordarea de daune morale, nefiind îndeplinite condițiile art. 244 alin. 1 cod procedură civilă și a unit cu fondul excepția invocată, pe care ulterior a respins-o ca neîntemeiată prin hotărârea pronunțată în cauză la data de 02.04.2013.
Cele invocate de apelanta pârâtă la fond au fost în mod corect respinse de prima instanță, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Așadar, trebuie să existe o judecată pe rolul unei instanțe, având ca obiect un drept litigios, iar soluția ce se va pronunța să atârne, în totul sau în parte, sub aspectul existenței sau inexistenței dreptului, de soluția ce se va pronunța în acea cauză.
Expresia "poate suspenda judecata" nu înseamnă că instanța dispune această măsură oricând și oricum, ci numai dacă sunt îndeplinite cerințele legale analizate mai sus, motivarea întreruperii cursului judecății fiind obligatorie, conform art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
A proceda altfel înseamnă a pronunța o hotărâre nelegală, care are drept consecință împiedicarea accesului liber la justiție, drept fundamental prevăzut de art. 21 din Constituția României.
Invocând aceste dispoziții legale, apelanta pârâtă prin reprezentat a solicitat la instanța de fond suspendarea judecării cauzei susținând că mai există pe rolul instanțelor alte acțiuni având același obiect și aceleași părți.
Nu a indicat sub ce numere sunt înregistrate aceste dosare și pe rolul căror instanțe se află, care este dreptul litigios ce face obiectul acestor judecăți și de a cărui existență sau inexistență, atârnă în tot sau în parte soluția ce urma să se pronunțe în cauză.
Instanța de fond, dând dovadă de rol activ, a soluționat această cere prin raportare la existența dosarului înregistrat sub nr._/3/2011 pe rolul Curții de Apel București, ce avea ca obiect, potrivit actelor depuse la dosar (fila 40), contestația împotriva unui act administrativ, respectiv împotriva Hotărârii nr. 325/03.08.2011 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care pârâtul D. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea contravenției de discriminare prin hărțuire.
În condițiile în care acest proces nu avea ca obiect un drept litigios de a cărui existență sau inexistență să depindă soluționarea prezentei cauze, ce avea ca obiect angajarea răspunderii civile contractuale a pârâților, pentru faptele menționate în acțiune, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 244 alin. 1 cod procedură civilă și a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelanta pârâtă,instanța de apel apreciază că prima instanță a procedat corect, atât atunci când a unit această excepție cu fondul, cât și atunci când a respins excepția, prin raportare atât la obiectul cererii de chemare în judecată, cât și la dovezile administrate în cauză.
Articolul 137 codul de procedură civilă reglementează procedura de soluționare a excepțiilor procesuale, stabilind o regulă și o excepție.
Regula este că „excepțiile procesuale se rezolvă înainte de cercetarea fondului, iar excepția constă în judecarea concomitentă a excepțiilor și a fondului, în cazul în care probele necesare rezolvării excepției sunt comune cu probele (ori numai cu o parte dintre acestea) necesare rezolvării fondului, când instanța poate dispune unirea excepției cu fondul.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic și se dovedește în toate situațiile de către reclamant .
Prin acțiune reclamanta a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților Alianța A. a Tuturor Tăticilor, D. G. B. și C. G. V. pentru prejudiciul moral suferit de aceasta în urma înaintării unui înscris, intitulat notificare, către TCT Mobile Europe S., cu care reclamanta colabora, prin care se susțineau stări de fapt neadevărate și defăimătoare la adresa reclamantei, de natură ai afecta grav onoarea și reputația profesională.
Invocând lipsa calității procesuale pasive, apelanta pârâtă a susținut că nu este autoarea înscrisului invocat în acțiune de reclamantă și nici nu este persoana care a expediat acest înscris către TCT Mobile Europe S..
Pentru verificarea legitimării procesuale pasive a apelantei pârâte, era necesară administrarea de probe, aceleași ca și cele necesare pentru soluționarea fondului, mai exact pentru stabilirea faptei ilicite a pârâtei ca și condiție de angajare a răspunderii civile delictuale a acesteia, situație în care, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 2 cod procedură civilă, în mod corect prima instanță a unit excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, prin reprezentant, cu fondul cauzei.
Din probele administrate de reclamantă a rezultat că înscrisul invocat în acțiune, depus la filele 7-10 din dosar poartă ștampila apelantei pârâte și a fost înaintat companiei franceze TCT Mobile Europe S., astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 17 din dosarul de fond ce emană de la această companie, prin care se confirmă primirea notificării.
Deși a negat expedierea acestui înscris către TCT Mobile Europe S., apelanta pârâtă nu a putut explica de ce nu a ripostat în nici un fel atunci când a primit înscrisul mai sus menționat, prin care TCT Mobile Europe S. confirma primirea notificării de la aceasta și nu a administrat probe prin care să combată susținerile reclamantei din acțiune privind conceperea și expedierea notificării.
Coroborând aceste aspecte cu faptul că pârâta, fără motive temeinice, a refuzat să răspundă la interogatoriu, situație în care sunt incidente în cauză dispozițiile art. 225 cod procedură civilă, instanța de fond a apreciat corect că pârâta are legitimare procesuală pasivă în cauză și a respins excepția invocată de pârâtă ca nefondată.
Pentru toate aceste considerente, instanța de apel apreciază că cele invocate de apelanta pârâtă la fond au fost corect respinse de prima instanță, motiv pentru care, în baza art. 296 cod procedură civilă coroborat cu 292 alin. 2 cod procedură civilă, va dispune respingerea apelului ca nefondat.
Deși prin decizia de față, apelanta pârâtă a căzut în pretenții, iar intimata reclamantă prin apărător a solicitat cu ocazia dezbaterilor asupra apelului acordarea cheltuielilor de judecată, instanța va respinge această cerere, conform art. 274 cod procedură civilă, reținând că nu s-au depus la dosar înscrisuri care să dovedească cuantumul acestor cheltuieli.
Extrasul de cont depus la fila 45 din dosarul de apel se referă la o sumă plătită de intimata reclamantă cabinetului de avocatură din care face parte apărătorul acesteia, în baza contractului de asistență juridică nr._/02.06.2012, contract ce nu este menționat în nici una din împuternicirile avocațiale depuse la dosar de această parte (filele 5 și 17 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă ALIANȚA A. A TUTUROR TĂTICILOR prin D. G. B., cu sediul în București, ., ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.729/02.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. A., cu domiciliul ales în București, . nr.1, ., sector 1 și intimații pârâți D. G. B., domiciliat în București, ., ., ., sector 3 și C. G. V., domiciliat în București, ., ., ., sector 2.
Respinge cererea intimatei privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
N. C. I.
Red.I.B.
Tehnored.B.I.
6 ex/19.03.2014
---------------------------------------
T.B.- Secția a III-a – L.C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 28/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 214/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
