Expropriere. Decizia nr. 68/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 68/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 68 A/2016
Ședința publică din data de 09.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR- Z. G. L.
JUDECĂTOR: T. I. R.
GREFIER: V. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.1131 din 07.10.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosar nr._, în cauza civilă având ca obiect” expropriere”.
Părțile în prezentul proces sunt apelanta reclamantă C. Z. C. cu domiciliul procesual ales în București P-ța. Națiunile Unite nr.3-5, . 4 și intimații pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL cu sediul în București Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6 și M. BUCUREȘTI SECTORUL 2 PRIN PRIMAR cu sediul în București .-13 sector 2 .
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns intimata pârâtă M. București Prin Primar General prin avocat A. B. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta reclamantă C. Z. C. și intimata pârâtă M. București Sectorul 2 prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelanta reclamantă a achitat taxa de timbru conform chitanței aflate la fila 12 dosar.
Avocata intimatei pârâte M. București Prin Primar General arată că nu are probe de solicitat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată, declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului apelului.
Avocata intimatei pârâte M. București Prin Primar General solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate. Arată că nu constituie veritabile argumente criticile formulate prin motivele de apel de către apelanta reclamantă ce vizează soluția de inadmisibilitate pronunțată de instanța de fond. Argumentele privind achitarea taxei de timbru, faptul că ar fi trebuit unită excepția inadmisibilității cu fondul, nu constituie argumente care să aibă un impact de natură juridică asupra soluției pronunțate de prima instanță, iar celelalte argumente invocate vizează temeinicia acțiunii iar nu netemeinicia soluției pronunțate de instanță. Consideră că toate argumentele formulate în apel sunt netemeinice și nu sunt de natură să conducă la schimbarea soluției. Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică față de temeiul juridic invocat art. 556 cod civil, față de cadrul juridic reclamanta înțelegând să promoveze o acțiune în constatare și față de dispozițiile art. 35 cod pr. Civ. care consacră caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, față de acțiunea în realizare. Acțiunea în realizare ar fi, arata partea la interpelarea Curtii, acțiunea în revendicare, întrucât reclamanta invocă faptul că nu poate să și exercite posesia și-a întemeiat acțiunea pe art.556 cod civil, se consideră proprietar neposesor, având la îndemână o acțiune în realizare, respectiv acțiune în revendicare pentru a dobândi posesia. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat. Depune la dosar dovezi în acest sens și adresă prin care indică cuantumul acestora. Menționează că este suma totală pentru dosar și de la fond și din apel. Menționează că primele două facturi sunt pentru instanța de apel, iar ultimele sunt pentru instanța de fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1131/07.10.2015 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca inadmisibilă, acțiunea prin care reclamanta C. Z. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General și Sectorul 2 prin Primar, să se constate că, în ceea ce privește terenul proprietatea reclamantei, situat în București, .. 2bis, sector 2, în incita Parcului Verdi, în suprafață de 500,24 mp, a intervenit exproprierea de fapt, ca efect al emiterii Planului Urbanistic General aprobat prin HCGMB nr. 269/21.12.2000.
În motivare, tribunalul a reținut că, în raport de dispozițiile art. 35 NCPC, cererea în constatare nu poate fi admisă, dacă reclamantul are la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului.
În cauză s-a reținut că reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 566 NCC, arătând că se află în imposibilitatea exercitării posesiei, ca atribut al dreptului de proprietate.
Ca urmare, prin raportare la obiectul și temeiul cererii, tribunalul a apreciat că reclamanta ar avea la dispoziție alte acțiuni în realizarea dreptului despre care se pretinde că ar fi fost încălcat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. Z. C., înregistrat pe rolul Curții de apel București la data de 02.12.2015, prin care a arătat, în esență, că a invocat ca temeiuri de drept, prevederile art. 35 NCPC, art. 555 NCC și dispozițiile Protocolului adițional nr. I la C.E.D.O, temeiuri prin raportare la care a plătit o taxă judiciară de timbru la valoare.
Apelanta apreciază că, prima instanță ar fi trebuit să unească excepția inadmisibilității cu fondul cauzei, și că, de vreme ce, nu a urmărit obținerea unui folos patrimonial, ci, constatarea împrejurării că este lipsită de atributele dreptului de proprietate, într-o bună logică juridică, acțiunea ar fi trebuit admisă.
Apreciază apelanta că, prin admiterea excepției inadmisibilității, după ce s-a plătit o taxă judiciară de timbru la valoare, se aduce atingere prevederilor art. 6 din C.E.D.O. Dacă s-ar fi unit excepția inadmisibilității cu fondul, instanța ar fi observat că din cauza regimului urbanistic aplicabil zonei V 1 A, terenurile sunt considerate spațiu verde public cu acces nelimitat, iar proprietarii sunt obligați să achite impozite pentru terenuri intravilane, deși nu le pot folosi deloc.
În drept, au fost invocate prevederile art. 470, art. 471 NCPC.
Intimatul M. București prin Primarul General a depus întâmpinare (fila 21 și urm.) învederând, în esență, că reclamanta cere constatarea unei situații de fapt și că avea la dispoziție alte acțiuni în realizare, ceea ce face ca acțiunea să fie inadmisibilă, potrivit art. 35 NCPC.
Totodată, se arată că aprecierea reclamantei în sensul că achitarea unei taxe foarte mari ,ar fi trebuind să determine unirea excepției cu fondul, constituie o apreciere subiectivă, fără consecințe juridice.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere că potrivit art. 35 NCPC, cel care a interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Din obiectul și motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că apelanta reclamantă invocă, în esență, lipsirea sa de prerogativele dreptului de proprietate privată asupra unui teren, care, deși formal este proprietate privată, este supus de planul de urbanism general (PUG) unei categorii de folosință specifice parcurilor publice, având regimul unui spațiu verde cu acces public nelimitat.
În aceste condiții, acțiunea în constatare formulată, este inadmisibilă, dar nu pentru că tinde la constatarea unei stări de fapt, astfel cum susține intimatul, lipsirea de prerogativele dreptului de proprietate fiind o stare de drept, ci pentru că apelanta-reclamantă are la dispoziție altă acțiune în realizare pentru a obține remedierea pretinselor încălcări ale dreptului său de proprietate.
Este real că tribunalul nu a indicat care ar fi respectiva acțiune în realizare, însă, complinind motivarea sentinței în considerarea efectului devolutiv al apelului, Curtea constată că Planul de Urbanism General aprobat prin HCGMB nr. 269/21.12.2000 constituie un act administrativ cu caracter normativ împotriva căruia reclamanta, dacă se consideră vătămată în dreptul său de proprietate, poate formula acțiune în contencios administrativ, în condițiile art. 1 alin. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, solicitând anularea ori modificarea regulilor de urbanism aplicabile terenului său. Această cale procesuală nu este doar teoretică, fiind accesibilă, efectivă și utilizată în mod frecvent în practica judiciară pentru remedierea unor pretinse încălcări de natura celor invocate de reclamantă.
Așa fiind, de vreme ce apelanta reclamantă are la dispoziție o cale procesuală efectivă pentru a obține examinarea pe fond a pretenției sale, nu se poate plânge cu temei că cererea în constatare formulată cu nesocotirea caracterului subsidiar al acțiunii în constatare reglementat de art. 35 NCPC a fost respinsă, ca inadmisibilă, neputându-se reține o încălcare a dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate și la dreptul la un proces echitabil, întrucât partea nu-și poate alege în mod arbitrar calea procesuală. Contrar intimatei, apelanta nu are la dispoziție o acțiune în revendicare, ci o acțiune specifică în contencios administrativ pentru modificarea regimului de urbanism (nu proprietatea în sine, ci regimul aplicabil folosinței bunului este contestată). Faptul că acțiunea în realizare disponibilă are altă natură juridică decât acțiunea civilă promovată nu înlătură incidența inadmisibilității deduse din art. 35 teza a II-a NCPC, de vreme ce această normă se referă la prioritatea acțiunii în realizare pe orice altă cale prevăzută de lege, partea nefiind în drept să aleagă calea unei acțiuni civile acolo unde contestă, de fapt, un act administrativ emis de o autoritate publică.
De asemenea, sunt nefondate susținerile potrivit cărora, plata unei taxe judiciare de timbru la valoarea imobilului – legală, potrivit art. 3 din OUG nr. 80/2013 – ar fi impus unirea excepției inadmisibilității cu fondul cauzei, având în vedere că potrivit art. 248 alin.1 NCPC, excepțiile procesuale trebuie soluționate cu prioritate, față de administrarea de probe și cercetarea în fond a cauzei, iar în speță, nu se impunea unirea cu fondul, nefiind necesară administrarea de probe comune cu cele necesare soluționării fondului.
În temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, apelul va fi respins, ca nefondat, iar în temeiul art. 451 NCPC va fi obligată apelanta, aflată în culpă procesuală, la plata sumei de 1627, 50 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului intimatului, conform facturilor emise la data de 15.12.2015 și a ordinelor de plată aferente.
În ce privește diferența până la suma de 12.601,50 lei solicitată de intimat, se constată că suma de 10.137 lei a fost facturată la data de 28.07.2015, așadar înaintea pronunțării sentinței apelate, fiind așadar vorba despre un onorariu aferent judecății în prima instanță, care nu poate fi solicitat în apelul părții adverse, întrucât se opune principiul neagravării situației părții în propria cale de atac (art. 481 NCPC).
În temeiul art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013 prezenta decizie este definitivă, nefiind supusă recursului, întrucât privește o cauză în materie de expropriere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă C. Z. domiciliată în București, .. 9, Sector 1 și cu domiciliul procesual ales în București, P-ța Națiunile Unite nr. 3-5, . 4 împotriva sentinței civile nr. 1131/07.10.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. București prin Primarul General cu sediul în București, Splaiul Independenți nr. 291-293, Sector 6 și Sectorul 2 prin Primar cu sediul în București, .-13, sector 2.
Obligă apelanta să plătească intimatului M. București, prin Primar General suma de 1.627, 50 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Z. G. L. T. I. R.
GREFIER
V. F.
Red. ZGL
Tehnored. GC 2 ex
11.02.2016
Jud. fond C. P.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 24/2016. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Decizia nr. 31/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
