Legea 10/2001. Decizia nr. 217/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 217/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 217R
Ședința publică de la data de 01.02.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - I. L. - M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă L. F. C. împotriva sentinței civile nr. 839/22.04.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M. București, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001- contestație”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurenta – reclamantă L. F. C. – reprezentată de avocat D. M. în baza împ.av. . nr._/2012, lipsind intimata – pârâtă P. M. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de 31.01.2013, a fost atașat dosarul nr._/3/2007 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă,care conține 304 file, împreună cu dosarul Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie nr._/3/2007(445/2009)/19.12.2012(26 file), ambele dosare fiind înaintate de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, cu adresa nr._/3/2007 din 30.01.2013(fila 46 dosar).
Curtea pune în discuție excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1601/2008 a Tribunalului București – Secția a IV-a civilă, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 433A/2010 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă pronunțată în dosarul nr._/3/2007,urmând să se pună concluzii și pe fondul recursului.
Reprezentanta recurentei – reclamante solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, deoarece consideră că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se constata existența autorității de lucru judecat, cu motivarea că prin prima hotărâre s-a dispus obligarea pârâtei să emisă o dispoziție motivată prin care să acorde o reparație prin echivalent pentru imobil.
Cu privire la cea de a doua hotărâre pronunțată în dosarul nr._/3/2007, a învederat instanței că P. M. București nu a răspuns la notificarea formulată conform titlului executoriu, iar instanța a admis cererea și a dispus obligarea entității la emiterea unei dispoziții motivate, ceea ce s-a și întâmplat.
Prin cererea formulată a solicitat restituirea unui singur apartament, iar pentru restul a solicitat restituirea prin echivalent, însă nu a beneficiat de aceste despăgubiri.
Precizează cu privire la dispoziția emisă de P. M. București, că aceasta a fost emisă după pronunțarea hotărârii.
Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru refacerea raportului de expertiză conform art. 304 coroborate cu art. 312 alin.3 C.pr.civ.
Cu privire la necesitatea și utilitatea refacererii raportului de expertiză, învederează instanței că a solicitat obligarea intimatei – pârâte la emiterea unei dispoziții cu propunere de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 și au solicitat expertului să evalueze și aceste apartamente pentru a se cunoaște valoarea acestora.
Expertul a reținut că imobilul are o valoare rezidențială, stabilind o valoare derizorie, la nivelul anului 1999.
În subsidiar, solicită modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Consideră că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, întrucât Instanța de fond a respins solicitarea de refacere a raportului de expertiză având în vedere indicii folosiți de experți la efectuarea expertizei, iar cu privire la fondul cauzei, a reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Precizează că a făcut dovada că autorii reclamantei au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției în conformitate cu dispozițiile art. 1294 și urm. C.civ., în vigoare la momentul vânzării imobilului care constituie legea generală față de Decretul 221/1950, care impunerea obligativitatea formei autentice numai în cazul înstrăinării terenului, cu sau fără construcții.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a civilă la data de 08.09.2009, reclamanta Lacatusu F. C. a solicitat în contradictoriu cu P. M. București, admiterea acțiunii; anularea dispoziției nr._ din 29.05.2009 comunicata reclamantei la data de 06.08.2009 prin care s-a respins solicitarea reclamantei de restituire in natura a imobilului situat in București, .. 2 sector 2 ; obligarea paratei la emiterea dispoziției cu propunere de acordare de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate in baza Legii nr. 112 / 1995 ; obligarea paratei la emiterea dispoziției de restituire in natura pentru apartamentul) situat la parterul imobilului din București, .. 2 sector 2 compus din o camera in suprafața de 19.30 mp, bucătărie in suprafața de 7.70 mp si magazie in suprafața de 14 mp.
Prin notificarea nr. 3418 depusa la P. M. București in dosarul nr._ din 2.11.2001, a solicitat restituirea în natura a imobilului situat in București, .. 2 sector 2 (punctul A din notificare ), iar in cazul în care aceasta ( restituirea în natura ) nu este posibila despăgubiri in conformitate cu dispozițiile legii nr. 10/2001(punctul D).
Reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr._ din 29.05.2009 comunicata la data de 06.08.2009 prin care s-a respins solicitarea de restituire in natura a imobilului situat in București, .. 2 sector 2, obligarea paratei la emiterea dispoziției cu propunere de acordare de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate in baza Legii nr. 112/1995 si obligarea paratei la emiterea dispoziției de restituire în natură pentru apartamentul situat la parterul imobilului din București, .. 2 sector 2 compus din o camera in suprafața de 19.30 mp, bucătărie in suprafața de 7.70 mp si magazie în suprafața de 14 m
In drept: Legea nr. 10/2001 republicata, art. 1294-1295 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 839/22.04.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă s-a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr._/29.05.2009 comunicata reclamantei la data de 06.08.2009, s-a respins solicitarea acesteia de acordare de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de restituire în natura pentru apartamentul situat la parterul imobilului din București, .. 2, sector 2. In motivarea deciziei se arata ca reclamanta nu prezintă acte de proprietate in forma autentica.
Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat anularea acestei dispozitii, sustinand ca a facut dovada dreptului d eproprietate asupra imobilului.
În ceea ce privește dovada calitătii de persoane indreptățite, tribunalul a reținut că reclamanta a depus la dosar două înscrisuri sub semnătură privată - având valoarea prin care, proprietara Haritina Dinopol declară că a vândut lui I. L. și T. L. imobilul situat în București, . nr. 2, în anii 1951-1952. Se precizează în declarația de la fila 37 din dosar, dată de către Haritina Dinopol că actul de vânzare nu este autentificat până la data acestei declarații, respectiv, 16 iunie 1956.
Reclamanta nu a depus acest contract de vânzare cumpărare autentificat și susține că la data incheierii înscrisului sub semnătură privată legislația în vigoare nu impunea forma autentică pentru înstrăinarea construcților. Aceste susțineri nu sunt întemeiate. Astfel, prin Decretul nr. 221/1950, în vigoare de la 6 septembrie 1950, și până la 29.03.1958, când a fost abrogat prin Decretul nr.144/1958, se prevedea în art.2, că sunt obligatorii actul autentic și autorizația administrativă de înstrăinare a terenurilor, cu sau fără construcții aflate pe teritoriul Capitalei.
Din înscrisurile aflate la dosar - rezultă că imobilul din .. 2, a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, în a cărui anexă este înscrisă Dinopol Haritina ca proprietară a acestuia. Față de această situație de fapt, tribunalul a constatat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilului în litigiu.
Tribunalul a reținut că înscrisul sub semnătură privată aflat la dosar nu face dovada transmisiunii dreptului de proprietate și nici nu se poate aplica prezumția instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001, deoarece în actul de preluare este trecut ca proprietar Dinopol Haritina, ale cărei acte autentice de proprietate se află la dosarul cauzei . De asemenea, potrivit istoricului de rol fiscal al imobilului, pentru imobilul în litigiu a figurat ca singur plătitor de impozite Dinopol Haritina. Prin urmare, reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită să solicite restituirea unui imobil pe care autorii săi nu l-au avut niciodată în proprietate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta L. F. C. criticând soluția pentru nelegalitate și invocând în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit instanța de fond a respins solicitarea reclamantei de refacere a raportului de expertiză, întrucât construcția poate fi restituită în natură, ca și terenul.
Autoarea recurentei, și anume vânzătoarea Dinopol Haritina a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției. Autoarea Dinopol Haritina a înstrăinat imobilul către L. I. și L. T. conform contractului de vânzare cumpărare din 28.12.1951 pentru suma de 400.000 lei. L. I. s-a înscris la rolul fiscal și a plătit impozitele aferente, așa cum rezultă din adresa emisă de Administrația Financiară a Raionului 1 Mai din anul 1957.
În consecință, constatând că autorii recurentei au dobândit în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, dreptul de proprietate asupra construcției, se impune admiterea recursului și admiterea acțiunii formulată în fața instanței de fond.
Recursul este întemeiat, atât pentru motivele invocate în calea de atac, cât și pentru motivele de ordine publică invocate din oficiu de către instanță.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prin acțiunea formulată la data de 08.09.2009, reclamanta L. F. C. a chemat în judecată P. M. București, pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună anularea Dispoziției nr._/29.05.2009 emisă de P. M. București, prin care s-a respins solicitarea de restituire în natură a imobilului situat în București, .. 2, Sector 2.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la emiterea dispoziției cu propunere de acordare de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, precum și obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de restituire în natură pentru apartamentului situat la parterul imobilului din București, .. 2, Sector 2.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin notificarea nr. 3418 depusă la P. M. București, în dosarul nr._/02.11.2001, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat la adresa sus menționată, iar în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, să se acorde despăgubiri.
Întrucât unitatea deținătoare, respectiv, P. M. București nu s-a pronunțat asupra notificării, reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să răspundă pe fond notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Tribunalul București – Secția a III-a civilă prin sentința civilă nr. 487/31.03.2006 pronunțată în dosar nr._, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la emiterea dispoziției motivate ca răspuns la solicitarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. P..
În aplicarea sentinței civile menționate mai sus, P. a emis dispoziția nr._/29.05.2009, respingând notificarea nr. 3418/31.10.2001 privind restituirea în natură a imobilului solicitat.
Ca răspuns la acțiunea formulată la data de 08.09.2009, Tribunalul București - Secția a V-a civilă prin sentința civilă nr. 839/22.04.2011, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta L. F. C. în contradictoriu cu P. M. București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, deoarece nu a dovedit că autorii săi au dobândit imobilul în litigiu.
Soluționând recursul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 839/22.04.2011, Curtea constată că, în cauză, este parțial incidentă autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru reclamantă, și de asemenea este incidentă puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1601/24.10.2008 pronunțată de Secția a IV-a civilă a Tribunalului București.
Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze un aspect juridic în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Astfel, trebuie subliniat că după pronunțarea sentinței civile nr. 487/31.03.2006 a Tribunalului București, definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta L. F. C. și s-a dispus obligarea pârâtei la emiterea dispoziției motivate ca răspuns la notificare, reclamanta a formulat o nouă acțiune prin care a solicitat instanței să oblige P. M. București să soluționeze pe fond notificarea și să-i restituie în natură imobilul situat în București, .. 2, sector 2 precum și terenul în suprafață de 195 mp.
Acest al doilea litigiu s-a încheiat cu pronunțarea sentinței civile nr. 1601/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._/3/2007, sentință prin care a fost admisă cererea reclamantei și a fost obligată pârâta să emită dispoziție motivată prin care să acorde reclamantei o reparație în echivalent pentru imobilul situat în București, .. 2, sector 2.
Sentința menționată a rămas irevocabilă, ca urmare a constatării ca perimat a apelului declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței atacate, și a nedeclarării recursului împotriva deciziei de perimare.
Așadar, în speță, s-a statuat cu caracter irevocabil, că reclamanta L. F. C. are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul solicitat în baza notificării formulate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Existența acestei hotărâri este de natură să înlăture motivarea Tribunalului București privind lipsa calității de persoană îndreptățită a recurentei L. F. C., operând puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1601/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă.
În litigiul dedus judecății în prezenta cauză, operează și autoritatea de lucru judecat privind susținerea recurentei că este îndreptățită la restituirea în natură a imobilului, de vreme ce s-a statuat irevocabil că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent. Așadar, recurenta-reclamantă nu mai poate solicita în litigiul de față să i se atribuie imobilul în natură, de vreme ce prin hotărârea sus-menționată s-a stabilit că este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent.
Este neîndoielnic că sunt întrunite elementele prevăzute de art. 1201 din Codul civil ( din 1865): părțile, obiectul și cauza sunt aceleași – părțile sunt reclamanta L. F. C. și P. M. București, obiectul este contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001, pentru restituirea imobilului solicitat prin notificare și cauza constă în nesoluționarea pe fond a notificării.
Un alt efect al sentinței civile nr. 1601/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București și invocată în fața instanței de fond, este acela că decizia de respingere a acordării de măsuri reparatorii pentru reclamantă este lovită de nulitate, deoarece decizia administrativă a Primăriei, emisă ulterior pronunțării hotărârii tribunalului, prin care sunt contrazise dispozițiile instanței, este nelegală, acțiunea reclamantei fiind întemeiată sub acest aspect.
Așadar, într-un prim ciclu de judecată a fost pronunțată sentința nr. 487/31.03.2006 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr._, prin care s-a admis acțiunea reclamantei L. F. C. și s-a dispus obligarea pârâtei P. M. București la emiterea dispoziției motivate ca răspuns la solicitarea formulată în baza Legii nr. 10/2001. Ulterior acesteia, s-a pronunțat sentința civilă nr. 1601/24.10.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._/3/2007, sentință prin care a fost admisă cererea și a fost obligată pârâta să emită dispoziție motivată prin care să acorde reclamantei L. F. C. o reparație în echivalent pentru imobilul situat în București, .. 2, sector 2.
În pofida acestor sentințe, P. M. București a emis dispoziția nr._/29.05.2009 prin care respinge notificarea și cererea de restituire în natură a imobilului.
În consecință, recurenta-reclamantă a fost nevoită să formuleze o altă acțiune care să tindă la constatarea nulității dispoziției emisă de unitatea-deținătoare, în contradicție cu hotărârile judecătorești anterioare.
În afara acțiunii privind constatarea nulității dispoziției emise de P. M. București, reclamanta a formulat din nou, un capăt de cerere privind restituirea în natură a imobilului.
În acest al doilea ciclu de judecată, prin sentința civilă nr. 839/22.04.2011, Tribunalul București - Secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta L. F. C. în contradictoriu cu P. M. București, în ceea ce privește ambele capete de cerere.
Soluționând recursul, Curtea apreciază că în speță sunt incidente, atât autoritatea de lucru judecat, cât și puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1601/24.10.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a civilă care a statuat irevocabil, atât asupra calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 a reclamantei, cât și asupra naturii acestor măsuri, care vor fi acordate în echivalent, nu în natură.
Față de aceste considerente, instanța în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 raportate la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează să admită recursul, să modice în tot sentința civilă recurată, în sensul că urmează să admită în parte acțiunea, să anuleze dispoziția nr._/29.05.2009, să constate calitatea recurentei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, conform sentinței civile nr. 1601/24.10.2008 a Tribunalului București și să respingă în rest acțiunea, ca operând autoritatea de lucru judecat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă L. F. C. împotriva sentinței civile nr. 839/22.04.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. București.
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta L. F. C..
Anulează dispoziția nr._/29.05.2009 emisă de P. M. București.
Constată calitatea recurentei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, conform sentinței civile nr. 1601/24.10.2008 a Tribunalului București.
Respinge în rest acțiunea, ca operând autoritatea de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. S. Z. D. I. L.-M.
GREFIER,
D. L.
Red. ILM
Tehnored. GC – 2 ex
07.02.2013
Jud. fond. F. G.
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 208/2013.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 44/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
