Grăniţuire. Decizia nr. 2289/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2289/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2012 în dosarul nr. 2289/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.2289
Ședința publică de la 17 decembrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul-reclamant R. G., împotriva deciziei civile nr. 71 A din 25.06.2012, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. M. și cu intimatul-intervenient B. G..
Cauza are ca obiect – grănițuire.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 decembrie 2012, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 30.10.2008 sub nr._, reclamantul R. G. a chemat in judecata pe parata Botoaca M., solicitand granituirea proprietatilor situate in . si nr. 61, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Titlul de Proprietate nr._/18.07.1997, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru diferite suprafețe de teren care au aparținut autorului sau R. M., printre care și asupra terenului situat în T 23, P_ și_, nr 59, învecinat cu terenul proprietatea pârâtei, de la nr. 61 din com. Magurele, .> Reclamantul, dorind sa obțină număr cadastral pentru imobilul nr 59, a constatat că din documentațiile cadastrale rezultă suprapunere de teren intre cele doua fonduri invecinate, fapt care a condus la imposibilitatea realizării intabulării datorita liniei de hotar nedefinita. Cum nu a fost posibilă soluționarea amiabilă, a solicitat stabilirea liniei de hotar.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 112 si urm., art. 274 C.p.c., art 584 C.civ..
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei cu martori, interogatoriul paratei, expertiza topo precum si orice alt mijloc legal de proba util cauzei care ar reieșii din dezbateri.
La data de 6.04.2011 in urma probelor administrate reclamantul si-a completat cererea solicitând obligarea paratilor la plata despagubirilor bănești aferente ocuparii terenului in suprafata de 117 m2.
Parata B. M. a formulat intampinare și cerere reconvențională prin care a solicitat grănițuirea proprietatilor; a aratat că nu a ocupat nicio parte din terenul aparținând reclamantului, astfel că acesta trebuie să–și clarifice situația parcelelor din titlul său de proprietate. Din contră în lipsa sa, în iulie 2008, reclamantul a edificat un gard despărțitor în lungime de 28,8 m al terenului său intravilan curți-construcții .-i respectă dreptul de proprietate, respectiv pârâta avea între casă și linia de hotar o distanță de 150 cm și reclamantul a trasat gardul, lăsându-i o distanță diminuată la 114 centimetri, situație față de care a solicitat obligarea reclamantului să demoleze gardul amplasat nelegal, pe cheltuiala sa.
În cauză, B. G. a formulat cerere de interventie in interes propriu si in interesul paratei, arătând că este coproprietar asupra terenului nr. 71, admisă în principiu,urmând ca procedura ce se va urma in acest dosar sa se realizeze in contradictoriu si cu intervenientul. S-a aratat că parații sunt de acord cu granituirea proprietarilor si pe cale reconvenționala au solicitat desființarea gardului edificat de reclamant, fără autorizație si fara acordul lor in măsura in care le încalcă dreptul de proprietate si să fie autorizați să-l demoleze pe cheltuiala reclamantului. In motivare paratii au arătat ca distanta dintre casa si lina de hotar s-a diminuat de la 150 cm la distanta de 14-120 cm.
In dovedire, aceștia au solicitat înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiza tehnica topografică.
Sub aspectul probatoriului au fost administrate: proba cu inscrisuri (Titlul de Proprietate nr._/18.07.1997 al reclamantului, contractele de vânzare cumpărare nr. 3342/1991și nr. 265/1995ale pârâtei, relații cf nr. 2955, nr. cadastral 2121, M., în care se află intabulat dreptul de proprietate aparținând pârâtei, plan de situatie vizat si semnat cu data de 29.05.1996, plan de incadrare in localitate vizat si stampilat de C.L. al . intabulare nr._/05.12.2006 pentru paratii-reclamanti), interogatorii reciproce si expertiza tehnica topografică, privind identificarea, măsurarea terenurilor conform actelor de proprietate si stabilirea liniei de hotar, dacă gardul existent respectă linia de hotar, efectuata de expert Manaș C. cu completarile de la data de 26.01.2011 fila 128 din dosar.
Prin sentința civilă nr.1609/21.04.2012, Judecătoria Cornetu a admis acțiunea în parte, a stabilit linia de hotar conform raportului de expertiză întocmit de expert C. Maneș, a omologat raportul de expertiză întocmit de expert C. Maneș, a admis cererea reconvențională, a dispus demolarea gardului din zidărie al reclamantului cu 0,07 m pe lungimea de 2890, a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele dosarului a reținut următoarele:
În cauză, reclamantul R. G. este proprietarul imobilului teren situat în comuna M., ., județul I., T 23, P_ și_ în suprafețe de 873 mp și 1982 mp, în baza titlului de proprietate nr._/1997.
Pârâții-reclamanți sunt proprietarii imobilului învecinat, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 265/1995, nr. 3342/1991 și certificatului de moștenitor nr. 739/1995 de pe Kilian V., teren în suprafață de 1000 mp situat în ., județul I., intabulat în CF nr. 2955 M., în favoarea pârâtei-reclamante cu suprafața din măsurători de 1046 mp.
În ceea ce privește proprietatea reclamantului, OCPI I. a respins recepționarea documentației cadastrale prin Încheierea nr._/2008, pe considerentul că există suprapunerea imobilului din T 23 P_,_ cu imobilul din T 23 P 49 număr cadastral 2121, proprietatea pârâtei.
În cauză, pe lângă administrarea probelor cu înscrisuri și interogatorii, în acest sens a fost realizată și expertiza tehnică topografică de către expert Manaș C., din care rezultă că proprietatea reclamantului, din măsurători, este de 2293 mp, iar în în actul dreptul de proprietate este de 2410 mp, iar proprietatea pârâtei în acte este în suprafață de 1000 mp și în teren este de 1355 mp și față de situația din teren (acte și documentații) expertul a propus ca linia de hotar prezentată în Anexa nr. 4, pe care instanța o va omologa.
Totodata instanta a avut in vedere dispoz.585 C.civ. potrivit carora „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa și tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea”.
Pe cererea reconvențională, față de actele din care rezultă dreptul de proprietate și situația de fapt constatată prin expertiză, va dispune demolarea gardului de zidărie al reclamantului pe lungimea de 28,90 metri.
Din aceste considerente, în temeiul art. 480 rap. la art. 584 Cod civil, a admis atât cererea principală, în parte, cât și cererea reconvențională.
Împotriva sentinței civile nr. 1609/21.04.2012, a Judecătoriei Cornetu, a formulat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea totală a probatoriului, sau reținerea cauzei în vederea rejudecării pe fond.
I. - 1. În motivarea apelului reclamantul a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, conform art. 304 pct. 9 C. p.c. întrucât instanța de fond nu a ținut cont de cererea sa de repunere pe rol a cauzei, formulată prin concluziile scrise unde s-a arătat imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales. Astfel la termenul de judecată din data de 07.04.2011, instanța în loc să amâne cauza sau să acorde un alt termen pentru a se discuta cererea de completare a acțiunii civile, cerere depusă la data de 06.04.2011, prin registratură, a nesocotit această cerere.
A considerat apelantul reclamant că astfel instanța de fond a încălcat disp. art. 156 C. p.c întrucât putea să amâne cauza, pentru o situație temeinic motivată.
2. A mai arătat apelantul reclamant că deși în motivarea sentinței instanța reține faptul că s-a formulat o cerere de completare a petitului acțiunii la data de 06.04.2011 nu s-a pronunțat pe această cerere. A arătat apelantul reclamant că în cuprinsul cererii completatoare a solicitat ca pârâta și intervenientul să fie obligați să-l despăgubească în bani pentru suprafața de 117 mp care-i lipsesc din proprietate în condițiile în care pârâta și intervenientul au o suprafață de 355 mp în plus pentru care nu dețin acte.
3. A mai invocat apelantul reclamant că instanța nu a pus în discuție obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică imobiliară.
II. Cel de al doilea motiv de apel invocat de apelant privește faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, atunci când nu a pus în balanță faptul că are lipsă de teren pe partea din față a terenului și că în expertiza efectuată trebuia să se regăsească suprafața de 2410 mp conform titlului de proprietate și nu suprafața de 2293 mp. A mai susținut apelantul că tot prin expertiza efectuată s-a identificat în proprietatea pârâtei și a intervenientului suprafață 1355 mp în loc de 1000 mp.
A susținut apelantul reclamant că prin concluziile scrise depuse la dosar a arătat că există probleme de suprapunere a terenurilor și că așa cum a motivat și obiecțiunile formulate la raport îi lipsește suprafața de 117 mp, ceea ce se datorează faptului că pârâta și intervenientul au mărit excesiv suprafața la stradă.
A învederat apelantul că măsurătorile efectuate de expertul din cauză sunt greșite și că s-a solicitat instanței să pună în vedere expertului să aducă lămuriri și completări cu privire la această suprapunere.
Apelantul reclamant a evaluat diferența de teren de 117 mp la suma de 15.000 lei sumă care a solicitat să fie achitată de pârâtă și intervenient.
III. A susținut apelantul reclamant că instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind revendicarea de la pârâtă și intervenient a suprafeței de teren de 117 mp, prin acordarea de despăgubiri din partea acestora.
A mai invocat apelantul reclamant că prin răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză nu s-a lămurit problema legată de lipsa celor 117 mp, arătând că trebuie să se adreseze Comisiei Locale pentru această problemă. S-a invocat faptul că la efectuarea raportului de expertiză expertul a ținut cont de un plan amplasament a terenului proprietatea pârâtei de la nr. 71, . este schițat de mână și care este o anexă la certificatul de moștenitor și care nu este vizat de Primăria M..
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta și intervenientul au solicitat respingerea apelului și constatarea legalității și temeiniciei hotărârii instanței de fond.
Pârâta și intervenientul au arătat că toate criticile formulate de partea adversă sunt neîntemeiate. Arată că litigiul de față a durat aproape 3 ani și a avut 14 termene de judecată și la aproximativ ½ din aceste termene apărătorul reclamantului a fost prezent fiind suficient timp pentru ca reclamantul să poată formula toate cererile.
S-a susținut faptul că instanța a dat dovadă de răbdare, a admis obiecțiunile la primul raport de expertiză deși solicitate tardiv, reclamantul solicitând de fapt, obiective noi, față de cele solicitate inițial și la care expertul a răspuns.
Cu privire la completarea raportului de expertiză pârâta și intervenientul au arătat faptul că reclamantul nu a formulat obiecțiuni la acesta astfel încât instanța a decis scoaterea dosarului în pronunțare. Reclamantul a fost prezent personal la judecata în fond și nu a avut de formulat vreo cerere de amânare sau obiecțiuni la completarea la raportul de expertiză iar la dosarul cauzei nu s-a depus nici o dovadă cu privire la imposiblitatea de prezentare a apărătorului său ales.
Au mai arătat pârâta și intervenientul prin întâmpinarea că cererea de completare nici nu ar fi putut fi primită din punct de vedere formal, față de disp. art. 132 C. Pr. Civ. care limitează dreptul de modificare a acțiunii sau a formulării unor cererii noi. Din punct de vedere al dreptului substanțial, nu există text de lege, care să permită instanței să oblige pe pârât să plătească un preț pe un teren al reclamantului, decât în condițiile în care între cele două părți, direct sau indirect s-ar fi încheiat în prealabil vreun act juridic de vânzare, schimb. Au mai invocat pârâta și intervenientul, că în măsura în care recurentul persistă în această cerere el va trebui să timbreze la valoare, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel.
Pârâta și intervenientul au arătat că în opinia lor reclamantul are mai multe probleme cu conținutul titlului de proprietate, care nu este conform cu registrul cadastral al posesorilor, în titlu se menționează tarlaua 23, în vecinătate cu pârâta și intervenientul fiind doar pacelele_ și_, iar pacelele_ și_ având o altă locație.
În schimb în registrul cadastral al poesorilor, deși apar și parcelele_ în surafață de 482 m. p și_ în suprafață de 884 m.p. în total 1366 mp pacele ce nu sunt evidențiate în titlul de proprietate iar explicația lipsei unei suprafețe de 1366 mp nu poate fi decât eventuala înstrăinare.
S-a mai susținut că în registrul cadastral reclamantul figurează cu o suprafață de 428 mp. 416 mp,482 mp și 864 mp în total 2190 mp iar în titlul de proprietate suprafetele sunt de 1982 și 421 mp. adică un total de 2410 mp.
Prin întâmpinare pârâta și intervenientul au solicitat obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate disp. art. 312 alin. 1 teza II C.p.c..
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr.71/A/25.06.2012, Tribunalul I. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței instanței de fond.
Analizând apelul civil de față, Tribunalul a constatat următoarele:
In privința primului motiv de apel relativ la încălcarea dispoz. art.156 C.p.c. anume că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de amânare a judecății pentru lipsa motivată a apărătorului reclamantului, respectiv asupra cererii acestuia de repunere a cauzei pe rol pentru a se discuta cererea completatoare depusa la data de 06.04.2012, tribunalul l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele aspecte.
Din actele dosarului de fond reiese că la data de 06.04.2011 apărătorul reclamantului R. G. a depus prin serviciul registratură două cereri identice, înregistrate separat, prin care solicita amânarea judecății si acordarea unui nou termen întrucât se află in imposibilitatea prezentării la termenul din 07.04.2011 deoarece avea un deces in familie si la data de 07.04.2011 urma să aibă loc înmormântarea. Nu au fost depuse la acel moment înscrisuri in susținerea cererii.
Din cuprinsul încheierii de ședință rezultă că la termenul de judecată din 07.04.2011 când au avut loc si dezbaterile pe fond s-a prezentat reclamantul personal care nu a solicitat amânarea judecății pentru lipsa apărătorului.
In lipsa unei solicitări exprese a părții de amânare pentru lipsa apărătorului si in condițiile in care aceasta a apreciat că își poate susține singură pretențiile, tribunalul constată că este neîntemeiată prima critică apelantului in sensul că instanța de fond nu a discutat amânarea si nu a dat eficiență dispoz. art.156 C.p.c..
Este neîntemeiată critica apelantului potrivit căreia instanța de fond avea obligația de a se pronunța asupra cererii de completare a acțiunii. Astfel, se constată că tot la data de 06.04.2011 reclamantul a depus prin serviciul registratură o cerere completatoare prin care a solicitat mărirea obiectului cererii, in baza art.132 al.2 pct.2 C.p.c., respectiv obligarea pârâților să îl despăgubească pe reclamant cu suma de 15.000 lei reprezentând c/val terenului de 117 mp, acaparat de parata si intervenient. S-a arătat că oportunitatea de mărire a petitului acțiunii printr-o cerere de revendicare nu a cunoscut-o până la răspunsul dat de expertul topograf la obiecțiuni, nu a putut gândi la momentul introducerii acțiunii civile asupra faptului că îi lipsește o suprafață in curte, iar pentru edificarea noii cererii se impun noi măsurători. In susținerea cererii reclamantul a depuse taxa judiciară de 10 lei.
La aceeași dată, reclamantul a depus si obiecțiuni la completarea raportului de expertiza, obiecțiuni ce au fost respinse ca neîntemeiate in ședința publica din data de 07.04.2011 după ce au fost puse in discuția contradictorie a părților.
Potrivit art.132 al.1 C.p.c. la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii (…) in acest sens instanța dispune amânarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului in vederea facerii întâmpinării. Conform pct.2 al art.132 al.2 C.p.c. cererea nu se socotește modificată si nu se va da termen ci se vor trece in încheierea de ședința declarațiile verbale făcute in instanța când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.
Tribunalul a constatat că cererea depusă de apărătorul reclamantului la data de 06.04.2011, fara ca partea să se prevaleze de această petiție in ședința publică nu este in spiritul ultimelor dispoziții, întrucât reclamantul și-a completat pretențiile cu un capăt inform, sub aspectul obiectului (revendicare sau pretenții), neîntemeiat in drept si netimbrat corespunzător, cu toate că avea cunoștința despre suprapunerea existentă intre proprietățile in litigiu încă de la formularea acțiunii, făcând vorbire si depunând înscrisuri in acest sens.
Ca atare, susținerea apelantului in sensul că instanța ar fi lăsat nesoluționată cererea completatoare, care nu a fost făcută cu respectarea dispoz art.132 al.1 C.p.c, este neîntemeiată.
Nici argumentul ca instanța de fond ar fi trebuit să repună cauza pe rol in vederea discutării cererii completatoare nu este justificat deoarece instituția repunerii pe rol reglementată de art.151 C.p.c. intervine atunci când judecătorul constată că unele împrejurări de fapt sau de drept au rămas nelămurite, or in speță, reclamatul si-a completat acțiunea cu un nou petit la ultimul termen de judecată printr-o cerere depusă prin registratură, dar fara a fi susținută in fața instanței.
Având in vedere aceste aspecte, coroborat cu faptul că in referatul grefierului de ședința nu se află nicio mențiune privind depunerea unei cereri completatoare de către reclamant si faptul că partea personal deși prezenta la dezbateri nu a făcut nicio susținere cu privire la o astfel de petitie, Tribunalul a apreciat că instanța de fond s-a pronunțat in mod corect doar asupra cererilor cu care a fost legal investită conform art.112 C.p.c., motiv pentru care va respinge ca nefondat si al treilea motiv de apel.
Tribunalul a constatat că in mod legal si temeinic instanța de fond a stabilit linia de hotar dintre proprietăți așa cum a fost propusă de expert in anexa 4 la raportul de expertiza topografică.
Astfel, expertul a explicat ca neînțelegerile dintre părți vizează amplasarea liniei de hotar intre curtea reclamantului si cea a paratei, pe lungimea gardului de zidărie, in timp ce hotarul pentru . gradina este recunoscut de părți, fiind marcat cu țăruși de lemn si de fier si natural, prin 2 duzi si un soc. La stabilirea traseului hotarului marcat de gardul de zidărie expertul a avut in vedere schița prezentată de parata cu privire la deschiderea terenului la stradă, precum si faptul reclamantul a edificat acest gard in anul 2006 fara acordul vecinilor si fara obținerea unei autorizații de construire impuse de Legea nr.50/1991.
Potrivit art.584 C.civ, in cadrul acțiunii in grănițuire părțile trebuie să producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează să se fixeze semnele exterioare dintre fondurile învecinate, fara a fi obligate a dovedi însăși existenta dreptului asupra porțiunilor de teren pentru care se stabilește hotărnicia.
Tribunalul a observat ca cel de-al doilea motiv de apel invocat de reclamant vizează faptul că expertiza nu a lămurit lipsa celor 117 mp din proprietatea sa, in condițiile in care partea nu a investit instanța cu o acțiune in revendicare ci cu una cea a vizat strict grănițuirea proprietăților.
Raportat la prevederile art.129 al.6 C.p.c. tribunalul a constatat că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii deduse judecății, respectiv grănițuire, motiv pentru care a respins ca neîntemeiat si al doilea motiv de apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul R. G. criticând decizia ca nelegală sub următoarele aspecte:
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, conf. art. 304 pct. 9 din C. proc.civ., deoarece instanța de apel nu a sesizat faptul că în mod neîntemeiat instanța de fond nu a ținut cont de cererea reclamantului de repunere pe rol a cauzei civile formulată prin concluziile scrise de către apărătorul său, arătând în concret faptul că acesta fiind în imposibilitatea de a se prezenta la proces, având un deces în familie, reclamantul a fost lipsit de apărare, iar instanța de fond, la termenul de judecată din data de 07.04.2011, în loc să amâne cauza la o dată ulterioară, să acorde un alt termen pentru a se discuta cererea de completare a acțiunii civile, cerere depusă la data de 06.04.2011prin registratură, a nesocotit această cerere, astfel că i-a fost încălcat dreptul la apărare, neavând parte de un proces echitabil.
Recurentul consideră că instanța de fond a încălcat disp. art.156 C.proc.civ., deoarece putea amâna cauza, pentru o situație temeinic motivată.
De asemenea, susține încă odată faptul că a fost lipsit de apărare, drept la apărare care îi este garantat prin Constituție.
Prin motivarea deciziei civile nr. 71 A/ 25.06.2012, pronunțată de către Tribunalul I. în dosar nr._/2008, instanța de apel a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de completare a petitului acțiunii civile formulată de reclamant ladata de 06.04.2011, cât și asupra cererii privind obiecțiunile la completarea la raportul de expertiză. Din lecturarea hotărârii civile pronunțată pe fondul cauzei, de către Judecătoria Cornetu, din cuprinsul motivării hotărârii de fond, pronunțată la data de 21.04.2011, nu se desprinde faptul că instanța s-a pronunțat asupra acestor cereri sau că există o motivare asupra respingerii acestor cereri în cauză, deși era normal să se facă vreo mențiune în acest sens.
Potrivit art.129 alin 4 și 5 din C.proc.civ., în virtutea rolului activ, instanța de fond putea ori să acorde termen de judecată nou, prin încheierea de ședință de la data de 07.04.2011, prin prisma faptului că solicitase prin cererea completatoare ca pârâta și intervenientul să-l despăgubească în bani pentru diferența de teren de 117 mp, acaparată de către aceștia din proprietatea reclamantului sau să repună cauza pe rol, pentru a cere noi lămuriri asupra cererii completatoare formulată de către reclamant.
Consideră că, deși a expus prin motivele de apel această situație de fapt foarte clar, față de modul în care instanța de fond a nesocotit cererea completatoare, instanța de apel reține în motivarea deciziei că de fapt reclamantul este vinovat de faptul că nu a susținut cererea completatoare, la termenul de judecată din data de 06.04.2011. Instanța de Apel trebuia să vadă că instanța de fond nu a avut rol activ, și poate, nici nu se putea pronunța pe cererea completatoare, până nu se pronunța mai întâi pe obiecțiunile la completarea la raportul de expertiză întocmit de dl. expert Manaș C..
Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și a pronunțat o hotărâre nelegală atunci când a statuat că instanța de fond ar fi rezolvat cauza temeinic, și că de fapt Judecătoria Cornetu în mod legal și temeinic a stabilit linia de hotar ce desparte proprietățile de la nr. 73 și 71, ., M., Jud. I..
Instanța de apel nu a verificat dacă concluziile la raportul de expertiză au fost în măsură să lămurească care este linia de hotar dintre cele două proprietăți. Cum se poate explica faptul că recurentul - reclamant, proprietarul fondului de teren de la nr.73, . are o lipsă de teren pe partea din față a terenului, de la . fapt trebuia să se regăsească la expertiză conform actului de proprietate suprafața de 2410 mp, ci s-au găsit numai 2293 mp, iar pârâta și cu intervenientul au un plus de teren de 355 mp, deci un total de 1355 mp, în loc să aibă numai 1.000 mp.
Arată recurentul că schița prezentată de pârâta B. M. nu are nici o relevanță cu privire la deschiderea reală a liniei de la stradă a proprietății familiei B..
S-a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fiind evident că pârâta și intervenientul i-au acaparat reclamantului o parte din proprietatea sa, iar instanța de apel nu sesizează, cum nici instanța de fond a făcut-o, cum anume este posibil ca vecinii acestuia să aibă în plus o suprafață de 355 mp, iar reclamantului să-i lipsească o suprafață de 117 mp.
Expertiza în cauză a fost întocmită în mod defectuos, soluția pronunțată la fond a fost nelegală și netemeinică, omologându-se o expertiză întocmită defectuos
Deși în concluziile scrise, reclamantul a arătat faptul că există probleme de suprapunere între cele două fonduri de teren ale proprietăților părților și așa cum a motivat în obiecțiunile la raportul de expertiză a lui Manaș C., este evident de ce îi lipsește suprafața de teren de 117 mp care se află în curtea pârâtei și a intervenientului.
Recurentul - reclamant are dovezi de necontestat care arată faptul că acesta a construit gardul pe amplasamentul corect și linia de hotar este chiar în locul unde este amplasat gardul de zidărie, fiind amplasat pe locul unde existau țevile din fier, care susțineau bolta de viță-de-vie, pe o lungime de la stradă,( punctul de plecare) înspre grădină pe o lungime de 40 m.l.
Recurentul a mai arătat și subliniat faptul că nu știa de această suprapunere de teren și lipsa unei părți din terenul său se datorează faptului că pârâta și intervenientul au mărit excesiv la stradă, prin măsurătorile cadastrale la proprietatea lor de la nr.71, a laturii de deschidere a proprietății, care în loc să fie de 11, 30 ml cum este corect, până la 12 ml, or, planul acela anexă la certificatul de moștenitor de care se prevalează pârâta, nu este avizat de Primăria M. și nici de un inginer de cadastru, și de aceea dl.expert nu trebuia să țină cont de el.
Aceste aspecte legate de fondul cauzei instanța de apel nu le-a luat în calcul. Nu se poate stabili corect linia de hotar pe baza unui plan anexă la un certificat de moștenitor care de fapt este o schiță de mână, neavizat de primărie și ca atare nu se poate ține cont de el.
Aceste măsurători ale expertului Manaș C. au fost greșite și reclamantul a solicitat instanței de judecată să-i ceară expertului noi lămuriri și completări, și expertul să răspundă cărui fapt se datorează această suprapunere și de ce lipsesc cei 117 mp.
Diferența de teren de 117 mp este evaluată la suma de 15.000 lei pe care pârâta și intervenientul trebuie să i-o plătească recurentului cu titlu de despăgubire.
Faptul că instanța de fond a grăbit judecarea fondului fără a se lămuri sub toate aspectele ce au fost ridicate de această cauză civilă având ca obiect grănițuire, și chiar revendicare, și fără să se pronunțe pe noul capăt de cerere privind revendicarea de la pârâtă și intervenient a suprafeței de teren de 117 mp, prin acordarea de despăgubiri din partea pârâtei și a intervenientului, este fundamentul prin care recurentul-reclamant susține că atât hotărârea de fond, cât și cea din apel, nu sunt temeinice. Expertul nu a lămurit problema legată de lipsa celor 117 mp, din proprietatea reclamantului, dar realizează că acest gard de zidărie a fost edificat de recurent pe vechiul amplasament.
In concluzie, recurentul consideră că omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul Manaș C. s-a făcut pripit, și instanța de fond trebuia să ceară expertului să refacă total expertiza. Instanța de apel trebuia să verifice criticile aduse de către reclamant în motivarea apelului și să identifice modul defectuos în care s-a făcut expertiza, o lucrare topo, bazată pe un plan-schiță de mână, neavizat de nimeni, o schiță de mână oarecare, fără valoare juridică care nu ar fi trebuit să fie luată în calcul de expert.
Consideră că linia de hotar dintre proprietățile părților, aflate în litigiu, nu a fost lămurită.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va admite recursul având în vedere următoarele considerente:
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu referire la art. 129, art.156 Cod procedură civilă și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În primă instanța, cauza s-a dezbătut în fond la data de 7.04.2011, când au fost prezenți reclamantul personal,pârâta personal și asistată de avocat, intervenientul personal și asistat de avocat.
Instanța a acordat cuvântul părților asupra obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, a respins totodată proba cu interogatoriu și cererea a se efectua adrese, apreciind cauza în stare de judecată.
Procedând astfel s-au încălcat dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța este obligată a se pronunța asupra tuturor cerilor formulate de părți .
În data de 6.04.2011, s-au depus la dosar prin serviciul de registratură mai multe cereri formulate de reclamantul recurent R. G. astfel: o cerere de completare a acțiunii civile, obiecțiuni la completarea raportului de expertiză întocmit de expertul Manaș C. și o cerere pentru lipsă de apărare formulată de apărătorul reclamantului, acesta motivând imposibilitatea de prezentare datorită unui deces în familie.
Instanța de fond, deși era investită cu mai multe cereri formulate de reclamant, a pus în discuția părților numai o parte dintre acestea, neconsemnându-se în încheierea de ședință, soarta celorlalte, respectiv a cererii pentru lipsă de apărare și a cererii completatoare.
Anterior pronunțării asupra obiecțiunilor la expertiză ,instanța trebuia să pună în discuție și să se pronunțe asupra cererii pentru lipsă de apărare, în condițiile art. 156 Cod procedură civilă și apoi să purceadă la soluționarea celorlalte cereri, în funcție de soluția dată cererii pentru lipsă de apărare.
Curtea nu achiesează la opinia tribunalului potrivit căreia, în lipsa unei cereri exprese a părții de amânare pentru lipsa apărătorului și în condițiile în care acesta a apreciat că își poate susține singură cauza, nu mai trebuia pusă în discuție cererea formulată de apărătorul reclamantului, deoarece această împrejurare nu rezultă din consemnările încheierii de ședință.
per a contrario, ar fi trebuit să existe o consemnare prin care reclamantul să învedereze că renunță la serviciile avocatului ales și că înțelege să-și susțină singur cauza. D. în aceste condiții opinia tribunalului ar fi putut fi fundamentată, întrucât cererea pentru lipsă de apărare, motivată pe imposibilitatea de prezentare a avocatului, datorată unui deces în familie, ar fi rămas fără obiect.
În cauză au fost încălcate și dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă, deoarece astfel cum s-a dovedit în apel, apărătorul reclamantului a avut un deces în familie, în data de 5.04.2012, imposibilitatea de prezentare fiind obiectivă iar cererea de amânare a cauzei temeinic motivată.
Astfel, în cauză s-au încălcat normele procesuale referitoare la asigurarea unui proces echitabil, a egalității de șanse a părților din proces, și a dreptului de apărare calificată a reclamantului, astfel cum prevede art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 156 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește, cererea completatoare depusă la termenul din 6.04.2011 și aceasta trebuia pusă în discuția părților întrucât procesul civil este guvernat de principiul oralității și al nemijlocirii.
Dezlegarea dată cererii de completare a acțiunii, prima dată în apel ,încalcă de asemenea dreptul la un proces echitabil, întrucât reclamantul este privat de un grad de jurisdicție în mod nejustificat și nici nu face parte din dezlegările instanței de fond și considerentele pe care tribunalul le-ar fi putut suplini în apel.
Având în vedere că s-a găsit întemeiat motivul de apel privind încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, Curtea nu va mai analiza și celelalte motive de recurs referitoare la fondul cauzei, întrucât prin el însuși acest motiv atrage admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțată în apel, însă vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare ca apărări de fond, cu ocazia dezbaterilor asupra cererii completatoare și a fondului cauzei.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că se va admite apelul, se va desființa sentința apelată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimații la 319 lei cheltuieli de judecată către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de formulat de recurentul-reclamant R. G., împotriva deciziei civile nr. 71 A din 25.06.2012, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. M. și cu intimatul-intervenient B. G..
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.1609/21.04.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Obligă intimații la 319 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.DAB/B.I
2 ex/22.01.2013
--------------------------------------
T.I. – M.E.
- A.D.
Jud.Cornetu – L.D.
| ← Strămutare. Sentința nr. 7/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 172/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
