Legea 10/2001. Decizia nr. 94/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 94/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.94
Ședința publică de la 01.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - G. S.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor formulate de recurenții-reclamanți B. D., B. G., de recurentul-pârât M. E., precum și de recurenta-pârâtă ., împotriva deciziei civile nr. 888 din 8.07.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI P. P. G. și P. G. AL M. BUCUREȘTI.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 25.01.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 01.02.2016, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Tribunalul București - secția a V-a civilă prin sentința civilă nr.888/8.07.2014 a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active, a inadmisibilității și prematurității acțiunii invocate de S.C. EIectrocentrale București S.A; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. E. (succesor al MECMA); a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. BUCUREȘTI P. P. G. (C._), și P. G. AL M. BUCUREȘTI, și a respins acțiunea așa cum a fost precizată în contradictoriu cu aceștia pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis în parte acțiunea așa cum a fost precizată formulată de reclamanții B. G. și B. D. în contradictoriu cu M. E. (succesor al M.E.C.M.A.) și S.C. ELECTROCENTRALE BUCUREȘTI S.A. având ca obiect Legea nr. 10/2001; a constatat că reclamanții B. G. și B. D. sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii sub formă de puncte pentru imobilul teren în suprafață de 477,50 m.p. situat în București, Șoseaua Grozăvești, nr. 23, sector 6; a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în puncte pentru imobilul teren în suprafață de 477,50 m.p. situat în București, Șoseaua Grozăvești, nr. 23, sector 6; măsurile reparatorii sub formă de puncte urmând a fi acordate în condițiile Legii nr. 165/2013; a obligat paratul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorarii experți și onorariu avocat.
În considerentele sentinței s-a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. București prin Primar G. și a Primarului G. că, în raport de precizarea cererii introductive determinată de faptul că imobilul se află în administrarea Ministerului E., Comerțului și Mediului de Afaceri, a fost declinată competența spre soluționare acestuia prin adresa nr._/10.05.2012, persoane deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 fiind M. E. ca succesor al M. și .>
Pe fondul cererii s-a arătat că prin notificarea nr. 392/11.02.2002 cu privire la care s-a format dosar administrativ nr._/31.01.2002, B. D. G. și B. G. au solicitat restituirea în natură sau despăgubiri cu privire la imobilele teren în suprafață de 615 m.p. situat în București, ., sect.6 și casă de locuit ce a fost situat în ., parter, București, sect. 6.
P. Dispoziția nr._/29.10.2012, Primăria M. București prin Primar G. a respins notificarea formulată de B. D. G.. A propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată în suprafață desfășurată de 142 mp din care suprafața de locuit de 69 mp, situat în București, ., sector 6, imposibil de restituit în natură persoanelor îndreptățite B. G. și B. D..
În ceea ce privește terenul, apreciind că se află în administrarea Ministerului E., Comerțului și Mediului de Afaceri, a fost declinată competența spre soluționare acestuia prin adresa nr._/10.05.2012.
Față de faptul că, urmare a acestei declinări, nu a fost emisă o dispoziție sau decizie, Tribunalul a soluționat notificarea cu privire la teren retinând ca lipsa raspunsului unitatii detinatoare pana la data formularii prezentei cereri, echivaleaza cu refuzul restituirii imobilului în natura sau echivalent, refuz ce se impune a fi cenzurat de instanta, la sesizarea reclamantului, care nu poate fi lipsit de posibilitatea de a-și apara drepturile recunoscute de lege.
În consecinta, Tribunalul a analizat daca, în raport de dispozitiile Legii nr. 10/2001 pretentiile reclamanților invocate în notificare sunt întemeiate.
Referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București ., sect. 6, acesta a fost primit cu titlul de donație de către B. G. prin Actul de donație nr. 264/15.08.1979 de la autorii săi, în prezent decedați, conform actelor de deces aflate la dosar, B. D. și B. M..
P. Decizia nr.218/24.03.1980 a CE a Consiliului Popular al Sectorului 7 emisă în baza Legii nr.58/1974, terenul a fost trecut în proprietatea statului, iar clădirea a fost demolată la data de 12.10.1987.
Imobilul teren a fost identificat potrivit expertizei aflată la dosar (fil.2-22) de expertul A. M..
Expertiza topo a concluzionat că terenul are o suprafață de 764,90 mp. Suprafața cu privire la care s-a formulat notificarea este de 615 mp, așa cum de altfel rezultă și din actele de proprietate, expertul concluzionând că diferența de teren este determinată de faptul că în actele de proprietate s-a trecut în mod estimativ suprafața fără efectuarea măsurătorilor cadastrale.
Suprapunând însă terenul pe situația actuală, expertul a concluzionat că nu există teren liber, care ar putea fi restituit iar cu privire la deținătorul actual al terenului a constata că suprafața de 287,40 mp este deținută de Colegiul Tehnic C. I în timp ce suprafața de 477,50 mp este deținută de pârâta S.C. ELECTROCENTRALE S.A.
Cum reclamanții au stabilit cadrul procesual pasiv și concluziile expertizei fiind sub aspectul deținătorului în sensul celor arătate anterior, Tribunalul a avut în vedere această suprafață de teren deținută de pârâtă.
Potrivit actelor aflate la dosar, există cu privire la imobil Certificat de atestare a dreptului de proprietate emis de M. E. și Comerțului . nr. 9594/08.08.2004, deținut în prezent de . conformitate cu Certificatul nr._/_/08.09.2004.
Sub aspectul calitatii de personae îndreptatită a reclamanților, Tribunalul a reținut că reclamanții, cu înscrisurile depuse la dosar, au făcut dovada dreptului de proprietate precum și a calitatii de persoane îndreptatite în sensul Legii nr. 10/2001.
De asemenea, s-a analizat cererea prin raportare la modalitatea concretă de reparație și reținând imposibilitatea restituirii în natură, a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent(puncte conform Legii nr.165/2013), constând în puncte pentru imobilul teren în suprafață de 477,50 m.p. situat în București, Șoseaua Grozăvești, nr. 23, sector 6.
În ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune cominatorii, Tribunalul a constatat că intră în marja de apreciere a statului modalitatea de reparație care în prezent este supusă dispozițiilor Legii nr. 165/2013, instanța neputând dispune obligarea la înaintarea dosarului în ipoteza susținută de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B. D. și B. G., M. E. ,Comerțului și Turismului și ..
Reclamanții au criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a M. București prin P. G., susținând că deși în timpul procesului Primăria M. București a emis dispoziția nr._/29.10.2012 s-a formulat o precizare de acțiune la termenul din 22.01.2013 prin care a contestat și această dispoziție. Precizările ulterioare ale cadrului procesual pasiv, prin chemarea în judecată și a altor pârâți, nu poate echivala cu o renunțare la cererea inițială.
A contestat dispoziția Primarului întrucât, contrar dispozițiilor legale acesta nu a soluționat notificarea nr.392/11.02.2002 în ceea ce privește terenul aferent imobilului demolat, ci a declinat competența de soluționare către M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri, cu motivarea că terenul se află în administrarea sa.
În acest sunt indicate dispozițiile art. 23 alin. 1 rap. La art. 26 din Legea nr.10/2001 arătându-se că M. București prin P. G. avea obligația de a emite dispoziția motivată asupra cererii de restituire a terenului fie în natură, fie prin măsuri reparatorii.
Apreciază că dispoziția este lovită de nulitate absolută .
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond nu a dat eficiență principiului prevalenței restituirii în natură, astfel cum dispune art.2,3,11 alin. 3 din Legea nr.10/2001.
Terenul revendicat în suprafață de 764,90 mp a fost identificat cu o suprafață de 287,40 mp în . ,aflat în proprietate Statului Român și în administrarea Colegiului Tehnic C. I ,compus din 16,40 mp curți administrative și 270,91 mp curți –construcții, fără elemente concrete de sistematizare.
Apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.16 din Legea nr.10/2001, astfel încât nelegal tribunalul nu a obligat M. București prin P. G. să emită dispoziția motivată pe teren ,deoarece în litigiile privind dreptul de proprietate, Statul Român pe numele căruia este intabulat imobilul în Cartea Funciară este reprezentat de unitatea administrativ teritorială.
Suprafața de 477,50 mp identificată în . compusă din 317,65mp spațiu verde și 159,85 mp alee acces betonată, se află în proprietate ., acesta dobândind dreptul de administrare și fiind un detentor precar, ulterior formulării notificării.
În acest sens, se invocă dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001 solicitând să se constate nulitatea absolută a actelor de privatizare, acest proces având loc după data notificării .
Potrivit dispoz.art.21 lit.e din Normele metodologice, societățile comerciale privatizate sau cele constituite din inițiativa privată care au dobândit astfel de bunuri după privatizare sau înființare nu sunt entități învestite cu soluționarea cererii.
Restituirea se face de către unitatea administrativ-teritorială, potrivit art.21 alin.5, respectiv Primăria M. București, întrucât, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2002 raportat și la data notificării din 2002 adresată Primăriei prin executor judecătoresc, S.C. ELECTROCENTRALE S.A nici măcar nu era unitate deținătoare în sensul art.21 alin.1 Lege.
Spațiul verde și . suprafața de 477,50 mp nureprezintă elemente de utilitate publică în înțelesul Legii nr. 10/2001. Nu deservesc activității respectivei societăți, fiind un teren liber, neafectat de construcții autorizate, și nici de instalații energetice ale CET Grozăvești. Astfel încât nu există impedimente pentru ca terenul revendicat să nu fie restituit în natură liber de construcții.
Potrivit art.10 alin.2din Lege se impune „restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă atunci când pe terenul preluat s-au edificat construcții neautorizate. Chiar atunci când pe teren sunt amplasate construcții ușoare (garaje, chioșcuri) se restituie în natură chiar și când amplasarea acestora a fost autorizată".
Reclamanții critică sentința și prin prisma faptului că, în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind obligația pârâților la plata daunelor cominatorii, cu motivarea că „intra în marja de apreciere a statutului modalitatea de reparație care este supusa în prezent Legii nr. 165/2013”.
Această motivare nu este legală, întrucât solicitarea acordării acestor daune cominatorii s-a făcut în vederea sancționării pârâtului M. București prin Primar la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață totală de 764, 90 m.p. și să efectueze demersurile necesare în vederea transmiterii către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a dosarului nr._ conexat cu dosarul nr._ finalizat prin Dispoziția nr._/29.10.2012, în ceea ce privește imobilul-construcție demolată în suprafață desfășurată de 142,00 m.p.
Recurenții reclamanți apreciază că este admisibilă această cerere, având în vedere în analizarea motivului de recurs că s-a formulat cerere de restituire de foarte mult timp, iar atitudinea de pasivitate a autorităților trebuie sancționată.
M. E., Comerțului și Turismului a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale deoarece această instituție nu are astfel de atribuții.
Calitatea procesuală, activă sau pasivă se determină Ia concret, „Ia speță”, în raport de litigiul dedus judecății, astfel că, numai o anumită persoană poate fi reclamantă), respectiv pârât(ă) în cadrul raportului litigios.
Având în vedere pretențiile reclamantului și dispozițiile exprese ale art.26 din Legea nr.10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 din lege să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Or, în petitul acțiunii, reclamantul susține că „a dobândit imobilul prin Actul de donație nr.264/15.08.1979 de la B. D. și B. M., respectiv că terenul a trecut în proprietatea statului, prin Decizia nr.218/24.03.1980 a CE a Consiliului Popular al Sectorului 7 emisă în baza Legii nr.58/1974, iar imobilul - a fost demolat la data de 12.10.1987", respectiv că a formulat și depus cerere la Primăria M. - București pentru restituirea imobilelor, însă P. M. București a soluționat parțial cererile sale prin Dispoziția nr._/29.10.2012” .
P. urmare, Ministerului E. (actual ministerul E., Comerțului și turismului) nu îi revine obligația legată de restituire sau de dispunere a unor măsuri reparatorii sub forma de puncte.
În drept, în temeiul art.304 alin 8. din C. solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului E., Comerțului și Turismului și, pe cale de consecință să se dispună scoaterea sa din prezenta cauză, respectiv respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii, recurentul menționează faptul că atât plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și sumele stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile se face prin intermediul unui titlu de plata emis de Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților și se plătește, conform art. 41 alin.4 Legea nr.165/2013 de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
Așadar, instanța de fond nu a stabilit corect cadrul procesual, având în vedere dispozițiile mai sus menționate, ceea ce a condus la emiterea unei hotărâri judecătorești pe care a critică sub aspectul nelegalității, întrucât aceasta nu poate fi pusă în executare de o instituție, respectiv M. E., Comerțului și Turismului, care nu are atribuții și competente în acest sens.
P. urmare, prin emiterea unei astfelde hotărâri judecătorești, M. E. Comerțului și Turismului ar fi obligat la depășirea competențelor instituite prin lege sau la îndeplinirea unor atribuții care sunt de competența exclusivă a altor instituții ale statului.
De asemenea, având în vedere dispoziția expresă de la art.50 alin.3 a Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, recurentul arată că obligația de restituire a prețului cade în sarcina Ministerului Finanțelor Publice și nu în sarcina Ministerului E., Comerțului și Turismului și, ca urmare, apreciază că nu poate fi obligat la plata despăgubirilor solicitate.
Pe de alta parte, subliniază faptul că de la data pronunțării hotărârii de către instanța de fond, respectiv 8.07.2014 și până la data comunicării hotărârii civile, respectiv data de 10.06.2015, au intervenit modificări legislative în organizarea și funcționarea la nivelul administrației publice centrale. Astfel, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 86/2014, s-a înființat M. Energiei, Întreprinderilor M. și Mijlocii și Mediului de Afaceri, prin preluarea activităților și a structurilor de la Departamentul pentru Energie și de la Departamentul pentru Întreprinderi M. și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism, exclusiv cele din domeniul turismului.
P. HG nr.42/2015 s-a aprobat organizarea și funcționarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor M. și Mijlocii șiMediului de Afaceri, iar Societatea Electrocentrale București S.A. București care la data formulării acțiunii era sub autoritatea Ministerului E., conform pct. 11 din anexa nr.3a trecut sub autoritatea instituției nou înființată.
Totodată, în temeiul art.2811 alin.1 din C., solicită lămurirea dispozitivului hotărârii în sensul precizării instituției obligate Ia acordarea măsurilor reparatorii sub forma de puncte, întrucât instanța a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii sub formă de puncte și a dispus acordarea unor astfel de măsuri ce urmează a fi acordate în condițiile Legii nr.165/2013, fără a preciza însă care este pârâtul obligat. Situația este aceeași și în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurenta .) a criticat sentința în ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.
În acest sens s-a arătat că, din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv actul de vânzare cumpărare a terenului autentificat la data de 05.08.1938 rezultă în mod neechivoc faptul că D. B. a cumpărat terenul situat în București, . în suprafața de 615 mp.
Ulterior acestui act de vânzare cumpărare autentic, se regăsește la dosarul cauzei un act de donație, autentificat la notariatul de Stat al Sectorului 6 București în 15.08.1979 prin care B. D. și B. M., donează lui B. G. construcția situata în București, ., iar „terenul în suprafață totală de 615 mp, pe care este edificată construcția…urmează regimul juridic prevăzut de art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974, trecând în patrimoniul statului".
P. actul de donație sus menționat s-a reglementat regimul juridic al terenului în cauza, reiterându-se dispozițiile Legii nr.58/1974, astfel se constată că nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate al terenului de la donatori la donatar, ci de la donatori la Statul Român.
În consecință, potrivit dispozițiilor art.3, alin.1, lit.a din Legea nr.10/2001, „sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau în echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora".
Analizând actele dosarului în cauză, recurenta pârâtă opinează în mod temeinic ca posibil titular al dreptului de a solicita măsuri reparatorii pe proprietarul terenului de la data preluării abuzive, respectiv pe B. D. și B. M. sau moștenitorii acestora.
La dosarul cauzei nu sunt depuse acte de stare civilă pe baza cărora instanța de judecată să poată stabili filiația reclamantului B. G.. Urmare acesteia și contractul de cesiune încheiat între B. G. și B. D. este îndoielnic, până la proba contrară sub aspectul validității raportată la aspectul titularului dreptului cedat.
Totodată, reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitor, la dosarul cauzei nefiind depus nici un certificat de moștenitor și nici nu s-a făcut în nici un mod dovada calității de moștenitor. Mai mult decât atât, în notificarea depusă la dosarul cauzei, presupușii succesori ai foștilor proprietari deposedați abuziv, respectiv B. D. și B. G. fac vorbire despre „celelalte doua fiice M. N. și B. A. au renunțat la succesiune" iar sub acest aspect solicită a se observa că la dosarul cauzei nu este depus niciun înscris din care să rezulte în mod cert că este vorba de o renunțare la succesiune.
Recurenta pârâtă menționează că aceste aspecte se pot ușor observa și din adresa PMB Direcția Juridic nr.RF/_/_/31.10.2011, reclamanții din prezenta cauză, precum și titularii notificării cea făcut obiectul dosarului administrativ de retrocedare nu au făcut dovada calității de succesori în drepturi ai foștilor proprietari, și nu au depus nici în procedura administrativă de la PMB și nici în dosarul de la instanță înscrisurile necesare, respectiv certificate de moștenitor sau certificat de calitate de moștenitor de pe urma defuncților B. D. (decedat în 1980) și B. M. (decedata în 1996), iar drept urmare, solicită a se constata că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor nu sunt dovedite.
.) a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamanți solicitând respingerea acestuia ca nefondat, reclamanții au formulat întâmpinare la recursul formulat de M. E. ,Comerțului și Turismului și de .) iar M. București prin P. G. a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanți solicitând respingerea acestuia .
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va admite recursurile formulate în ceea ce privește greșita soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale a părților, cu consecința prevăzută de art.312 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă având în vedere următoarele limite și considerente:
Dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a aparținut inițial lui B. D. și B. M. fiind dobândit prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/1938.
Soții B. D. și M. au donat imobilul compus din teren în suprafață totală de 615 mp și construcție din 2 corpuri de clădire, cu 5 camere și dependințe nepotului de fiu - B. G., prin actul autentificat sub nr.264/15.08.1979.
Terenul în suprafață de totală de 615 mp pe care era edificată construcția a urmat regimul juridic prevăzut de art.30.alin.2 din Legea nr.58/1974, trecând în patrimoniul statului.
Întregul teren și construcția au făcut obiectul Decretului nr.226/1987 fiind expropriate, construcția fiind demolată.
P. notificarea formulată la 11.02.2002 B. D. și B. G., tată și fiu, au solicitat de la M. București prin P. G. restituirea imobilului compus din teren în suprafață de 615 mp din București, . ,sectorul 6 și a construcției de acesta compusă din 5 camere și anexe, menționând că imobilul construcție a fost donat de proprietarii B. D. și Biloan M. nepotului lor notificatorul B. G., iar ulterior terenul și construcția au fost expropriate, construcția fiind demolată.
S-a mai menționat în cuprinsul notificării că ”întrucât foștii proprietari B. D. și B. M. au decedat ,prezenta cerere este în ce privește terenul,formulată de mine B. D. ,fiul defuncților”, sigurul cu vocație succesorală deoarece celelalte două fiice ale defuncților au renunțat la moștenire.
Ulterior formulării notificării între B. G. și B. D. se încheie contractul de cesiune a 505 din dreptul în natură și despăgubirile ce urmează a fi acordate de către ANRP sau de Comisiile de punere în aplicare a Legii nr.10/2001 conform notificării din data de 11.02.2002.
La data de 23.11.2011 reclamanții B. G. și B. D.(cesionar) formulează acțiune în contradictoriu cu M. București prin P. G. ,deoarece pârâtul nu soluționase notificarea.
Pe parcursul judecării cauzei, la data de 29.10.2012 M. București prin P. G. emite Dispoziția nr._ prin care se propune măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată în suprafață de 142,00 mp din care3 69,00 situată în București ,.,sectorul 6 imposibil de restituit în natură persoanelor îndreptățite B. G. și B. D. ,conform contractului de cesiune autentificat sub nr.1099/3.06.2011 la BNP M. V.; s-a respins notificarea formulată de B. D. G. privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcție, ca nedovedită .
În ceea ce privește terenul, M. București prin P. G. și-a declinat competența în favoarea M. E., Comerțului și Turismului prin adresa nr._/10.05.2012.
La data de 29.XII 2012 reclamanții formulează o precizare la acțiunea inițială în sensul că se contestă dispoziția nr._/2012 în ceea ce privește nesoluționarea notificării pentru imobilul teren.
De asemenea, solicită introducerea în cauză a M. E., Comerțului și Turismului și .) solicitând obligarea pârâtului ce se va dovedi deținător al terenului în suprafață de 615 mp la retrocedarea în natură, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi.
Referitor la excepțiile vizând calitatea procesuală activă și pasivă Curtea arată că ,una dintre condițiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, „la speță”, în raport de litigiul dedus judecății. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant(ă), respectiv pârât(ă), în cadrul raportului juridic litigios. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
În opinia majoritară, prin calitate procesuală se înțelege îndreptățirea, respectiv obligația legală a unei persoane fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și, respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății. Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei ce pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept. Calitatea procesuală este deci titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.
S-a impus concepția potrivit căreia calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă). Definiția menționată a fost confirmată în mod constant și de jurisprudența actuală.
În raport de aceste statuări doctrinale și jurisprudențiale precum și a situației de fapt ,M. București prin P. G. are calitate procesuală pasivă deoarece el a fost investit cu soluționarea notificării și tot el este emitentul dispoziției nr._ / 29.10.2012 contestate, prin care s-a declinat competența de soluționare în favoarea M. E., Comerțului și Turismului pentru terenul ce făcea obiectul aceleiași notificări.
Potrivit art.21 din Legea nr.10/2001 imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută. După emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăților comerciale prevăzute la alin. (1) și (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului. C. de participație a statului sau a autorității administrației publice ori, după caz, a organizației cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit. În cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
Conform art.22 din același act normativ persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil iar art.32 din Legea nr.10/2001 arată că în situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București. Dispozițiile art. 22 - 28 se aplică în mod corespunzător.
Sub acest aspect, recursul formulat de reclamanți referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. București prin P. G. este întemeiat, ceea ce a atrage și dispoziția de admitere a recursului, tribunalul soluționând greșit această excepție.
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză M. E. ,Comerțului și Turismului, în prezent M. Energiei, Întreprinderilor M. și Mijlocii și Mediului de Afaceri nu are calitate de unitate deținătoare în sensul prevăzut de art.21 și 22 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001- HG. Nr.250/2007 prin unitate deținătoare se înțelege fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste);- entitate învestită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate).
Terenul notificat, în suprafață de 615 mp, este inclus într-o suprafață mai mare de teren ce face obiectul Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de M. E. și Comerțului sub . nr.9594/8.08.2004 la cererea Electrocentrale București SA- Sucursala Electrocentrale București, fiind amplasat în incinta Termocentralei Grozăvești.
P. urmare, calitate de unitate deținătoare are .) în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de M. E. și Comerțului . nr.9594/8.08.2004.
Având în vedere această împrejurare Curtea consideră că M. E., Comerțului și Turismului nu are calitate procesuală pasivă și în consecință va admite recursul formulat de această parte.
Recursul formulat de .) privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum s-a arătat, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Din această perspectivă, reclamanții B. G. în nume propriu și cesionarul B. D. nu au calitate procesuală activă și prin urmare de persoană îndreptățită la restituire conform Legii nr.10/2001 în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de 615 mp.
În HG nr.250/2007 - Normele Metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.10/2001 s-a arătat referitor la domeniul de aplicare a art. 1 alin. (1) din Legea nr.10/2001 că Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale prezintă relevanță deosebită prevederile art. 30 și 31 din respectiva lege, prin care s-a stabilit că terenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moștenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
Astfel ,în ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situația în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură, cu obligația rambursării de către persoana îndreptățită a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002. În situația în care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit în natură, se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferența dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, și valoarea de piață a terenului, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Dup cum s-a menționat și anterior, imobilul situat în București, .,sectorul 6 compus din teren în suprafață de 615 mp și construcția aflată pe acesta a făcut obiectul contractului de donație autentificat sub nr.264/1979, B. D. și B. M. transmițând dreptul de proprietate nepotului lor de fiu B. G..
La acea dată, se afla în vigoare Legea nr.58/1974 astfel încât terenul pe care se afla edificată construcția a intrat în proprietate statului în temeiul art. 30 alin. 2.
P. urmare, vocație de persoană îndreptățită nu poate avea decât proprietarii terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului B. D. și M., ori succesorii acestora.
De altfel, se poate observa chiar din cuprinsul notificării că aceasta a fost formulată și de tatăl reclamantului B. D., în calitate de succesor al părinților săi, B. D. și M., arătându-se fără echivoc ,”prezenta cerere este în ceea ce privește terenul,formulată de mine B. D. fiul defuncților” și că ”celelalte două fiice M. N. și B. A. au renunțat la succesiune”.
Dispoziția nr._/2012 a respins notificarea lui Biloan D. G. în ceea ce privește construcția ca nedovedită, iar în ceea ce privește terenul și-a declinat competența prin adresa nr._/ 10.05.2012, astfel încât numai B. D. G. – tatăl reclamantului B. G. se putea îndrepta cu contestație împotriva acestui mod de soluționare a notificării și a dispoziției sub acest aspect.
Având în vedere această dezlegare, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de recurs având ca obiect fondul cererii de restituire a imobilul teren formulate de reclamanți fiind de prisos, câtă vreme a admis excepția lipsei calității procesuale active.
Ca urmare a admiterii recursurilor și rejudecarea cauzei Curtea se va pronunța și asupra excepțiilor inadmisibilității și prematurității cererii de chemare în judecată, excepții invocate prin întâmpinare de către intimata pârâtă .).
Excepția inadmisibilității s-a întemeiat pe dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001 susținându-se că .) nu a fost notificată de către reclamanți. Excepția prematurității a fost motivată de faptul că reclamanții au solicitat retrocedarea în natură a imobilului teren prin prezenta contestație însă prin notificare s-a solicitat retrocedarea prin echivalent bănesc. Pentru retrocedarea în natură nu s-a formulat notificarea prevăzută de lege.
Conform art. art.27 din Legea nr.10/2001 dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situație persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține. Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare și copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu deține aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptățite. Comunicarea prevăzută la alin. (2) și, după caz, actele anexate vor fi transmise persoanei îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
P. HG nr.250/2007 din Normele metodologice ale Legii nr.10/2001 s-a arătat la art. 27.1. că în cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcționarea notificării entității învestite cu soluționarea acesteia, fie unitate deținătoare a bunurilor imobile solicitate, fie entitate învestită cu soluționarea acesteia, după caz. 27.2. Prevederile pct. 27.1 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate, caz în care, după ce va emite decizia motivată de restituire pentru partea de imobil pe care o deține, va proceda la direcționarea notificării unității deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat sau, după caz, entității învestite cu soluționarea acesteia.
P. urmare, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată este neîntemeiată și va respinsă ca atare.
Aceiași soluție va primi și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, pe de o parte deoarece se motivează cu același argumente ca și excepția precedentă, dar și pentru că este de atributul instanțelor judecătorești să stabilească modalitatea efectivă în care are loc repararea dreptului preluat abuziv în perioada martie 1944-decembrie 1989,prin aplicarea normelor de drept substanțial reglementate prin legea specială 10/2001.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă cu referire la art. 304 1 Cod procedură civilă Curtea va admite recursurile, anulează sentința și rejudecând va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a M. București prin P. G., ca neîntemeiată, va respinge excepțiile inadmisibilității și prematurității, ca nefondate, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E. ,Comerțului și Turismului, va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și va respinge acțiunea precizată în contradictoriu cu M. București prin P. G. și .) pentru lipsa calității procesuale active.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-reclamanți B. D., B. G., de recurentul-pârât M. E., precum și de recurenta-pârâtă ., împotriva deciziei civile nr.888 din 8.07.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI P. P. G. și P. G. AL M. BUCUREȘTI.
Anulează sentința și rejudecând:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a M. București, prin P. G., ca neîntemeiată.
Respinge excepțiile inadmisibilității și prematurității ca nefondate.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului E..
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Respinge acțiunea precizată, pentru lipsa calității procesuale active.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. G. S. D. A. B.
GREFIER
F. D.
Red.D.A.B.
Tehnored.DAB/B.I
2 ex/09.03.2016
T.B-Secția a V-a – S.P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 78/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 117/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
