Anulare act. Decizia nr. 78/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 78/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 78/2016

DOSAR NR._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 78 R

Ședința publică din data de 27.01.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR L. E. F.

JUDECĂTOR: L. G. Z.

JUDECĂTOR:M. E. CRIȘCOV

GREFIER:F. J.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1163 A/01.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă.

Părțile din prezentul proces sunt recurentul-reclamant P. C. D. și intimata-pârâtă Asociația de proprietari N. B., nr. 16, Batiștei 1-3.

Dezbaterile orale și concluziile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2016 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 27.01.2016, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 31.05.2006, sub nr._/299/2006, reclamantul P. C. D. a chemat-o în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari din imobilul situat în București, .. 16, sector 1 – .-3, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii luate de pârâtă în ședința Adunării Generale din 27.05.2006.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a fost numit președinte al Asociației de proprietari din imobilul situat în București, .. 16, sector 1 – . – 3, la data de 17.09.2005, iar la data de 27.05.2006 a fost convocată în mod nelegal o Adunare Generală, încălcându-se art. 4 și 5 din Statul Asociației.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 6 din Statul Asociației de proprietari, Legea nr. 114/1996, O.G. nr. 85/2003.

La termenul din 30.06.2006, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a solicitat și anularea hotărârii adunării generale a asociației de proprietari din data de 10.06.2006.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului.

Prin sentința civilă nr._ din 15 decembrie 2006, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea ca lipsită de interes, însă, sentința a fost desființată, cu trimitere spre rejudecare, prin decizia civilă nr. 796 din 20.06.2007 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._/299/2006.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2007 și soluționat prin sentința civilă nr. 4999 din 16.04.2008, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată, precizată, ca neîntemeiată. Sentința a fost desființată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă prin decizia nr. 265 A din 18.02.2009 cu trimitere spre rejudecare, deoarece nu au fost depuse toate înscrisurile necesare și deoarece nu a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active.

Prin sentința civilă nr._/09.11.2010, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea ca lipsită de interes.

Prin decizia civilă nr. 361A din 06.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, a fost respins apelul formulat de apelantul-reclamant P. C. D. și a fost obligat acesta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă Asociația de proprietari N. B. nr. 16 Batiștei 1-3, sector 1.

Prin decizia civilă nr. 1902 din 01.12.2012, Curtea de apel București a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, care, prin decizia civilă nr. 857/25.09.2013, a admis apelul și a desființat sentința primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare.

Prin sentința civilă nr. 7811/06.05.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a respins acțiunea privind pe reclamantul P. C. D., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari N. B. nr. 16, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la nelegalitatea Hotărârii Adunării Generale a proprietarilor din data de 27 mai 2006, că reclamantul a invocat 2 argumente: nelegala convocare a Adunării, care a fost făcută de vicepreședinte și nu de un număr de proprietari care să dețină minim 25% din ponderea la cota parte din proprietatea comună, în plus nefiind nici o dovadă că toți proprietarii ar fi luat cunoștință de convocare, precum și lipsa cvorumului, conform art. 5 din statutul Asociației, fiind necesară prezența a cel puțin 2/3 din numărul proprietarilor.

În drept, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 85/2001 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și HG nr. 400/2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Statutul Asociației de proprietari prevede la art. 4 că Adunarea Generală este convocată de comitetul executiv sau la cererea unui număr de proprietari cu pondere la cota parte din proprietatea comună de cel puțin 25%. Comitetul executiv al Asociației este alcătuit din președinte, vicepreședinte și 3 membri (art. 7 lit. a din Statutul Asociației). În speță, așa cum s-a arătat chiar în acțiune, convocatorul este semnat de către vicepreședintele Asociației. Acest aspect, însă, nu poate conduce la nulitatea hotărârii, deoarece: vicepreședintele era în același timp membru al „comitetului asociației” (comitetul executiv), alături de P. C. D. și de o altă persoană. Or, având în vedere situația conflictuală dintre 2 membri ai comitetului executiv (P. C. D. și N. I.), este îndreptățită concluzia privind imposibilitatea luării unei decizii de către comitetul executiv, cu acordul tuturor celor 3 membri. Ținând, însă, cont de opinia vehementă exprimată de semnatarii „somației” adresate comitetului executiv, de realitatea necontestată că se oprise alimentarea blocului cu gaze naturale, din cauza neplății unor facturi, s-a reținut justificată luarea inițiativei de către vicepreședinte, membru și al comitetului executiv.

Art. 18 alin. (3) din HG nr. 400/2003 prevede că toți proprietarii trebuie anunțați despre convocarea oricărei adunări generale a asociației de proprietari. Pârâta a depus un tabel, în care figurează toți proprietarii membri ai Asociației, care atestă că aceștia au fost înștiințați cu privire la preconizata Adunare generală. Împrejurarea că din cei 63 de proprietari au semnat 36 de proprietari și un chiriaș nu poate constitui un argument în sensul nelegalei înștiințări a acestora. Lipsa semnăturii se datorează împrejurării că aceștia nu au fost găsiți la domiciliu.

Convocatorul a fost afișat la avizier, aspect recunoscut chiar de reclamant, prin acțiune, a fost chiar publicat un anunț privind data, ora și locul convocării, în ziarul România Liberă din 22 mai 2006. În aceste condiții, instanța a apreciat că cerința impusă de art. 18 alin. (3) din HG nr. 400/2003 a fost pe deplin respectată.

Cu privire la cvorum, a reținut că, așa cum reiese și din statutul Asociației, art. 5, Adunarea generală a proprietarilor este de 2 categorii: obișnuită și „reconvocată”. Cvorumul pentru legala întrunire, conform Statutului Asociației, este diferit: pentru adunarea generală obișnuită, se impune prezența a cel puțin 2/3 din numărul proprietarilor, inclusiv reprezentanții acestora (deci numărul proprietarilor include persoanele juridice), iar pentru adunarea generală reconvocată nu se mai prevede un cvorum.

În speță, Adunarea din 27 mai 2006 era o adunare reconvocată, deci nu se mai impunea cerința cvorumului, conform Statutului Asociației.

Această concluzie s-a impus, având în vedere următoarele aspecte, reținute în procesul verbal completat din 27 mai 2006 și pe care reclamantul nu le-a contestat: la data de 6 august 2005 s-a convocat o Adunare generală, dar, din lipsă de cvorum, s-a luat numai hotărârea reconvocării Adunării generale în luna septembrie 2005. Pe data de 17.09.2005 s-a ținut o a doua Adunare generală, care nu ar fi întrunit cvorumul de minim 50% din membrii Asociației, dar care, potrivit Statutului, era legal constituită. La acea adunare a fost ales un „comitet al Asociației” compus din: P. C. D., ca președinte al Asociației, N. I., ca vicepreședinte, și Hlatcu C., ca membru al comitetului. În luna ianuarie 2006, administratorul asociației a cerut convocarea urgentă a unei Adunări generale, deoarece P. C. D. ar fi efectuat o . operațiuni ilegale cu banii asociației. Comitetul executiv a hotărât convocarea adunării generale pentru data de 26.01.2006 (conform procesului-verbal nr. 5 din data de 06.01.2006).

La data de 27.01.2006, cu o zi înainte de data stabilită pentru Adunarea generală, la avizier au fost puse anunțuri de amânare a adunării generale pentru sfârșitul lunii februarie 2006, la o dată nefixată. Proprietarii care totuși s-au întâlnit pe 28.01.2006, au încheiat un proces-verbal, prin care s-a cerut ca adunarea generală să fie făcută la data de 18.02.2006. La solicitarea unui număr de 17 proprietari, comitetul executiv a semnat și afișat anunțul datat 16.02.2006, prin care s-a angajat că va ține Adunare generală în ultima parte a lunii martie 2006, ceea ce nu s-a întâmplat. În aceste condiții, s-a procedat la reconvocarea adunării generale a proprietarilor.

Cu privire la Adunarea generală din data de 10 iunie 2006, instanța a înlăturat motivele de nelegalitate invocate de reclamant, ca neîntemeiate. Astfel, deși reclamantul a susținut că nu s-a făcut dovada convocării tuturor membrilor asociației, și că respectivul convocator plus ordinea de zi nu au fost afișate cu cel puțin 10 zile înainte, la dosar a fost depusă lista de convocare la adunarea generală din 10 iunie 2006, la care au fost atașate mai multe împuterniciri. Convocatorul a fost afișat la avizier pe data de 31 mai 2006, deci cu 10 zile înainte de data fixată pentru Adunarea generală.

Reclamantul a mai invocat încălcarea art. 18 alin. (7) lit. c din HG nr. 400/2003, în sensul că o singură persoană (neproprietar), L. D., a votat reprezentând 4 proprietari, în situații de a semna pentru mai mulți aflându-se și dl. N. și dl. D.. Instanța a reținut că art. 18 alin. (7) lit. c) din HG nr. 400/2003 stabilește: „un membru al asociației de proprietari poate reprezenta cel mult încă un membru absent, prin împuternicire scrisă. Împuternicirile depuse la dosar trebuie analizate prin coroborare cu procesul-verbal al adunării generale din data de 10 iunie 2006, unde, în prima parte, se consemnează mandatele date altor persoane. Contrar susținerilor reclamantului, L. F. reprezintă numai două persoane, nicidecum 4, reprezentarea a mai mult de o persoană contravenind art. 18 alin. (7) lit. c din HG nr. 400/2003. La dosar nu au fost depuse împuternicirile numiților B. A., P. L. și Z. D.. Având în vedere, însă, că toate hotărârile din 10 iunie 2006 s-au luat cu unanimitate de voturi, împrejurarea că, din cele 19 persoane, 3 nu au prezentat o împuternicire scrisă, iar un al doilea vot al lui L. F. ar fi nul, nu afectează rezultatul votului, rămânând 15/16 persoane (după venirea lui Ș. C.).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (recalificat reclamantul P. C. D., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 09.02.2015, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, desființarea sentinței civile atacate ca fiind nelegală și netemeinică, reiterând motivele de nulitate invocate în primă instanță.

În motivare, a arătat că a solicitat instanței, prin cererea de chemare în judecată și prin cererea precizatoare, anularea hotărârilor adoptate de Adunările Generale ale Asociației de P. N. B. nr. 16, .-3, sectorul 1, București în data de 27.05.2006 și în data de 10.06.2006. Instanța a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 7811 din data de 06.05.2014.

Raportat la textele juridice supuse analizei instanței de fond în prezentul litigiu este evident că aceasta a interpretat greșit prevederile legale și a schimbat natura ori înțelesul al acestora.

La data de 17.09.2005 apelantul a fost numit Președinte al Asociației de P. N. B. nr. 16, .-3, prin vot direct în cadrul Adunării Generale a Proprietarilor. În cadrul aceleiași Adunări Generale a Proprietarilor, au fost aleși și membrii comitetului executiv al Asociației de P. astfel: președinte: P. C. D.; vicepreședinte: N. I.; membru: Hlatcu C..

Aceste modificări ale Statului au fost înregistrate la judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea pronunțată la data de 02.05.2006.

La data de 27.05.2006, vicepreședintele N. I. a convocat, în mod nelegal o Adunare Generală a Proprietarilor prin care s-a hotărât revocarea recurentului-reclamant din funcția de președinte, numirea în această funcție a lui N. I. și suspendarea Comitetului Executiv. Totodată, s-a decis reconvocarea Adunării pentru data de 10.06.2006.

Hotărârile adoptate în cadrul acestor adunări sunt lovite de nulitate din mai multe motive: Adunarea Generală din 27.05.2006 a fost convocată de către vicepreședintele asociației. Acesta nu avea atribuția de convocare a Adunării Generale a Proprietarilor, această atribuție fiind stabilită în sarcina președintelui în funcție, a comitetului executiv sau, în situații excepționale, a membrilor asociației care dețin cel puțin 20% din cotele indivize de proprietate. După cum se poate observa, aceste prevederi exprese nu au fost respectate. Motivarea instanței conform căreia „vicepreședintele era, în același timp, membru al comitetului asociației (comitetul executiv), alături de P. C. D. și de o altă persoană. Or, având în vedere situația conflictuală dintre cei doi membri ai comitetului (P. C. D. și N. I.), s-a reținut îndreptățită concluzia privind imposibilitatea luării unei decizii de către comitetul executiv, cu acordul tuturor celor trei membri „[...] se justifică luarea inițiativei de către vicepreședinte, membru și al comitetului executiv”, fiind eronată. Astfel, chiar și în această situație, când nu se putea obține acordul unanim al celor trei membri, era necesar acordul a cel puțin doi membri ai comitetului executiv. În aceste condiții, inițiativa solitară a vicepreședintelui de a convoca Adunarea Generală nu poate fi considerată ca fiind justificată.

În ceea ce privește susținerea instanței, conform căreia „Adunarea din 27.05.2006 era o adunare reconvocată”, de asemenea, a fost apreciată eronată. Instanța a afirmat: „la solicitarea unui număr de 17 proprietari, comitetul executiv a semnat și afișat anunțul datat 16.02.2006, prin care s-a angajat că va ține Adunarea Generală în ultima parte a lunii martie 2006, ceea ce nu s-a întâmplat. În aceste condiții, s-a procedat la reconvocarea adunării generale a proprietarilor”. Instanța a interpretat greșit natura Adunării generale din data de 27 mai 2006, reținând că această adunare ar fi o adunare reconvocată, motiv pentru care a schimbat și înțelesul procentului pe care cvorumul trebuia să-l îndeplinească pentru o astfel de adunare, reținând că ”pentru adunarea reconvocată nu se mai prevede un cvorum”. Pentru a putea considera Adunarea din 27.05.2006 o adunare reconvocată, este necesar să fi existat, în prealabil, o adunare convocată în mod legal, la care să nu se fi întrunit cvorumul, care să fie suspendată și reconvocată și în acest sens să se fi întocmit un proces-verbal. În situația în care comitetul executiv s-a angajat să țină Adunarea Generală, lucru care ulterior nu s-a întâmplat, nu se poate afirma că acest aspect conduce la o reconvocare a Adunării Generale. În plus, anunțul din 16.02.2006 nu întrunea elementele necesare pentru a fi considerat convocator al unei Adunări Generale. În aceste condiții, este evident că Adunarea din 27.05.2006 era o adunare generală care ar fi trebuit să fie convocată în condițiile legii, fiind incidente și dispozițiile privitoare la cvorumul minim necesar (minim 50%), cvorum care nu a fost îndeplinit.

Astfel, nefiind îndeplinite condițiile legale, în cadrul acestei Adunări Generale, nu puteau fi adoptate hotărâri.

Adunarea Generală din 10.06.2006 a fost convocată de către N. I. sub titulatura de președinte al Asociației de proprietari.

În același timp, s-a solicitat a se observa că N. I. și-a dat demisia din funcția de vicepreședinte al Asociației în data de 13.06.2006, această modificare fiind înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București prin încheierea din 23.02.2006. În consecință, există o contradicție vădită în ceea ce privește funcția domnului N. I.: la data de 31.05.2006, data convocării Adunării Generale din data de 10.06.2006, ocupa funcția de vicepreședinte și semna convocatorul în calitate de președinte.

S-a menționat că toate aceste aspecte au fost invocate și în fața instanței de fond, dar în mod nejustificat nu s-a ținut cont de ele.

Astfel, toate aceste aspecte invocate anterior sunt confirmate și de către reprezentanții Primăriei Sectorului 1 București, prin adresa cu numărul de înregistrare_,_,_/2006 (aflate la dosarul cauzei) în care se menționează expres: „domnul I. N., vicepreședinte, și-a depășit atribuțiile prevăzute de lege. Acesta nu a putut prezenta instituției niciun act doveditor că a inițiat o adunare generală [...] în urma acțiunii demarate de către domnul N., Asociația de Proprietari N. B. nr. 16 – Batiștei 1-3 a ajuns să funcționeze fără respectarea normelor prevăzute de legislația în vigoare”.

Mai mult, pentru a produce efecte, hotărârile acestor două Adunări Generale ale Asociației trebuiau înregistrate la Judecătoria Sectorului 1 București, demersuri ce nu au fost efectuate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9) și art. 304/1 din vechiul Cod de procedură civilă, OG nr. 85/2001 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și HG nr. 400/2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, iar în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și lipsă.

Intimata Asociația de Proprietari N. B. nr. 16, Batiștei 1-3, sectorul 1, București, a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii date de instanța de fond Judecătoria Sectorului 1 București, ca fiind temeinică și legală.

În motivare, s-a arătat că așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, face dovada legalității Adunării Generale Extraordinară și a măsurilor luate în Adunarea din data de 27.05.2006, hotărâre luată într-un moment deosebit pentru Asociația, întrucât i se devalizase visteria, respectiv se sustrăsese peste 1,4 miliarde lei vechi din contul Asociației, de către P. C. D., președinte la acea vreme, recurentul-reclamant din prezenta cauză.

Această persoană, respectiv P. C. D., cetățean german, fără cetățenie română, a înșelat membrii asociației, declarând mincinos că deține în proprietate un apartament în cadrul asociației, mincinos declarând că ar fi cumpărat apartamentul tatălui său P. O., lucru neadevărat, această persoană nefiind nici măcar locatar în cadrul condominiului în speță, astfel că imediat după ce a fost ales, a transferat toți banii asociației în contul său personal, peste 1,4 miliarde lei vechi, devalizând astfel asociația, rămânând în mijlocul iernii fără gaze naturale, închise pentru neplata facturilor.

Față de această împrejurare și la sesizarea tuturor membrilor asociației, (anexa 8 din dosar), familii întregi rămânând în frig în plină iarnă (unele familii având copii mici), s-a impus convocarea de urgență a Adunării Generale, destituirea din funcție a președintelui și recuperarea banilor sustrași, bani pe care nu i-a recuperat nici până în prezent, acesta plecând în Germania și cheltuindu-i după bunul plac.

Indiferent cât stăruie în cererea sa, respectiv în prezenta cauză, acesta nu poate să se apere împotriva faptelor sale de sustragere a peste 1,4 miliarde lei vechi, și nu poate fugi de răspundere și încercând să acrediteze ideea că ar fi fost destituit printr-o adunare nelegală ori nestatutară. Întrucât de la acea data de 27.05.2006 și până în prezent s-au ținut încă 6 (șase) Adunări Generale și statutare prin care s-au confirmat necesitatea măsurilor luate împotriva acestuia de a fi înlocuit și tras la răspundere pentru faptele sale.

Ceea ce încearcă acesta să facă, în opinia intimatei este de a lungi în timp tragerea sa la răspundere.

Ultima Adunare Generală a avut loc la data de 22.02.2009, adunare prin care s-au pus în discuție aceleași aspecte, respectiv de punerea sub urmărire generală și comunitară a acestuia (fost președinte) pentru recuperarea banilor sustrași, adunare înregistrată la data de 23.02.2009, împotriva căreia P. C. a formulat recurs ce a format obiectul dosarului nr._, iar prin decizia nr. 1573/08._ i s-a respins recursul ca nefondat și hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă.

Intimata a solicitat a se reține caracterul de infractor periculos al acestuia, insistența acestuia de a devaliza și a distruge ceea ce au construit alții, întrucât aproape după 9 (nouă) ani de la suspendarea sa, (nepredând ștampila asociației, declarată nulă între timp de asociație), a încropit o așa zisă adunare formată din datornicii asociației, persoane acționate în judecată pentru neplata cotelor de întreținere, un așa zis comitet format din aceste trei persoane, (H. M., dosar nr._/299/2010, S. N., împreună cu „președintele acestora” P. C. D., la care se atașase și . (o altă persoană juridică datornică acționată în instanță – dosar nr._/300/2010), apoi înregistrează banditește procesul-verbal al așa zisei adunări la Judecătoria Sectorului 1 București și a scos din contul asociației de la BRD sucursala Piața Romană încă 570 milioane lei, devalizând pentru a doua oară asociația și intrând pentru a doua oară în incapacitate de plată a facturilor, bani pe care, de asemenea, nu i-a recuperat nici până în prezent.

În atare situație, a fost nevoită să convoace din nou Adunarea Generală Extraordinară pentru ceea ce a arătat mai sus, adunare ce a avut loc la data de 22.02.2009, adunare ce a fost înregistrată în Registrul Special al Asociațiilor prin încheierea din data de 02.03.2009, hotărâre devenită definitivă și irevocabilă, deși a fost atacată cu recurs de către P. C., (dosar nr._ ), recurs ce i s-a respins ca nefondat prin decizia nr. 1573/08.10.2009, hotărâre irevocabilă.

În paralel cu dezbaterea recursului său, P. C. D. a încropit o altă adunare împreună cu cei trei mari datornici (persoane fizice și juridice) din data de 22.03.2009, încercând să o înscrie, de asemenea, în Registrul Asociațiilor din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 București, însă de această data instanța a fost mai atentă și i-a respins cererea de înregistrare prin încheierea din data de 10.02.2010 în dosarul nr._/299/2009, hotărâre atacată cu recurs de către P. C. D., recurs ce i s-a respins ca nefondat.

A arătat că aceasta este situația gravă în care se află asociația, devalizată de două ori de fostul președinte P. C. D., care se consideră încă președinte, purtându-i prin instanțele judecătorești, care, potrivit legii, a obligat-o să plătească taxe de timbru pentru recuperarea sumelor sustrase prin procese civile, întrucât față de plângerile penale formulate, acesta se apără cu această cauză ce formează obiectul dosarului nr._./299/2007 – în prezent dosarul nr._, cauză nesoluționată de aproape 8 (opt) ani de zile.

Intimata a solicitat a se constata și reține că P. C. D. nu are calitate procesuală, este un simplu cetățean german, fără cetățenie română, nu este membru al asociației, nu este locatar în condominiu, care așa cum a arătat mai sus, se crede președintele asociației, iar pe acest aspect săvârșește fapte penale grave, devalizează asociația, încropește pe ascuns „așa zisele” adunări și încearcă să le înregistreze la Judecătoria Sectorului 1 București, ceea ce a și reușit, însă decât o singură dată, întrucât a doua oară instanța i-a respins cererile de înregistrare a adunărilor sale.

În speță, problema de drept constă în analiza condiției interesului cererii de chemare în judecată.

Condiția existenței unui interes actual trebuie raportată la calitatea de președinte al asociației și la calitatea de proprietar, deci de membru al asociației de proprietari, cu atât mai mult cu cât hotărârile adunării generale criticate nu numai în legătură cu revocarea președintelui asociației, ci și în legătură cu suspendarea Comitetului Executiv, numirea unui președinte interimar, menținerea în funcție a președintelui.

Recurentul-reclamant nu probează un interes actual, deoarece așa cum se recunoaște de ambele părți prin hotărârea ulterioară a unei adunări generale a proprietarilor, P. C. D. a fost revocat din funcție, raportată la calitatea acestuia de președinte al asociației.

Reclamantul nu poate proba un interes direct, deoarece din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezultă calitatea sa de membru al asociației de proprietari.

Intimata a solicitat instanței să constate că sunt îndeplinite condițiile admiterii excepției lipsei de interes a recurentului-reclamant, cu consecința respingerii cererii sale de chemare în judecată, ca fiind lipsită de interes, sau nefondată pe fondul cauzei și menținerea hotărârii dată de Judecătoria Sectorului 1 București ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1163A din 01.04.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant P. C. D., împotriva sentinței civile nr. 7811 din 06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația de Proprietari N. B. și a obligat apelantul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Pentru a decide astfel, analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, tribunalul a reținut următoarele:

În privința Adunării generale din data de 27.05.2006, care a fost convocată de vicepreședintele asociației, tribunalul a observat că există la dosar somație și listă convocator pentru adunarea generală din 27.05.2006, în care semnatarii sunt proprietarii reprezentând 37,95% din cotele de proprietate, astfel că dispozițiile art. 18, alin. 2 din OG nr. 85/2001 au fost respectate. Aspectul că în cauză, convocatorul afișat a fost semnat doar de către vicepreședinte, nu are relevanță, din moment ce convocarea efectivă a fost solicitată de numărul de proprietari prevăzut de lege și convocatorul reflectă voința acestora, ceea ce tribunalul a apreciat că a fost intenția legiuitorului în stabilirea acestui prag.

În continuare, tribunalul a apreciat, la fel ca instanța de fond, că situația conflictuală dintre membrii comitetului executiv a determinat semnarea convocatorului adunării doar de către vicepreședinte, ceea ce, prin prisma acestor împrejurări excepționale, poate justifica această măsură excepțională.

Mai mult, conform înscrisurilor administrate în cauză, acesta a fost afișat în data de 18.05.2006, respectându-se, deci, termenul de 10 zile anterior datei desfășurării, conform art. 4 din statut, afișarea convocatorului fiind recunoscută de apelant prin înseși considerentele cererii de chemare în judecată. De asemenea, tribunalul a constatat și că acest convocator a fost publicat într-un ziar de largă circulație în data de 22.05.2006, deci cu câteva zile înainte de data adunării. Tribunalul a menționat, contrar susținerilor apelantului-reclamant, că nu este necesară semnarea pentru luarea la cunoștință a convocării din partea proprietarilor, ca o condiție de valabilitate, neexistând o reglementare legală în acest sens.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere aspectul că în adunarea generală de la această dată s-au stabilit măsuri cu caracter provizoriu, care au fost reluate, rediscutate și aprobate cu caracter definitiv prin hotărârile adunărilor generale ulterioare (10.06, 16.09), prin urmare, vătămarea invocată de către apelantul-reclamant prin adoptarea unei hotărâri în această dată, nu a fost dovedită, din moment ce aceasta a vizat măsuri cu caracter temporar, iar hotărârile ulterioare sunt în vigoare și își produc efectele. Totodată, în adunarea generală din data de 10.06.2006, a fost aprobat procesul verbal din data de 27.05.2006.

În ceea ce privește Adunarea Generală din data de 10.06.2006, tribunalul a constatat că aceasta a fost convocată de către președintele asociației, cu un convocator afișat cu 10 zile anterior datei desfășurării, că în convocator s-a menționat ordinea de zi, și că aceasta reprezintă adunare reconvocată din data de 27.05.2006, prin urmare, fără a exista necesitatea întrunirii unui anumit cvorum de prezență, conform art. 18, alin. 4 din OG nr. 85/2001.

Tribunalul a mai constatat că apelantul-reclamant a invocat în susținerea nelegalității acestei adunări generale, aspecte ulterioare desfășurării ei, cum ar fi demisia din data de 13.06.2006 a președintelui interimar. Or, valabilitatea unui act juridic (în speță, hotărârea adunării generale) se apreciază prin prisma îndeplinirii condițiilor de la momentul încheierii sale, nu la un moment ulterior, în acest caz fiind vorba despre altfel de sancțiuni ce ar putea fi incidente.

De asemenea, confirmarea din partea Primăriei Sectorului 1 București a aspectelor învederate de către apelantul-reclamant prin adresele depuse la dosar nu pot avea nicio relevanță în cauză, din moment ce instanțele de judecată analizează legalitatea unui act juridic prin raportare la condițiile stabilite de lege pentru valabilitatea sa.

În privința înscrierii hotărârilor în registrul special al judecătoriei competente, tribunalul a apreciat că nici aceasta nu este o condiție de valabilitate, ci doar de opozabilitate pentru terți. Or, apelantul-reclamant nefiind terț, ci membru, participant la aceste adunări generale, rezultă că hotărârile îi sunt opozabile chiar de la momentul adoptării lor.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins apelul ca nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, alin. 3, a obligat apelantul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul P. C. D., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la data de 20.11.2015, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, desființarea sentinței civile recurate ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale schimbând natura ori înțelesul acestora și că din cuprinsul hotărârii recurate reiese că în privința adunării generale din data de 27.05.2006, care a fost convocată de vicepreședintele asociației, există la dosar și listă convocator în care semnatarii sunt proprietarii reprezentând 37,95% din cotele de proprietate, astfel că dispozițiile art. 18. alin. 2 din OG nr. 85/2001 au fost respectate.

În primul rând, în mod eronat instanța face referire la art. 18 alin. 2 din OG nr. 85/2001 întrucât acest articol are un singur aliniat și face referire la situația în care "Consiliile locale ale municipiilor, orașelor, comunelor și ale sectoarelor municipiului București vor îndruma și vor sprijini asociațiile de proprietari pentru îndeplinirea obligațiilor legale de întreținere și reparare a construcțiilor și instalațiilor".

La art. 18 alin. 2 din HG nr. 400/2003 se prevede că pentru situații speciale, adunarea generală a asociației de proprietari poate fi convocată oricând de către comitetul executiv sau de către membri ai asociației care dețin în total cel puțin 20% din cotele de proprietate.

Recurentul-reclamant învederează faptul că în mod eronat instanța de apel reține faptul că vicepreședintele asociației avea atribuții de convocare a Adunării Generale a Proprietarilor, această atribuție fiind stabilită în sarcina președintelui în funcție, a comitetului executiv sau, în situații excepționale, a membrilor asociației care dețin cel puțin 20% din cotele indivize de proprietate, prin urmare, aceste prevederi exprese nu au fost respectate și că motivarea instanței conform căreia "Tribunalul apreciază la fel ca și instanța de fond că situația conflictuală dintre membrii comitetului executiv a determinat semnarea convocatorului adunării doar de către vicepreședinte ( ... ) poate justifica această măsura excepțională", este eronată.

Astfel, chiar și în această situație, când nu se putea obține acordul unanim al celor trei membri, era necesar acordul a cel puțin doi membri ai comitetului executiv. În aceste condiții, inițiativa solitară a vicepreședintelui de a convoca Adunarea Generală nu poate fi considerată ca fiind justificată.

Învederează faptul că vicepreședintele asociației a recurs la eludarea legii pentru că nu a găsit sprijin în comitetul asociației de proprietari din care făcea parte întrucât părerea sa era în minoritate. Totodată, președintele și cel de al treilea membru al asociației de proprietari au sesizat manevrele de discreditare puse la punct de administrator și vicepreședinte și nu și-au dat acordul pentru convocarea adunării generale din data de 27.05.2006.

De asemenea, arată recurentul-reclamant, în mod eronat instanța a reținut ca o situație excepțională apărarea recurentei-pârâte că în . oprit furnizarea de gaze, la dosar neexistând probe în acest sens. Consideră că în mod calomnios și cu scopul de a induce instanța în eroare asupra situație de fapt, partea adversă a arătat că s-a întrerupt furnizarea gazelor, fără a aduce probe în acest sens. Precizează faptul că a fost primită numai o somație, iar debitele în ceea ce privește furnizarea gazelor au fost plătite de el, din surse proprii, pentru buna funcționare a condominiului.

În opinia recurentului, în situația în care ar fi existat într-adevăr o situație de criză, așa cum afirmă pârâta prin întâmpinare, aceasta trebuia să formeze un comitet de inițiativă și să sesizeze compartimentul specializat din cadrul Consiliului Local, așa cum prevede art. 58 lit. h) din OG nr. 85/2001, potrivit căruia, compartimentele specializate din cadrul aparatului propriu al consiliilor locale vor acționa în situația în care comitetul executiv al asociației de proprietari și președintele acesteia nu își îndeplinesc obligațiile legale ce le revin potrivit prevederilor legale și statutului, consiliile locale, prin compartimentele de specialitate ale acestora, vor organiza cu sprijinul unui comitet de inițiativă din cadrul asociației de proprietari o adunare generală care va dezbate probleme ivite în activitatea asociației de proprietari și, dacă este cazul, vor organiza chiar noi alegeri, ceea ce în prezenta cauză nu s-a întâmplat.

Recurentul consideră că în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont la aprecierea probelor de răspunsul primit din partea Primăriei Sector 1 București prin adresa cu numărul de înregistrare_,_,_/2006, în care se menționează expres: "domnul I. N., vicepreședinte, și-a depășit atribuțiile prevăzute de lege.

Acesta nu a putut prezenta instituției recurentului niciun act doveditor că a inițiat o adunare generală [...] în urma acțiunii demarate de către domnul N., Asociația de Proprietari N. B. nr. 16 - Batiștei 1-3 a ajuns să funcționeze fără respectarea normelor prevăzute de legislația în vigoare".

În al doilea rând, în mod greșit instanța interpretează că nu este necesară îndeplinirea condiției de valabilitate privind semnarea pentru luarea la cunoștință a convocării din partea proprietarilor, neexistând o reglementare legală în acest sens.

Arată astfel, că art. 18 alin. 4 din HG nr. 400/2003 prevede: (4) Asociația de proprietari poate adopta hotărâri, dacă majoritatea membrilor sunt prezenți personal sau prin reprezentant. Dacă nu este întrunit cvorumul, adunarea va fi suspendată și reconvocată. La adunarea reconvocată, dacă există dovada că toți membrii asociației de proprietari au fost convocați, hotărârile pot fi adoptate prin votul majorității membrilor prezenți. Dovada convocării membrilor asociației de proprietari se face cu afișul de la avizierul asociației și convocatorul semnat de aceștia.

În acest sens, recurentul-reclamant învederează că există o reglementare legală în privința dovedirii semnării pentru luarea la cunoștință a convocării din partea proprietarilor, iar această cerință nu a fost respectată de către asociația de proprietari, atrăgând astfel nulitatea hotărârilor adoptate în cadrul acestei adunări.

De asemenea, recurentul-reclamant menționează că în mod greșit tribunalul a apreciat că în adunarea generală mai sus menționată, s-au stabilit în mod legal măsuri cu caracter provizoriu/temporar și că nu i s-a adus nicio vătămare, din moment ce vătămarea rezidă tocmai din faptul că la acea adunare generală nu se puteau vota niciun fel de hotărâri, nici măcar cu caracter provizoriu. Astfel, măsura suspendării și ulterior a revocării sale din funcția de președinte, precum și celelalte puncte de pe ordinea de zi, fiind luate de o adunare generală nestatutară.

În conformitate cu art. 18 alin. 4 din HG nr. 400/2003 se prevede expres că dacă nu este întrunit cvorumul, adunarea va fi suspendată și reconvocată. Prin urmare, recurentul reclamant consideră că în mod greșit instanța interpretează extensiv principiul potrivit căruia acolo unde legiuitorul nu distinge nici interpretul nu trebuie să o facă, atunci când a apreciat că hotărârile provizorii au fost adoptate cu respectarea condițiilor prevăzute de HG nr. 400/2003, întrucât nu se puteau adopta în mod legal hotărâri, nefiind îndeplinită condiția referitoare la dovada convocării membrilor asociației de proprietari prin semnarea convocatorului de către aceștia.

Cu toate acestea, deși prin Adunarea generală din data de 27.05.2006 se numește temporar un nou președinte în persoana lui N. lonuț, la adunările generale ulterioare din data de 10.06 și 16.09.2006, acesta semnează procesul și hotărârile sub titulatura de președinte, înțelegând astfel că adunarea generală a adoptat măsuri cu caracter definitiv, nu temporar.

În ceea ce privește Adunarea Generală din data de 10.06.2006, recurentul consideră că în mod greșit instanța a interpretat că nu poate fi luat în considerare răspunsul primit din partea Primăriei Sector 1 București din adresa cu numărul de înregistrare_,_,_/2006, în care se menționează expres:" domnul I. N., vicepreședinte, și-a depășit atribuțiile prevăzute de lege. (...); Asociația de Proprietari N. B. nr. 16 - Batiștei 1-3 a ajuns să funcționeze fără respectarea normelor prevăzute de legislația în vigoare", din moment ce aceste constatări vizează nevalabilitatea hotărârilor adunării generale la momentul adoptărilor sale și sunt înregistrate de un corp de control al unei instituții abilitate de lege. Totodată, consideră că această adunare generală nu poate produce efecte juridice, din moment ce adunarea generală din data de 25 mai 2006 nu îndeplinea condițiile unei adunări statutare conform HG nr. 400/2005 și Statutul Asociației de P., așa cum a enunțat în considerentele mai sus expuse.

În concluzie, pentru toate motivele evocate anterior, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, desființarea deciziei civile recurate ca fiind nelegală și netemeinică.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă, OG nr. 85/2001 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și HG nr. 400/2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Intimata, legal citată, a depus note scrise (f. 21), prin care a reiterat susținerile sale din fața instanțelor de fond.

Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează:

În prealabil, Curtea constată că, deși recurentul a formulat și critici de netemeinicie, respectiv cu privire la pretinse erori în ce privește stabilirea situației de fapt prin decizia recurată, stabilirea situației de fapt este o atribuție suverană a instanțelor de fond, recursul împotriva unei decizii pronunțate în apel neputând fi formulat decât pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C.pr.civ. 1865 (aplicabil conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, în raport de data începerii procesului).

Potrivit deciziei apelate, există la dosar somație și listă convocator pentru adunarea generală din 27.05.2006, în care semnatarii sunt proprietarii reprezentând 37,95% din cotele de proprietate, astfel că dispozițiile art. 18, alin. 2 din OG nr. 85/2001 au fost respectate. Aspectul că în cauză, convocatorul afișat a fost semnat doar de către vicepreședinte nu are relevanță, din moment ce convocarea efectivă a fost solicitată de numărul de proprietari prevăzut de lege și convocatorul reflectă voința acestora, ceea ce tribunalul a apreciat că a fost intenția legiuitorului în stabilirea acestui prag.

O primă critică a recurentului privește greșita referire a tribunalului la dispozițiile art. 18 alin.2 din OG nr. 85/2001, existând un singur alineat al acestui text de lege, care dispune că Consiliile locale ale municipiilor, orașelor, comunelor și ale sectoarelor municipiului București vor îndruma și vor sprijini asociațiile de proprietari pentru îndeplinirea obligațiilor legale de întreținere și reparare a construcțiilor și instalațiilor.

În realitate, textul de lege incident și corect reținut, în substanță, de instanța de apel este art. 18 alin.2 din HG nr. 400/2003 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr. 85/2001, potrivit căruia Pentru situații speciale, adunarea generală a asociației de proprietari poate fi convocată oricând de către comitetul executiv sau de către membri ai asociației care dețin în total cel puțin 20% din cotele de proprietate.

Ambele instanțe de fond au reținut în fapt că a existat o convocare emanând de la proprietari reprezentând 37,95% din cotele de proprietate, dispoziția alternativă a art. 18 alin.2 din HG nr. 400/2003 fiind respectată. De vreme ce această constatare de fapt nu poate fi cenzurată în recurs și demonstrează îndeplinirea cerințelor art. 18 alin.2 din HG nr. 400/2003, prin convocarea ce emană de la numărul de proprietari prevăzut de lege, criticile cu privire la lipsa îndreptățirii vicepreședintelui de convocare a adunării generale sunt nerelevante și vor fi înlăturate (nu are importanță dacă vicepreședintele putea convoca singur adunarea generală, dacă proprietarii care dețin mai mult de 20 % din cotele de proprietate au convocat legal adunarea).

O altă critică a recurentului privește greșita reținere a situației excepționale, prin raportare la o pretinsă iminență a întreruperii de gaze, apreciind recurentul că nu ar exista probe în acest sens.

Această critică nu poate fi primită, întrucât constituie un motiv de netemeinicie care excede dispozițiilor art. 304 C.pr.civ. Astfel, instanțele de fond au reținut ambele realitatea necontestată că se oprise alimentarea blocului cu gaze naturale, din cauza neplății unor facturi, situație care, într-adevăr, și în aprecierea instanței de recurs reprezintă o situație specială, în sensul art. 18 alin.2 din HG nr. 400/2003, dispoziție legală pe deplin respectată în cauză.

Nefondată este și critica potrivit căreia singura cale de acțiune ar fi fost constituirea unui comitet de inițiativă care să fi sesizat compartimentul specializat al Consiliului Local, calea reglementată de art. 60 (nu 58, cum indică recurentul) lit.h) din HG nr. 400/2003 nefiind una exclusivă ori obligatorie, ci doar o alternativă la calea convocării adunării generale în condițiile art. 18 alin.2 din HG nr. 400/2003, astfel cum s-a reținut în cele ce preced.

De vreme ce recurentul a invocat dispozițiile art. 60 lit.h) din HG nr. 400/2003 atât în ce privește adunarea generală din 27.05.2006, cât și în ce privește adunarea generală din 10.06.2006, Curtea constată că acest motiv este nefondat în ce privește ambele adunări generale.

Totodată, este nefondată critica referitoare la neluarea în considerare a răspunsului primit de la Primăria sectorului 1 București, care a apreciat că dl I. N., vicepreședinte, și-a depășit atribuțiile legale, o atare apreciere a unui organ administrativ neputând avea forță probantă, în sine, în cadrul unui litigiu în care instanțele de fond au stabilit situația de fapt și normele de drept incidente, potrivit prerogativelor lor suverane, iar instanța de recurs verifică legalitatea hotărârilor, interpretând în mod independent aceste dispoziții legale. Pretinsa depășire a atribuțiilor legale nu poate fi reținută, nerezultând din probatoriul administrat.

De vreme ce recurentul a invocat aceste critici atât în ce privește adunarea generală din 27.05.2006, cât și în ce privește adunarea generală din 10.06.2006, Curtea constată că acest motiv este nefondat în ce privește ambele adunări generale.

O altă critică nefondată privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 18 alin.4 teza finală din HG nr. 400/2003, potrivit cărora Dovada convocării membrilor asociației de proprietari se face cu afișul de la avizierul asociației și convocatorul semnat de aceștia. Recurentul interpretează această dispoziție legală în sensul necesității semnării convocatorului din partea proprietarilor.

Cum în mod legal a reținut și tribunalul, o atare cerință restrictivă, care ar lăsa la latitudinea proprietarilor înștiințați despre desfășurarea adunării generale să împiedice întrunirea valabilă a acesteia, prin simpla nesemnare a convocatorului, nu poate fi reținută, nefiind necesară semnarea pentru luarea la cunoștință a convocării din partea proprietarilor, ca o condiție de valabilitate, în condițiile în care, potrivit situației de fapt definitiv stabilite, convocatorul a fost afișat și publicat în condiții legale.

Singurul motiv fondat de recurs privește neîndeplinirea cerinței cvorumului la adunarea generală din data de 27.05.2006. Astfel, s-a reținut că această adunare generală ar fi una reconvocată, judecătoria reținând în fapt că la data de 6 august 2005 s-a convocat o Adunare generală, dar, din lipsă de cvorum, s-a luat numai hotărârea reconvocării Adunării generale în luna septembrie 2005. Pe data de 17.09.2005 s-a ținut o a doua Adunare generală, care nu ar fi întrunit cvorumul de minim 50% din membrii Asociației, dar care, potrivit Statutului, era legal constituită. La acea adunare a fost ales un „comitet al Asociației” compus din: P. C. D., ca președinte al Asociației, N. I., ca vicepreședinte, și Hlatcu C., ca membru al comitetului. În luna ianuarie 2006, administratorul asociației a cerut convocarea urgentă a unei Adunări generale, deoarece P. C. D. ar fi efectuat o . operațiuni ilegale cu banii asociației. Comitetul executiv a hotărât convocarea adunării generale pentru data de 26.01.2006 (conform procesului-verbal nr. 5 din data de 06.01.2006).

Tribunalul a statuat adițional că la adunarea generală din data de 27.05.2006 s-au luat doar măsuri provizorii, confirmate prin adunările generale ulterioare.

Este real că măsurile provizorii din data de 27.05.2006 au fost expres confirmate și astfel reinstituite valabil prin hotărârea (valabilă a) adunării generale din data de 10.06.2006, ceea ce însă nu împiedică instanța să verifice de sine stătător valabilitatea convocării adunării generale din data de 27.05.2006, prin raportare la cerințele art. 18 alin.4 din HG nr. 400/2003, potrivit cărora asociația de proprietari poate adopta hotărâri, dacă majoritatea membrilor sunt prezenți personal sau prin reprezentant. Dacă nu este întrunit cvorumul, adunarea va fi suspendată și reconvocată. Adunarea generală din data de 27.05.2006 nu poate fi socotită o adunare reconvocată, în sensul legii, ci constituie o primă convocare, de vreme ce la tentativele precedente de adunare generală, din ianuarie și februarie 2006, nu a fost stabilit în mod precis termenul de reconvocare din data de 27.05.2006, cum impune legea, ci s-a amânat adunarea, în mod nedefinit, pentru o dată ulterioară. Ca atare, adunarea generală din 27.05.2006 trebuia să respecte cerințele de cvorum anterior enunțate, reconvocarea adunării pentru data de 10.06.2006 fiind, ca atare, o măsură legală.

Se constată însă că este nefondat recursul în ce privește criticile aduse adunării generale din data de 10.06.2006, care a fost legal convocată și ale cărei hotărâri sunt deplin valabile, neavând nicio relevanță că hotărârile acestei adunări au fost semnate de I. N., ca președinte, de vreme ce această adunare generală l-a reconfirmat (și, juridic vorbind, l-a ales) președinte al Asociației de P.. Recurentul pare a-și sprijini raționamentul pe ideea potrivit căreia nevalabilitatea adunării din data de 27.05.2006 ar atrage ipso facto (prin ea însăși) și nevalabilitatea adunărilor generale ulterioare, însă Curtea reține în mod irevocabil că această susținere este nefondată, adunarea generală din data de 10.06.2006 fiind pe deplin valabilă, ca și hotărârile adoptate la această dată. Este real că, astfel, anularea hotărârii adunării generale din data de 27.05.2006 nu produce, practic, niciun efect dintre cele dorite de recurent, în sensul schimbării conducerii asociației de proprietari, dar această împrejurare este firească, în condițiile în care hotărârea adunării generale din 10.06.2006, prin care au fost confirmate (ratificate) hotărârile adunării nevalabile, este legală și produce efecte.

În ce privește celelalte motive de nelegalitate ale hotărârii din 10.06.2006, care nu au mai fost reiterate prin cererea de recurs, sunt incidente dispozițiile art. 295 alin.2 cu referire la art. 316 C.pr.civ. 1865, instanța de recurs nefiind învestită cu acestea. Totodată, Curtea își însușește în completare motivarea instanțelor de fond cu privire la acele chestiuni.

Ca atare, în temeiul art. 312 alin.3 C.pr.civ. și al motivelor de drept ce preced, va fi admis recursul, modificată în tot decizia, în sensul admiterii apelului și a schimbării în parte a sentinței apelate.

Va fi admisă în parte acțiunea completată, în sensul anulării măsurilor dispuse prin Hotărârea Adunării Generale din 27.05.2006, cu excepția celei de reconvocare a Adunării generale.

Respinge în rest ca neîntemeiată acțiunea principală și completată, având ca obiect anularea hotărârilor Adunării Generale din data de 10.06.2006.

Va fi respinsă cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată din apel și recurs, având în vedere soluția rezultată din cele ce preced, din care rezultă că recurentul-reclamant nu se află în culpă procesuală în căile de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant P. C. D. cu domiciliul ales la SCP Av. C. I. în București, . nr. 3 C, Sector 5 împotriva deciziei civile nr. 1163A/01.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația de Proprietari N. B., nr. 16, Batiștei 1-3 cu sediul ale la C.. Av. S. D. în București, .. 33, ., ., Sector 1.

Modifică în tot decizia apelată, în sensul că admite apelul formulat de apelantul-reclamant P. C. D., împotriva sentinței civile nr. 7811 din 06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Schimbă în parte sentința apelată.

Admite în parte acțiunea.

Anulează măsurile dispuse prin Hotărârea Adunării Generale din 27.05.2006, cu excepția celei de reconvocare a Adunării generale.

Respinge în rest acțiunea principală și completată.

Respinge cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată din apel și recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

L. E. F. L. G. Z. E. M. Crișcov

GREFIER,

F. J.

Red. LGZ

Tehnored. LGZ/GC 2 ex.

Jud. apel: M. A. B.

E. R.

← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2/2016. Curtea de Apel...		Legea 10/2001. Decizia nr. 94/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Anulare act. Decizia nr. 78/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 78/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI