Legea 10/2001. Decizia nr. 1181/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1181/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 1181/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1181
Ședința publică de la 4.09.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul contestator W. W., împotriva încheierii de ședință din data de 24.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
P. are ca obiect – contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților, precum și faptul că s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 din codul de procedură civilă cu privire la judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat și față de împrejurarea că s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 19.08.2011, reclamantul W. W. a formulat, în contradictoriu cu pârâta A. BUCUREȘTI, contestație împotriva deciziei nr. 4/20.01.2011 emisa de A. București, solicitând să se dispună anularea acesteia, și obligarea A., la emiterea unei noi decizii prin care să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor, acordarea de titluri de despăgubire pentru imobilul teren si construcții situat în Sibiu ., înscris în CF 7400 Sibiu cu nr. top 1917/2, 1917/2/1, 1917/2/2, obligarea pârâtei să înainteze întreaga documentație la Comisia Centrală P. Stabilirea Despăgubirilor, reclamantul solicitând ca în cazul refuzului, sentința pronunțată să țină loc de decizie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea 289/2001, la Biroul Executorului Judecătoresc T. F., a solicitat în baza Legii 10/2001, restituirea în natură sau despăgubiri bănești pentru imobilul proprietatea antecesorilor săi, W. C., tatăl, W. Friedrich, W. Ernest si W. Alfred, unchi.
Acest imobil este situat în Sibiu . și a fost înscris în CF 7400 Sibiu cu nr. top 1917/2, dezmembrat ulterior în top 1917/2/1 si 1917/2/2. Pe terenul înscris în acest CF, antecesorii săi, în perioada 1929-1934 au edificat mai multe construcții in suprafața totală de 683 m.p., construcții care nu au fost notate în CF la acea vreme și care, conform actelor de la dosar, nu au fost demolate. Acest imobil a fost supus procesului de privatizare în anul 2001.
Prin Decizia nr. 4/20.01.2011 A. București în mod eronat declină competenta de soluționare a notificării 289/2001 Universității „L. B.” din Sibiu. Acesta decizie a Înaltei Curți de Casație si Justiție la care face referire A. privește altă notificare și alt imobil din Sibiu ., imobil care a aparținut acelorași antecesori și care a fost deja retrocedat.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar decizia nr. 4/20.01.2011, precum și adresa emisă de intimată.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1449/11.07.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul W. W., în contradictoriu cu pârâta A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI A., a dispus anularea deciziei nr. 4/20.01.2011 a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, a obligat pârâta să emită decizie de propunere a acordării despăgubirilor pentru imobilul teren, situat în Sibiu, ., județul Sibiu, înscris în CF 7400 Sibiu, nr. top. 1917/2, 1917/2/1, 1917/2/2 și pentru construcțiile edificate pe acesta, decizie pe care să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a respins celelalte cereri ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. P. Valorificarea Activelor Statutului ( A.).
Prin decizia civilă nr.482/18.03.2013, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă A. pentru Valorificarea Activelor Statului, a casat sentința recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceluiași tribunal.
P. a decide astfel, Curtea a reținut, în esență, incidența art.29 din Legea nr.10/2001 și a apreciat că în acest context legislativ și având în vedere dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, era necesar ca tribunalul să lămurească situația juridică actuală a imobilului atât teren cât și construcții.
Totodată, a apreciat că era necesară ordonarea, chiar din oficiu, a unei expertize tehnice topografice și în construcții, pentru a se identifica atât terenul cât și construcțiile, dacă acestea sunt ori nu deținute de societatea privatizată de A., precum și suprafața în concret a imobilului notificat (teren și construcții), aspecte determinante în stabilirea ulterioară de despăgubirilor, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr.247/2005 dar și a Deciziei nr.XX/2007 .
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 02.04.2013.
Prin încheierea de ședință din 24.04.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.242 alin.1 pct.2 C.proc.civ., având în vedere lipsa părților legal citate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatorul W. W., solicitând admiterea cererii de recurs și repunerea pe rol a cauzei în vederea judecării acesteia.
În motivare, recurentul susține că a solicitat prin acțiune, cât și prin întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul din data de 18.03.2013, comunicate cu confirmarea de primire din data de 15.03.2013, judecarea în lipsă a cauzei.
De asemenea, pentru termenul din 24.04.2013, recurentul a comunicat la dosar prin fax o nouă cerere prin care solicita în probațiune o expertiză prin comisie rogatorie, făcută de către un expert de la Biroul de expertiză locală Sibiu și încă o dată, deși nu mai era cazul, a cerut judecarea în lipsă. Aceste cereri au fost comunicate prin fax în data de 23.04.2013, la orele 15:17 și 15:18 așa cum rezultă din confirmarea anexată.
În recurs au fost administrate, la solicitarea recurentului proba cu înscrisuri.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Preliminar, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Curtea reține că în raport de data sesizării cu acțiunea introductivă a Tribunalului București – 13.06.2011- prezenta acțiune este supusă normelor înscrise în Codul de procedură civilă de la 1865 ( Codul de procedură civilă), conform dispozițiilor art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Analizând legalitatea încheierii recurate, prin prisma criticilor cu care a fost legal investită, Curtea reține caracterul fondat al recursului, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța va suspenda judecata dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii. Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.
Așadar, în temeiul acestei norme, pentru ca instanța să nu dispună măsura prevăzută de art. 242 pct. 2 din Codul de procedură civilă, aceea a suspendării judecății, când ambele părți lipsesc, este necesar ca acestea sau cel puțin una dintre ele să-și fi manifestat în vreun fel voința de a continua judecata.
În speță, Curtea reține că, deși la termenul de judecată din data de 24.04.2013, părțile au lipsit, așa cum rezultă din cererea primită la dosarul de fond, la data de 20.04.2012 (aflată la fila 9 dosar fond), reclamantul solicitase judecarea cauzei în lipsă, fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de norma legală anterior citată, pentru ca instanța să poată proceda la efectuarea cercetării judecătorești chiar în lipsa părților.
Este adevărat că o atare solicitare nu este inserată, așa cum susține recurentul în chiar cererea de chemare în judecată, însă, Curtea apreciază că nu poate face abstracție de faptul că ea se regăsește ca atare în dosarul de fond, fiind semnată de mandatarul părții, în caz contrar soluționarea cauzei fiind afectată de un formalism excesiv.
În acest context, în acord cu criticile recurentului, Curtea constată că, din moment ce în prima fază procesuală, reclamantul își exprimase clar și neechivoc poziția sa, solicitând judecarea cauzei în lipsă, o atare solicitare nu putea fi ignorată, în condițiile în care, prima instanță a fost investită cu rejudecarea pricinii, în fond, tribunalul având așadar a se raporta la toate actele de procedură realizate de părți, în această etapă procesuală.
Altfel spus, cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată în condițiile sus menționate, continua să producă efecte în etapa procesuală în care se afla pricina la data formulării acesteia, împrejurarea că o atare solicitare nu a fost reiterată în rejudecare, neputând avea drept consecință lipsirea de efecte a acestei cereri, cu care prima instanța a fost legal investită. Așa fiind Curtea constată că în cauză nu erau îndeplinite condițiile imperative impuse de art. 242 alin. 1 pct.2 din Codul de procedură civilă, pentru a opera suspendarea cauzei, de vreme ce, așa cum rezultă din cele ce preced, deși la termenul fixat nici una dintre părțile în proces nu a fost prezentă la strigarea pricinii, reclamantul solicitase, prin cerere scrisă, încă din data de 20.04.2012, judecarea pricinii și în lipsa sa.
În același timp, în referire la celelalte susțineri din recurs, Curtea reține că deși recurentul afirmă că a reiterat această cerere - de judecare a cauzei în lipsă- în rejudecare, expediind prin fax o nouă solicitare cu același obiect, anexând, în copie, în recurs, o cerere cuprinzând o atare solicitare și o dovada de comunicare a acesteia la fax nr._- la dosarul cauzei constituit în fața Tribunalului București nu a fost atașată o atare cerere, nici anterior pronunțării încheierii recurate și nici ulterior, nefăcându-se nici dovada nici că expedierea acestei corespondente s-a realizat către instanța destinatară.
Pe de altă parte, în acord cu doctrina de specialitate, Curtea reține că nu pot fi primite nici criticile recurentului în sensul că a solicitat în data de 15.03.2013, judecarea cauzei în lipsă, câtă vreme, cererea privind judecata în lipsă produce efecte numai în etapa procesuală în care se află pricina atunci când ea este formulată. Or, solicitarea la care face referire recurentul a fost formulată, așa cum rezultă din actele dosarului nr._ al Curții de Apel București, secția III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în etapa procesuală a recursului, soluționat deja irevocabil prin decizia civilă nr. 482/18.03.2013.
Având în vedere considerentele anterior expuse, găsind fondate criticile din recurs, în limitele anterior reliefate, vătămarea recurentului fiind evidentă, Curtea va admite recursul în temeiul art. 304 pct. 9 și 5 Cod procedură civilă, în aplicarea art. 312 alin.5 din Codul de procedură civilă și va casa încheierea de suspendare, cauza urmând a fi trimisă pentru continuarea judecății, aceleași instanțe.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul contestator W. W. împotriva încheierii de ședință din data de 24.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Casează încheierea recurată și trimite cauza spre continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. I. D. M. I.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/ 26.09.2014
-------------------------------------------
T.B-Secția a IV-a – E.A.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1131/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1556/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
