Legea 10/2001. Decizia nr. 1556/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1556/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 1556/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1556
Ședința publică de la 22.10.2014
Curtea constituită din:
P. - A. P. B.
JUDECATOR - C. B. T.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI prin Primar General, împotriva sentinței civile nr.1974 din 11.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. R..
P. are ca obiect acțiune civilă formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic I. M., în calitate de reprezentat al recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimata-reclamantă I. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată că recursul și motivele de recurs aflate la dosarul cauzei au fost înaintate prin fax, nefiind depus și originalul acestora.
Reprezentantul recurentului-pârât, având cuvântul, depune la dosar în original cererea de recurs și motivarea semnate. Declară că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea ia act de faptul că se depune astăzi, în ședință publică, de către reprezentantul recurentei-pârâte, originalul cererii de recurs. Pune în discuție calitatea M. de a formula prezentul recurs față de ceea ce s-a invocat prin recursul de la dosar, în sensul că este vorba de o altă entitate, urmând a formula concluzii și pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurentului-pârât, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește aspectul învederat de instanță, iar pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a formulat, urmând a reține faptul că nu există un răspuns nejustificat al P.M.B. de a soluționa această notificare care trebuia să fie soluționată pe cale administrativă cu luarea în considerare a dispozițiilor art.22, art.23 din Legea nr.10/2001.
Arată că instanța de fond a evocat ca temei de drept și Decizia nr.XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că s-a reținut explicit sau implicit un refuz nejustificat de a soluționa notificarea de către instituția pe care o reprezintă și pe cale de consecință au fost obligați la emiterea unei dispoziții motivate, în opinia sa, nu sunt incidente aceste dispoziții.
Referitor la cererea privind cheltuielile de judecată, reprezentând onorariile de expertiză, solicită respingerea.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 29.06.2012, reclamanta I. R. a chemat în judecata P. M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce i se cuvin pentru imobilul situat în București, Splaiul Independenței, nr. 75, sector 5, compus din teren în suprafață de 400 mp și construcție cu o suprafață utilă de 700 mp, fosta proprietate a autorului reclamantei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a fostului proprietar al imobilului situat în București, Splaiul Independenței, nr. 75, sector 5, imobil ce face obiectul Notificării adresate pârâtei P. M. București prin executor judecătoresc, la data de 18.07.2001.
S-a mai arătat că, deși reclamanta a îndeplinit toate formalitățile impuse de Legea nr. 10/2001, anexând notificării toate actele care dovedesc calitatea de fost proprietar a autorului său (bunicul matern S. D.), precum și calitatea acesteia de unică moștenitoare, unitatea deținătoare nu și-a respectat obligația de a emite decizia de soluționare a notificării.
Reclamanta a solicitat ca instanța să soluționeze pe fond notificarea, în sensul acordării despăgubirilor care i se cuvin.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și Decizia nr. XX/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar, în copie, notificarea nr. 1535/18.07.2001 și dovezile de comunicare a notificării către P. M. București.
La data de 14.02.2013, pârâta a depus, în copie, dosarul administrativ nr._, constituit în baza notificării nr. 1535/2001 (filele 14-43).
Prin încheierea de la termenul de judecată din 11.03.2013, Tribunalul a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisuri, expertiză topografică și expertiză evaluatoare.
La data de 03.05.2013, s-a depus raportul de expertiză topografică întocmit de expertul tehnic judiciar D. C. (filele 54-69), completările și precizările la raportul de expertiză fiind depuse la filele 87, respectiv 106-122.
La data de 08.05.2013, s-a depus raportul de expertiză evaluatoare întocmit de expertul tehnic judiciar F.-T. Constanta (filele 70-81), răspunsul expertului la obiecțiuni fiind depus la filele 85-86.
Prin sentința civilă nr.1974/11.11.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta I. R., în contradictoriu cu P. M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei I. R. dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii, în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul situat în București, Splaiul Independenței, nr. 75, sector 5, compus din teren în suprafață de 320 mp și construcție demolată cu o suprafață utilă de 594,22 mp și suprafața construită de 798,80 mp, a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor și a obligat pârâta la plata sumei de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.Analizând materialul probator administrat, Tribunalul a reținut următoarele:
Prezenta cerere constituie o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. XX/ /19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii. După cum rezultă din înscrisul depus în copie la filele 3-6 din dosar, reclamanta I. R. a transmis prin Biroul Executorului Judecătoresc "A. P." notificarea nr. 1535/18.07.2001, înregistrată la P. M. București la data de 20.07.2001, în baza căreia s-a constituit dosarul administrativ nr._.
Prin notificarea menționată, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natura a terenului în suprafață de 400 mp, situat în București, Splaiul Independenței, nr. 75, sector 5, precum și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, ce a fost situată pe terenul respectiv.
Constatând că unitatea deținătoare a refuzat în mod nejustificat să răspundă la notificare (cu toate ca a fost obligata în acest sens prin sentința civila nr. 6650/09.11.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București - filele 33-34), în baza Deciziei nr. XX/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul este competent să soluționeze pe fond notificarea, potrivit solicitării reclamantei în acest sens.
În ceea ce privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, în sensul dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a constatat că aceasta rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, terenul situat în București, Splaiul General M. nr. 6 colt cu . și . (în prezent Splaiul Independenței, nr. 75, sector 5, conform istoricului de adresă poștală depus în copie la filele 98-99) a fost dobândit de Ș. D. în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1919 de Tribunalul I. - Secția notariat și transcris sub nr._/11.12.1919 de Grefa Tribunalului I. (filele 40-41). Potrivit Jurnalului nr._/15.06.1936 emis de Tribunalul I. (fila 26), de pe urma defunctului S. D. a rămas ca unică moștenitoare fiica acestuia, I. Constanta, iar conform certificatului de moștenitor nr. 706/28.09.1976 (fila 38), unica moștenitoare a defunctei I. Constanta este reclamanta I. R., în calitate de fiică.
Conform adresei emise de P. M. București privind situația juridică a imobilului din București, Splaiul Independenței, nr. 75, sector 5 (fila 27), imobilul a trecut în proprietatea statului prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, de la fostul proprietar I. Constanta (poziția 4033 din anexa), construcția fiind ulterior demolată, în vederea restructurării zonei, în baza Decretului nr. 206/20.08.1987 - anexa 2 (proprietăți de stat), poziția 8.
Prin urmare, tribunalul a reținut caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat, conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică întocmit de expertul D. C. (filele 54-69), terenul ce face obiectul prezentei acțiuni, situat în București, Splaiul Independenței, nr. 75, sector 5, în suprafață de 320 mp, nu poate fi restituit în natura, acesta aflându-se în incinta Parcului I. - H. și fiind traversat de conducte de gaze naturale, conducte subterane de termoficare și de gardul Parcului I. - H., zona fiind parțial împădurită.
Așadar, terenul este în întregime afectat de amenajări de utilitate publică și elemente de sistematizare, acesta neputând fi restituit în natură, conform prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză evaluatoare întocmit de expertul tehnic judiciar F.-T. Constanta (filele 70-81) și din răspunsul expertului la obiecțiuni (filele 85-86), suprafața totală construită a casei demolate, ce se afla pe terenul în litigiu, este de 798,80 mp, din care 594,22 mp reprezintă suprafața utilă totală.
Cu toate ca expertul construcții a menționat suprafața terenului ca fiind de 392 mp, Tribunalul a reținut suprafața terenului ce a aparținut autorilor reclamantei ca fiind de 320 mp, după cum se arată în raportul de expertiză topografică, astfel cum a fost completat și precizat (filele 106-109). Astfel, expertul D. C. a justificat stabilirea suprafeței terenului ca fiind de 320 mp, suprafață care corespunde atât dimensiunilor laturilor imobilului din actul de vânzare-cumpărare din anul 1919, cât și mențiunilor din fișa tehnică a imobilului (filele 111-112), în care este indicată suprafața de teren de 317 mp, precum și planului topografic întocmit de Institutul Proiect București în anul 1953 și actualizat în perioada 1985-1987.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului, sau după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul de prevăzut de art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de către persoana îndreptățită”.
Tribunalul a constatat că, la data de 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare (conform art. 4 din acest act normativ), iar potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 165/2013, în situația în care nu este posibila restituirea în natura a imobilului notificat, singura modalitate de despăgubire reglementată de legea specială este acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, neputând fi obligată unitatea deținătoare la plata către persoana îndreptățită a sumei reprezentând valoarea de piață a imobilului, stabilita prin raportul de expertiza construcții întocmit în litigiul de față.
Având în vedere argumentele expuse, tribunalul a admis în parte cererea și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii sub forma de puncte, în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul situat în București, Splaiul Independenței, nr. 75, sector 5, compus din teren în suprafață de 320 mp și construcție demolată cu o suprafață utilă de 594,22 mp și suprafața construită de 798,80 mp, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariile aferente expertizelor efectuate în cauză, achitate potrivit chitanțelor depuse în copie la filele 52-53 din dosar.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General. Arată că din actele depuse la dosar și planurile imobilului a rezultat că nu mai poate fi restituit în natură fiind afectat în totalitate de elemente de sistematizare și susține următoarele critici:
1. Excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei M. București, motivat de faptul că, potrivit art.21 din Legea nr.215/2001, comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public și au un patrimoniu propriu. PMB nu are personalitate juridică, nici patrimoniu, ci constituie, potrivit art.77 din același act normativ, o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului local și dispozițiile primarului.
2. În cazul în care se va trece peste această excepție consideră că PMB nu are calitate procesuală pasivă întrucât în temeiul art.67 alin. 1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale "Primarul reprezintă . în relațiile cu persoane fizice sau juridice din țară și din străinătate, precum și injustiție".Din aceste dispoziții legale enunțate se desprinde clar concluzia că nu PMB ci Municipiul București, reprezentat legal de Primarul General are calitate procesuală pasivă sau, după caz, activă în cauzele deduse judecății, P. M. București fiind o simplă structură funcțională.În acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție -v. Decizia nr. 1956 din 5 apr.2012 pronunțată în recurs de Secția a Il-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apreciază că, potrivit art.23 al. 1si 2 "în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conf.art.22, unitatea deținătoare este obligata să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivata, asupra cererii formulate". Termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauza.
În alta ordine de idei, conf.art.22 din Legea nr.10/2001, rezulta că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu "acte" respectiv înscrisuri prin care înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativa de proprietate în favoarea persoanei care îl invoca și numai după ce aceasta dovada a fost îndeplinită prin depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarelor de notificare. Mai mult, în art.22 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificata prin Legea nr.247/2005 se prevede ca „Actele doveditoare ale dreptului de
proprietate… pot fi depuse până la data soluționării notificării.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată solicită respingerea acestora având în vedere lipsa culpei procesuale în declanșarea prezentului litigiu.
Având în vedere cele de mai sus, recurentul - pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, conform art.304 pct.4 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Criticile recurentului-pârât în care susține că nu are calitate procesuală pasivă sau capacitate procesuală P. M. București deoarece Municipiul București este entitatea legal responsabilă nu P. M. București nu pot fi admise tocmai pentru că sentința are în vedere calitatea procesuală pasivă a recurentului, cel care a declarat recursul, pârâtul Municipiul București, reprezentat prin Primarul General căruia legal îi revine obligația emiterii dispoziției stabilite de prima instanță(art.10, 26, 32 din Legea nr.10/2001), diferitele forme ale Legii nr.10/2001 în timp începând de la data notificării de către reclamanta din speța de față prin executorul judecătoresc fiind cele care s-au referit la P. M. și respectiv la Municipiu în privința primirii spre soluționare de notificări.
Nefondat mai susține recurentul-pârât că instanța nu putea soluționa pe fond cauza conform deciziei de recurs în interesul legii nr. XX/2007 prin sentința recurată, ci termenul la dispoziția pârâtului pentru soluționarea notificării era doar recomandabil de 60 zile. Or, sentința recurată s-a pronunțat tocmai conform deciziei de recurs în interesul legii nr. XX/2007 ce era obligatorie pentru aceasta în sensul tranșării fondului cauzei și a avut în vedere actele privind calitatea reclamantei de persoană îndreptățită cum se arată în considerentele sentinței, nu alte probe pe aspectul calității de persoană îndreptățită.
Nu este fondată nici critica recurentului-pârât referitoare la cheltuieli de judecată. Prin sentința recurată a fost obligat în mod legal la plata acestora de vreme ce acțiunea s-a admis iar art.274 C.proc.civ. stabilește obligația părții care a pierdut procesul să plătească cheltuielile de judecată ale părții care le-a avansat și în pretențiile căreia a căzut.
Ca urmare, conform art. 312 C.proc.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă MUNICIPIUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1974 din 11.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. R..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. C. B. T. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
2 ex./…
TB-S.4 – R.N.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1181/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1534/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
