Legea 10/2001. Decizia nr. 816/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 816/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 816/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.816 R
Ședința publică din data de 10.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. S.
JUDECĂTOR: A. C. B.
JUDECĂTOR: A. M. M.
GREFIER: D. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant P. I. împotriva sentinței civile nr.1978/21.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și intimatul intervenient M. R. R., cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant P. I. reprezentat de avocat Klasek I., cu împuternicire avocațială la fila 17 și intimatul pârât M. București prin Primarul General reprezentat de consilier juridic C. Vivien, cu delegații la filele 18 și 144, lipsind intimatul intervenient M. R. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul reclamant.
Apărătorul recurentului reclamat solicită admiterea cererii și repunerea cauze pe rol în vederea judecării recursului, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.245 C.pr.civ.
Reprezentantul intimatului pârât apreciază că se impune repunerea cauzei pe rol., având în vedere că a fost suspendată pentru lipsa părților și se solicită reluarea judecății.
Curtea, în temeiul art.245 C.pr.civ., repune cauza pe rol și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentului reclamant P. I. arată că bunurile solicitate în compensare nu mai au aceeași situație juridică după trecerea anilor, astfel încât solicită aplicarea dispozițiilor Legii nr.165/2013 modificată prin Legea nr.368/2013, respectiv acordarea de măsuri compensatorii. Apreciază că modificarea temeiului juridic poate fi acceptat la acest moment. Arată că prin hotărârea Tribunalului București s-a respins acțiunea ca neîntemeiată întrucât reclamantul a solicitat restituirea în natură a unor terenuri care la acel moment aveau o situație juridică bună, însă deși instanța a solicitat părții să precizeze dacă înțelege să obțină măsuri reparatorii în echivalent, la acel moment nu s-a dorit acest lucru. Mai arată că la acest moment reclamantul, persoană în vârstă, dorește soluționarea litigiului și este de acord cu acordarea unor măsuri reparatorii potrivit legii speciale în vigoare, Legea nr.165/2013. Solicită admiterea recursului.
Reprezentantul intimatului pârât apreciază că modificarea obiectului acțiunii nu mai poate avea loc în recurs, fiind inadmisibilă. Pe recurs, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și de menținere a hotărârii Tribunalului București, ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, astfel cum a fost precizată și completată succesiv la 22.12.2009 și la 09.02.2011 reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General solicitând soluționarea pe fond a notificării adresată în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul din București, .. 10, sector 1 – teren de 200 mp și construcția edificată pe acesta și ulterior demolată, obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de acordare de măsuri reparatorii în sensul compensării cu teren pe alt amplasament (în București, . 1), cu un apartament (apartamentul nr. 20, ., sector 2) și de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru diferență neacoperită de bunurile date în compensare.
Reclamantul arată că imobilul din București, .. 10, sector 1 a fost abuziv preluat de stat și, deși s-a adresat cu notificare potrivit Legii 10/2001, până în prezent pârâtul nu a soluționat cererea sa, astfel încât e necesară rezolvarea directă de către instanță, în raport de Decizia XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
Reclamantul solicită analizarea prezentei pricini exclusiv din perspectiva posibilității acordării de bunuri în compensare și invocă prioritatea acordării de bunuri în compensare față de despăgubirile în condițiile legii speciale.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Pe parcursul procesului a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către B. G. și B. G., respinsă ca inadmisibilă la 02.06.2010, de altfel, ulterior, reclamanții au renunțat la terenul ce a generat intervenția.
A mai fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către M. L., cerere calificată la 30.09.2011 ca cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului.
Această cerere a fost încuviințată în principiu.
Au fost administrate două expertize, una topometrică, ce a identificat terenul ce face obiectul cererii de compensare, precum și una evaluatorie, ce a identificat terenul revendicat și a stabilit valoarea sa de circulație, precum și a bunurilor solicitate în compensare.
Prin sentința civilă nr. 1978/11.11.2011 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată cererea astfel cum a fost completată și precizată, formulată de reclamantul P. I., în contradictoriu cu M. București prin Primar General și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta M. L..
Analizând probatoriul, tribunalul a constatat că o acțiune având ca obiect acordarea în compensare a terenului din . apartamentului din . respinsă, întrucât Primăria Municipiului București a comunicat că nu există posibilitatea atribuirii unor bunuri sau servicii în compensare, nefiind finalizată operațiunea de inventariere a acestora.
Din perspectiva tribunalului, simpla calitate a terenului solicitat în compensare din București, ., sector 1 de a fi liber de construcții și fără existența unor utilități subterane sau a faptului că apartamentul din ., nu conduce la posibilitatea automată de a fi atribuite în compensare.
Dispozițiile legale privind posibilitatea atribuirii unor bunuri în compensare trebuite privite și interpretate în sensul că o astfel de măsură poate fi dispusă doar cu privire la bunuri ce au fost afectate acestui scop, printr-un act administrativ al primarului, după inventarierea patrimoniului municipiului București, în funcție și de opțiunile și proiectele ce țin de dezvoltarea și administrarea unității administrativ-teritoriale.
Întârzierea în emiterea unui astfel de act administrativ de afectare a unor bunuri pentru măsurile reparatorii constând în compensare, conform Legii 10/2001, poate fi sancționată prin sancțiunile specifice dreptului administrativ, care includ, finalmente, și despăgubiri directe (acțiuni reglementate de Legea nr. 554/2004).
De altfel, lectura art. 10 alin. 10 din Legea 10/2001 nu denotă obligativitatea acordării de bunuri în compensare, referirea textului la bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu notificarea ducând la concluzia că primăria, în exercițiul dreptului său de administrare a patrimoniului municipiului și a binelui general, poate aprecia că diferite bunuri, deși libere, nu este oportun a fi acordate în compensare (fie pentru că sunt aducătoare de venituri pentru municipalitate, deci și pentru comunitate, fie pentru că se există posibilitatea desfășurării vreunui proiect urbanistic viitor, etc), fiind preferabilă acordarea de despăgubiri în condițiile legii.
În plus, în speță există și un al doilea impediment concret în acordarea în compensare a terenului din București, ., sector 1: asupra terenului afirmă un drept de proprietate, cu acte ce justifică cel puțin o aparență de drept, intervenienta M. L., al cărei drept este înscris provizoriu în Cartea Funciară și în evidențele fiscale și nu poate fi contestat de reclamant, care nu are nicio calitate în acest sens, reclamantul fiind doar o persoană cu o speranță de a opțiune măsuri reparatorii sau bunuri (nu neapărat acesta) în compensare, fără vreun drept concret asupra terenului în discuție.
Tribunalul a reținut că terenul nu este liber și nu poate fi atribuit în compensare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând acordarea de măsuri reparatorii prin compensare pentru imobilul, teren în suprafață de 200 mp situat în .. 10, Sector 1 și construcția demolată în suprafață de 96,50 mp cu imobilul din ., sector 1 cu apartamentul nr. 20 . nr. B, . ., sector 2 și . nr.1, et.1, . Suraia nr. 5, Sector 3, cât și respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de către intervenienta M. L., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul expune situația de fapt existentă și arată că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea dispozițiilor legale conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece instanța a ignorat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și Normele Metodologice de aplicare a acesteia cu privire la acordarea cu prioritate a măsurilor reparatorii în natură, prin compensare cu alte bunuri și servicii.
Recurentul menționează că lipsa inventarierii bunurilor deținute în patrimoniul Municipiului București de către pârât, nu poate constitui o piedică pentru restituirea prin compensare cu un alt bun, în condițiile în care statul se află în imposibilitate de a despăgubiri persoanele îndreptățite în temeiul legii speciale.
Se mai arată că inventarierea bunurilor aflate în patrimoniul pârâtului și întocmirea listelor cu aceste bunuri, ce pot fi atribuite în compensare este o obligație legală instituită de către legiuitor în sarcina autorităților.
Recurentul invocă dispozițiile art. 1, 7 și 9 din Legea nr. 10/2001 republicată, arătând că în soluționarea cererilor formulate în temeiul acestei legi, este necesar să se aplice principiul prevalenței restituirii în natură, în condițiile în care o atare măsură este posibilă și că pârâtul dovedește rea credință neatribuind în compensare, pe cale administrativă, bunurile disponibile deținute în patrimoniul Municipiului București.
Se mai arată că bunurile solicitate în compensare fac parte din domeniul privat al Municipiului București și că nu rezultă că acestea ar face obiectul vreunui proiect de dezvoltare și administrare al unității deținătoare în interesul general al comunității, fiind bunuri libere.
Într-un al doilea motiv de recurs, care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, recurentul arată că în ceea ce privește cererea de intervenție formulată de către M. L. în interes propriu, aceasta ar fi trebuit calificată ca fiind în interesul pârâtei.
În ultimul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, se precizează că recurentul reclamant a formulat o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu intervenienta M. L., cerere ce formează obiectul dosarului nr._/299/2011, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, solicitând să se constate nulitatea absolută a încheierii de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară de către M. L. și să se radieze numărul cadastral și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al acesteia.
Raportat la aceste precizări, recurentul apreciază că în mod greșit a fost respinsă solicitarea sa de suspendare a judecării cauzei conform art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
La dosar au fost depuse actele autentice de proprietate autentificate cu nr._/20.09.1946 (filele 21-22 dosar C.A.B), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/19.10.1946 (filele 23-26 dosar C.A.B), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1933 (fila 30 dosar C.A.B), încheierea de carte funciară nr._ pentru imobilul din . formulată de P.M.B în contradictoriu cu numita M. L. (filele 36-39), adresa AFI referitoare la situația juridică a imobilului în cauză (atașat la fila 40 din dosarul C.A.B), cât și alte înscrisuri.
Intimata intervenientă a decedat la data de 22.12.2011,fiind introdus în cauză moștenitorul acesteia numitul M. R. R..
Analizând recursul declarat, și având în vedere și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul declarat de către recurentul reclamant este nefondat pentru considerentele care vor urma:
Instanța nu poate analiza solicitarea recurentului făcută la acordarea cuvântului pe fond, în susținerea recursului, în sensul de a analiza posibilitatea acordării altor măsuri reparatorii decât măsura compensării cu alte bunuri ce a fost cerută de către reclamant, cât timp în fața tribunalului prin acțiunea introductivă și ulterior la solicitarea expresă a instanței de fond a declarat expres că acțiunea sa vizează exclusiv problema compensării cu alte bunuri.
Chiar și prin motivele de recurs, solicitarea reclamantului recurent a fost în același sens.
O altă soluție ar însemna o încălcare a principiului disponibilității.
În ceea ce privește solicitarea acordării altor bunuri în compensare, Curtea reține că nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri afectate în acest scop.
De asemenea, cu privire la bunurile menționate de către recurentul reclamant, acesta nu a făcut dovada că vreunul din bunurile menționate a fost inclus în lista bunurilor afectate în mod expres acestui scop printr-un act administrativ al primarului în urma inventarierii patrimoniului Municipiului București.
În ceea ce privește calificarea cererii de intervenție formulată de către numita M. L., în mod corect aceasta a fost calificată ca fiind în interesul pârâtului M. București, intervenientul susținând interesul pârâtului și aducând argumente în favoarea respingerii acțiunii formulate de către reclamant în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General.
De altfel, și în condițiile în care s-ar fi formulat o cerere în interes propriu, fiind o cerere formulată în termenul procedural, în fața primei instanțe, cu respectarea dispozițiilor art. 50 Cod procedură civilă, acest aspect nu ar fi constituit un impediment care să îi aducă vreo vătămare reclamantului recurent.
Cu privire la cererea de suspendare a judecării cauzei, în mod corect această solicitare a fost respinsă de către tribunal, nefăcându-se dovada că dezlegarea pricinii de față ar depinde de existența dreptului care face obiectul judecății menționate.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant P. I. împotriva sentinței civile nr.1978/21.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General și intimatul intervenient M. R. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. A. C. B. A. M. M.
GREFIER
D. M.
Red. DMG
Tehnored. GC 2 ex
16.09.2015
Jud. fond L. E. F.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 821/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 141/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
