Grăniţuire. Decizia nr. 836/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 836/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 836/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 836 R
Ședința publică de la 15.09.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă V. M., împotriva deciziei civile nr. 883A/11.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. I., M. București prin Primarul General și D. C., având ca obiect „grănițuire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă V. M. reprezentată de avocat I. C., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul pârât D. I. personal, lipsind intimații pârâți M. București prin Primarul General și D. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentei reclamante V. M. face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 14 lei, prin depunerea la dosar a chitanței nr. 933/14.09.2015 și timbru judiciar de 0,30 lei. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța procedează la identificarea intimatului pârât D. I., care se legitimează cu B.I. . nr._, eliberat de Secția 7, la data de 15.08.1996.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante V. M. arată că prin hotărâre judecătorească s-au stabilit două loturi de teren. Menționează că în cadrul acelui dosar a fost parte inclusiv pârâtul D. I.. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au stabilit că acea hotărâre nu produce efecte și nu se poate ține seama de aceasta, pe motiv că pârâtul D. I. nu a fost parte, în condițiile în care acesta a avut calitatea de pârât, a participat la efectuarea expertizei efectuată în cauză și a formulat recurs, care a fost analizat pe fond și respins.
Să se constate că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au refuzat să dea eficiență celor constate cu autoritate de lucru judecat în acea hotărâre. Arată că nu a contestat dreptul de proprietate, ci doar solicită ridicarea unui gard conform limitelor stabilite prin acea hotărâre judecătorească. Chiar dacă în acea cauză s-a discutat de un partaj și nu de o grănițuire, aspectele care au fost reținute cu autoritate de lucru judecat nu mai pot fi repuse în discuție.
Solicită a se avea în vedere practica judecătorească indicată prin motivele de recurs, prin care se menționează că trebuie să se rețină cu autoritate de lucru judecat toate aspectele.
Arată că în cadrul interogatoriului administrat pârâtul a recunoscut pretențiile.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul pârât D. I. personal solicită respingerea recursului.
CURTEA
Sluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 04.03.2011 sub nr._ reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâții D. I. și M. București prin Primar General a formulat cerere de chemare în judecată solicitând instanției să dispună efectuarea grănițuirii imobilului-teren în suprafață de 32,09 m.p. situat în București, .. 24 sectorul 4 pe hotarul delimitat conform raportului de expertiză întocmit de expert L. G. D. omologat prin decizia civilă nr. 254A/04.03.2004 de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, definitivă și irevocabilă și autorizarea reclamantei să edifice un gard despărțitor pe limita de proprietate a imobilul-teren antemenționat.
Prin sentința civilă nr.6942/05.06.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București prin Primar General.
A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect grănițuire formulată de reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâții D. I. – decedată, D., D. C. și M. București prin Primar General.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1920 și transcris sub nr.6487/1920 autorii reclamantei au cumpărat imobilul situat în București, ., fără a se menționa suprafața de teren cumpărată și limitele proprietății, contractul de vânzare-cumpărare făcând trimitere la actul de vânzare al vânzătorilor autentificat de Tribunalul I. secția notariat la nr.690/1915 (f.14).
Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/10.10.1980 G. C. și reclamanta au vândut pârâtului D. I. apartamentul nr.1, situat în partea stângă a terenului, din București, ..24 sector 2. În conformitate cu disp. art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974 cota indiviză de 150 m.p. din totalul suprafeței de teren de 220 m.p., construit și neconstruit, a trecut în proprietatea statului, dobânditorul construcției având numai un drept de folosință asupra terenului.
Prin decizia civilă nr.254A/04.03.2004 a Tribunalul București, s-a admis cererea reclamantei V. M., în contradictoriu cu pârâtul M. București și s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului din București, ..24, sector 2, între reclamantă și pârâtul M. București, conform raportului de expertiză efectuat de inginer L. G. D..
Prin Titlul de proprietate nr._/2 eliberat la data de 04.08.2003 de către Prefectura Municipiului București, s-a trecut în proprietatea pârâtului D. I. și a soției acestuia D. I., suprafața de 150 m.p. din terenul situat în București, ..24, sector 2, reprezentând cota indiviză din suprafața totală de 220 m.p.
În prezenta cauză a fost efectuat un raport de expertiză de către expert tehnic N. S., din care a reieșit că suprafața imobilului în litigiu este de numai 183 m.p., adică cu 45 m.p. mai mică decât cea menționată în raportul de expertiză întocmit de expert L. G. D., ce a stat la baza pronunțării deciziei civile nr.254/04.03.2004 a Tribunalul București. Totodată, prin schița anexă, aflată la fila 152, expertul a propus ieșirea din indiviziune astfel încât imobilul proprietatea reclamantei să ocupe o suprafață de 74 m.p., din care construcția 44 m.p., iar imobilul proprietatea pârâtului, suprafața de 109 m.p., din care construcție 52,2 m.p.
Aceasta fiind situația de fapt cu relevanță juridică în cauză, instanța s-a pronunțat cu prioritate, conform art.137 C.proc.civ., asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului București prin Primar General.
Potrivit art.584 C.civ., orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Astfel, acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde ca în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine prin semene exterioare întinderea celor două fonduri învecinate.
În speță, pârâtul M. București nu ocupă terenul în litigiul și nici nu mai este proprietarul acestuia, întrucât prin titlul de proprietate nr._/2 eliberat la data de 04.08.2003, s-a trecut în proprietatea pârâtului D. I. și a soției acestuia D. I., suprafața de 150 m.p. din terenul situat în București, .. 24, sector 2.
Ca atare, nu se justifică în niciun mod calitatea sa procesual pasivă în prezenta cauză și în consecință instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveste stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile învecinate ale părților, instanța a constat că, în temeiul art. 584 C.Civ., grănițuirea, ca operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, în caz de conflict, se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci și în situația în care există, dar sunt controversate.
În speță, prin decizia civilă nr.254A/04.03.2004 a Tribunalul București, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului din București, ..24, sector 2, între reclamantă și pârâtului Primăria M. București, conform raportului de expertiză efectuat de inginer L. G. D., reținându-se în acest raport că întregul imobil are o suprafață de 228,24 m.p. și că din această suprafață conform propunerii de partajare, reclamantei V. M. îi revenea o suprafață de 78,24 m.p., iar pârâtului Primăria M. București îi revenea 150 m.p.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de față și a schiței anexă la acesta, prin care se propune grănițuirea celor două proprietăți ale reclamantei și pârâților, suprafața proprietatea reclamantei s-ar diminua cu 4 m.p., iar a pârâților cu 41 m.p., în măsura în care se respectă cele reținute în raportul de expertiză întocmit de L. G. D..
Prin urmare, instanța a reținut că în vederea stabilirii liniei de hotar expertul a procedat la o reducere a suprafețelor stipulate în actele de proprietate ale părților, deși prin titlul de proprietate emis ulterior Deciziei civile nr.254A/04.03.2004 a Tribunalul București s-a stabilit dreptul de proprietate pentru pârâți pentru o suprafață de 150 m.p. în indiviziune din suprafața totală de 220 m.p.
Prin urmare, instanța a constat că nu se poate omologa o varianta de expertiza cum a fost cea propusa de expert, aceasta presupunand încălcarea dreptului de proprietate al pârâților (diminuarea suprafeței reclamantei este de numai 4 m.p., aceasta încadrându-se în toleranțe), astfel ca in lipsa unei cereri privind o actiune reala în revendicare, prin care sa se compare titlurile de proprietate ale partilor, nu se poate dispune reducerea dreptului de proprietate al paratilor, fiind vorba despre o suprapunere in drept partiala a acestor terenuri si a caror suprafata din masuratorile cadastrale a fost mai mica decat cea înscrisă în actele de proprietate.
Așa fiind și avand in vedere că acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamanta pretinde ca în contradictoriu cu pârâții ca instanța să determine prin semne exterioare întinderea celor două fonduri învecinate, iar potrivit. art.584 C.civ. orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuire proprietății imobiliare, instanța retine ca în lipsa unei actiuni in revendicare, nu poate fi admisă o acțiune în grănițuire prin care să se reducă substanțial proprietatea uneia dintre părți, în speță cea a pârâților.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, reclamanta V. M. criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeincie.
Prin decizia civilă nr. 883 A din 11.03.2015, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul, reținând că autoritatea de lucru judecat se manifestă fie sub formă de excepție procesuală, astfel cum este reglementată de Codul de procedură civilă, fie sub formă de prezumție legală, astfel cum prevăd art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 C. civ. din 1864.
Ca și excepție procesuală, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză și produce un efect negativ, în sensul că oprește o a doua judecată. Ca și prezumție, are un efect pozitiv, modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fiind obligatorie într-un litigiu ulterior, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Prin urmare, numai în relația dintre părți, prezumția autorității de lucru judecat are caracter absolut.
În speță, prin dec. civ. nr.254, invocată de apelantă ca având putere de lucru judecat s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului din București, ..24, sector 2, între apelantă și pârâtul M. București, conform raportului de expertiză efectuat de inginer L. G. D..
Prin urmare, pe de o parte prezumția autorității de lucru judecat nu produce efecte absolute ci relative, întrucât ieșirea din indiviziune nu a fost pronunțată în contradictoriu cu intimații D.. Pe de altă parte, partajul produce doar efecte declarative, în raport de părțile în contradictoriu cu care s-a dispus efectiv ieșirea din indiviziune, neproducând efecte față de terți.
În aceste condiții, nu se pune problema încălcării puterii de lucru judecat, apelanta devenind proprietara exclusivă asupra suprafeței de teren delimitată prin raportul de expertiză efectuat în dos. nr. 7399/2001, teren pe care anterior îl deținea în coproprietate cu M. București.
Prin raportul de expertiză efectuat în prezentul dosar cu respectarea principiului contradictorialității, expertul a analizat titlurile de proprietate invocate de părți, a efectuat constatări și măsurători corespunzătoare la fața locului și a respectat inclusiv principiul de partajare al celor două proprietăți astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat în dos. nr. 7399/2000. Concluziile sale au fost în sensul că dacă s-ar realiza grănițuirea în varianta indicată de apelantă suprafața proprietatea apelantei s-ar diminua cu 4 m.p., încadrându-se în toleranțe iar, a intimaților cu 41 m.p., cu mult în afara toleranțelor.
Potrivit art.584 C.civ., „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa”. Deci, proprietarul unui imobil are dreptul de a-si ingradi obiectul dreptului sau de propietate, acesta fiind un atribut care intră in alcatuirea dreptului de a se folosi in mod liber de bunul sau.
Prin urmare, grănițuirea presupune doar determinarea limitelor dintre două proprietăți vecine prin semne exterioare, în scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze hotarul, fără a se putea aduce atingere dreptului de proprietate al părților. Or, în condițiile în care prin raportul de expertiză s-a stabilit că terenul aflat în proprietatea intimaților s-ar diminua cu 41 mp, deci, că s-ar aduce atingere dreptului acestora de proprietate, grănițuirea nu se poate realiza decât în cazul în care apelanta ar promova acțiune în revendicare în contradictoriu cu intimații pentru suprafața de 41 mp teren iar, această acțiune ar fi admisă.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta V. M..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de apel preia în motivarea deciziei atacate aspectele reținute în mod corect de către instanța care a judecat fondul procesului, fără a verifica cele învederate de reclamantă și fără a verifica înscrisurile existente la dosar.
În acest mod, instanța de apel motivează respingerea apelului reclamantei prin faptul că decizia nr.254A/04.03.2004 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.7399/2002 s-ar fi pronunțat fără ca în cauză să fie parte și D. I., motiv pentru care nu s-ar putea reține puterea de lucru judecat.
Toată motivarea respingerii apelului reclamantei dată de către instanța de apel pleacă de la această premiză greșită, că hotărârea pronunțată anterior nu a fost dată și în contradictoriu cu pârâtul D., neproducând astfel efecte și față de acesta.
Instanța de apel reține în motivare că prin decizia civilă nr.254 s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului ce face obiectul litigiului doar între reclamantă și M. București și nu a fost pronunțată și în contradictoriu cu pârâții D., ceea ce este fals.
După cum se poate observa din decizia nr. 254, cauza a fost soluționată în contradictoriu cu pârâții D. I. și M. București. Mai mult, la momentul punerii concluziilor pe fond, pârâtul D. I. a răspuns personal și asistat de avocat. Acesta, prin intermediul apărătorului său a pus concluzii de ieșire din indiviziune asupra terenului, cu omologarea raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză.
De asemenea, pârâtul D. I. a participat și la efectuarea expertizei de către expertul desemnat, L. G. D., după cum reiese din raportul întocmit. Astfel se menționează de către expert că la data și ora stabilită la care au fost convocate părțile in vederea efectuării măsurătorilor pe teren, s-au prezentat reclamanta V. M. și pârâtul D. I..
Raportul de expertiză întocmit de către expertul L. G. D. nu a fost contestat de către niciuna din părți, mai mult, ambele au solicitat omologarea lui, pârâtul D. I. exprimându-se expres în acest sens cu ocazia concluziilor pe fond.
Mai mult, în cadrul prezentului litigiu, cu ocazia administrării probei cu interogatoriu, intimatul pârât D. I. a recunoscut că este de acord cu grănițuirea și admiterea acțiunii.
Prin această hotărâre s-a reținut că reclamantei îi revin 78.24 mp construiți și neconstruiți, iar pârâtului D. I. îi revin 150 mp construiți și neconstruiți conform raportului de expertiză întocmit în cauză și omologat de instanță prin decizia civilă nr.254A/04.03.2004. In aceste condiții, instanțele de judecată care s-au pronunțat in prezentul litigiu ar fi trebuit să țină cont de aspectele deja dezlegate și să dea eficiență puterii de lucru judecat.
Însă, instanțele care au soluționat până la acest moment prezentul litigiu au plecat de la premiză falsă, că pârâtul D. I. nu a fost parte în dosarul nr. 7399/2002, astfel că au considerat că cele dispuse de instanță în acel dosar nu pot avea efecte față de el.
După cum a arătat reclamanta și după cum reiese din decizia nr.254 existentă la dosarul cauzei instanțele ar fi trebuit să observe că această decizie a fost pronunțată și în contradictoriu cu D. I. și ar fi trebuit să dea eficiență puterii de lucru judecat dispunând ieșirea din indiviziune conform raportului de expertiză întocmit de expertul L. G. D..
Suprafețele care revin fiecărei părți au fost deja stabilite prin această expertiză, astfel că instanțele de judecată ar fi trebuit să țină seama de aspectele ce au fost deja dezlegate cu putere de lucru judecat, între aceleași părți, iar nu să statueze în mod diferit.
Prin hotărârile pronunțate în fond și apel, instanțele de judecată au schimbat întinderea suprafețelor de teren, care a fost deja stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, hotărâre necontestată de către niciuna din părți.
Or, principiul puterii lucrului judecat, de care face vorbire și instanța de apel în considerentele deciziei recurate, împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat (între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză), dar și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești în sensul, că drepturile recunoscute unei părți dintr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară pronunțată într-un alt proces ICCJ Secția civilă și de Proprietate Intelectuală decizia nr. 4525/2005, Jurisprudența Secției civile pe anul 2005. p.533).
Aspectul privind întinderea suprafețelor de teren deținute de părți a primit deja rezolvare prin decizia nr.254. Prin urmare, instanțele din prezentul dosar nu pot să schimbe întinderea fondurilor, cu consecința contrazicerii unei hotărâri anterioare și nesocotirii puterii lucrului judecat.
În cadrul prezentului litigiu, reclamanta a solicitat doar să se efectueze grănițuirea pe hotarul ce fusese deja delimitat conform raportului de expertiză întocmit de expert L. G. D. și omologat de instanță prin decizia în discuție, precum și autorizarea de a edifica un gard despărțitor pe limita de proprietate a terenului. Practic, instanțele de judecată nu mai aveau de ce să pună în discuție întinderea terenului, ci ar fi trebuit să țină seama de hotărârea anterioară.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art.584 C.civ., „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa”. Deci, proprietarul unui imobil are dreptul de a-si ingradi obiectul dreptului sau de propietate, acesta fiind un atribut care intră in alcatuirea dreptului de a se folosi in mod liber de bunul sau.
Prin urmare, grănițuirea presupune doar determinarea limitelor dintre două proprietăți vecine prin semne exterioare, în scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze hotarul.
Însă, prin decizia civilă nr.254A/04.03.2004 a Tribunalul București, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului din București, ..24, sector 2, între reclamantă și pârâtului Primăria M. București, conform raportului de expertiză efectuat de inginer L. G. D., s-a reținut în acest raport că întregul imobil are o suprafață de 228,24 m.p. și că din această suprafață conform propunerii de partajare, reclamantei V. M. îi revenea o suprafață de 78,24 m.p., iar pârâtului Primăria M. București îi revenea 150 m.p., cele două loturi atribuite celor doi coproprietari fiind individualizate și delimitate prin puncte, conform acestui raport de expertiză.
În ceea ce îl privește pe intimatul pârât, Curtea constată că acesta a avut calitatea de parte în litigiul soluționat prin decizia civilă nr.254A/04.03.2004 a Tribunalul București, el intervenind în acest proces pentru a-și apăra dreptul de folosință asupra cotei indivize de imobil ce aparținea Municipiului București. Faptul că instanța a dispus ieșirea din indiviziune doar între reclamantă și pârâtului Primăria M. București s-a datorat tocmai împrejurării că intimatul pârât din prezenta cauză nu avea decât un drept de folosință, dreptul de coproprietate aparținând pârâtei cu care s-a realizat partajul.
Prin urmare, dezlegările instanței cu privire la întinderea și delimitările suprafețelor atribuite coproprietarilor în urma sistării stării de indiviziune se bucură de putere de lucru judecat și sunt opozabile intimatului pârât, atât în sensul restrâns, intimatul fiind parte în respectivul litigiu dar și în sensul general al noțiunii de opozabilitate, care presupune respectarea situației juridice consacrate printr-o hotărâre judecătorească, cu atât mai mult cu cât sentința este irevocabilă.
Totodată, opozabilitatea acestor dezlegări față de intimatul pârât este justificată și de principiul potrivit căruia un drept se dobândește așa cum apare el în patrimoniul transmițătorului, acesta din urmă neputând transmite sau constitui mai multe drepturi decât are (art. 17 alin. (1) C.civ.) - nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet.
Or, dreptul de coproprietate al Municipiului București asupra terenului terenului din București, ..24, sector 2 s-a transformat, în urma partajului dispus prin decizia civilă nr.254A/04.03.2004 a Tribunalul București, într-un drept de proprietate exclusivă asupra lotului atribuit în mod irevocabil, acesta fiind terenul ce a trecut în proprietatea intimatului pârât în baza Titlului de proprietate nr._/2 eliberat la data de 04.08.2003 de către Prefectura Municipiului București.
Realizarea grănițuirii, în prezentul litigiu, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, ar conduce la efectuarea unui nou partaj al terenului aferent imobilului, pe care părțile l-au deținut în indiviziune, terenul, împărțit în două loturi prin sentința de partaj, fiind identificat în componentele sale (cele două loturi care aparțin părților în litigiu) și trasându-se linia despărțitoare dintre aceste loturi.
Linia de hotar propusă pentru stabilirea celor două loturi este aceea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în procesul de partaj, iar aceasta poate fi consacrată juridic prin punerea în executare a hotărârii judecătorești în baza căreia s-a dispus ieșirea din indiviziune, care se opune cu putere de lucru judecat și ale cărei dezlegări nu pot fi ignorate.
Aceasta este rațiunea pentru care în prezentul proces nu se poate proceda la o nouă delimitare a celor două loturi atribuite foștilor coindivizari în urma partajului.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea deciziei și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă V. M., împotriva deciziei civile nr. 883A/11.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. I., M. București prin Primarul General și D. C.,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. Z. D. F. G.
GREFIER
S. V.
Red. D.L.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./07.10.2015
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 838/2015. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 821/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
