Rectificare carte funciară. Decizia nr. 838/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 838/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 838 R
Ședința publică de la 15.09.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă U. A. Teritorială Oraș Popești Leordeni prin Primar P. I., împotriva deciziei civile nr. 1798A/05.05.2015, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în dosarul nr._/1748/2011*, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SA, având ca obiect „rectificare carte funciară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă U. A. Teritorială Oraș Popești Leordeni prin Primar P. I. reprezentată de avocat D. S., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă . SA reprezentată de avocat R. E. S., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimata pârâtă . SA întâmpinare, în 2 exemplare.
Apărătorul recurentei reclamante U. A. Teritorială Oraș Popești Leordeni prin Primar P. I. face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 200 lei, prin depunerea la dosar a chitanței nr._(28) din 14.08.2015.
Instanța comunică apărătorului recurentei reclamante U. A. Teritorială Oraș Popești Leordeni prin Primar P. I. o copie a întâmpinării formulate în cauză.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante U. A. Teritorială Oraș Popești Leordeni prin Primar P. I. arată că instanțele au interpretat și aplicat greșit legea. Se referă la dispozițiile art. 33, 34 și 35 din legea nr. 7/1996, iar în motivarea recursului a indicat în concret care sunt aceste texte de lege pe care le invocă.
În opinia lor, urmează a se observa că instanța de apel își motivează decizia de respingere a apelului formulat pe dispozițiile art. 34, apreciind că acțiunea în rectificare se formulează doar în situația unei cauze premise, și anume în situația în care există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat că există una dintre cele patru situații prevăzute la acest articol. Să se constate că cererea lor este formulată pe dispozițiile art. 33, care prevede în mod clar că în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii cu situația juridică se poate cere rectificarea sau după caz modificarea acesteia.
Apreciază că cele două texte nu sunt într-o interdependență unul cu celălalt, altfel legiuitorul ar fi înțeles să facă o precizare în acest sens, cel puțin referitor la dispozițiile art. 33, în sensul că ar fi spus că dacă cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii și există o hotărâre judecătorească, atunci se poate cere rectificarea, dar în acest caz ar fi devenit un text de lege golit de conținut.
Ceea ce prevede art. 34, respectiv posibilitatea de a formula o cerere în rectificarea cărții funciare, atunci când există o astfel de hotărâre se referă la o altă situație și nu la cea la care se referă dispozițiile art. 33, care se referă în mod concret la operațiunile de înscriere și intabulare în cartea funciară și nu neapărat la actele sau anumite situații care stau la baza acestei înscrieri.
Prin acțiunea formulată au arătat că în ceea ce privește operațiunea de intabulare a dreptului de proprietate al intimatei este în mod greșit apreciat ca fiind un drept de proprietate și nu un drept de administrare așa cum prevede și acea hotărâre care este invocată.
Pe acest aspect apreciază că dispozițiile art. 33 alin. 1 aplicabil în prezenta cauză le dă posibilitatea de a formula o acțiune în rectificarea cărții funciare și se referă la operațiunea de intabulare a dreptului de proprietate, fără a fi necesar de obținerea vreunei hotărâri în sensul anulării unui act. Dacă ar dori să atace dreptul de proprietate invocat de către intimat nu ar avea un act pe care sa-l invoce și a cărui nulitate pe care să o solicite, pentru că niciodată nu a fost prezentat un act de proprietate, pentru că nu există un act de proprietate care să stea la baza, ci doar un raționament al conducerii instituției prin efectul legii.
Solicită a se observa că . cu capital majoritar de stat în anul 1998, în temeiul Legii nr. 15/1990 este emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 36 hectare, în anul 2002 pachetul majoritar deținut de către stat este cumpărat de domnul N., pachet în care se arată concret că societatea deține în proprietate 32 hectare la momentul respectiv. S-a cumpărat suprafața de 36 hectare cu o anumită sumă de bani, iar ulterior anului 2002 se susține că societatea de stat avea în baza unei hotărâri din anul 1996 un drept de administrare asupra unei suprafețe de 96 de hectare, ori dacă această hotărâre a Judecătoriei B. prin care se recunoaște un drept de administrare din anul 1996 nu a fost transformat în drept de proprietate prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului, cum este posibil ca ulterior anului 2002 să se interpreteze că prin efectul legii dreptul de administrare se transformă în drept de proprietate.
Să se constate că acțiunea lor este întemeiată și nu numai sub aspectul faptului că nu a făcut dovada dreptului de proprietate prin vreun act. Consideră că intimata trebuia să conteste certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în anul 1998 spunând că nu au doar 36 hectare, ci 126 hectare și atunci instanța printr-o hotărâre judecătorească s-ar fi pronunțat asupra acestui aspect.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii.
Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte . SA solicită respingerea recursului ca nefondat.
Invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. incident în cauză este una pur formală, câtă vreme prin motivele de recurs nu se indică care anume dispoziții legale ar fi fost aplicate greșit sau interpretate greșit de către instanța de apel. Toate motivele de recurs nu sunt altceva decât o reluare a susținerilor de fapt din cererea de chemare în judecată și din motivele de apel. Primul motiv de apel se referă la faptul că instanța ar fi aplicat o hotărâre bazată pe dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată recurenta ar fi invocat dispozițiile art. 33 alin. 2 și 35 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
Să se constate că instanța a analizat și aceste dispoziții, respectiv dispozițiile art. 33 alin. 2 care reglementează calitatea procesuală într-o acțiune în rectificare intabulară și dispozițiile art. 35 alin. 2 care reglementează imprescriptibilitatea acțiunii în rectificare tabulară, însă în mod corect instanța reținut că în situația acțiunilor în rectificare tabulară legiuitorul a prevăzut o condiție specială prealabilă, cu titlu de situație premisă, și anume existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile cu privire la ineficacitatea actului care a stat la baza înregistrărilor în cartea funciară.
În mod corect instanțele au făcut referire la dispozițiile art. 907 alin. 2 N.C.Civ care enumeră această condiție specială premisă pentru rectificarea unei cărți funciare, respectiv fi existența consimțământului, a unui acord, a unei recunoașteri a titlului în formă autentică din partea titularului dreptului, fie existența unei hotărâri judecătorești definitive într-o acțiune în nulitate, rezoluțiune sau acțiune bazată pe o cauză de ineficacitatea actului care a stat la baza acestor înregistrări.
Consideră că prin utilizarea termenilor din art. 34 din Legea nr. 7/1996 poate cere dacă legiuitorul instituie alături de condițiile de exercitare a acțiunii civile, respectiv interesul, afirmarea unui drept, capacitatea și calitatea procesuală, o condiție specială în cazul acestor acțiuni în rectificare tabulară constând în preexistența unei hotărâri judecătorești definitive care să schimbe conținutul titlului care a stat la baza acestor înregistrări.
Contrar celor afirmate în motivele de recurs acțiunea în rectificare tabulară, în opinia lor și a instanțelor care nu pun în discuție titlul de proprietate, ci are natura unei acțiuni de îndreptare a unor erori materiale cu privire la titlurile de înscriere în cartea funciară, dacă și numai dacă spune legiuitorul, anterior acestei erori au fost constatate sau stabilite printr-o hotărâre judecătorească.
Un alt motiv de recurs invocat se referă la faptul că ar exista o contradictorialitate între mențiunile din încheierile de intabulare și mențiunile din cartea funciară, considerând recurenta că în mod greșit a fost intabulat dreptul lor de proprietate în baza hotărârii nr. 3757/1996, care stabilea existența unui drept de administrare. Într-adevăr această hotărâre stabilea un drept de administrare, însă în cele trei încheieri de carte funciară dreptul de proprietate a fost intabulat în baza legii, fiind vorba de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990 și art. 61 din Legea nr. 31/1990.
În ceea ce privește lipsa dovezii dreptului de proprietate arată că dreptul de proprietate cu privire la cele trei terenuri a fost recunoscut de recurentă, care a emis un certificat de urbanism. Dreptul de administrare cu privire la aceste terenuri, drept de administrare care a stat ulterior la baza dobândirii dreptului de proprietate prin efectul legii, este recunoscut prin înscrisurile aflate la filele 25 și 26 din dosarul de fond.
În ceea ce privește certificatul de atestare fiscală atestă dreptul de proprietate cu privire la terenurile care au fost menționate în cuprinsul acestuia.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, care se referă la nemotivarea hotărârii solicită a fi respins ca nefondat. Paginile 3 și 3 cuprind pe larg atât motivele pentru care instanța a respins ca nefondate susținerile din motivele de apel, cât și argumentele instanței pentru respingerea apelului.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6080/12.11.2012, Judecătoria Cornetu a respins acțiunea formulată de reclamantul G. T.-Primar al Orașului Popești Leordeni, în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect rectificare carte funciară, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, analizând cauza din prisma actelor depuse la dosar, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 34 din Legea nr.7/96, se poate cere rectificarea CF dacă există o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care se constată că: înscrierea/actul nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic in temeiul căruia s-a făcut înscrierea”.
Mai mult decât atât, chiar în temeiul art. 907 alin.3 din Noul Cod Civil, se prevede că “situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se cere, prin declarație autentică, sau hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi după caz o acțiune in nulitate, rezoluțiune, reducțiune sau altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului.”
Din actele depuse reiese că nici una dintre dispozițiile legale in vigoare nu este îndeplinită, reclamanta nu face dovada existenței unei hotărâri irevocabile, si nici nu invocă un motiv temeinic si întemeiat pentru rectificarea CF.
Prin decizia civilă nr.127 A/18.06.2013, Tribunalul I. – Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea de apel formulat de apelanta - reclamantă U. A. Teritorială Oraș Popești Leordeni prin Primar P. I., împotriva sentinței civile nr.6080/12.11.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._/1748/2011, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că hotărârea judecătorească pronunțată în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părțile litigante. De aici rezultă că dreptul de a ataca pe calea apelului o hotărâre de fond aparține numai părților litigante și succesorilor în drepturi ai acestora, adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei sau celor care le reprezintă. Terții, care nu au fost părți în proces, nu au dreptul de a face apel. În același timp, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății. De vreme ce prin acțiune se asigură, de regulă, protecția drepturilor subiective civile, apare normal ca pentru a exercita acțiunea, calitatea procesuală să coincidă cu calitatea de titular al dreptului supus judecății.
În cauză, litigiul s-a purtat în primă instanță între reclamantul G. T. – primar al orașului Popești Leordeni și pârâta .. Or, în cauză cererea de apel a fost formulată de către apelanta U. A. Teritorială Oraș Popești - Leordeni, care nu a fost parte în dosarul primei instanțe.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale active a apelantei U. A. Teritorială Oraș Popești - Leordeni a fost admisă, iar în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă a fost respins apelul ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U. A. Teritorială Oraș Popești Leordeni prin Primar P. I., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a sa, deși acțiunea a fost formulată de primarul orașului în funcție la momentul promovării acțiunii, aspect ce rezultă și din petitul acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă la 11.11.2013 intimata . a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu există identitate între persoana reclamantului și persoana apelantului, fiind invocate prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă formal, nefiind explicat care text de lege a fost aplicat greșit de către instanța de apel sau în ce mod s-a dat o interpretare greșită unui anume text de lege.
Prin decizia civilă nr. 1965/2.12.2013, Curtea de Apel București a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului Tribunalului I..
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este fondat și l-a admis, a casat decizia recurată în raport de prevederile art.1 și 3 Cod de procedură civilă și a trimis cauza spre rejudecarea apelului Tribunalului I., pentru următoarele considerente:
Recurenta a invocat ca temei juridic al recursului declarat prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, care vizează esențialmente nelegalitatea deciziei recurate, respectiv greșita aplicare a prevederilor art.21 alin.2, art.61 și art.62 din Legea nr.215/2001.
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat rectificarea cărții funciare cu privire la trei terenuri intravilane.
Cererea introductivă de instanță a fost formulată de Primarul orașului Popești Leordeni, întregul petit al cererii făcând referire la această unitate administrativ-teritorială. De altfel, și pârâta, intimată în prezenta cauză, prin întâmpinarea depusă la 04.04.2012 a formulat apărări raportat la primar în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale. Pârâta a solicitat instituția la suportarea cheltuielilor de judecată, așa cum rezultă din fila 24 a dosarului de fond și nu persoana fizică G. T..
S-a apreciat că Tribunalul I. avea obligația în momentul în care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei să îi acorde termen în ipoteza în care aprecia că actul de procedură a fost îndeplinit de o persoană fără legitimare procesuală activă. Astfel, excepția lipsei calității procesuale active a Unității A.-Teritoriale Popești Leordeni a fost invocată de intimată nu prin întâmpinarea depusă la 16.04.2013, așa cum prevede expres art.115 Cod de procedură civilă, ci printr-o cerere de probatorii aflată la fila 18 din dosarul de apel.
S-a reținut că sancțiunea operantă în cazul lipsei calității procesuale o reprezintă nulitatea relativă dar aceasta nu intervine automat la termenul la care se constată sau a fost invocată excepția, ci tribunalul poate da un termen pentru împlinirea lipsurilor. Numai dacă lipsurile nu au fost acoperite de reprezentatul legal se produce efectul peremptoriu al excepției, respectiv al respingerii cererii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Ori, conform art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, primarul este autoritatea executivă care reprezintă în instanță orașul ca unitate administrativ-teritorială.
De altfel, conform art.209 și art.218 Cod civil, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, astfel că actele întocmite de acestea, în limita puterilor conferite, sunt actele persoanei juridice. Prin urmare, cum primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiție conform art.61 și art.62 din Legea nr.215/2001, Curtea, a apreciat că în mod greșit Tribunalul I. a admis excepția lipsei calității procesuale active și dând dovadă de un formalism excesiv a respins cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, fără a se pronunța asupra fondului cauzei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului I. în rejudecare, la data de 26.02.2014.
Prin decizia civilă nr. 1798 din 05.05.2015, Tribunalul I. – Secția Civilă a respins apelul, ca nefondat
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin cererea de apel s-a susținut că sentința civilă pronunțată de către prima instanță nu a fost motivată.
Articolul 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă stabilește că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii judecătorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate.
Obligația impusă judecătorului, prin textul legal anterior menționat, de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, de ce a admis sau a respins susținerile părții, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.
În speță, tribunalul a apreciat că hotărârea atacată este motivată în fapt și în drept în ceea ce privește motivele acțiunii introductive de instanță, astfel încât, pe calea controlului judiciar, tribunalul să poată analiza justețea acesteia.
Cât privește argumentele privind temeinicia acțiunii, tribunalul a reținut că prin încheierile nr._/04.03.2010, 8225/25.01.2010 și_/11.03.2010 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al intimatei – pârâte, în baza mai multor hotărâri judecătorești.
Potrivit prevederilor art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, a cadastrului și a publicității imobiliare, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale. Prin urmare, potrivit textului de lege enunțat mai sus, pentru a se putea dispune rectificarea unei înscrieri în cartea funciară era necesară existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care să se dispună în acest sens sau o declarație autentică a proprietarului tabular, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile pentru rectificarea cărților funciare, în mod legal prima instanță a procedat la respingerea cererii de chemare în judecată.
Apelanta a mai susținut că în mod neîntemeiat prima instanță a respins la data de 05.11.2012 cererea de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales și nici nu a pus în discuția părților cererea de probatoriu formulată prin acțiune, unde a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară.
În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de amânare a judecății la termenul din data de 05.11.2012, tribunalul a constatat că prima instanță a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12.11.2012, astfel încât i s-a dat posibilitatea apelantei se depună la dosar concluzii scrise, iar pe de altă parte, astfel cum a reținut și prima instanță, exista posibilitatea substituirii. Referitor la modalitatea de încuviințare a probelor, tribunalul a constatat că la termenul de judecată din data de 06.11.2012, prima instanță a pus în discuția părților prezente probele solicitate și a respins ca nefiind utilă soluționării cauzei cererea de administrare a probei cu expertiză tehnică judiciară. Prin urmare, și aceste motive invocate de către apelantă au fost respinse ca neîntemeiate.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U. A. Teritorială Oraș Popești Leordeni prin Primar P. I..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în ceea ce privește aspectele reținute de instanța de apel in motivarea sumara a deciziei civile recurate, că acestea reprezintă practic o copie fidelă a motivării instanței de fond și sunt date cu aplicarea greșita a legii.
In primul rând, recurenta reclamantă învederează faptul ca acțiunea a fost întemeiată in drept pe dispozițiile art. 33 alin. 2 si art. 35 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, modificat si publicat in M. Of. Nr. 201/03.03.2006, texte de lege in vigoare la momentul introducerii acțiunii.
In ceea ce privește motivarea instanței de fond si a celei de control
judiciar cu privire la faptul ca recurenta nu a făcut dovada unei hotărâri
irevocabile, ori a unui alt motiv întemeiat care sa determine rectificarea cărții funciare, recurenta reclamantă învederează instanței faptul ca aceasta motivare întemeiata pe dispozițiile art. 34 din aceeași lege, nu are legătura cu temeiul de drept invocat prin acțiune (art. 33 ).
In afara acestui aspect, recurenta reclamantă apreciază că trebuie reținut faptul că la momentul depunerii documentației in vederea întabulării dreptului de proprietate, intimatul nu a depus niciun document care sa ateste in mod legal si temeinic dreptul sau de proprietate asupra întregii suprafețe de teren. Încheierile tabulare nu respecta legislația in vigoare, respectiv dispozițiile art. 13 alin. 1 lit. o) din Ordinul nr. 634/2006 emis de ANCP1, potrivit cărora "documentația necesara intabularii dreptului de proprietate asupra unui imobil neinscris in CF trebuie sa cuprindă si certificatul fiscal" (certificat care nu exista la momentul intabularii). La rubrica modul de dobândire a imobilului este menționat "Lege", deși ulterior, in extrasul de Carte Funciara se menționează Hotărâre judecătoreasca nr. 3757/08.10.1996, care insa atesta numai un drept de administrare si nu de proprietate.
Mai mult decât atât, intimata nu a cuprins in documentația depusa in vederea intabularii un document care sa ateste un drept real survenit in baza Legii nr. 15/1990 asupra întregii suprafețe de teren administrate; prin efectul legii, societatea intimata a făcut dovada unui drept de proprietate numai asupra suprafeței de 365.719 mp (suprafața in care nu se regăsesc cele trei terenuri asupra cărora a fost solicitata înregistrarea in evidentele fiscale). In acest sens exista Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a terenului in suprafața de_ mp, . 07 nr. 2083/26.03.1998, emis de Ministerul Agriculturii si Alimentației, in baza documentației de stabilire si evaluare a terenurilor înregistrata sub nr. 310/09.02.1998 la Oficiul de cadastru si Organizarea Terenului SAI.
Aceasta reprezintă singura suprafața de teren deținuta in mod legal de apelanta si, pe cale de consecința, singura suprafața ce poate fi intabulata si înregistrata in evidentele fiscale de către S.C. A. Popești Leordeni S.A.
Recurenta reclamantă reiterează faptul ca, la data emiterii certificatului menționat anterior (certificat modificat prin ordinul nr. 219/29.09.2010 emis de Ministerul Agriculturii si Alimentației numai cu privire la nr. de înregistrare la Oficiul de Cadastru si Organizarea Terenului SAI - din 310 in 340), s-a avut in vedere sentința civila nr. 3757/1996 pronunțata de Judecătoria B., din care reieșea ca apelanta avea un drept de administrare asupra unei suprafețe mai mari decât cea certificata.
Or, din moment ce o instanța judecătoreasca a constatat faptul ca societatea intimata deținea un drept de administrare pentru o suprafața mult mai mare decât cea certificata si a înțeles sa nu ateste dreptul de proprietate si pe terenul administrat suplimentar, in mod evident societatea intimata a solicitat intabularea in mod nelegal, asupra unei suprafețe de teren pentru care nu deținea niciun document justificativ.
Intabularea dreptului de proprietatea asupra celor trei terenuri, care nu se regăsesc nici in certificatul de atestare a dreptului de proprietate a terenului in suprafața de_ mp. . 07 nr. 2083/26.03.1998 si nici in sentința civila nr. 3757/1996, s-a făcut in mod nelegal, fără a fi întrunite dispozițiile legale in vigoare, fără a se face dovada existentei unui drept asupra imobilelor respective.
Astfel, hotărârea este nemotivata, având in vedere temeiul legal greșit reținut de instanța de apel cu privire la acțiunea in rectificare, eroare ce a condus la o analiza defectuoasa a condițiilor legale cu privire la admisibilitatea rectificării cuprinsului cărții funciare.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate,Curtea urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare atât la data promovarii actiunii cât și a inscrierilor in carțile funciare a căror rectificare se cere, „în cazul in care cuprinsul cartii funciare nu corespunde, in privinta inscrierii, cu situatia juridica reala, se poate cere rectificarea sau, dupa caz, modificarea acesteia”, iar potrivit alin. (2) „prin rectificare se înțelege radierea, indreptarea sau mentionarea inscrierii oricarei operatiuni, susceptibila a face obiectul unei inscrieri in cartea funciara”, rectificarea inscrierilor in cartea funciara putandu-se face, potrivit alin. (4) „fie pe cale amiabila, prin declaratie autentica, fie in caz de litigiu, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila”.
Potrivit art. 34 din aceeasi lege: ”Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului”.
Pe de alta parte, Curtea constata ca trebuie facuta distinctia dintre actiunea in justitie in rectificarea cartii funciare si operatiunea tehnico juridica propriu-zisa de rectificare pe care o face registratorul de carte funciara.
Curtea constata ca dispozitiile art. 33 și art. 34 din Legea nr. 7/1996 vizează atat operatiunea tehnico juridica de rectificare a cartii funciare pe care o realizeaza registratorul de carte funciara și care nu se poate face decat in baza intelegerii amiabile a partilor sau a unei hotarari irevocabile, cat si actiunea in rectificare de carte funciara.
Aceasta hotarare irevocabila pe baza careia se poate realiza efectiv operatiunea tehnico juridica de rectificare a cartii funciare poate fi reprezentata, in functie de caz, fie de o hotarare pronuntata asupra fondului drepturilor partilor (actiune in anularea unui act juridic, actiune in revendicare, in partaj, in granituire etc ), fie chiar de hotararea pronuntata in cererea formulata in justitie in rectificarea cartii funciare.
Mai exact, operatiunea tehnico juridica propriu-zisa de rectificare pe care o face registratorul de carte funciara poate fi realizata numai pe cale amiabila sau in baza unei hotarari judecatoresti, dar aceasta hotarare judecatoreasca poate fi, raportat la situatia concreta, fie una asupra fondului drepturilor partilor, fie una data chiar in actiunea in justitie promovata de persoana vatamata si care are ca obiect chiar rectificarea de carte funciara.
Dar, in acest ultim caz, in care hotararea care dispune realizarea operatiunii tehnico juridice de rectificare de catre registratorul de carte funciara se da chiar . rectificare de carte funciara, instanta nu verifica decat conformitatea inregistrarii in cartea funciara cu actele care au intemeiat aceasta inregistrare, fara sa poata fi analizate pe fond chestiuni litigioase intre parti referitor la intinderea si natura drepturilor lor, aceste chestiuni de fond putand face obiectul numai al unei actiuni de fond.
Trebuie asadar facuta din nou distinctia intre actiunea de fond, care pune in discutie chiar fondul drepturilor partilor, intinderea lor, natura lor, transand pe fond cui si cu ce intindere apartine acest drept, si actiunea in rectificare de carte funciara, care are un obiect foarte limitat.
Analizand cazurile reglementate de art. 34 din Legea nr. 7/ 1996 in care se poate cere rectificarea de carte funciara ( 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului) rezulta ca exista situatii in care actiunea in rectificare trebuie precedata si este conditionata de existenta unei hotarari judecatoresti date in fond (cazul, de pilda, al declararii nulitatii actului juridic care a intemeiat inscrierea, care nu poate fi facuta, in mod evident, in cadrul unei actiuni in rectificare de carte funciara, ci numai . fond ), dar pot fi imaginate si situatii in care actiunea in rectificare nu trebuie precedata si nu este conditiionata de o hotarare data . fond, de pilda cand in mod gresit s-a calificat un anumit drept, cand natura lui evidenta rezultata din actul juridic care a intemeiat inscrierea era diferita, s-a omis, odata cu inscrierea dreptului de proprietate, si a dreptului de uzufruct constituit prin acelasi act etc. ).
Asadar, de la caz la caz trebuie avuta in vedere situatia a carei neconformitate cu realitatea este in discutie pentru a vedea daca actiunea in rectificare de carte funciara este conditionata sau nu de o hotarare data . fond.
Oricum, data fiind natura unei actiuni in rectificare de carte funciara si obiectul insusi al publicitatii imobiliare, niciodata o asemenea actiune nu poate transa pe fond aspectele litigioase pe fondul raporturilor juridice dintre parti, aceste aspecte de fond putand face numai obiectul unei actiuni pe fond, ci numai aspecte care țin exclusiv de procedura de inscriere in cartea funciara reglementata de Legea nr. 7/ 1996.
În cauză, recurenta reclamanta a cerut rectificarea cartilor funciare cu privire la dreptul de proprietate intabulat in favoarea intimatei pârâte, sustinand in esenta ca aceasta intabulare s-a facut pentru o suprafață de teren neconformă actului de proprietate al paratei si care îi vatămă propria proprietate.
O asemenea actiune in rectificare de carte funciara, care pune in discutie aparent doar întinderea proprietății față de cuprinsul titlului de proprietate poate fi, de principiu, conceputa fara existenta prealabila a unei actiuni in fond, in masura in care întinderea dreptului de proprietate ar reprezenta o simpla eroare, dar fara a pune in discutie chiar fondul drepturilor partilor, chestiuni de suprapuneri de drepturi etc.
In cauza insa, Curtea constata ca este pus în discuție însuși fondul drepturilor părților, respectiv existența și întinderea acestor drepturi, chestiuni care pot face obiectul exclusiv al unei acțiuni de fond (fie în revendicare, fie în constatarea nulității titlului pârâtei, ori în constatarea inexistenței dreptului acesteia), în raport de situația juridică reală, iar nu al unei acțiuni în rectificare de carte funciară, care nu tranșează niciodată fondul drepturilor în discuție.
Prin urmare, în mod corect instanțele de fond și apel au examinat acțiunea numai din perspectiva dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996 și, în condițiile în care nu există o hotărâre judecătorească care să invalideze dreptul de proprietate al societății intimate, se prezumă că acest drept este în folosul ei, potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 7/1996, iar înscrierile din cartea funciară nu pot suferi modificări.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea deciziei și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă U. A. Teritorială Oraș Popești Leordeni prin Primar P. I., împotriva deciziei civile nr. 1798A/05.05.2015, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în dosarul nr._/1748/2011*, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. Z. D. F. G.
GREFIER
S. V.
Red. D.L.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./28.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 845/2015. Curtea de Apel... | Grăniţuire. Decizia nr. 836/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
