Obligaţie de a face. Decizia nr. 101/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 101/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.101A
Ședința publică de la 22.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă C. NAȚIONALĂ P. C. I., împotriva sentinței civile nr.1072 din 30.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. P. V. și cu intimații-pârâți S. F., S. A., S. I. și O. E..
Cauza are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul-reclamant S. P. V., prin avocat C. B., în baza împuternicirii avocațiale nr._/29.11.2015, emisă de Baroul Cluj, pe care o depune la dosar, lipsind apelanta-pârâtă C. Națională pentru C. I. și intimații-pârâți S. F., S. A., S. I. și O. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatului-reclamant întâmpinare, care a fost comunicată și părții adverse, conform dovezii de citare aflată la dosarul cauzei.
Se mai învederează faptul că s-au depus din partea intimaților-pârâți O. E. și S. Lager I. note de ședință.
Apărătorul intimatului-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea pune în discuție excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare și acordă intimatului-reclamant cuvântul pe acest aspect.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită admiterea excepției și respingerea apelului ca lipsit de interes, având în vedere faptul că pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea unei cereri, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.
Or, în prezenta cauză, apelanta-pârâtă nu justifică un interes determinat în formularea căii de atac, câtă vreme în speță nu se pune problema majorării/diminuării cuantumului despăgubirilor ori a schimbării modalității de acordare a acestora și nici măcar a formei în care acestea se acordă.
Curtea, după deliberare, respinge excepția invocată de intimatul-reclamant, prin apărător, privind lipsa de interes a apelantei-pârâte în formularea apelului, apreciind că această parte are interes să susțină regularitatea actului pe care l-a emis și să dovedească faptul că acesta a fost emis cu respectarea legii, după care, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Solicită să se constate că apelanta-pârâtă este de rea credință, întrucât a omis să arate că a fost obligată prin hotărâre judecătorească să acorde despăgubirile cuvenite doar intimatului-reclamant, ca urmare a faptului că acesta a avut calitatea de unic titular al drepturilor în procesul care a avut ca obiect obligarea ANRP la emiterea titlului de despăgubiri aferent Dispoziției nr.1723/2006, în timp ce pentru despăgubirile aferente celuilalt imobil din Cluj-N., Piața Unirii nr.3, a acționat în litisconsorțiu cu celelalte persoane îndreptățite.
Pe de altă parte, solicită să aibă în vedere că apelanta-pârâtă a interpretat eronat dispozițiile legale ale art.24 alin.5 din Legea nr.165/2013, în condițiile în care acest act normativ face referire doar la tranzacțiile ce se vor încheia după data intrării în vigoare a prezentei legi și nu la cele încheiate anterior, cum este cazul intimatului-reclamant.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.10.2013, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr._, reclamantul S. P. V. a chemat în judecată pe pârâții C. Națională pentru C. I. (C.N.C.I.), S. F., Somogzi A., S. I. și O. E., solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se admită contestația împotriva deciziei de compensare nr.19/28.08.2013, în sensul de a se stabili că despăgubirile prin compensare sunt aferente imobilului situat în Cluj N., Piața Unirii nr.3, și nu imobilului situat în Cluj N., ., astfel cum din eroare s-a menționat în cuprinsul deciziei; să se anuleze în parte decizia de compensare nr.17/28.08.2013, cu consecința obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii de compensare, exclusiv pe seama reclamantului.
În motivare, reclamantul a arătat că, în favoarea sa și a restului persoanelor îndreptățite, Primarul Municipiului Cluj N. a emis două dispoziții de restituire în natură și acordare de despăgubiri, respectiv dispoziția nr.1723/10.05.2006, prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri aferente imobilului situat în Cluj N., ., și dispoziția nr.1724/10.05.2006, prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri aferente imobilului situat în Cluj N., Piața Unirii nr.3.
Față de refuzul A.N.R.P. de soluționare a dosarului, reclamantul a susținut că a solicitat concursul instanțelor de judecată, respectiv al Curții de Apel Cluj, care a pronunțat sentința civilă nr.377/2010, în dosarul nr._, irevocabilă, prin care A.N.R.P. a fost obligată să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru apartamentele nr.2, 5, 7, 10 și teren aferent din imobilul situat în Cluj N., ., cuprins în dispoziția nr.1723/10.05.2006 și sentința civilă nr.124/2011, din dosarul nr._, irevocabilă, prin care a fost obligată A.N.R.P. să emită decizie de despăgubire pentru imobilele identificate în dispoziția nr.1724/10.05.2006, situate în Cluj N., Piața Unirii nr.3.
Întrucât nici după pronunțarea acestor sentințe, autoritatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de emitere a titlurilor de despăgubiri, aceeași Curte de Apel Cluj a pronunțat și sentința civilă nr.684/2011, în dosarul nr._, prin care a dispus amendarea președintelui A.N.R.P. cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
În cele din urmă, la data de 28.08.2013, comisia nou înființată C.N.C.I. a emis două decizii de compensare, respectiv decizia de compensare nr.17/28.08.2013, prin care s-au acordat despăgubiri conform dispoziției nr.1723/10.05.2006, pentru imobilul situat în . de compensare nr.19/28.08.2013, prin care s-au acordat despăgubiri conform dispoziției nr.1724/10.05.2006, dar tot pentru imobilul situat în .> Reclamantul a arătat că, față de succesiunea actelor, înțelege să invoce două motive de nelegalitate împotriva celor două decizii de compensare, respectiv faptul că, în realitate, decizia de compensare nr.19/28.08.2013 privește despăgubirile pentru imobilul situat în Cluj N., Piața Unirii nr.3, și nu pentru imobilul din . și faptul că în mod nelegal, autoritatea pârâtă a emis decizia de compensare nr.17/28.08.2013 atât în favoarea sa, cât și a pârâților persoane fizice, în condițiile în care între părți s-a încheiat la data de 10.12.2007 o convenție, ce are valoarea unei veritabile cesiuni de drepturi, prin care reclamantul a dobândit drepturile exclusive asupra imobilului.
În drept, reclamantul a invocat dispoz.art.35 din Legea nr.165/2013.
Prin cererea precizatoare depusă la 12.09.2014, reclamantul a învederat că își restrânge pretențiile din acțiune, în sensul că solicită doar anularea deciziei de compensare nr.17/28.08.2013, cu consecința obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii de compensare exclusiv pe seama reclamantului, pentru toate punctele acordate, motivat de faptul că decizia nr.19/28.08.2013 a fost modificată de unitatea emitentă, în sensul solicitării din acțiune.
Prin sentința civilă nr.1072/30.09.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată, a anulat în parte decizia de compensare nr.17/28.08.2013 emisă de C.N.C.I. în sensul că beneficiarul exclusiv al acesteia este reclamantul, punctele urmând a i se acorda în totalitate.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia de compensare nr.17/28.08.2013, s-au acordat despăgubiri conform dispoziției nr.1723/10.05.2006 pentru imobilul situat în ., Cluj N., către reclamant, dar și către pârâții S. F., Somogzi A., S. I. și O. E..
S-a reținut însă că la data de 10.12.2007 între reclamant și celelalte persoane menționate în dispoziția nr.1723/2006 a intervenit o cesiune de drepturi, prin care reclamantul a dobândit drepturile exclusive asupra imobilului, tranzacție încheiată în acest sens fiind consfințită de instanța de judecată prin sentința civilă nr.4062/3.04.2008 a Judecătoriei Cluj N..
Având în vedere acest înscris, dar și atitudinea procesuală a pârâților persoane fizice, care nu s-au opus admiterii cererii de chemare în judecată, instanța de fond a apreciat că se impune admiterea acțiunii formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată, și anularea în parte a deciziei de compensare nr.17/28.08.2013, în sensul constatării faptului că beneficiatul exclusiv al acesteia este reclamantul.
Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat apel pârâta C.N.C.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, s-a susținut că instanța de fond a ignorat dispoz.art.24 alin.5 și 6 din Legea nr.165/2013, care impuneau în sarcina părților, sub sancțiunea neluării în seamă, comunicarea către A.N.R.P. a unui exemplar de pe tranzacția invocată, în termen de 15 zile.
În cauza de față, la data emiterii deciziei de compensare contestată, la dosarul administrativ nu se regăsea înscrisul invocat de reclamant, intitulat „Convenție de partaj”, încheiat între acesta și ceilalți beneficiari ai dispoziției nr.1723/2006, motiv pentru care C.N.C.I. a dispus validarea dispoziției și compensarea prin puncte în favoarea tuturor persoanelor îndreptățite, menționate în cuprinsul actului administrativ, depus la dosar.
Apelanta a susținut că această convenție de partaj i-a fost transmisă odată cu cererea de chemare în judecată, chiar și în aceste condiții, Secretariatul Comisiei a realizat demersurile necesare în vederea discutării acesteia în plenul comisiei din data de 07.11.2013, dar din lipsa cvorumului, nu s-a putut lua o hotărâre. Ulterior, în ședința Comisiei Naționale din data de 14.11.2013, C.N.C.I. a respins solicitarea rectificării deciziei de compensare nr.17/28.08.2013, având în vedere tardivitatea înaintării înscrisului „Convenție de partaj”.
În consecință, apelanta a solicitat instanței de control judiciar să constate că decizia de compensare nr.17/28.08.2013 a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale, prin raportare strictă la documentele aflate la dosarul de despăgubire în momentul emiterii deciziei.
În drept, apelanta a invocat art.466 N.C.P.C., Legea nr.10/2001, Legea nr.247/2005, O.U.G. nr.4/2012, Legea nr.117/2012 și Legea nr.165/2013.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a apelantei pârâte pentru formularea apelului, susținând, în esență, că C.N.C.I. nu justifică un folos practic în formularea căii de atac, câtă vreme, în speță, nu se pune problema majorării/diminuării cuantumului despăgubirilor ori a schimbării modalității de acordare a acestora și nici măcar a formei în care acestea se acordă, ci doar problema privind persoana căreia i se cuvin aceste despăgubiri în cuantumul stabilit de comisie.
Pe fondul apelului, s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătându-se că apelanta nu poate invoca necunoașterea convenției încheiată între părți, în condițiile în care aceasta a fost consfințită printr-o hotărâre judecătorească, devenind astfel opozabilă terților, inclusiv apelantei, iar într-un alt proces ce a purtat între părți, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.377/2010 și care avea ca obiect obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de despăgubire aferent dispoziției nr.1723/2006, doar reclamantul a fost parte în dosar (titular al cererii de chemare în judecată).
În plus, s-a susținut și faptul că dispozițiile legale invocate de apelanta pârâtă, respectiv art.24 alin.5 din Legea nr.165/2013, fac referire doar la tranzacțiile ce se vor încheia după data intrării în vigoare a acestui act normativ și nu pot fi aplicate retroactiv, în condițiile în care tranzacția a fost încheiată între părți, mult înainte de . legii.
În apel, s-au mai depus la dosar cereri formulate de intimații pârâți O. E., Somogzi A. și S. I., prin care, exprimându-și poziția procesuală, aceștia au învederat că se opun admiterii apelului formulat de apelanta pârâtă, întrucât au transmis toate drepturile pe care le aveau asupra imobilului situat în . din Cluj N. în favoarea intimatului reclamant.
La termenul de judecată din data de 22.02.2016, instanța de apel a respins excepția lipsei de interes, invocată de intimul reclamant, reținând că apelanta pârâtă este emitenta dispoziției contestată prin acțiune și, în această calitate, are interes pentru a susține în instanță regularitatea și legalitatea actului contestat.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile art. 24 alin.5 și 6 din Legea nr.165/2013 și de criticile formulate de apelanta pârâtă C. Națională pentru C. I., care stabilesc limitele devoluțiunii cauzei în prezenta cale ordinară de atac, Curtea va reține că apelul e nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.5 și 6 din Legea nr.165/2013, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care încheie tranzacții privind drepturi asupra imobilelor care fac obiectul legilor de restituire au obligația să comunice Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în termen de 15 zile, un exemplar al actului prin care s-a încheiat tranzacția sub sancțiunea neluării în considerare, de către C. Națională, la emiterea deciziei, a documentelor transmise după împlinirea acestui termen.
Textul are în vedere tranzacțiile încheiate după data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv după data de 20.05.2013.
Convenția invocată de intimatul reclamant a fost încheiată între intimatul reclamant și celelalte persoane îndreptățite la restituire la data de 10.12.2007 și consfințită de instanța de judecată prin sentința civilă nr. 4062/03.04.2008, pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosarul nr._/211/2007, situație în care dispozițiile legale anterior menționate nu își găsesc aplicabilitatea în cauză.
Pe de altă parte, instanța apreciază că, dacă s-ar accepta teza imposibilității instanței învestite cu soluționarea contestației de a mai administra probe în dovedirea dreptului de proprietate sau a calității de unică persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, pe temeiul Legii nr. 165/2013, câtă vreme dispoziția contestată atestă împrejurarea că actele doveditoare nu au fost depuse în termenele prevăzute de lege, etapa jurisdicțională ar fi lipsită de conținut și nu ar putea fi considerată, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România la 20.06.1994, ca reprezentând un recurs efectiv, ceea ce presupune dreptul de a te adresa unui tribunal independent, imparțial și de a beneficia de garanțiile unui proces echitabil.
Dintr-o altă perspectivă, aplicând dispozițiile art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin extrapolare, ca text ce reglementează sancțiunea procesuală a decăderii, judecătorul învestit cu soluționarea contestației ar trebui să se poată pronunța exclusiv asupra nulității notificării, decăderea nefiind decât starea de drept ce precede și provoacă nulitatea, și nu asupra existenței însăși a dreptului reclamat, ceea ce ar fi de natură să încalce, de asemenea, jurisprudența Curții Europene, respectiv a principiului potrivit căruia termenul de contestație trebuie înțeles mai curând în sens material, decât în sens formal, ceea ce ar presupune ca această cale de atac să se poată referi atât la existența însăși a dreptului, cât și la întinderea ori modalitățile exercițiului său, atât la elemente de fapt, cât și la chestiuni juridice, iar, pe de altă parte, să fie reală și serioasă, art. 6 invocat anterior reclamând o legătură directă între contestație și dreptul în cauză.
Textul invocat de apelanta pârâtă limitează durata depunerii convențiilor privind drepturi asupra imobilelor care fac obiectul legilor de restituire numai la faza administrativă, fără a obstrucționa această posibilitate și în faza contencioasă supusă dispozițiunilor Codului de procedură civilă.
Verificarea legalității deciziei Comisiei nu se face numai în temeiul actelor supuse aprecierii acesteia, ci în contextul tuturor probelor, inclusiv a acelora administrate în faza contencioasă, o atare viziune înscriindu-se în rațiunea legii și a principiului de interpretare a acesteia în interesul celor îndreptățiți la restituirea bunurilor de care au fost lipsiți în mod abuziv.
În consecință, apreciind că sentința instanței de fond, prin care a fost luată în considerare tranzacția încheiată între părți anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu consecința stabilirii punctelor doar în favoarea intimatului reclamant, este legală și temeinică, Curtea va dispune, în baza art. 480 cod procedură civilă, respingerea apelului ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă C. Națională pentru C. I., cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1072/30.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. F., domiciliat în Szeged 6729, ., Ungaria, Somogzi A., domiciliată în Oradea, ., ., județ Bihor, S. I., domiciliat în Ordorheiu S., ./6, județ Harghita și O. E. domiciliată în Ordorheiu S., Piața Marton A. nr.9, județ Harghita și intimatul reclamant S. P. V., cu domiciliul ales în Cluj N., ., județ Cluj, la C..av.C. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. B. G. S.
GREFIER
F. D.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
8 ex./10.03.2016
---------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – A.R.B.
| ← Anulare act. Decizia nr. 99/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 14/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
