Legea 10/2001. Decizia nr. 308/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-02-2012 în dosarul nr. 308/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 308 R
Ședința publică de la 15.02.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți R. A. – ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI ȘI PROTOCOLULUI DE STAT și I. NAȚIONAL DE GERONTOLOGIE ȘI GERIATRIE A. ASLAN împotriva Sentinței civile nr. 664/31.03.2011 pronunțată în dosar nr._._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. D., având ca obiect, Legea 10/2001.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond, au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 08.02.2012 și apoi la 15.02.2012, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a VIII- a Civilă conflicte de muncă și litigii de muncă, reclamantul E. D. a solicitat anularea deciziei nr. 48/2006 emisă de pârâta R. A. Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat și restituirea în natură a imobilului situat pe șoseaua București - Ploiești, KM 17.400. . Corbeanca, satul P..
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul este moștenitorul defuncților L. Stoicaru, S. Stoicaru, ce au cumpărat la data de 13.09.1947 construcții, vie și fermă, situate pe Șoseaua București Ploiești, la KM_. Bunul achiziționat avea o suprafață de 3,5 ha.
A mai arătat reclamantul că la data de 13.047.1949, s-a dispus luarea în primire a întregului inventar al fermei de către reprezentanții Organizației Sportului Popular.
În drept, reclamantul a invocat Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 415/17.01.2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă a declinat competența soluționării cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr. 10._ .
Prin sentința civilă nr. 1240/12.10.2007 pronunțată în dosarul menționat, Tribunalul București a respins ca nefondată contestația.
Prin decizia civila nr. 311/21.04.2008 Curtea de Apel București a desființat sentința apelată, nr. 1240 din 12.10.2007 pronunțata de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul București pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Prin decizia civila nr. 7995/11.12.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat.
În rejudecare după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, la data de 21.10.2009, sub numărul_._ .
Reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată solicitând introducerea în calitate de pârât a Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie A. Aslan, învederând că imobilul ce face obiectul restituirii se află în posesia, folosința instituției.
Pârâtul I. Național de Gerontologie și Geriatrie A. Aslan a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active arătând că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor în raport cu L. Stoicaru, S. Stoicaru, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii, învederând că terenul în suprafață de 3,5 ha aparține domeniului public.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 C.p.c.
Prin sentința civilă nr. 664/31.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie A. Aslan, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul E. D., în contradictoriu cu pârâtii R. A. Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat Și I. N. De Gerontologie și Geriatrie A. Aslan s-a anulat Decizia nr. 48/30.01.2006, s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafața de 3,5 ha (3,_ ha din măsurători), situat pe Șoseaua București Ploiești, km_, Otopeni, identificat în raportul de expertiza întocmit de expert L. G. și a construcțiilor vechi situate pe teren, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert M. V. și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin Decizia nr. 48/30.01.2006, a fost respinsă notificarea formulată de reclamant și de Ghetler L. privind restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 3,5 ha și construcții, situat în Otopeni, km 17,4, cu motivarea că nu au fost depuse acte care să dovedească faptul că notificatorii sunt persoane îndreptățite în sensul legii speciale.
Ulterior, prin contractul de donație autentificat sub nr._/04.06.2003, Silberman (Ghetler) L. a transmis reclamantului cotele de 45% ce i-au revenit în urma acceptării succesiunii defuncților L. și S. Silberman Stoicaru.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active, excepție invocată de pârâtul I. Național de Gerontologie și Geriatrie A. Aslan, s-a reținut că una din condițiile de exercitare a oricărei acțiuni civile este calitatea procesuală cu cele două componente ale sale, activă și pasivă.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și titularul dreptului dedus judecății, în speță titularul dreptului fiind reprezentat de moștenitorul foștilor proprietari ai imobilului ce formează obiectul notificării.
Tribunalul a avut în vedere decizia civilă nr. 311/2008 a Curții de Apel București și decizia civilă nr. 7995/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit în mod irevocabil că reclamantul a probat prin testamentul datat 20.05.1980, prin contractul de donație nr._/04.06.2003, prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 13/2008, că este unicul succesor al defuncților L. Silberman Stoicaru și S. Silberman Stoicaru.
Totodată, art. 315 alin. 1 Cod de procedură civilă stabilește că în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Având în vedere că instanțele de control judiciar au constatat calitatea de moștenitor a reclamantului din prezentul litigiu, în raport cu părinții săi defuncți, instanța apreciază excepția procesuală invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată, urmând să o respingă.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie A. Aslan, s-a reținut că în speță există identitate între pârâtul menționat și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, legitimarea procesuală pasivă rezultând din OUG nr. 17/2008 pentru schimbarea unor imobile și pentru luarea unor măsuri de reglementare a situației juridice a acestora, coroborată cu raportul de expertiză efectuat de expert L. G., conform cărora imobilului supus restituirii se află în incinta Clinicii Otopeni a Institutului și este afectat folosinței acestuia.
Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond, s-a constatat că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în septembrie 1947, autorii reclamantului au dobândit în proprietate construcții, vie și fermă situate pe Șoseaua Națională București Ploiești, comuna Corbeanca, . km_, în suprafață de 3, 5 ha.
De asemenea, din adresa nr. 9849/02.10.2006 a Primăriei Corbeanca rezultă că în registrul agricol din anii 1948-1950, la poziția 83 a satului P., figurează Stoicaru L. și S. cu suprafața de 3,50 ha.
Prin procesul verbal din 13.04.1949, s-a dispus luarea în primire cu inventar a fermei anterior menționate (2 corpuri de case și dependințe, 7 pogoane teren, o livadă de pomi) și predarea acesteia către reprezentanții Organizației Sportului Popular.
În speță, tribunalul a constatat incidența prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind moștenitorul proprietarilor imobilului la data preluării acestuia.
Totodată, imobilul a fost preluat abuziv, fără temei legal, prin acte de dispoziție ale organelor locale, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. i din același act normativ, în procesul verbal de preluare făcându-se referire la Ordonanța nr. 7567/1948 a Comisiei Județene de Însămânțări a județului I..
Referitor la posibilitatea restituirii în natură a imobilului, tribunalul a constatat că prin decizia atacată se face mențiunea că imobilul solicitat se află în domeniul public și privat al statului.
Cu toate acestea, în art. 2 din expunerea de motive a OUG nr. 17/2008, se precizează că „dreptul de administrare asupra imobilelor pentru care există dispoziții de soluționare a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 (cum este și imobilul ce face obiectul prezentului litigiu) se va transmite sub condiția rezolutorie a rezultatului litigiilor. Dacă instanța admite contestația, condiția se socotește împlinită, iar bunul va trece de la Ministerul Sănătății Publice la RAAPPS în vederea punerii în executare a dispoziției instanței”.
Aceleași dispoziții se regăsesc în art. 8 alin. 1 din OUG nr. 17/2008, stipulându-se că bunul va trece în domeniul privat al statului în vederea punerii în executare a hotărârii de restituire.
Astfel, existența bunului în domeniul public al statului este supusă condiției rezolutorii ca acesta să fie restituit persoanelor îndreptățite, în situația îndeplinirii condiției, bunul trece în domeniul privat, putând face obiectul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul a arătat că nu există nici un impediment pentru restituirea în natură a imobilului, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, urmând să se țină cont de rapoartele de expertiză efectuate de experții L. G. și M. V., prin care a fost identificat obiectul notificării, rapoarte depuse în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Față de cele expuse, reținând că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită conform legii speciale și contrar motivelor arătate în cuprinsul deciziei contestate, că bunul imobil poate fi restituit în natură, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, a fost admisă acțiunea, anulată Decizia nr. 48/30.01.2006, dispunându-se restituirea în natură a imobilului teren în suprafața de 3,5 ha (3,_ ha din măsurători), situat pe Șoseaua București Ploiești, km_, Otopeni, identificat în raportul de expertiza întocmit de expert L. G. și a construcțiilor vechi situate pe teren, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert M. V..
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs RA APPS și I. Național de Gerontologie și Geriatrie A. Aslan.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de RA APPS, se susține că prin notificarea nr. 422/11.02.2002 adresată Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie A. Aslan și transmisă ulterior spre soluționare recurentei, contestatorii E. D. și Gheltler L. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în .,400 compus din construcții și terenul aferent în suprafață de 3,5 ha,
Consiliul de administrație al recurentei verificând notificarea formulată a emis decizia nr. 48/30.01.2006, de respingere a notificării ca nedovedită.
După un prim ciclu procesual, s-a constatat în mod nelegal că reclamantul D. E. a făcut dovada calității de persoană îndreptățită. Dacă lipsa calității procesuale active nu mai poate fi pusă în discuție, fiind analizată de instanța de control judiciar, existența imobilului în litigiu în patrimoniul autorilor contestatorului a fost greșit constatată de către Tribunalul București, nefiind probate susținerile reclamantului în sensul că imobilul a fost preluat de la autorii săi și că preluarea de către stat a fost una abuzivă.
O problemă rămasă nesoluționată o reprezintă identificarea imobilului, instanța a dispus retrocedarea acestuia în raport de identificarea realizată prin raportul de expertiză întocmit de experții L. G. și M. V..
Aceste expertize au fost realizate în cadrul unei acțiuni de asigurare dovezi ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei B., sub nr. dosar_ . În acel proces, recurenta a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză, iar experții nu au lămurit problemele semnalate de recurentă.
Susține recurenta, că terenul revendicat a fost identificat de expertul L. G., pe baza unor declarații date de numitul Dolphi Krugăr, fără a localiza terenul pe baza vecinătăților descrise în actul de vânzare – cumpărare și a unor planuri strict tehnice, localizarea terenului fiind făcută la indicația reclamantului.
În actul din 1947, se specifică că terenul în suprafață de 3,5 ha, se învecinează la nord cu proprietatea numitului G. R. și aceeași vecinătate se regăsește pe limita de Sud în alt act de proprietate din dosarul de revendicare nr. 95/_ al numitului Engler A..
Acest teren revendicat de Engler A., după identificarea făcută în dosarul acestuia, s-ar suprapune cu terenul expertizat de expertul L. G..
Față de faptul că nu s-au stabilit nici limitele de proprietate a incintei din .. 17,400 dacă se menține hotărârea instanței de fond, titlul executoriu nu va putea fi pus în aplicare.
În ceea ce privește identificarea construcțiilor vechi și noi edificate pe terenul fostei ferme L. Stoicaru, identificare făcută de expertul M. V. recurenta susține că din cuprinsul acestui raport reiese cu claritate că pe terenul fostei ferme nu se mai află în stare de folosință nici o construcție veche din cele menționate în actele ce i-au fost puse la dispoziție expertului.
Expertul identifică pe teren și anumite corpuri de clădire noi, construite de Statul Român după preluarea imobilului.
Recurenta invocă dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, care au fost încălcate de instanța de fond deoarece existența construcțiilor noi aflate pe terenul reclamantului determina o altă soluție, impunându-se efectuarea unei expertize ale cărei obiective să vizeze în mod clar atât identificarea terenului, cât și existența și evaluarea construcțiilor noi realizate de Statul Român.
De asemenea, se impunea verificarea existenței condiției afectării unei lucrări de interes public a construcțiilor noi, expertul spunând că o construcție nouă este posibil să reprezinte o stație de epurare și pompare a apei.
Susține recurenta că restituirea în natură nu era posibilă decât în situația în care aceste construcții nu ar mai fi fost necesare unității deținătoare și numai cu plata contravalorii lor.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de I. Național de Gerontologie și Geriatrie A. Aslan, se susține că în mod greșit instanța de fond a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesual active și a lipsei calității procesul pasive a recurentului și a admis acțiunea reclamantului, anulând decizia nr. 48/2006 și dispunând restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 3,5 ha situat în .>
Susține recurentul că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor a autorilor L. și S. Stoicaru, aspect ce nu a fost avut în vedere de către instanța de fond.
De asemenea, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, susține recurentul să terenul revendicat aparține domeniului public, nefiind proprietatea sa.
Pe de altă parte, datorită afectațiunii sale, nu poate face obiectul unei restituiri în natură, ci doar unei măsuri reparatorii prin echivalent.
OUG nr. 17/2008 de care se prevalează instanța când motivează hotărârea recurată se referă la o situație ipotetică în sensul în care dacă o instanță în urma analizării tuturor documentelor de la dosar constată întemeiată restituirea în natură a unui teren, atunci va dispune trecerea imobilului de la Ministerul Sănătății Publice la RA APPS, pentru a se dispune punerea în executare a dispoziției instanței.
Greșit reține instanța că nu există nici un impediment pentru restituirea în natură a imobilului, fără să aibă în vedere dispozițiile imperative privitoare la bunurile ce aparțin domeniului public, respectiv interdicția că aceste bunuri să facă obiectul vreunei restituiri.
Instanța de fond a omis să analizeze și aspectul referitor la procedura prealabilă.
Acțiunea intimatului prin care acesta a solicitat revendicarea terenului este condiționată de parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii prealabile sesizării instanței de judecată, iar intimatul nu a depus documentația solicitată de recurent, situație ce nu a fost avută în vedere de instanța de fond la momentul pronunțării soluției.
Examinând criticile formulate, Curtea constată următoarele:
Sub aspectul calității procesuale active, criticile formulate sunt neîntemeiate, deoarece această chestiune a fost tranșată în mod irevocabil, în primul ciclu procesual finalizat prin decizia civilă nr. 7995/11.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr._/3/2007.
S-a reținut prin această decizie că reclamantul este fiul numitului L. Stoicaru și a numitei S. Stoicaru. Autorii săi și-au schimbat numele ca urmare a emigrării în Israel în Silberman L., Silberman S. și E. D. (din Stoicaru D.).
Silberman L. a decedat la 07.08.1980, moștenitorul acestuia fiind soția supraviețuitoare, care, la rândul său, a decedat la data de 08.07.1989 testând averea în favoarea copiilor săi, E. D. și Ghetler L.. L. Ghetler a donat fratelui, respectiv reclamantului din prezenta cauză, cota de moștenire asupra bunurilor din România, rămase de pe urma părinților lor, conform contractului de donație aflat la fila 38 din dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a VIII-a civilă.
Sub aspectul calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, se constată de asemenea, că autorii reclamantului L. și S. Stoicaru au dobândit în proprietate, un imobil compus din construcții, vie și fermă pe .. Corbeanca județ I., în dreptul Km. 17.400, în suprafață de 3,1/2 ha conform actului de vânzare-cumpărare din anul 1947, aflat la filele 18-20 din dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Imobilul a fost preluat prin procesul verbal din 13 aprilie 1949 și predat de Primarul Comunei Corbeanca Organizației Sportului Popular conform actelor aflate la filele 15-16 din dosarul Judecătoriei B..
În cuprinsul procesului verbal și al inventarului realizat sunt identificate bunurile imobile și mobile preluate, respectiv suprafața și categoria de folosință a terenului, numărul și funcționalitatea clădirilor și inventarul agricol al fermei.
Conform adresei nr. 9849/02.10.2006 a Primăriei Corbeanca, aflată la fila 61 din dosarul nr._/3/2007 al Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, rezultă că autorii reclamantului figurează înscriși în registrul agricol al satului P. în perioada 1948 -1950 la poz. 83, cu suprafața totală de 3,50 ha teren.
Se mai arată în aceeași adresă că la 12.08.1961 între GAC Corbeanca și GAC Otopeni, conform Ordinului Ministerului Agriculturii nr. 1 și nr. 2 /1958 s-a trecut la organizarea inter gospodărească a teritoriului raioanelor complet colectivizate, în urma căreia, GAC Corbeanca a schimbat cu GAC Otopeni, o suprafață de 25,96 ha conform procesului-verbal și schiței aflate în copie la filele 62-63 dosar fond.
Din aceste acte, rezultă că imobilul a fost preluat de către stat, de la autorii reclamantului la o dată cuprinsă în intervalul de referință al Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește modalitatea de preluare, ne aflăm în prezența unei preluări abuzive conform art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat prin acte de dispoziție ale Administrației de Stat.
În raport de aceste considerente, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul I. Național de Gerontologie și Geriatrie „A. Aslan”, Curtea constată că aceasta este nefondată, din raportul de expertiză întocmit de expertul L. G. rezultând că imobilul ce face obiectul procesului se află în incinta Clinicii Otopeni a institutului și este afectat folosinței acestuia.
Prin OUG nr. 17/27.02.2008 imobilul a fost transmis din domeniul privat al statului și din administrarea RA APPS în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Sănătății Publice.
În ceea ce privește însă identificarea imobilului și natura măsurilor reparatorii la care este îndreptățit reclamantul, criticile formulate în cele două recursuri sunt întemeiate.
Astfel, instanța de fond și-a întemeiat soluția de restituire în natură pe cele două expertize realizate în procedura asigurării de dovezi realizate în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Recurenții au susținut că terenul este ocupat funcțional de Clinica Otopeni a Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie „A. Aslan” și că terenul nu este liber, aflându-se pe acesta construcții realizate de stat după momentul preluării de la autorii contestatorului,
Din raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar L. G., nu rezultă însă care este procentul de ocupare a terenului Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie „A. Aslan” de către proprietatea autorilor reclamantului, asigurarea de dovezi fiind realizată doar în contradictoriu cu RA APPS, cu toate că și la acea dată imobilul se afla în folosința Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie „A. Aslan”, nefiind poziționat imobilul în litigiu în incinta institutului pentru a se verifica în ce măsură o eventuală restituire în natură afectează buna funcționare a acestuia.
Pe de altă parte, în aceeași expertiză este evidențiată existența unei stații de epurare a apelor uzate, a cărei stare și valoare nu a fost însă constatată de un expert constructor, iar din conținutul raportului de expertiză întocmit de expertul M. V., rezultă că pe teren s-ar afla și alte construcții realizate după preluarea de către stat, nefiind precizată utilitatea, starea funcțională și valoarea acestora.
Nefiind lămurită situația de fapt, la acest moment nu se cunoaște dacă pe terenul revendicat se află construcții noi autorizate, dacă acestea sunt sau nu necesare unității deținătoare și care este despăgubirea pe care persoana îndreptățită ar trebui să o achite pentru construcțiile existente, în ipoteza în care, terenul poate fi restituit în natură conform art. 10 din Legea nr. 10/2001.
În raport de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile, va CASA în parte, sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul București cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Șoseaua București - Ploiești Km. 17,400 Otopeni și va menține celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la anularea Deciziei nr. 48/30.01.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți R. A. -Administrația Patrimoniului și Protocolului de Stat și I. Național de Gerontologie și Geriatrie „A. Aslan” împotriva sentinței civile nr. 664/31.03.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. D..
Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul București cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Șoseaua București - Ploiești Km. 17,400 Otopeni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la anularea Deciziei nr. 48/30.01.2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Y. P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
Red. D.Y.
Tehnored. TI./GC 2 ex.
19.04.2012
Jud. fond O. L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 350/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 325/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
