Legea 10/2001. Decizia nr. 350/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2012 în dosarul nr. 350/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 350
Ședința publică din 27.02.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. A.
JUDECĂTOR F. P.
JUDECĂTOR C. M. T.
GREFIER L. M. B.
************
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1203 din 21.06.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. F., T. C., B. T., L. M. P. și K. – M. N. – L. - A..
Cauza are ca obiect – Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilierul juridic M. I. în calitate de reprezentant al recurentului pârât M. București prin Primarul General, precum și avocatul D. B. în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/28.10.2011 eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recursul declarat în cauză a fost motivat și au fost comunicate motivele intimaților reclamanți, după care,
Avocatul intimaților reclamanți solicită încuviințarea probei cu un înscris pe care îl depune în original, însoțit de plicul poștal, acesta constând într-o adresă răspuns nr._/24.10.2011 emisă de Direcția Juridic din cadrul Primăriei Municipiului București către intimata reclamantă L. M. P., pe care înțelege să-l atașeze în original la dosar.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în opinia sa acest motiv de recurs vizând două aspecte importante: nedovedirea dreptului de proprietate cu privire la imobilul revendicat și soluția instanței de fond care este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În acest sens apreciază că instanța de fond a constatat în mod greșit calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor cu privire la imobilul teren în litigiu.
Apreciază hotărârea ca nelegală și netemeinică și în ceea ce privește obligarea Municipiului București să emită dispoziție prin care să propună acordarea despăgubirilor, având în vedere dispozițiile Legii nr. 247/2005 față de care este în contradicție măsura instanței.
Avocatul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, având în vedere motivele detaliate prin concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Critica de nelegalitate vizează pretinsa nedovedire a efectuării notificării de către reclamanți, precum și nedovedirea calității de persoane îndreptățite, însă din analiza dosarului cauzei și a dosarului administrativ întocmit rezultă fără echivoc faptul că au fost identificate document cu document toate înscrisurile care combat susținerile recurentului pârât pe aceste aspecte.
Astfel, reclamanții au făcut atât dovada calității de persoane îndreptățite, cât și a faptului că au formulat notificare cu privire la imobilul în litigiu.
Instanța de fond a analizat în mod temeinic actele dosarului și a constatat și aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate a hotărârii instanței de fond, apreciază că nici acesta nu este întemeiat, întrucât în mod corect a reținut instanța de fond că, potrivit statuărilor aduse prin Decizia nr. XX din 19.03.2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în cadrul recursului în interesul legii, în cazul în care se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării, instanța este abilitată să se pronunțe și să decidă asupra dreptului pretins.
Cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor atașate la dosar.
În replică pe chestiunea cheltuielilor de judecată, consilierul juridic M. I. pentru recurentul pârât M. București prin Primarul General solicită instanței aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă în sensul micșorării acestuia, întrucât este un onorariu disproporționat în raport de apărările și probele administrate în cauză.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1203/21.06.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis acțiunea reclamantelor A. F., T. C., T. B., L. M.-P., K.-M. N.-L.-A., în contradictoriu cu M. București reprezentat prin Primarul General al Municipiului București, a dispus restituirea în natură către reclamante a terenului de 371 mp situat în București ..2, colț cu ..1, sector 3, identificat conform Planului de situație de la fila nr.71 din dosar, anexă la raportul de expertiză întocmit de către expertul ing.S. C., a obligat pe Primarul General al Municipiului București să emită o Dispoziție prin care să le propună pe reclamante pentru acordarea unor despăgubiri pentru diferența de teren de 99 mp ocupată de domeniul public și imposibil de restituit în natură, precum și pentru construcțiile demolate cu suprafața totală desfășurată de 746 mp (2 corpuri de clădire: unul cu Subsol și Parter, cu 8 camere și dependințe; altul cu Demisol, Parter și Etaj, compus din 10 camere și dependințe), a obligat Primarul General al Municipiului București să înainteze: Dispoziția, prezenta sentință și documentația aferentă, către Comisia Centrală pentru Stabilirea și Acordarea Despăgubirilor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța, analizând din probele administrate în cauză, privind starea de fapt, a reținut că imobilul de 470 mp teren și construcțiile edificate pe acesta, situat în București, ..2, colț cu ..l, sector 3, a fost proprietatea autorului reclamantelor, A. C., care l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/14.04.1938 de Tribunalul I., transcris sub nr.7431/1938, dreptul de proprietate al autorului fiind înscris în Cartea funciară a Municipiului București, conform procesului-verbal din 07.02.1941.
Din adresa nr._/3978/2001 (fila nr.18) emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu și Evidenta Proprietății-Cadastru, rezulta că, imobilul clădire a avut o, suprafață construită de 746 mp, întregul imobil, teren și construcție, fiind trecut abuziv în proprietatea Statului Român prin Decretul de naționalizare nr.92/1950 (poziția 1301).
Totodată, din Adresa nr._/6177/2003 emisă de Primăria Municipiului București-Directia Patrimoniu și Evidența Proprietății-Cadastru, tribunalul a reținut că imobilul construcție ce purta adresa poștală ..l, sector 3, proprietatea autorului C. A., a fost demolat în baza Decretului Consiliului de Stat nr.130/29.05.1989, în anexa 2, la poziția 208 din decret fiind înscrisă clădirea cu suprafața de 746,40 mp – demolată (fila nr.18 din dosar).
Conform art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, în sensul acestei legi, „prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: a) imobilele naționalizate prin Decretul nr.92/1950, cu modificările și completările ulterioare”, astfel că imobilul în cauză, face obiectul Legii nr.10/2001, iar conform art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, reclamantele sunt persoane îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii ale legii speciale.
Conform statuărilor aduse prin Decizia nr.XX din 19 martie 2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în cadrul recursului în interesul legii, în cazul în care se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării, instanța este abilitată să se pronunțe și să decidă asupra însuși dreptului pretins de către solicitant.
Tribunalul a constatat, raportându-se la speță, că o perioadă de peste 9 ani de zile, cele două Notificări adresate Primarului General al Municipiului București nu au fost rezolvate, deși, potrivit art.25 alin.1 și 7 din Legea nr.10/2001, acesta avea obligația să le soluționeze în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare.
În speță, au expirat atât termenul legal, cât și orice alt termen rezonabil de soluționare a cererilor reclamantelor, fiind astfel în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, astfel că instanța s-a pronunțat asupra însuși dreptului pretins de către reclamante.
Conform art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001, „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură”.
Potrivit art.9 din aceeași lege, „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini”.
Art.10 alin.1, prevede că, „în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.
„În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent” (alineatul nr.2 din același articol).
Art.10 alin.3 din lege, prevede în mod imperativ, că „se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile”.
Analizând în mod coroborat aceste dispoziții legale și aplicându-le la starea de fapt reținută mai sus, tribunalul a constatat că reclamantele-moștenitoare: A. F., T. C., T. B., L. M.-P. și K.-M. N.-L.-A., sunt îndreptățite la restituirea în natură a terenului de 371 mp, situat în București ..2, colț cu ..1, sector 3, identificat conform Planului de situație de la fila nr.71 din dosar, anexă la raportul de expertiză întocmit de către expertul ing.S. C., motiv pentru care a admis acțiunea acestora și a dispus restituirea în natură a acestei suprafețe.
Ocuparea acestui teren de către un restaurant al unei societăți comerciale private cu răspundere limitată, pentru ale cărei construcții nu s-au depus autorizații și care nu corespunde unui scop legitim care să justifice preluarea imobilului de la autor, nu constituie un impediment la restituirea în natură.
Tribunalul a obligat Primarul General al Municipiului București să emită o Dispoziție prin care să le propună pe reclamante pentru acordarea unor despăgubiri pentru diferența de teren de 99 mp ocupată de domeniul public și imposibil de restituit în natură, precum și pentru construcțiile demolate cu suprafața totală desfășurată de 746 mp (2 corpuri de clădire: unul cu subsol și parter, cu 8 camere și dependințe, altul cu demisol, parter și etaj compus din 10 camere și dependințe), astfel cum rezultă din actele de preluare și din procesul-verbal de înscriere a imobilului în Cartea Funciară nr._/1940 din 7 februarie 1941 (fila nr.16 din dosar).
În vederea realizării efective a dreptului pretins de către reclamante și a evitării unui nou proces având același scop, Primarul General al Municipiului București a fost obligat să înainteze Dispoziția, prezenta sentință și documentația aferentă către Comisia Centrală pentru Stabilirea și Acordarea Despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul M. București prin Primarul General, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv contestatoarele nu au dovedit notificarea, nedepunând acte care să ateste dreptul de proprietate și calitatea de persoane îndreptățite, respectiv la dosar nu există nici un act relevant din care să reiasă că bunul de află în proprietatea statului.
Prin concluziile scrise depuse în ședința publică de astăzi, intimatele au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că au susținut și probat că sunt persoane îndreptățite la retrocedare și pentru ambele imobile naționalizate și demolate nu s-au achitat despăgubiri.
Verificând legalitatea sentinței recurare, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă, respectiv în prezenta cauză modificarea hotărârii nu este posibilă fără administrarea de probe noi, pentru următoarele considerente:
Instanța fondului a fost investită cu o acțiune prin care intimatele au solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 371 mp situată în ..2, colț cu ..1, sector 3, reprezentând teren liber, acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de 99 mp teren, aflat la aceeași adresă, teren cu destinație de utilitate publică și acordarea de despăgubiri bănești pentru cele două imobile demolate.
Tribunalul avea obligația în prezenta cauză să verifice dacă sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.1 alin.1 coroborat cu art.7 alin.1 și art.26 din Legea nr.10/2001.
Este adevărat că tribunalul a analizat calitatea procesuală activă a intimatelor, modul de dobândire al terenului de către autorul acestora dar nu a avut în vedere dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, care arată că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art.25 alin.(1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită. Totodată, tribunalul avea obligația să verifice dacă terenul obiect al celor două notificări este liber și poate fi restituit în natură. Ori, expertul topometrist a arătat că terenul revendicat nu deține actual număr poștal și deoarece terenul revendicat nu a fost cadastrat provizoriu sau definitiv și nici înscris în Cartea funciară a sectorului 3 nu poate emite opinii din punct de vedere cadastral. Totodată, expertul a precizat că nu a putut efectua măsurători de precizie, deoarece o suprafață de 55 mp este ocupată de construcții și deținătorul nu este parte în proces – fila 70 din dosarul de fond.
Cu privire la regimul juridic al imobilului obiect al prezentului dosar, la fila 325 din dosarul de fond a fost depus răspunsul Primăriei Sectorului 3 București, care a comunicat punctual că pentru edificarea imobilului parter plus etaj au fost emise două autorizații de construire nr.70/2000 și nr.215/2002. Totodată, s-a solicitat comunicarea necesității de a trimite copii după autorizațiile de construire, respectiv după contractele de vânzare – cumpărare deținute de actualul proprietar.
Tribunalul avea obligația să facă verificări privitoare la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.1 coroborat cu art.7, 10 și 18 din Legea nr.10/2001, clarificând regimul juridic al imobilelor în litigiu, față de împrejurarea că, atât expertiza, cât și adresele emise de Primăria Sectorului 3 București configurează o realitate juridică diferită de cea reținută de instanță.
Față de aceste considerente, Curtea a admis recursul, a casat sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1203 din 21.06.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. F., T. C., B. T., L. M. P. și K. – M. N. – L. - A..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul București.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
L. M. B.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./04.04.2012
TB-S.5 - S. V.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1605/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 308/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
