Legea 10/2001. Decizia nr. 236/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 236/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 236/2014

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr. 236

Ședința publică de la 18.02.2014

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE - C. G.

JUDECĂTOR - G. S.

JUDECĂTOR - I. S.

GREFIER - S. R.

Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta reclamantă P. Z. și de recurentul pârât M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1934 din data de 31.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ .

Obiectul pricinii - contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al recurentului pârât M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, în baza delegației depuse la fila 10, lipsind recurenta reclamantă P. Z..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-a depus, la data de 17.02.2014, un set de înscrisuri, din partea S.C. CRIMI .., în 3 exemplare, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință anterioară.

Recurentul pârât, prin consilier juridic, depune relațiile solicitate de către instanță de la Primăria Municipiului București - Direcția de Achiziții - Direcția Contracte, prin adresa nr. 4071 din 14.02.2014, în copie și un exemplar xerox, apreciind că nu mai este necesară revenirea cu adresă către S.C. TITAN AL S.A., având în vedere și împrejurarea că imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995.

Curtea, având în vedere relațiile ce au fost comunicate astăzi, apreciază că nu mai este necesar a se reveni cu adresă către S.C. TITAN AL S.A.

Reprezentantul recurentului pârât, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Recurentul pârât M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul acordării măsurilor compensatorii prin puncte în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013.

De asemenea, solicită cenzurarea și criticilor vizând cheltuielile de judecată.

Solicită respingerea recursului declarat de recurenta reclamantă și menținerea hotărârii recurate, întrucât nu este posibilă restituirea în natură a spațiilor pretinse și nici a terenului. De altfel, o parte din teren a fost înstrăinat prin încheierea celor două contracte de vânzare cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, iar restituirea în natură a curții imobilului ar fi în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 1/2009.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

P. cererea înregistrată la data de 29.11.2011 pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, reclamanta P. Z. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2255/19.01.2004 emise de Primarul General al Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea dispoziției nr. 2255/19.01.2004; obligarea pârâtului Primarul General al Municipiului București să emită baza Legii nr. 10/2001 decizie de restituire în natură a imobilului situat în București, Calea Dudești nr. 119, sectorul 3 sau decizie pentru despăgubiri bănești și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

P. sentința civilă nr.1934&24.10.2012, Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis acțiunea; a dispus anularea dispoziției nr. 2255/19.01.2004, emise de Primarul General al Municipiului București; a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul teren în suprafață de 205,25 m.p. și construcția edificată pe acesta, situate în București, .. 119, sectorul 3, identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C. M. și a obligat pârâtul M. București la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 860 lei, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9745/11.04.1933 de Tribunalul I. - Secția notariat, soții Ehia Haia Blumenfel și I. Blumenfel au dobândit de la societatea vânzătoare M. – Societate Anonimă Română Minieră, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 205,25 m.p., situat în București, Calea Dudești nr. 119 - .>

La nivelul anului 1952, pentru imobilul din Calea Dudești nr. 119 figurau ca titulari de rol fiscal, potrivit procesului verbal de impunere, moștenitorii Blumenfel.

Potrivit adresei nr. 2101/22.09.2009 a Consiliului Local Sector 3 - Direcția Impozite și Taxe Locale, și pentru anii 1959-1966 pe rolul fiscal al imobilului situat în .. 119 au figurat ca titulari de rol fiscal moștenitorii Blumenfeld - P. Z., pentru construcție și teren în suprafață de 206 m.p.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 61/1959, la data de 16.05.1941 proprietarul Blumenfel I. a decedat, masa succesorală rămasă de pe urma acestuia compusă din cota de ½ din imobilul din București, Calea Dudești nr. 119 fiind moștenită de fiica sa Blumenfeld Z. - căsătorită P., iar potrivit ordinului de moștenire nr. 5288, la data de 06.08.1971 a decedat Ehia Haia Blumenfel, aceasta fiind moștenită de fiica sa Blumenfeld Z. - căsătorită P., ca unică moștenitoare în condițiile în care fiul defunctei I. Blumenfeld a renunțat la moștenire.

Potrivit adresei nr._/26.09.2012 a Direcției Impozite și Taxe Locale din cadrul Consiliului Local al sectorului 3 București, prin care s-a comunicat la solicitarea instanței situația juridică a imobilului din cauză, prin procesul verbal nr. 165.615 din 25.09.1971 și dispoziția nr. 5384/148/03.07.1971, acte emise de Consiliul Popular al Municipiului București, imobilul a fost preluat în proprietatea statului în vederea demolării, în aplicarea Decretului nr. 111/1951.

La data de 23.07.2001, după . Legii nr. 10/2001, în aplicarea art. 22 din acest act normativ, reclamanta a notificat unitatea administrativ teritorială M. București, prin notificarea nr._/2001, solicitând restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru acest imobil, în cazul în care retrocedarea nu mai e posibilă.

P. dispoziția nr. 2255/19.01.2004 a Primarului General al Municipiului București a fost respinsă notificarea formulată, constatându-se că petenta nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitoare.

Verificând legalitatea dispoziției emisă în cauză, tribunalul a constatat că reclamanta nu a depus dovada preluării abuzive a actului - actele administrative nefiind depuse nici în fața instanței, autoritățile, prin adeverințele emise, făcând doar referire la naționalizarea în vederea demolării - însă în condițiile în care bunul înscris în certificatul de moștenitor a fost preluat de stat devin incidente prevederile art. 23.4 lit. e teza II din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Reținând că nu s-a făcut dovada că reclamantei nu i s-a solicitat completarea dosarului (corespondența între părți fiind purtată ulterior emiterii deciziei atacate), iar înscrisurile atașate de aceasta notificării dovedeau calitatea sa de persoană îndreptățită, precum și existența în patrimoniul defuncților săi părinți a imobilului revendicat, tribunalul a constatat (apreciind contestația ca fiind introdusă în termen, în lipsa dovezilor de comunicare), că dispoziția atacată este nelegală, urmând a fi anulată.

Analizând cererea de soluționare a notificării, tribunalul a reținut că prin raportul de expertiză imobiliară efectuat în cauză de expert ing. C. M. a fost identificat imobilul, expertul arătând, în acord cu înscrisurile emanate de la instituțiile publice, că o parte din imobil a fost înstrăinată în condițiile Legii nr. 112/1995, iar o altă parte a acestuia este deținută de locatari în baza unor contracte de închiriere.

Tribunalul a reținut și că imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv, potrivit art. 2 alin.1 lit. e din Legea nr. 10/2001, preluările în temeiul Decretului nr. 111/1951 fiind considerate de legiuitor ca fiind abuzive, ceea ce înseamnă că imobilul a fost preluat fără titlu, astfel încât Statul Român nu a avut niciodată proprietatea acestuia.

Tribunalul a mai avut în vedere prevederile art. 1 alin.1, art. 26, art. 25 alin. 1 și art. 71 din Legea nr. 10/2001.

Cum o parte din imobilul în cauză a fost înstrăinat, iar reclamanta a solicitat despăgubirea unitară pentru întregul bun, în cauză nefiind evidențiate distinct terenul și construcțiile neînstrăinate și în condițiile în care nu au fost formulate pretenții individuale, în funcție de situația juridică actuală a diferitelor apartamente ale clădirii, s-a apreciat că întregul bun nu poate fi restituit în natură.

Împotriva acestei sentințe, la data de 18.07.2013 a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General, iar la data de 19.07.2013 reclamanta P. Z., cererile acestora fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 14.08.2013.

În motivarea cererii sale, recurenta reclamantă a arătat că în mod greșit instanța de fond a constatat că este îndreptățită numai la măsuri reparatorii în echivalent bănesc, față de probele administrate în cauză și față de petitul acțiunii introductive, în care a solicitat atât restituirea în natură a bunului, cât și despăgubiri materiale.

La momentul introducerii acțiunii nu cunoștea situația juridică a imobilului, însă în urma solicitării instanței această problemă a fost lămurită și s-a stabilit că numai 2 (două) apartamente au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, unul de 3 camere și un altul de 2 camere, rămânând un apartament liber de 2 camere și un spațiu comercial format din 2 (două) încăperi și terenul în suprafață de 205,5 m.p., are nu putea fi înstrăinat conform legii.

Recurenta reclamantă a mai arătat că, deși a solicitat cheltuieli de judecată, instanța fără nicio motivare a admis în parte cererea și i-a acordat numai onorariul de avocat, omițând să oblige intimata și la plata onorariului de expert în cuantum de 1.000 lei, chitanța aflându-se la dosar.

În motivarea cererii sale, recurentul pârât a arătat că potrivit Legii nr. 165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legii.

Conform art. 1 alin. 1 și alin. 2, art. 4, art. 16 și art. 50 din Legea nr. 165/2013, M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția în sensul art. 1 alin. 2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.

Referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat, recurentul pârât a învederat că în mod greșit instanța a admis acest capăt de cerere, având în vedere că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata stă culpa procesuală a părții; or, în cazul de față nu se poate reține culpa sa, intimata reclamantă având obligația de a depune la Serviciul de analiză a notificărilor toate actele prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 pentru soluționarea notificării.

În cazul în care se va respinge motivarea sa, recurentul pârât a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

La solicitarea instanței, au fost depuse la dosar: adresa nr._/06.12.2013 emisă de Arhivele Naționale - Serviciul Arhive Naționale Istorice Centrale, adresa nr. 3513C/06.12.2013 emisă de Arhivele Naționale - Serviciul Municipiului București, adresa nr._/MI/16.12.2013 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Juridic - Serviciul Evidență, analiză, soluționare, gestiune notificări Legea nr.10/2001 (cu care a fost comunicată dispoziția nr. 2215/19.01.2004 emisă de Primăria Municipiului București, adresa nr. 8621/AS/18.04.2011 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Juridic - Serviciul Evidență, analiză, soluționare, gestiune notificări Legea nr. 10/2001, adresa emisă în dosar nr._ al Tribunalului București - Secția V-a Civilă, adresa nr. 4684/AS/14.03.2011 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Juridic - Serviciul Evidență, analiză, soluționare, gestiune notificări Legea nr. 10/2001, adresa nr. 6544/29.03.2010 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Juridic, C., Legislație - Serviciul Analiză dosare și emitere avize Legea nr. 10/2001, adresa nr. 6544/10.03.2010 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Juridic, C., Legislație, declarație dată la 26.02.2004 de av. C. T., procură autentificată sub nr. 869/11.03.2003 de notar public D. N., adresa nr. 2215/16.02.2004 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Juridic, C., Legislație - Serviciul Restituiri în Natură, referat nr._ întocmit de Primăria Municipiului București - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.10/2001, comunicare nr. N545/2001 emisă de B.E.J. M. D., notificare înregistrată sub nr._/23.07.2001 la Primăria Municipiului București - Direcția Generală Juridic, C. și Legislație și procura semnată în fața av. Eliahu Gabbay), adresa nr._/11.12.2013 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3 (cu care au fost comunicate matricolele fiscale nr. 26-30; contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9745/11.04.1933 de fostul Tribunal I. - Secția Notariat; procesul verbal pentru impunerea clădirilor și terenurilor din anul 1952: certificatul de moștenitor nr. 61/09.03.1959 eliberat de fostul Notariat de Stat al Raionului T. V.; declarația nr._/20.04.1960 dată de moștenitorii I. Blumenfeld; procesul verbal de impunere din anul 1962; - procesul verbal de impunere din anul 1966; încheierea emisă în anul 1971 de către Circumscripția Financiara Sector 4; procesul verbal - înștiințare de stabilire a sumelor datorate pentru clădiri - terenuri ocupate de construcții nr. 1240/21.02.1997; declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe terenuri ocupate de clădiri și alte construcții proprietatea contribuabililor, persoane fizice, dată la 20.02.1997 de B. M.; contractul de vânzare cumpărare nr. 9748/19.12.1996; procesul verbal - înștiințare de plată nr. 610/26.05.2005; declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe terenuri ocupate de clădiri și alte construcții proprietatea contribuabililor, persoane fizice, dată la 26.05.2005 de G. V.; contractul de vânzare cumpărare nr. 675/19.04.2005; proces verbal - înștiințare de plată pentru impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice din 21.07.2008; declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe terenuri ocupate de clădiri și alte construcții proprietatea contribuabililor, persoane fizice, dată la 21.07.2008 de S. I.; contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate autentificat sub nr. 2853/27.06.2008 de notar public D.-Crin T.; procesul verbal nr. 3575/27.06.2008 de predare primire a spațiului comercial; procese verbale - înștiințări de plată pentru impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice nr. 1178/11.08.2010, nr. 7513/09.08.2006; declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice, datorat în temeiul O.G. nr. 36/2002 nr. 7513/09.08.2006 dată de S.C. CRIMI ..; adresa S.C. TITAN AL S.A. către S.C. CRIMI ..; adresa nr._/08.10.2013 emisă de R.A.T.B. - Serviciul contabilitate și procesul verbal încheiat sub nr. 1601/23.08.2013 de S.C. TITAN AL S.A) și adresa nr. 474.1/14.02.2014 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Generală Achiziții - Direcția Contracte - Serviciul Monitorizare Contracte și Registru Unic, iar S.C. CRIMI .. a depus contractul de închiriere pentru suprafețe locative cu altă destinație decât aceea de locuință nr. 54/04.08.1999; act adițional nr. 2, adresa nr. N5622/29.10.2003 emisă de S.C. TITAN AL S.A., încheiere nr._/27.09.2007 dată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 și extras de carte funciară nr._/03.10.2007 eliberat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

I. Cu titlu prealabil, Curtea reține că fac obiectul criticilor din recurs numai tipul de măsuri reparatorii la care este îndreptățită reclamanta, respectiv restituire în natură sau măsurii reparatorii prin echivalent și, în legătură cu acestea din urmă, conținutul lor, și anume cele reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sau cele reglementate de Legea nr. 165/2013, precum și corecta stabilire a cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta. P. urmare, calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la obținerea unor măsuri reparatorii și caracterul abuziv al preluării imobilului exced limitelor controlului instanței de recurs, rămânând definitiv stabilite prin hotărârea tribunalului.

II. În legătură cu prima chestiune, Curtea are în vedere că prioritară este în mod necesar, având în vedere că obiectul măsurilor reparatorii trebuie să fie determinat, iar nu numai determinabil, identificarea imobilului, respectiv a terenului - printr-o expertiză specialitatea topografie, care să aibă ca obiective: indicarea laturilor, a dimensiunilor acestora și a vecinătăților; măsurarea suprafeței terenului; măsurarea terenului liber și a celui ocupat de construcții și întocmirea unei schițe, pe baza titlului de proprietate reprezentat de contractul de vânzare cumpărare cu privilegiu autentificat sub nr. 9745/11.04.1933 de fostul Tribunal I. - Secția Notariat, care este însoțit de o schiță a parcelei nr. 66 din parcelarea „M.” Calea Dudești 119, precum și a construcției - printr-o expertiză specialitatea construcții, care să aibă ca prim obiectiv descrierea acesteia (în principal, întocmirea a câte unei schițe, pe baza constatărilor și măsurătorilor personale ale expertului, pentru fiecare nivel al construcției). Este de menționat că în primă instanță a fost efectuată numai o expertiză de evaluare a imobilului, de către expert C. M..

În al doilea rând, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data sesizării instanței: „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.”, iar conform art. 18 lit. c: „Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în următoarele cazuri: (…) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare”.

Din informațiile obținute de la Direcția de Impozite și Taxe Locale, cu adresele nr._/16.08.2012 și nr._/11.12.2013, anumite părți din imobil au fost înstrăinate astfel: prin contractul de vânzare cumpărare nr. 9748/19.12.1996, încheiat de S.C. TITAN AL S.A. cu B. M. în temeiul Legii nr. 112/1995 a fost înstrăinat apartamentul 4 de la etajul 1; prin contractul de vânzare cumpărare nr. 675/.19.04.2005, încheiat de Primăria Municipiului București, prin S.C. TITAN AL S.A., cu G. V. în temeiul Legii nr. 112/1995 au fost înstrăinate două camere; prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2853/27.06.2008 de notar public D.-Crin T., încheiat de Consiliul General al Municipiului București cu S. I. în temeiul Legii nr. 550/2002 a fost înstrăinat spațiul comercial de la parter cu suprafață utilă de 15,15 m.p.

În aceste condiții, expertiza tehnică specialitatea construcții trebuie să identifice spațiile înstrăinate și spațiile libere, pe schițele corespunzătoare fiecărui nivel și, dacă este cazul, spațiile comune (podurile, scările, holurile, pivnițele, subsolurile, casa scării etc.).

Distinct de acestea, Curtea mai reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data sesizării instanței: „Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.”, precum și a art. 7.3 din H.G. nr. 923/2010: „P. noțiunea > se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință. Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării. Entitatea învestită cu soluționarea notificării va menționa în mod expres în conținutul deciziei/dispoziției sau ordinului, pe lângă descrierea construcției (materiale, suprafețe, anul edificării) și situația juridică a acesteia și suprafața de teren ce nu se restituie în natură și pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent”.

Pe cale de consecință, este necesar ca pe baza expertizei de specialitate să se stabilească suprafața de teren din împrejurimea construcției necesară bunei utilizări și a părții de construcție înstrăinate de unitatea administrativ teritorială.

Față de aceste considerente, reținând necesitatea administrării probatoriului suplimentar indicat anterior, faptul că potrivit art. 305 Cod procedură civilă administrarea expertizei este inadmisibilă în această fază procesuală, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, să admită recursul, să caseze sentința civilă recurată și să rețină cauza spre rejudecare. În ceea ce privește criticile privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că nu pot fi analizate la acest moment, întrucât soarta capătului de cerere accesoriu depinde de soarta capătului de cerere principal, care va fi decisă în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de recurenta reclamantă P. Z. și de recurentul pârât M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1934/31.10.2012 pronunțate de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă, în dosarul nr._ .

Casează sentința civilă recurată și reține cauza spre rejudecare.

Stabilește termen la 01.04.2014, cu citarea părților.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. G. G. S. I. S.

GREFIER

S. R.

Red. C.G.

Tehnored. C.S./C.G.

Ex.4/21.03.2014

T.B. Secția a IV-a Civilă - A. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 236/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI