Legea 10/2001. Decizia nr. 982/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 982/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-05-2012 în dosarul nr. 982/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.982R
Ședința publică de la data de 18.05.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - M. D.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 1207/17.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă nr._/3/2010, de A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimatul G. M. A..
Înainte de formarea listei de amânări fără discuții, președintele completului de judecată informează părțile prezente în sala de ședință, în sensul că judecătorul aflat pe locul 3 din completul de astăzi, respectiv doamna judecător G. Alessandru G., a fost numită judecător la Tribunalul pentru litigii al Organizației Națiunilor Unite, începând cu data de 20.04.2012, fiind detașată în cadrul acestei instituții prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât componența completului de judecată a fost stabilită prin hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel București din data de 26.04.2012.
De asemenea, având în vedere și dispozițiile art. 98 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor de judecată Curtea aduce la cunoștința părților componența completului, respectiv: Președinte – doamna judecător Z. D. și doamnele judecători C. M. S. și M. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul G. M. A. – reprezentat de avocat G. M. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, lipsind contestatoarea A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de 24.04.2012, la registratura secției s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimatul G. M. A., un exemplar fiind comunicat în aceeași zi, contestatoarei, în baza rezoluției grefierului șef al secției, dovada în acest sens fiind depusă la dosar(fila 24).
S-a mai învederat că a fost atașat dosarul Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, în care s-a pronunțat decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, la care se află atașate dosarele menționate în adresa Tribunalului București Secția a V-a civilă (fila 27).
Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicirea avocațială și având cuvântul învederează că nu are de formulat cereri prealabile judecății.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile judecății, Curtea acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Intimatul G. M. A. prin avocat solicită respingerea contestației în anulare pentru motivele expuse în întâmpinarea formulată.
Contestația în anulare este inadmisibilă deoarece motivarea acestei contestații nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 318 C.pr.civ.
Contestatoarea invocă că se află în prezenta mai multor hotărâri irevocabile care au strânsă legătură cu măsurile reparatorii pentru intimatul G. M. A..
Contestatoarea invocă prin motivele contestației în anulare că la un moment dat intimat au fi depus la A., precizări prin care a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru cota de 59,375% adică 19/32, cu mențiunea că culpa îi aparține în exclusivitate, deoarece este o solicitare de acordare de despăgubiri așa cum le-a propus la acel moment.
Precizarea formulată se referea numai la cota la care era îndreptățit și a fost depusă anterior deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat în mod irevocabil că este îndreptățit la acțiuni la societăți comerciale de tranzacționate pe piața de capital.
Greșeala nu-i poate fi imputată întrucât între timp a apărut un moștenitor de care nu a avut cunoștință.
De asemenea, a arătat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 a existat o altă acțiune întemeiată pe 5803 alin.2 rap. la art. 574C.pr.civ., prin care a solicitat obligarea A. la daune interese în favoarea sa pentru acoperirea prejudiciului suferit prin neexecutarea obligației de acordare de măsuri reparatorii în echivalent constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, acțiune care a fost admisă, în prezent hotărârea pronunțată se află în faza de executare silită.
Depune la dosar extras obținut de pe portalul Judecătoriei Sectorului 1 București, privind încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului nr._/299/2012.
În concluzie, solicită respingerea contestației în anulare formulată de A.; fără cheltuieli de judecată.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială sub nr._/3/2010, reclamantul G. M.-A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 91/07.09.2010 emisă de pârâta A.V.A.S; obligarea pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, corespunzătoare valorii de 3.225.650 lei RON, valoare ce va fi actualizată cu indicele de inflație (rata inflației) comunicat de Institutul Național de S. pentru intervalul de timp cuprins între 25.05.2007 și data acordării efective a acțiunilor de către A.V.A.S., obligarea pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S., la plata sumei de 3.225.650 lei RON, valoare actualizată cu rata inflației comunicată de Institutul Național de S. pentru intervalul de timp cuprins între 25.05.2007 și data plății efective și obligarea pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentului proces.
Prin încheierea pronunțată la data de 18.11.2010, Tribunalul București Secția a VI a Civilă comercială a admis excepția necompetenței funcționale a secției comerciale și a înaintat dosarul spre soluționare secției civile.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a V a Civilă la data de 6.12.2010, sub nr._/3/2010.
Prin sentința civilă nr. 979/19.05.2011 Tribunalul București Secția a V a Civilă a admis în parte acțiunea, a anulat Decizia nr.91/7.09.2010 emisă de A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului și a respins restul capetelor de cerere ca neîntemeiate.
P. a se pronunța în acest mod s-a reținut, în esență, că pârâta A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului invocă în cuprinsul deciziei, ca temei al emiterii acesteia sentința civilă nr.484/6.04.2006,aceasta nu se conformează dispozițiilor hotărârii judecătorești în privința modalității de acordare a măsurilor reparatorii, anume prin acordarea acțiunilor tranzacționate pe piața de capital în limita valorilor stabilite, ci dispune înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform procedurii instituite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Procedând astfel, pârâta A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului a nesocotit dispoziția instanței, în temeiul căreia avea obligația să emită Decizia corespunzătoare, întocmai celor stabilite în sarcina sa prin hotărârea judecătorească irevocabilă, cu atât mai mult cu cât, în considerentele deciziei civile nr.4229/25.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se menține sentința nr.484/2006( cu modificarea acesteia strict în ce privește cota parte ce se cuvine reclamantului.
În privința capătului de cerere ce are ca obiect obligarea pârâtei A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în acțiuni la acțiuni comerciale tranzacționate pe piața de capital, Tribunalul a constatat că o atare măsură a fost deja dispusă prin sentința civilă nr.484 din 5.04.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă, astfel cum a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.4229/25.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât nu se justifică pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se statueze asupra acelorași aspecte. Reclamantul are la dispoziție un titlu executor, reprezentat prin hotărârea anterior menționată, titlu pe care îl poate aduce la îndeplinire, în caz de neconformare din partea debitoarei, pe calea executării silite. De altfel, Tribunalul a constatat că reclamantul a declanșat procedura executării silite, fiind încuviințată executarea obligației de a face și obligată debitoarea A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului la plata unei amenzi civile de 50 lei pe zi de întârziere în favoarea statutului, până când se va conforma dispozițiilor titlului executor.
Capătul de cerere privind obligarea A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului la plata sumei de 3.225.650 lei actualizată cu rata inflației, cu titlu de echivalent al valorii acțiunilor, în cazul neacordării acestora în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente acestei sume, urmează a fi respins ca neîntemeiat, având în vedere, astfel cum s-a arătat, că în favoarea reclamantului s-au stabilit deja,printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, atât natura cât și întinderea măsurilor reparatorii prin echivalent la care este îndreptățit. Obligarea pârâtei A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri(echivalent valoric al acțiunilor cuvenite reclamantului), cu atât mai mult cu cât se află pe tărâmul legii speciale 10/2001, nu poate fi dispusă ca măsură reparatorie alternativă celei stabilite de instanță prin sentința civilă nr.484 din 6.04.2006, neexistând un temei juridic pentru aceasta.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs în termen legal atât reclamantul cât și pârâta.
Prin decizia civilă nr.1207R/17 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a-IV- a Civilă, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul reclamant G. M. A. și recurenta pârâtă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 979/19.05.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2010.
P. a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
În mod legal, instanța de fond a dispus anularea deciziei nr.91/7.09.2010 emisă de A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului, constatând că, prin această dispoziție a fost nesocotită hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu, respectiv Decizia civilă nr.4229/25.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, prin această hotărâre judecătorească instanța supremă a constatat legalitatea sentinței civile nr.484/6.04.2006 a Tribunalului București, modificând numai cota din valorile de 1.520.125,2 lei, respectiv 3.021.548,5 lei reprezentând contravaloarea imobilului în litigiu.
Acest aspect este recunoscut chiar de către pârâta A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului, care în cuprinsul deciziei emise face referire la sentința civilă nr.484/2006 a Tribunalului București, însă susține că în prezent nu mai poate acorda acțiuni tranzacționate pe piața de capital.
Invocarea de către recurenta A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului a titlului VII al Legii nr.247/2005 nu poate fi reținută întrucât conform considerentelor titlului executoriu, Curtea reține că reclamantului nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții legale, întrucât la data sesizării instanțelor de judecată nu intrase în vigoare legea nr.247/2005, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității legii civile.
Aceste considerente au intrat în puterea lucrului judecat în sensul că o soluție contrară de trimitere a reclamantului pentru a urma procedura prevăzută de titlul VII al Legii nr.247/2005 ar echivala cu „menținerea reclamantului în situația de a se bucura de o reparație deocamdată iluzorie pentru imobilul preluat abuziv de stat.
Ca urmare, în mod legal, instanța de fond a reținut că reclamantului i s-au stabilit irevocabil natura și întinderea măsurilor reparatorii la care este îndreptățit.
În aceste condiții, recurenta A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului nu putea aplica prevederile legale în vigoare la momentul emiterii deciziei nr.91/2010 ci trebuia să emită o decizie conformă hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu.
În ceea ce privește criticile formulate de recurentul reclamant și vizând capetele 3 și 4 ale cererii introductive, Curtea reține, de asemenea, că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale în materie.
Astfel, prin hotărârea judecătorească irevocabilă de care se prevalează recurentul reclamant, acesta a obținut o reparare integrală a prejudiciului încercat ca urmare a preluării abuzive de către statul român a imobilului în discuție, dându-se eficiență în acest mod art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO .
Dispozițiile art.1073 și 1084 cod civil invocate de către recurent nu își găsesc aplicabilitate în cauză, titlul executoriu fiind emis în materia specială a Legii nr.10/2001 acordarea de despăgubiri echivalente cu indicele de inflație și dobândă legală conducând la încălcarea autorității de lucru judecat în ceea ce privește decizia civilă nr.4229/25.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, existând așa cum a reținut și tribunalul alte mijloace legale de constrângere a pârâtei în cadrul procesual al executării silite și nu în prezentul litigiu.
Hotărârile judecătorești invocate ca și practică juridică de către recurent nu vizează spețe similare,fiind în discuție litigii în materie comercială sau litigii de muncă.
Față de aceste considerente, Curtea reține hotărârea judecătorească pronunțată în cauză este legală, nefiind afectată de vreunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de dispoziției art.304 Cod procedură civilă . În consecință, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei nr.1207 din 17.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a-IV-a Civilă a declarat contestație contestatoarea A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
În motivarea contestației în anulare contestatoarea critică decizia din perspectiva dispozițiilor art. 318 C.pr. civ, pentru următoarele motive:
În mod nelegal, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, recursul A. și a menținut obligația nelegala stabilita în sarcina A. de către instanța de fond.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 318 alin. 1 Cod de procedura civila "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
S-a invederat instanșei ca este admisibil acest motiv al contestației în anulare deoarece recursul A. a fost respins fără ca instanța să se pronunțe pe toate motivele de modificare invocate de către A..
In susținerea contestației în anulare, s-a invederat instanței că A. și-a executat cu buna-credință obligațiile, având în vedere Decizia motivata nr. 265/01.08.2006, prin care a respins cererea de restituire în natura a imobilului din București, .. 29, sector 1 - fost Hotel G. (actual Hotel C.) A. neavând competenta în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 de a restitui in natura imobilele revendicate, întrucât imobilul este evidențiat în patrimoniul . comerciala privatizata de A.) și, în această situație sunt aplicabile dispozițiile art.29 din Legea nr. 10/2001, astfel ca, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, petentului, corespunzător cotei de 23/32 din imobilul situat în București, .. 29, sector 1, potrivit documentelor existente la dosarul administrativ, A. îndeplinindu-și cu buna credința obligația legala de a soluționa notificarea petentului, înainte de pronunțarea Sentinței civile nr. 484/06.04.2006, pronunțata de Tribunalul București - Secția A V -A Civila.
Ulterior pronunțării de către Tribunalul București - Secția A V -A Civila a sentinței mai sus amintite, A. a emis Decizia motivata nr. 265/01.08.2006, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, domnului G. M., pentru cota de 19/32 (59,375%) din imobilul situat în București, .. 29, sector 1 - fost Hotel G. - actualmente Hotel C., având în vedere și precizările depuse de petent prin care solicita acordarea masurilor reparatorii pentru cota de 59,375% adica 19/32.
In mod nelegal și greșit, instanța de recurs nu a analizat motivele de nelegalitate invocate de A. în susținerea recursului, și eronat a stabilit ca, A. a fost pasivă, în ceea ce privește punerea în aplicare a dispozitivului Sentinței civile nr. 484/06.o4.2006, pronunțata de Tribunalul București - Secția A V A Civila.
Așa cum s-a arătat, la data la care s-a stabilit de către instanța, tipul de măsuri acordat - acțiuni tranzacționate pe piața de capital - nu mai era prevăzut de lege ca modalitate alternativa de a asigura repararea prejudiciului prin echivalent, prejudiciu decurgând din preluarea abuziva a imobilului revendicat de petent.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului nu se mai putea face de instanța, atât timp cât, prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care a modificat și completat Legea nr. 10/2001, a fost reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, iar potrivit prevederilor acestei legi, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor, s-a constituit Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor care are la dispoziție în acest sens, o lista de evaluatori autorizați și care, oricum, doar pe baza propriei evaluări va proceda la emiterea deciziei motivate, reprezentând titlul de despăgubire.
A. a respectat prevederile legale în vigoare, la emiterea deciziilor motivate, iar, prin Decizia motivata nr. 91/07.09.2010 s-a propus acordarea de măsuri reparatori prin echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 domnului G. M..
De asemenea, din eroare s-a stabilit ca A. a "nesocotit dispoziția instanței", fără să se constate că au fost aplicate prevederile legale în vigoare, la momentul emiterii Deciziei motivate nr. 91/07.09.2010, a propus măsuri reparatorii prin echivalent, în cotele și în limitele legale, cu acordul în intimatului (în ceea ce privește cota succesorala și acordarea masurilor reparatorii solicitate de petent și prin precizările depuse de acesta și înregistrate la A. sub nr. DJ2/4532/07.07.2006) și nu - acțiuni tranzacționate pe piața de capital - deoarece acest tip de masuri nu mai era prevăzut de lege, ca modalitate alternativa de a asigura repararea prejudiciului prin echivalent, înaintându-se dosarul administrativ Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform procedurii instituite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În drept, s-a invocat art.318 Cod procedură civilă și celelalte prevederi legale invocate în cuprinsul prezentei contestații.
În dovedirea susținerilor, nu s-a solicitat încuviințarea niciunui mijloc de probă.
Analizând contestația în anulare în raport de criticile formulate și de dispozițiile art.318 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, în raport de dispozițiile art.312 din Codul de Procedură Civilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 din Codul de Procedură Civilă, pentru admisibilitatea contestației în anulare este necesar ca instanța de recurs respingând, recursul a omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare.
Într-adevãr, prevederile art. 318 alin. (1) teza finalã C. proc. civ. stabilesc cã hotãrârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșealã sã cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Din aceste dispoziții ale legii rezultã, cu claritate, cã admisibilitatea unei contestații în anulare este condiționatã de omisiunea – ce trebuie sã fie totalã – a instanței de a se pronunța asupra unuia din motivele recursului, doar acesta putând fi sensul expresiei „(...) a omis din greșealã sã cerceteze vreunul din motivele(...)”. Prin urmare, doar nepronunțarea instanței de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare și, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, este de naturã a face admisibilã contestația în anulare.
Dimpotrivã, când instanța de recurs abordeazã motivul de recurs, pronunțându-se asupra lui și apreciindu-l ca neîntemeiat, nu s-ar putea considera cã existã omisiunea pretinsã de art. 318 alin. (1) teza finalã C. proc. civ., cãci într-un asemenea caz, motivul a fost cercetat, iar nu omis, chiar dacã motivele pentru care el a fost gãsit nefondat nu au beneficiat de o dezvoltare mai largã.
Prin urmare, dispozițiile art. 318 alin. (1) teza finalã C. proc. civ. au în vedere desãvârșita ignorare a motivului de recurs, iar nu eventuala conciziune ori chiar insuficiența argumentelor în raport de care motivul, fiind avut, totuși, în vedere, a fost respins pe fondul lui.
În cauza de fațã, se constată că instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de către contestatoare.
Astfel, instanța de recurs a învederat în cuprinsul deciziei atacate cu calea extraordinară a contestației în anulare că „Invocarea de către recurenta A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului a titlului VII al Legii nr.247/2005 nu poate fi reținută întrucât conform considerentelor titlului executoriu, Curtea reține că reclamantului nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții legale, întrucât la data sesizării instanțelor de judecată nu intrase în vigoare legea nr.247/2005, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității legii civile.
În aceste condiții, recurenta A. Națională pentru Valorificarea Activelor Statului nu putea aplica prevederile legale în vigoare la momentul emiterii deciziei nr.91/2010, ci trebuia să emită o decizie conformă hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu”.
Astfel, prin considerentele precitate, instanța de recurs a învederat că nu sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005, în ceea ce privește natura măsurilor reparatorii care pot fi acordate și că, în mod corect, Tribunalul București a dispus obligarea A.-ului la acordarea de măsuri reparatorii constând în acțiuni tranzacționate la piața de capital.
Instanța, în calea extraordinară a contestației în anulare, constată că instanța de recurs a analizat motivul invocat de către A. și a dat o anumită dezlegare acestuia și, indiferent de corectitudinea acesteia, dezlegare nu poate fi reanalizată în calea contestației în anulare, care este o cale de atac extraordinară.
În ceea ce privește incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, instanța de recurs a dezvoltat pe larg acest motiv.
În concluzie, nu poate fi deci vorba despre o omitere a analizării vreunui motiv de recurs, cãci o asemenea situație impunea ca în considerentele deciziei sã nu se regãseascã nicio statuare privitoare aspectele invocate.
Instanța de recurs a rãspuns motivelor de recurs învederate de cãtre recurentã, lipsind orice temei pentru a reține incidența motivului de contestație în anulare prevãzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Împrejurarea cã instanța de recurs a apreciat că A. are obligația de a acorda măsuri reparatorii, constând în acțiuni tranzacționate pe piața de capital, nu este de naturã a face întemeiatã contestația în anulare.
Având în vedere toate considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art.317-318 coroborate cu art.320 din Codul de Procedură Civilă, se va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr.1207 din 17.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul G. M. A..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr.1207 din 17.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul G. M. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Z. D. C. M. S. M. D.
GREFIER
D. L.
RED.ZD/13.06.2012
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
30.05.2012
| ← Succesiune. Decizia nr. 443/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1312/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
