Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1291/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1291/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 1291/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1291
Ședința publică din 11.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte - A. DorisTomescu
Judecător - M. G. R.
Judecător - E. V.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-pârâtă V. G., împotriva deciziei civile nr.4 din 28.01.2013, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I. și cu intimații-pârâți D. C. D. și O. de C. și Publicitate Imobiliară G..
Cauza are ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 04 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 11 septembrie 2013 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. la data de 16.01.2009, sub numărul_, reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâta V. G., solicitând modificarea încheierii și documentației aferente cărții funciare încheiate pe numele pârâtei V. G., întrucât documentația și mențiunile de carte funciară ale pârâtei au fost înscrise eronat, ca urmare a rectificării actului de partaj imobiliar, prin încheierea de rectificare nr.7430 din 06.10.2008 eliberată de BNP Asociați S. I. I. O. J..
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încheiat actul de partaj imobiliar autentificat sub nr.142/07.04.2000, iar cu ocazia realizării documentației cadastrale, în anul 2008, a constatat că în cuprinsul actului de partaj suprafața de 4600 mp teren arabil extravilan a fost trecută din eroare în tarlaua 57, pe raza satului T., oraș Mihăilești, în loc de tarlaua 56/7, situație care a fost înscrisă și în evidențele și documentațiile cadastrale și de carte funciară. Având în vedere că eroarea privind tarlaua și . notariale a fost îndreptată prin încheierea de rectificare nr.7430 din 06.01.2008 de către BNP Asociați S. I. și I. O. J. solicită rectificarea mențiunilor din cartea funciară întrucât în prezent, terenul reclamantului este înscris în cartea funciară și în documentațiile aferente acesteia pe numele pârâtei V. G., motiv pentru care solicită rectificarea documentației de carte funciară și a mențiunilor din cartea funciară a pârâtei deoarece în prezent terenul său situat în tarlaua 57 se suprapune peste terenul reclamantului, situat în .>
În probațiune, reclamantul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.112-art.114 Cod procedură civilă, Legea 7/1996.
La termenul de judecată din data de 08.05.2009 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei de interes a reclamantului și excepția tardivității formulării plângerii, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că față de împrejurarea că în conținutul cererii de chemare în judecată se face vorbire de încheierea unui partaj voluntar, din care reiese că sunt trei moștenitori, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active deoarece în speță este vorba de un grup succesoral și nu de un singur moștenitor. Referitor la excepția lipsei de interes, se arată că reclamantul nu justifică un interes legitim, născut și real, protejat juridic, față de cererea formulată de rectificare a încheierii nr._ din 08.05.2008 pronunțată în dosarul nr._/08.05.2008 de OCPI G..
Referitor la excepția tardivității formulării plângerii, pârâta a invocat faptul că încheierile pot fi atacate cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare la biroul teritorial.
Asupra fondului cererii, pârâta a arătat că prin sentința civilă nr.2232/24.10.2007 pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de aceasta și a primit în deplină proprietate și posesie mai multe suprafețe de teren, printre care și suprafața de 5000 mp extravilan, situată în . nu face dovada că terenul în suprafață de 4600 mp ar fi fost vreodată în tarlaua 56.
În susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.2258/13.11.2009, Judecătoria B. V. a respins acțiunea ca nefondată și obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.154/30.11.2010 pronunțată de Tribunalul G. a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.2258/13.11.2009, desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La termenul de judecată din data de 27.10.2011, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a învederat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie modificarea și, respectiv rectificarea cărții funciare întocmită pe numele pârâtei cât și a cărții funciare nr.4883N înainte de dezmembrare cât și ulterior dezmembrării acesteia cu privire la terenurile înstrăinate succesiv numiților R. A. M., R. D. M. și D. D., solicitând introducerea în cauză a acestor persoane, în calitate de pârâți.
De asemenea, reclamantul a învederat faptul că poziția terenului proprietatea pârâtei a fost mutată înspre sud-est cu 87,3 m și intabulată greșit pe această poziție, astfel că este necesară refacerea documentației de cadastru, corespunzător amplasamentului real din teren.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei V. G. și proba testimonială cu martorii M. V. și C. V., pentru pârâta V. G., proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului, iar pentru pârâtul D. D., proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 19.01.2012, au fost administrate interogatoriile părților și au fost audiați martorii C. V. și M. V., declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr.351/01.03.2012, Judecătoria B. V. a admis în parte acțiunea și a dispus rectificarea cărții funciare nr.4883/N a localității Mihăilești, deschisă pe numele pârâtei V. G., în sensul că terenul proprietatea acesteia, în suprafață de 7.900 mp, cu număr cadastral 4181, este poziționat în punctele 1,2,3,19,1, conform planului de situație nr.3 avizat de Primăria Mihăilești și în conformitate cu raportul de expertiză tehnică topografică înregistrat sub nr._ /25.05.2010 întocmit de expert P. C..
A respins capătul de cerere privind rectificarea cărților funciare nr.5283/N și 5284/N ale orașului Mihăilești, deschise pe numele R. A., R. D. M. și D. C.D., ca neîntemeiat.
Totodată, constatând culpa procesuală a pârâtei V. G., instanța a obligat-o pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 3.105,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, onorariul de expert și onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că articolul 36 din Legea nr.7/1996 enumeră situațiile în care orice persoană interesată poate solicita rectificarea înscrisurilor din cartea funciară. Pentru oricare din cele patru situații în care se poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară, prevăzute de art.36 din Legea nr.7/1996, partea interesată trebuie să prezinte o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Deși reclamantul nu a prezentat o hotărâre constatatoare a situației prevăzute de art.36 pct.4 din Legea nr.7/1996, potrivit doctrinei, rectificarea înscrierilor în cazul în care ele nu mai sunt în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, subsumează toate cazurile neprevăzute de lege în care neconcordanța dintre realitatea juridică imobiliară și înscrieri este susceptibilă de soluționare numai prin rectificare, acțiunea în rectificare fiind una în realizarea de drepturi. Astfel fiind, în situația în care o asemenea acțiune este fondată pe alte temeiuri juridice decât nevalabilitatea ori ineficacitatea actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, în speță temeiul juridic fiind cel prevăzut de art.36 pct.4, acțiunea în rectificare are caracter principal, nefiind necesară existența unei hotărâri judecătorești anterioare, care să constate ivirea unei situații care o justifică.
S-a mai reținut că reclamantul a făcut dovada că înscrierea dreptului pârâtei V. G. în cartea funciară nu este și nu a fost niciodată în concordanță cu situația imobilului de la data efectuării înscrierii și până în prezent, situație datorată unor erori de natură tehnică, documentații tehnice care stabilesc un amplasament eronat, care au condus la suprapunerea peste terenul său, intabulat anterior pârâtei V. G., a unei părți din terenul în suprafață de 4.600 mp. Astfel, din declarația martorului M. V., reiese că terenul deținut de reclamant se învecinează la Est, cu N. M., iar la Vest-N. N., iar terenul deținut de pârâta V. G. are următoarele vecinătăți:Z. G. și teren la dispoziția Comisiei. Declarația acestui martor se coroborează cu raportul de expertiză tehnică întocmit de expert P. C., din care reiese că imobilul proprietatea pârâtei V. G. a fost intabulat greșit pe un amplasament ce se suprapune cu terenurile proprietatea reclamantului și a numitei N. N.. De asemenea, expertul topo a arătat că această eroare se datorează faptului că, la întocmirea documentației de cadastru s-a folosit planul nr.2, în care poziția terenului proprietate a pârâtei V. G., este poziționată greșit și nu corespunde cu realitatea din teren. Totodată, din raportul de expertiză reiese că poziția terenului proprietate a pârâtei V. G. a fost mutată înspre sud-est cu 87.3 m și intabulată greșit pe această poziție, astfel că este necesară refacerea documentației de cadastru, corespunzător amplasamentului real din teren.
În situația dată și în condițiile în care reclamantul, proprietar asupra terenului în suprafață de 4600 mp, este posesorul imobilului, și, drept consecință, se află în imposibilitate de a obține o hotărâre anterioară constatatoare a situație prevăzute de art.36 pct.4 din Legea nr.7/1996 pe calea acțiunii în revendicare (care este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar), rezultă în mod evident că singurul mijloc de apărare a dreptului său este cererea în rectificare de carte funciară.
Referitor la capătul de cerere privind rectificarea cărților funciare nr.5283/N și nr.5284/N deschise pe numele R. A., R. D. M. și D. C.D., instanța a constatat, pe de o parte, faptul că numiții R. A. M. și R. D. M. au vândut loturile deținute de aceștia în tarlaua 56/7 pârâtului D. D., conform sentinței civile nr.1198/04.05.2009 pronunțată de Judecătoria B. V., iar pe de altă parte, că era necesară completarea raportului de expertiză întocmit de expert P. C., însă reclamantul a învederat că înțelege să se folosească de această expertiză, astfel cum a fost efectuată și nu înțelege să solicite completarea acesteia sau efectuarea unei alte expertize.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtă V. G., solicitând schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
S-a arătat, în motivare, că instanța a apreciat în mod greșit că trebuie refăcută documentația cadastrală, că planul de situație al Primăriei Mihăilești nu este avizat de OCPI, iar titlul de proprietate al reclamantului nu are vecinătățile indicate. În plus, din adresa OCPI G. din dosarul nr._ din primul ciclu procesual rezultă că acesta nu deține teren în tarlaua 56/7 unde este terenul pârâtei V. G..
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat.
Prin decizia civilă nr.4/28.01.2013, Tribunalul G. a respins apelul ca nefondat și a obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant C. I. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut tribunalul că, așa cum a constatat instanța de fond, în baza declarației martorului M. V. și a raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert P. C., imobilul proprietatea apelantei pârâte V. G. a fost intabulat greșit pe un amplasament ce se suprapune cu terenurile proprietatea intimatului și a numitei N. N..
În apel, tribunalul a solicitat să se dispună avizarea raportului de expertiză tehnică întocmit de expert P. C., însă acest lucru nu a fost posibil în lipsa planului parcelar al orașului Mihăilești și al planului parcelar al tarlalei 556/7, așa cum rezultă din adresele aflate la filele 35 și 41 din dosar.
Nefiind administrate în cauză alte dovezi care să infirme constatările expertului judiciar P. C., tribunalul a apreciat că trebuie luat în considerare raportul de expertiză întocmit de acesta, în baza căruia s-a pronunțat și instanța de fond.
Împotriva deciziei civile nr.4/2013 pronunțate de Tribunalul G. a formulat recurs pârâta V. G., solicitând modificarea hotărârii recurate, în tot, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată ori în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare, arată recurenta că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, greșit a interpretat instanța de apel prevederile art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, deoarece nu s-a avut în vedre dreptul recurentei pârâte, drept ce a fost înscris cu respectarea dispozițiilor legale. Terenurile deținute de părți în proprietate au făcut obiectul unor acte juridice și au intrat in circuitul civil.
Instanța de apel nu a avut în vedere că acel raport de expertiza nu s-a putut aviza, deoarece nu exista plan parcelar, astfel că nu rezultă în baza căror probe s-a format convingerea instanței de judecată, dacă persoana de specialitate respectiv expertul, în cauza a comunicat un înscris ca nu se poate aviza deoarece nu exista un plan parcelar.
De asemenea, s-a dat eficiență schiței eliberate de Primăria Mihăilești, care nu este omologată de către OCPI G., situație în care nu poate fi considerată o probă pertinentă, concludentă și utilă cauzei
Susține recurenta că aceste puncte pe care le stabilește prima instanță și le menține instanța de apel nu există, concluzia fiind aceea că recurenta, în calitate de pârâtă este împroprietărită din cauza greșelilor celor două instanțe de judecată cu suprafață de 2000 mp de teren.
Ceea ce instanța reține, că reclamantul a făcut dovada ca înscrierea dreptului pârâtei V. G. în cartea funciară nu este si nu a fost niciodată în concordanță cu situația imobilului de la data efectuării înscrierii și până în prezent, situație datorată unor erori de natura tehnica, documentații tehnice care stabilesc un amplasament eronat, care au condus la suprapunerea peste terenul său, intabulat anterior pârâtei V. G., a unei părți din terenul în suprafața de 4.600 mp nu este real, deoarece recurenta are acte de proprietate, are poziții în registrul Agricol, are partaj judiciar pe aceste terenuri, iar reclamantul a prezentat o adeverința eliberata de primărie cu o schița care nu este omologată de OCPI G..
În plus, arată recurenta, nici martorii nu pot să cuprindă în declarațiile lor cu exactitate unde este limita terenurilor celor doi.
Chiar expertul topo a arătat că aceasta eroare se datorează faptului că, la întocmirea documentației de cadastru s-a folosit planul nr. 2, în care poziția terenului proprietate a pârâtei V. G., este poziționată greșit si nu corespunde cu realitatea din teren, acest lucru era normal în opinia acestui expert din moment ce nu a folosit schița omologată de OCPI G. si a folosit o schița eliberată de primărie.
Solicită recurenta să se aibă în vedere că reclamantul a solicitat o rectificare de carte funciară, nu să o împroprietărească pe recurentă cu suprafața de 2000 mp și dacă instanța este de acord cu punctele menționate de instanța de fond și Tribunalul G. ar reieși că proprietatea sa s-a majorat cu suprafața de 2000 mp ceea ce este inadmisibil.
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Intimatul – reclamant C. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate.
Apreciază intimatul că motivele considerate de către recurenta ca fiind „greșit interpretate de instanța de apel" respectiv art.36 pct.4 din Legea 7/1996 au fost corect reținute si analizate de către instanța de apel atâta timp cât din materialul probatoriu depus în dosarul cauzei, respectiv - raportul de expertiza tehnica depus la dosar la data de 28.05.2010 de expertul tehnic judiciar in specialitatea topografie - P. C., arată fără putință de tăgadă sau echivoc că terenul în litigiu, respectiv suprafața de 4600 mp. teren arabil înscris în tarlaua 56/7 are coordonatele cadastrale reținute în anexa-Plan de situație-depusa la acest dosar, din raport, respectiv Capitolul II pct.2 rezultând fără echivoc ca terenul proprietatea pârâtei a fost intabulat greșit fiind mutat înspre sud-est cu 87,3 m., soluția propusa de către expert și admisă de toate instanțele care au judecat până în aceasta faza procesuala fiind modificarea cărții funciare a pârâtei pe coordonatele indicate în acest mijloc de proba (raportul de expertiza tehnica topografica), ce nu a fost combătut in niciun mod cu vreun mijloc de proba administrat de recurenta-pârâta V. G..
In raport de această situație alegațiile din cererea de recurs făcute în sensul ca prin Decizia nr.4/2013 a Tribunalului G. s-ar ajunge la o „împroprietărire" a acesteia cu suprafața de 2000 mp. teren sunt lipsite de fundament legal, motiv pentru care solicită respingerea acestora în tot.
În drept, dispozițiile art.115, 304 pct.1-9 Cod de procedură civilă și Legea nr.7/1996.
Examinând actele dosarului, ținând seama de criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
Critica recurentei vizează modul în care instanța de apel a interpretat și aplicat prevederile art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, susținerile recurentei potrivit cu care prin raportare la probele administrate în cauză nu se verifica ipoteza prevăzută de lege pentru a se dispune rectificarea înscrierilor din cartea funciară fiind întemeiate.
Astfel, reținând sub un prim aspect că la data de 16.01.2009, când a fost formulată cererea de chemare în judecată, textul de lege avea o altă numerotare, Curtea constată că ipotezele în care o acțiune în rectificare a cărții funciare poate fi promovată sunt cele prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Potrivit acestor prevederi, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Instanța de apel a confirmat soluția și raționamentul primei instanțe potrivit cu care ipoteza prevăzută de art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 (art. 34 pct. 4 în forma de la data formulării cererii de chemare în judecată) poate constitui temei al rectificării înscrierilor din cartea funciară în toate cazurile (neprevăzute de lege) în care neconcordanța dintre realitatea juridică imobiliară și înscrieri este susceptibilă de soluționare numai prin rectificare, în procedura prevăzută de Legea nr. 7/1996.
Deși interpretarea dată de instanță prevederilor legale amintite este corectă, Curtea constată că modul în care aceste dispoziții au fost aplicate în cauză, raportat la situația de fapt rezultată pe baza probelor administrate (se au în vedere înscrisurile doveditoare ale drepturilor pretinse de fiecare dintre părți și nu proba cu martori, cu interogatoriu și cu expertiză tehnică dat fiind că prin intermediul acestora din urmă se dovedesc aspecte de fapt) este greșit prin raportare atât la natura acțiunii în rectificare a cărții funciare, cât și la motivele de fapt și de drept pe care reclamantul și-a fundamentat pretențiile.
Astfel, este de observat că prin reglementarea acestei acțiuni se urmărește ca înscrierile ce s-au efectuat în cartea funciară cu privire la acte sau fapte juridice să corespundă cu realitatea juridică și ulterior datei la care s-a efectuat înscrierea, ținând seama de scopul avut în vedere prin instituirea sistemului de carte funciară, scop ce rezultă din prevederile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, potrivit cu care cartea funciară cuprinde descrierea imobilelor și înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele și ale art. 21 alin. 1, în conformitate cu care publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență a cadastrului are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași unitate administrativ-teritorială, în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale imobiliare ori, după caz, al opozabilității față de terți a acestor înscrieri.
Mai mult, incidența prevederilor art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 presupune ca ipoteză existența unei înscrieri valabile la data efectuării sale în cartea funciară, dar care ulterior, ca urmare a modificările intervenite cât privește situația juridică a imobilului ori chiar a anumitor împrejurări de fapt, care însă își găsesc reflectarea în plan juridic, nu mai corespund cu realitatea juridică.
Or, în cauză, în mod evident nu se poate reține existența unei astfel de ipoteze, câtă vreme pretenția reclamantului de a se dispune rectificarea cărții funciare întocmite în ce privește imobilul deținut în proprietate de recurenta pârâtă nu s-a fundamentat decât pe susținerea acestuia potrivit cu care documentația cadastrală ce a stat la baza deschiderii cărții funciare a acesteia nu a fost legal realizată.
Cât privește această susținere, Curtea observă că la fila 104 din dosarul Tribunalului G. este atașată adresa OCPI G. nr. 4612/2010 din care rezultă că documentația cadastrală pentru tarlaua 56/7, . fost întocmită pe baza actelor de proprietate și s-a avut în vedere planul parcelar vizat de către Primăria Mihăilești, constatându-se că la întocmirea documentației cadastrale în vederea atribuirii numărului cadastral și a înscrierii în cartea funciară s-au respectat prevederile legale.
S-a făcut, de asemenea, mențiunea de către OCPI G. că planul parcelar pentru tarlaua 56/7 înaintat ulterior de Primăria Mihăilești nu a fost integrat în baza de date dat fiind că s-au constatat suprapuneri cu cadastre sporadic efectuate și de care nu s-a ținut cont la întocmirea planului parcelar.
Constată, de asemenea, Curtea că, în ce îl privește pe reclamant acesta invocă, în cauză, în dovedirea pretențiilor sale actul de partaj imobiliar autentificat sub nr. 142/07.04.2000 și titlul de proprietate nr._/31.03.1993 eliberat pe numele autorului său C. P..
Deși în cuprinsul actului de partaj se menționează că lotul nr. 2 se compune din teren arabil extravilan situat în ., județul G., tarlaua 57, în titlul de proprietate nr._/31.03.1993 nu există nici o mențiune referitoare la vecinătățile terenului extravilan de 7800 mp (cu privire la care s-a efectuat partajul).
Prin încheierea de rectificare nr. 7430/06.10.2008 a BNP Asociația S. I. și I. O. J. a fost rectificat actul de partaj imobiliar nr. 142/2000, în sensul menționării că terenul ce compune lotul nr. 2 se află în tarlaua nr. 56/7 și nu în tarlaua 57, încheierea de rectificare fiind emisă în baza adeverinței nr. 8141/14.07.2008 eliberată de Primăria orașului Mihăilești. Potrivit acesteia din urmă, reclamantul deține teren în suprafață de 4600 mp în tarlaua 56/7, iar nu în tarlaua 57 „cum eronat a fost trecut în adeverința eliberată de Asociația Argeșul”.
Raportat la cele de mai sus, Curtea consideră că dispozițiile Legii nr. 7/1996 ce reglementează acțiunea în rectificare a cărții funciare nu pot constitui la acest moment temei pentru rectificarea înscrierilor din cartea funciară referitoare la imobilul deținut în proprietate de recurentă, în condițiile în care planul parcelar întocmit de Primăria Mihăilești nu este definitivat și integrat în baza de date a OCPI, fiind de observat că Primăria Mihăilești a vizat variante diferite ale planului parcelar în cauză (la întocmirea documentației cadastrale recurenta a avut la dispoziție o variantă, iar la întocmirea expertizei tehnice, expertul a avut în vedere un alt plan parcelar).
Or, câtă vreme planul parcelar nu va fi definitivat și integrat în baza de date a OCPI potrivit cu prevederile Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, nu se poate aprecia cu privire la corecta întocmirea a documentației cadastrale a recurentei.
Mai mult, Curtea consideră necesar a observa, cât privește susținerile reclamantului referitoare la amplasamentul terenului pe care îl deține în proprietate, că stabilirea amplasamentului exact al suprafeței de teren, în vederea rectificării înscrierilor din cartea funciară nu poate în nici un caz să fie probată cu martori ori cu interogatorii (fiind de stabilit, așa cum s-a arătat mai sus o realitate juridică și nu una de fapt), fiind de menționat că titlul de proprietate al autorului reclamantului, pe baza căruia s-a efectuat partajul între moștenitori (prin actul de partaj nr. autentificat sub nr. 142/2000) nu cuprinde nici o mențiune referitoare la rubrica vecinătăți, ci doar pe aceea „Asociația Argeșul”, la rubrica observații.
Ținând seama de cele arătate, Curtea constată că recursul este fondat, motiv pentru care, în temeiul prevederile art. 312 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., îl va admite și va modifica în tot decizia pronunțată în apel în sensul că va admite apelul și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă V. G., împotriva deciziei civile nr.4 din 28.01.2013, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I. și cu intimații-pârâți D. C. D. și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ G..
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că admite apelul formulat de apelanta – pârâtă V. G., schimbă în tot sentința apelată nr.351/01.03.2012, pronunțată de Judecătoria B. V., în sensul că respinge acțiunea reclamantului C. I., ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.-D. T. M. G. R. E. V.
GREFIER
E. C.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
2 ex./03.10.2013
Trib.G. – M.Z.U.; G.U.
Jud.B. V. – R.C.L.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1283/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1282/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
