Succesiune. Decizia nr. 443/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-12-2012 în dosarul nr. 443/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.443A
Ședința publică de la 14 decembrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-reclamant S. D. P., domiciliat în București, .-4, ., ., împotriva sentinței civile nr.825/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. M. C. și S. R. L., cu domiciliul ales la SCA Gutoi și M., în București, ..17, . având ca obiect „anulare act”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 7 decembrie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 14 decembrie 2012.
CURTEA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.06.2009 sub nr._ reclamantul S. D. P. a chemat în judecată pe pârâtul S. M. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea contractului de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager încheiat între pârât și autoarea succesiunii, autentificat sub nr.1189/22.05.2007 de BNP Asociați B. prin care autoarea, în timpul vieții a înstrăinat pârâtului apartamentul situat în București, ., ., ., și stabilirea masei succesorale de pe urma defunctei S. A. în conformitate cu documentele ce vor fi administrate în cadrul probatoriului și includerea în activ a apartamentului situat în București, ., ., ..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că cererea de anulare a contractului de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager încheiat între pârât și autoarea succesiunii, autentificat sub nr.1189/22.05.2007 de BNP Asociați B., este admisibilă, deoarece dreptul la moștenire este garantat atât de Constituție cât și de reglementările C.Civ și a fost încălcat, planează certitudinea existenței prejudiciului în dauna reclamantului, precum și deoarece dreptul reclamantului cu privire la cota legală de moștenire nu poate fi realizat fără readucerea bunului imobil înstrăinat de autoare în timpul vieții, ceea ce presupune desființarea prealabilă a contractului indicat anterior. A menționat reclamantul că, împreună cu pârâtul (fratele său geamăn), în calitate de împuterniciți ai autoarei, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP M. A. sub nr.477/2006, au vândut unui terț, un apartament din proprietatea acesteia, la prețul de 90.000,00 euro, din suma încasată autoarea reținând jumătate, 22.500 euro în numerar, 22.500 euro fiind virați în contul deschis la Banca Transilvania, cealaltă jumătate fiind împărțită între el și pârât. A mai precizat reclamantul că, singura menire a încheierii contractului de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager a fost aceea de a-l lipsi de un drept al său. În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, reclamantul a arătat că, în afara activului menționat în primul capăt de cerere, urmează ca Banca Transilvania să pună la dispoziția instanței în afara numărului și rulajului contului pe perioade distincte, de la deschidere și până la decesul titularului, dacă a avut împuternicit la contul respectiv, să indice eventualele operațiuni de după decesul titularului precum și orice alte conturi care ar mai fi fost eventual deschise pe numele defunctei, în timpul vieții, la această bancă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.669, 841 și art.975 C.Civ.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul fotocopii de pe următoarele acte: certificatul de deces . nr._/18.11.2008, testamentul autentificat sub nr.605/13.03.2006, contractului de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat sub nr.1189/22.05.2007 de BNP Asociați B., declarația autentificată sub nr.259/2009 de BNP Asociați Fiducia, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.477/2006 de BNP M. A., extras de cont din 08.05.2009, eliberat de Banca Transilvania, încheierea BNP Asociați „B.” din 19.05.2009, pronunțată în dosarul nr.10/2009.
Prin Serviciul registratură, pârâtul a depus la dosarul cauzei la data de 21.07.2009 un punct de vedere cu privire la prezenta acțiune, în cuprinsul căruia a solicitat întregirea cererii de chemare în judecată și cu bunurile mobile ale defunctei, ce urmează a fi introduse în masa succesorală. În ceea ce privește împărțirea sumei obținute din vânzarea apartamentului situat în București, . nr.11, ., pârâtul a arătat că din prețul obținut din vânzarea acestui apartament, 90.000 euro, suma de 22.500 euro a fost încasată în numerar, iar suma de 67.500 euro prin virament bancar. Din suma cash de 22.500 s-au repartizat către reclamant, către pârât și către S. A., câte 5.000 euro și 7.500 cheltuieli de vânzare. Suma de 67.500 euro a fost împărțită în 3 părți egale a 22.500 euro pentru fiecare și consemnată în conturi deschise pe numele celor 3 la Banca Transilvania, fiecăruia revenindu-i suma de 27.500 euro la 24.02.2006.
Pârâtul a anexat întâmpinării lista bunurilor mobile din masa succesorală de pe urma defunctei S. A..
Prin Serviciul registratură, pârâtul a depus la dosarul cauzei la data de 01.09.2009 întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Pârâtul a arătat în esență că, contractul de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat sub nr.1189/22.05.2007 de BNP Asociați B. a fost valabil încheiat, reprezentând voința părților, inițiativa perfectării contractului aparținând defunctei S. A.. A arătat totodată pârâtul că și-a respectat obligațiile contractuale, asigurând îngrijire și întreținere defunctei S. A. pe perioada în care aceasta era în viață, bolnavă și nedeplasabilă, cu probleme cardiace și locomotorii. Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare întemeiată pe disp art.975 C.Civ, arătând că domeniul de aplicare al acțiunii pauliene în materie succesorală este limitat; condițiile intentării acțiunii pauliene – revocatorii nu sunt îndeplinite cumulativ, neexistând frauda debitorului în lipsa creanței creditorului, neeaxistând raporturi juridice de această natură între reclamant și întreținuta S. A.; acțiunea pauliana este o acțiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda drepturilor creditorului sau, calitatea de debitor a d-nei S. A. neputând fi pusă în discuție, nimeni nefiind obligat să lase moștenire ceva anume cuiva anume; limitarea dreptului de a dispune peste limitele rezervei succesorale vizează doar liberalitățile încheiate de defunct.
În drept, pârâtul a invocat disp art.115-118 C.Pr.Civ.
La termenul din 09.12.2009 reclamantul a invocat excepția necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr. 8061/09.12.2009, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 5 București,a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S. D. P., domiciliat în București, sector 6, .-4, ., și pe pârâtul S. M. C., domiciliat în București, sector 3, ., ., . Tribunalului București.
Recursul declarat de pârât împotriva sentinței Judecătoriei de declinare a competenței a fost respins prin decizia civilă nr. 1317/2010 a Tribunalului București – Secția a IV-a civilă.
La Tribunalul București – Secția a III-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin rezoluția de primire s-a pus în vedere reclamantului să timbreze acțiunea la valoarea pretențiilor și ulterior să precizeze obiectul acesteia și temeiurile de fapt și de drept.
O primă cerere precizatoare, s-a depus la dosar la data de 20.05.2011 reclamantul restrângându-și obiectul acțiunii la primul capăt de cerere în constatarea nulității absolute a contractului încheiat între defunctă și pârât.
În privința temeiului, a susținut că îl constituie viciul de consimțământ al autoarei și nelegalitatea contractului raportat la dispp. art. 948, 953, 954, 966 C. civ. precum și nelegalitatea determinată de încălcarea Legii nr. 51/1995 și a art. 22 din Statutul profesiei de avocat.
A atașat acte la această cerere.
La data de 25.09.2011, reclamantul a depus la dosar o nouă cerere precizatoare cu privire la temeiul legal al acțiunii în constatarea nulității absolute invocând în drept disp, art. 948 pct. 4, art. 966, art. 968, art. art. 659, art. 669, art. 845 C. civ. și Legea avocaților.
În esență, reclamantul susține prin numeroasele precizări ca și notele de ședință din 17.04.2012, că prin contractul cu uzufruct viager întocmit de autoarea sa i s-a încălcat dreptul al rezerva succesorală, fiind astfel deposedat de întreaga parte din moștenire, ce i se cuvine de drept.
Mai susține reclamantul că în fapt acest contract reprezintă o liberalitate, autoarea neavând nevoie de întreținere, veniturile obținute inclusiv din vânzarea unor bunuri fiind îndestulătoare .
De asemenea prin notele de ședință formulate face referire și la o simulație, dar folosind aceleași argumente referitoare la lipsirea sa de cota de moștenire cuvenită.
Invocă și cauza ilicită pentru aceleași motive.
Referitor la chestiunea încălcării dispozițiilor legii nr. 51/1995, invocă o incompatibilitate a avocatei prin intermediul căreia s-a încheiat acest contract, care a reprezentat părțile însă și în alte situații, respectiv pe reclamant prin intermediul pârâtului, în favoarea căruia reclamantul a întocmit procură judiciară în dosarul de revendicare aflat pe rolul instanțelor de judecată.
Pârâtul a invocat printr-o nouă întâmpinare informitatea cererii de chemare în judecată, față de modul în care a înțeles reclamantul să-și precizeze cererea de chemare în judecată, lipsa calității procesuale active a reclamantului motivat de faptul că reclamantul nu și-a dovedit calitatea de moștenitor al autoarei.
Reclamantul a mai solicitat și chemarea în cauză ca pârâtă a soției pârâtului S. R. L., prin întâmpinarea formulată, aceasta susținând aceleași excepții ca și pârâtul inițial și în plus excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, în ceea ce privește nulitatea relativă a contractului pentru vicierea consimțământului autoarei.
S-au mai depus la dosar concluzii scrise.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârât, respectiv intervenienta forțată S. R. L., Tribunalul a reținut, procedând conform art. 137 C.pr.civ.următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru motive de nulitate relativă, nu-și mai găsește suport, reclamantul precizându-și prin ultima cerere depusă la dosar, obiectul acțiunii, ca fiind nulitatea absolută.
Referitor la calitatea sa procesuală activă în cadrul acțiunii în constatarea nulității absolute, se observă că, deși reclamantul nu a prezentat un certificat de moștenitor, procedura notarială nefiind de altfel, finalizată, acesta este fiul defunctei S. A. la fel ca și pârâtul, interesul personal care-i justifică și calitatea, legitimarea procesuală în prezenta cauză, fiind determinat de intenția de a-și valorifica și proteja dreptul său, este succesor cu vocație generală la moștenirea mamei sale, drept care în opinia sa a fost încălcat prin încheierea contractului contestat.
Pe de altă parte, acțiunea în nulitate absolută este la îndemâna oricărei persoane, care justifică un interes, reclamantul din cauză justificând un interes în promovarea acesteia, așa cum s-a reținut mai sus.
În ceea ce privește informitatea cererii, raportat la precizările formulate, Tribunalul apreciază că aceasta nu reprezintă o excepție veritabilă, pârâtul în susținerea ei referindu-se la numeroasele precizări ale obiectului cauzei, ultima dintre acestea vizând nulitatea absolută, doar argumentele și motivele folosite de reclamant vizând însă mai multe instituții juridice, la care tribunalul va face referire în cadrul analizei pe fondul cauzei.
Referitor la așa-numitele motive și cauze care în opinia reclamantului atrag nulitatea absolută a acestui contract, se rețin următoarele:
Problema rezervei succesorale ce reclamantul pretinde că i s-ar fi încălcat prin încheierea contractului de întreținere, reprezintă un argument în sprijinul eventual al unei acțiuni în reducțiune a pretinsei liberalități ce s-ar fi săvârșit de autoare, în realitate, mascată, deghizată sub forma acestui contract.
Pe de altă parte, nu se dovedește o cauză ilicită, contrară legii.
Condiția cauzei ilicite ca motiv de nulitate absolută, vizează mai ales scopul mediat, ilicitatea scopului mediat determinând ilicitatea scopului imediat.
Faptul că autoarea a înțeles să se încheie în timpul vieții, actul în discuție în favoarea pârâtului, în vreme ce mai avea un fiu, nu dovedește neapărat intenția ilicită de fraudare a intereselor și drepturilor succesorale ale reclamantului, o astfel de dovadă nefiind făcută.
Nici faptul că la vremea întocmirii actului în discuție, avocata ce a mai consiliat, respectiv a acordat asistență juridică părților în diverse alte împrejurări litigioase, a acordat asistență pârâtului, nu reprezintă un motiv de nulitate absolută dintre cele prevăzute și reglementate de lege, pretinsa incompatibilitate a acesteia, neputând fi încadrată ca atare.
De altfel, față de argumentele invocate de reclamant și disp. art. 46 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 nu se poate vorbi nici chiar de o incompatibilitate a avocatei M. C. iar art. 122 din Statutul profesiei de avocat, invocat de acesta nu este incident, invocarea sa neavând legătură cu argumentele privind incompatibilitatea pretinsă.
În raport de toate acestea, Tribunalul apreciază că se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. nr. 825 din 26.04.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, s-au respins excepțiile invocate de pârâtul S. M. C. si intervenienta fortata S. R. L.. A fost respinsă actiunea precizata formulată de reclamantul S. D. P., cu domiciliul în București, sector 6, .-4, ..E. . în contradictoriu cu pârâtul S. M. C. și S. R. L., ca neintemeiata.
Prin apelul declarat împotriva sentinței de fond apelantul – reclamant S. D. P. invocă critici conform următoarelor:
În opinia apelantului – reclamant, contractul a cărui constatare a nulității absolute este solicitată și despre care a aflat întâmplător la câteva luni de la decesul autoarei, reprezintă mijlocul prin care, beneficiarii acelui contract au convins-o pe defunctă, la vârsta de 87 ani, să îl semneze, consecințele acestuia fiind deposedarea apelantului – reclamant de partea cuvenită legal, în calitatea sa de moștenitor de gradul I.
Este evident – se precizează în recurs – că acest contract constituie o simulație nu în sensul reglementat de art.1175 din vechiul cod civil, în vigoare la momentul instrumentării acestuia, însă prin extrapolare, dar, în sens literar se poate constata ce s-a urmărit prin acel contract, ținând cont că apelantul – reclamant nu a comis nici o faptă imputabilă față de mama sa pentru a fi decăzut din drepturile sale de moștenitor rezervatar.
În apărările formulate în acțiune s-au făcut trimiteri la criterii privind nulității relative însă prin aceste apărări a fost vizată starea de fapt la momentul perfectării contractului de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager și ulterior perfectării – atât situația materială dar și asistența acordată autoarei sa după încheierea contractului dat fiind starea sa de boală nu justifica prefectarea acestui contract.
Rezultă că prin hotărârea pronunțată apelantul – reclamant ar fi deposedat de rezerva succesorală în favoarea intimaților – pârâți – soț și soție – în timp ce prin desființarea acesteia și pronunțarea unei soluții juste, intimații ar rămâne cu cota legală cuvenită de drept celuilalt descendent al autoarei, cum este firesc și echitabil.
În esență critica hotărârii de fond constă în aceea că prin contractul de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager sunt încălcate drepturile legale de moștenitor ale apelantului – reclamant.
Cu alte cuvinte, în cauza de față se solicită a se analiza și pronunța, în ce măsură un contract de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager poate avea efectul deposedării prin îndepărtarea unui moștenitor de la masa succesorală, de rezerva sa din masa succesorală, în timp ce, în cazul unei liberalității, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, acele părți prin care autorul dispune prin acte de dispoziție, revin la masa succesorală, dacă acestea au fost făcute peste cotitatea disponibilă.
Dacă se mai au în vedere și alte reglementări prin care sunt ocrotite drepturile cuvenite moștenitorilor în linie directă în caz de uzufruct sau rentă viageră – art.844 și 845 cod civil - se apreciază că apelul declarat este admisibil urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere, întrucât scopul a fost unul singur, acela de a ocoli prevederile legale referitoare la drepturile cuvenite reclamantului în calitatea sa de moștenitor legal de gradul I.
În consecință, se solicită admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței apelate și în rejudecare să se constate nulitatea absolută contractului de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat de BNP B. și Asociații sub nr.1189/22.05.2007.
Asupra apelului, Curtea reține:
Prin acțiunea precizată la 02.05.2011, reclamantul S. D. P. a solicitat anularea contractului de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat sub nr.1189/22.05.2007 pentru vicierea consimțământului autoarei dar și a legalității contractului conform art.948 pct.2 și 4 – condiții de validitate – raportat la art.953, art.954 și art.966 Cod civil precum și de incompatibilitatea prevăzută de art.46 alin.1 din Legea nr. 51/1995, art.122 din Statutul profesiei de avocat.
Ulterior, la 29.09.2011, reclamantul precizează acțiunea sub aspectul temeiului de drept constând în încălcarea prevederilor art. 948 pct.4, art.966 și art.968 raportate la art. 659, art. 669 și art. 845 Cod civil și art.46 alin.1 din Legea nr.51/1995.
Chiar după precizările făcute de către reclamant, petitul acțiunii este confuz între motive care atrag sancțiunea nulității absolute pentru cauză ilicită și celelalte sancțiuni, fiind însă evident că reclamantul urmărește obținerea cotei părți din imobilul ce a aparținut mamei sale.
Cu referire la cauza ilicită a contractului de întreținere, Curtea reține că în speță, nici o dispoziție legală nu interzice operațiunea efectuată de defunctă, ce a încheiat contractul cu celălalt fiu și nora sa, în deplină cunoștință de cauză, rezervându-și dreptul de uzufruct viager, în schimbul întreținerii sale, constând în asigurarea unui trai decent și ulterior, înmormântării conform obiceiului. Nu este incident în cauză art. 845 teza a II-a C.civ, dispoziție legală ce nu instituie obligația solicitării acordului celuilalt moștenitor cu privire la înstrăinare.
În condițiile art. 1169 C. civ reclamantului îi revine obligația de a indica temeiul de drept ce sancționează cu nulitatea absolută, contractul ce are ca obiect în cauză, înstrăinarea către unul dintre copiii a unui imobil, cu rezerva uzufructului viager.
Ori, din acțiunea precizată, nu rezultă această justificare legală care să atragă nulitatea absolută pe temeiul cauzei ilicite ori a fraudării legii.
S-a susținut de către apelantul reclamant pretinsa simulație a contractului de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager, apărare nefondată, deoarece simulația ca instituție de drept material, presupune existența concomitentă între aceleași părți, a două contracte, dintre care unul public prin care se creează aparența juridică ce nu corespunde realității, și un al doilea secret, ce constituie voința reală a părților și prin care se desființează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul simulat.
Incontestabil, simulația nu este aplicabilă speței, în contextul în care, chiar reclamantul vorbește de un singur înscris, cel a cărui nulitate absolută o solicită.
În realitate, toate susținerile din apelul declarat de către reclamant, converg către susținerea în fapt a unei acțiunii în reducțiune a pretinsei liberalități ce s-ar fi săvârșit de către autoarea reclamantului, acțiune prin care se solicită însă anularea contractului de întreținere.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ, apelul a fost respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant S. D. P., domiciliat în București, .-4, ., ., împotriva sentinței civile nr.825/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. M. C. și S. R. L., cu domiciliul ales la SCA Gutoi și M., în București, ..17, ..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. P. A. V.
GREFIER
G. M. V.
Red. A.P.
Tehnored. T.I/MȘ/GC 5 ex
31.01.2013
Jud. fond: Ș. Ț.
| ← Anulare act. Decizia nr. 2337/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 982/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
