Legea 10/2001. Decizia nr. 1200/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1200/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2012 în dosarul nr. 1200/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1200
Ședința publică de la 25 iunie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva deciziei civile nr. 253 A din 12.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. T. și N. E..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001,
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic A. C., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în baza delegației pe care o depune la dosar și intimații-reclamanți N. T. și N. E., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei întâmpinări formulate de intimații-reclamanți N. T. și N. E., la data de 15.06.2012.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice solicită a fi admisă astfel cum a fost formulată, iar, pe fond, în situația în care se va trece peste excepția invocată, consideră că în mod eronat instanța a acordat restituirea prețului la valoarea de circulație.
Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute limitativ de art.50 ind.1 din Legea nr.10/2001, iar referitor la nerespectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, consideră că această condiție nu este îndeplinită întrucât nu există o hotărâre prin care să se statueze că reclamanții din prezenta acțiune ar fi fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză înțelege să critice hotărârea instanței de apel, întrucât în mod eronat a reținut că instituția pe care o reprezintă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, având în vedere că obiecțiunile au fost depuse la dosar la data de 25.02.2011, lăsând la aprecierea instanței soluționarea acestui aspect.
Intimații-reclamanți N. T. și N. E., având pe rând cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 13.07.2010, sub nr._, reclamanții N. T. și N. E. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiul București solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la restituirea prețului de piață al apartamentului situat în București, . Băsești, Corp C, apartament 1, sector 2, stabilit conform standardelor internaționale de evaluarea, în baza prevederilor art.50 alin. 2 ind.1, art.50 alin 3 și art.50 ind 1 alin 1 și 2 din legea nr.10/2001, modificată și completată prin Legea nr.1 din 30.01.2009, publicată în MO nr.63 din 03.02.2009, imobil ce a fost cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, însă a fost revendicat de foștii proprietari, prin sentința civilă nr._/31.10.2000 dată în dosarul nr._/1998, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.1514/17 iunie 2002, data în dosarul nr.4228/2001, pronunțată de către Curtea de Apel București – Sectia a IV-a Civilă.
Prin sentința civilă nr. 3954 pronunțată la data de 10 mai 2011, după respingerea, ca neîntemeiată, a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât a fost admisă acțiunea și a fost obligat MFP la plata sumei de 31.843 euro în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând valoarea de circulație a imobilului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calitătii procesuale pasive că prin sentința civilă nr._/31.10.2000 pronuntata în dosarul nr._/1998, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.1514/17 iunie 2002, din dosarul nr.4228/2001, pronunțată de către Curtea de Apel București – Sectia a IV-a Civilă, a fost admisă acțiunea în revendicarea promovată de către reclamanții B. I. I. și B. A. și obligați reclamanții din prezenta cauză să lase în deplină proprietate și posesie imobilul construcție situat în București, . Băsești, nr.50, Corp C, ., pe care îl ocupau în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.302/2/21.07.1997, cumpărat în baza legii nr.112/1995. Acest contract nu a fost declarat nul, fila 5 dosar, astfel încât prima instanță a reținut ca au fost respectate dispozițiile legale pentru încheierea sa valabila si reclamanții au fost de buna credința la momentul la care au achiziționat acest imobil.
Potrivit art 50 alin 3 din legea 1/2009 se stabilește clar de către legiuitor cine are calitate procesual pasiva in cazul restituirea valorii de circulație a imobilului anume Ministerul Finanțelor Publice.
Pe fond, s-a făcut aplicarea art. 501 alin. 1 din legea 1/2009 potrivit căruia: Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piața al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. S-a avut în vedere valoarea determinată prin raportul de expertiză tehnică judiciară, față de care părțile nu au avut obiecțiuni.
Pârâtul M. ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a formulat, la data de 10.06.2011, apel împotriva acestei sentințe, acesta fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă la data de 16.06.2011, tribunalul constatând că în mod corect a fost promovată calea de atac a apelului la termenul din 12.03.2012.
În motivare, apelantul a arătat că în mod greșit a fost reținută calitatea sa procesual pasivă cu privire la pretenția având ca obiect restituirea prețului actualizat deoarece apelantul nu a fost parte în contract, astfel încât trebuia antrenată răspunderea vânzătoarei Primăria Municipiului București pentru evicțiune, în condițiile art. 1337 C.Civ.
Sub un al doilea aspect, se critică admiterea pretențiilor reclamanților deoarece în condițiile art. 50 ind. 1 din Legea 10/2001 este necesar a fi îndeplinite două condiții: contractele să fi fost încheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995 și acestea să fi fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Se susține că reclamanții au fost de rea-credință deoarece știau sau puteau ști că imobilul este revendicat, neexistând nicio hotărâre care să stabilească buna lor credință. În plus, nu există nici o hotărâre prin care contractul să fi fost desființat.
În final, se susține că imobilul a fost supraevaluat prin expertiza tehnică judiciară și se impune refacerea acestui raport.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă prin decizia civilă nr.253/12.03.2010 a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul – pârât M. FINANȚELOR PUBLICE și prin M. FINANȚELOR PUBLICE – LA DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,în contradictoriu cu intimații – reclamanți N. T. și N. E. împotriva sentinței civile nr.3954/10.05.2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București.
În considerentele deciziei s-a arătat privitor la excepția lipsei calității procesual pasive a apelantului ,că această excepție nu este întemeiată, prima instanță reținând corect atât situația de fapt, cât și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Astfel, potrivit art. 50 alin. 2, 2 ind. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001:
„(2) Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(21) Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
(3) Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (21) se face de către M. Economiei și Finanțelor*) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.”
S-a constatat că dispozițiile legale vorbesc despre desființarea contractelor de vânzare cumpărare atât în situația eludării dispozițiilor Legii 112/1995, cât și în situația respectării acestor dispoziții. Prin urmare, cum anularea contractelor este posibilă numai în situația încălcării dispozițiilor acestei legi, interpretarea ce trebuie dată termenului de „desființare” folosit de aceste dispoziții legale este aceea că se referă la desființarea efectelor contractelor încheiate de chiriași, fie ca urmare a anulării lor (când acestora li se restituie prețul actualizat prevăzut în contract), fie ca urmare a unei acțiuni în revendicare (când li se restituie prețul de piață al imobilului)
Pentru ambele situații dispozițiile alin. 3 stabilesc că despăgubirile se suportă de către M. Economiei și Finanțelor.
Tribunalul a apreciat că întreaga reglementare cuprinsă în Legea nr. 10/2001 instituie o procedură în aplicarea principiului reparării în natură a prejudiciului pentru fapta ilicită a statului constând în preluarea abuzivă a imobilului și la răspunderea sa pentru modalitatea de aplicare a Legii nr. 112/1995.
De asemenea, tribunalul a reținut că potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, “statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin M. Finanțelor, afara de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop”, reglementare reluată, de altfel, de art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că, într-adevăr, subiectul pasiv al prezentului raport juridic este însuși statul, ca subiect de drept ce stă în judecată prin reprezentantul său M. Economiei și Finanțelor. Cu toate acestea, tribunalul a constatat că legea specială (Legea 10/2001) instituie o legitimare procesual pasivă specială, direct în sarcina acestui Minister, neimpunându-se, formal, chemarea în judecată a statului.
Această normă este izvorul legal al unui raport juridic direct între cumpărătorii imobilelor preluate de stat potrivit Legii nr.112/1995 ale căror contracte au fost anulate sau care au pierdut acțiunile în revendicare și minister, ca administrator al fondului extrabugetar în care sumele de bani achitate cu titlul de preț de foștii chiriași au fost virate, legitimarea procesuală fiind stabilită clar de lege.
Susținerea apelantului privind faptul că ar aparține vânzătorului – Primăria Municipiului București calitatea procesuală pasivă în cauză nu este întemeiată, deoarece chiar dacă acesta este terț față de contractul de vânzare, izvorul răspunderii ce face obiectul prezentului litigiu nu îl constituie contractul încheiat de părți, care nu poate nici profita, nici vătăma interesele apelantului, ci însăși dispoziția legală prev. de art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, izvor legal, iar nu contractual.
În ceea ce privește susținerea apelantului privind faptul că raportul de expertiză a supraevaluat prețul de piață al imobilului, Tribunalul a constatat că apelantul nu a formulat obiecțiuni cu privire la raportul tehnic efectuat în fața primei instanțe în termenul prevăzut de art. 212 alin. 2 C.Proc.Civ., astfel încât apelantul este decăzut din dreptul de a contesta concluziile expertizei, critica nemaiputând fi analizată în fața instanței de apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incident art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
O primă critică se referă la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-au invocat prevederile art.1337 Cod civil, art. 1341 cod civil potrivit cărora vânzătorul, în cauză Primăria Municipiului București, răspunde pentru evicțiune,prin fapta unui terț.
Această dispoziție de drept comun nu poate fi înlăturată prin nici o altă dispoziție specială contrară, după cum nici art. 50 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009 nu sunt de natură să determine introducerea în cauză a apelantului.
Tulburarea de drept, prin fapta unui terț, este de natură să angajeze răspunderea contractuală pentru evicțiune totală a vânzătorului, apelantul neavând nici o culpă pentru a-i antrena răspunderea.
Al doilea motiv de recurs privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001.
Contractul de vânzare – cumpărare a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, reaua –credință a reclamanților nu poate fi pusă la îndoială, dat fiind faptul că aceștia știau sau ar fi putut să știe că imobilul este revendicat de fostul proprietar. În cauză, nu există nicio hotărâre prin care să se fi constatat buna credință, și nici nu au depus minime diligențe pentru a afla care este titlul în baza căruia statul a dobândit imobilul.
De asemenea, contractul nu a fost constat nul și nici desființat prin hotărâre judecătorească, nefiind îndeplinită nici cea de-a doua condiție impusă de lege.
Se mai susține că decizia tribunalului este nelegală deoarece a reținut greșit că nu s-au formulat obiecțiuni de către recurent, în termenul prevăzut de art. 212 Cod procedură civilă, fiind astfel decăzut din dreptul de a mai contesta concluziile expertizei.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Motivul de recurs privind excepția lipsei calității procesuale pasive în raportul juridic dedus judecății, în considerarea răspunderii pentru evicțiune, Curtea îl apreciază ca nefondat, întrucât, prin dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001, reluate și extinse în dispozițiile Legii nr. 1/2009, se prevede în mod expres că plata sumelor, reprezentând prețul reactualizat, plătit de către chiriași ale căror contracte de vânzare – cumpărare, încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr.112/1995, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, astfel încât legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice rezultă ope legis (in virtutea legii) și această normă specială derogă de la normele generale ale Codului civil privind efectele nulității si restituirea prestațiilor de către vânzătorul care se presupune ca ar fi încasat prețul.
Susținerea potrivit căreia dispozițiile de drept comun, reprezentate de art. 1337 și 1341 Cod civil, nu pot fi înlăturate prin legea specială, sunt fără susținere legală. Inaplicabilitatea dreptului comun rezultă dintr-un principiu fundamental de drept, și anume „Specialia generalibus derogant" ("Legile speciale derogă de la cele generale"). Conform acestui principiu, în situația în care legea generală și cea specială vin în concurs, adică sunt incidente pentru rezolvarea unui raport juridic conflictual, se aplică legea specială, fiind înlăturat de la aplicare dreptul comun.
De altfel, recurentul nu prezintă argumente legale în susținerea opiniei sale, astfel încât să și fundamenteze alegațiunile sale.
Dispozițiile art.50 și art.501 din Legea nr.10/2001 nu reglementează în mod expres situația în care chiriașii cumpărători în baza Legii nr.112/1995 pierd dreptul de proprietate, ca urmare a admiterii unei acțiuni în revendicare inițiată de fostul proprietar al imobilului.
În această situație, practica judecătorească a considerat că și acestor cazuri din urmă le sunt aplicabile dispozițiile susmenționate, întrucât, pe de o parte, prețul achitat de chiriașii cumpărători a ajuns într-un fond special constituit la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, conform Legii nr.112/1995, vânzătorul, semnatar al actului de vânzare-cumpărare, Primăria Municipiului București neîncasând efectiv nici o sumă de bani.
Un alt argument în sprijinul acestei opinii este și acela că prin modalitatea desființării contractelor ori a pierderii procesului în cadrul acțiunii în revendicare, chiriașii cumpărători pierd bunul în totalitate, fiind evinși total.
Pe de altă parte, dispozițiile legii sunt contradictorii, întrucât și în ipoteza prevăzut de art.50 și art. 501, chiriașul cumpărător pierde bunul, fie prin desființarea contratului, fie urmare admiterii acțiunii în revendicare, deși contractul a fost încheiat cu respectarea legii.
Față de această incoerență legislativă, Curtea va avea în vedere principiul potrivit căruia, o normă legală trebuie interpretată în sensul aplicării ei, precum și dispozițiile art.3 Cod civil, art.129 Cod de procedură civilă, potrivit cărora judecătorului îi este interzis să refuze o judecată pe motiv că legea nu prevede sau este neclară.
De asemenea, Curtea are în vedere și art.6 din C.E.D.O., în conformitate cu care este necesar să se asigure tuturor părților un proces echitabil.
Curtea reține că prin sentința civilă nr._/31.10.2000 a Judecătoriei sectorului 2 București a fost admisă în parte acțiunea reclamantei B. M. C. împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului București, Romconfort SA și N. T. și E., a obligat pârâții N. să lase în proprietate și posesie imobilul – construcție – corp C, din București, . nr. 50, sectorul 2 și a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.302/2/21.01.1997, ca neîntemeiat.
Această sentință a devenit irevocabilă prin respingerea apelurilor, ca nefondate prin decizia civilă nr.1194/2001 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă și prin decizia civilă nr.1514/17.06.2001 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă, prin care s-au respins recursurile.
În cuprinsul considerentelor deciziei pronunțate în recurs, s-a reținut că înstrăinarea s-a făcut înainte de pronunțarea hotărârii de retrocedare, iar petenta nu a făcut dovada că ar fi înștiințat părțile contractante de existența pe rolul instanțelor a unei acțiuni de revendicare.
Prin urmare, reclamanții au pierdut proprietatea imobilului în acțiunea în revendicare, instanțele reținând că nu există motive de nulitate a contractului de vânzare – cumpărare, prezumția bunei credințe a cumpărătorilor și a vânzătorului, nefiind răsturnată.
Aceste aspecte de drept, dezlegate în mod irevocabil, printr-o hotărâre ce se bucură de o prezumție de validitate,urmând a se constata că, intimații reclamanți au pierdut bunul urmare a comparării titlurilor în acțiunea în revendicare, în cauză ne mai putându-se rediscuta nici buna –credință și nici validitatea contractului de vânzare – cumpărare, fiind întrunite cerințele art.501 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește criticile asupra concluziilor raportului de expertiză, se constată că expertul a depus lucrarea în cauză la primă instanță, la data de 20.01.2011, recurentul formulând obiecțiuni scrise la data de 25.02.2011(filele 56-57 d.f.) .
La data de 8.03.2011, în ședință publică s-au discutat și încuviințat obiecțiunile formulate de părți, instanța solicitând expertului să răspundă la acestea.
Expertul desemnat în cauză, a depus la data de 2.05.2011 raportul de expertiză tehnică – supliment, răspunzând astfel obiecțiunilor formulate de reclamanți și pârât, în mod separat, astfel cum rezultă din fila 77 a dosarului de fond.
La termenul imediat următor celui la care s-a depus răspunsul la obiecțiuni, recurentul nu s-a prezentat și nici nu a formulat o nouă cerere motivată de expertizare a imobilului, conform art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin urmare, considerentele tribunalului deși se referă la lipsa obiecțiunilor, în drept menționează dispozițiile art.212 alin. 2 Cod procedură civilă, referindu-se, în fapt la solicitarea motivată a unei expertize contare, ceea ce reflectă situația corectă din dosar. În aceste condiții, simpla eroare materială, nu produce nici o vătămare recurentei, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct. 9 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva deciziei civile nr. 253 A din 12.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. T. și N. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.DAB/B.I
2 ex/18.07.2012
T.B.-Secția a III-a – A.E.P.
- M.P.
Jud.Sector 5 – C.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 269/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
