Legea 10/2001. Decizia nr. 269/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2012 în dosarul nr. 269/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 269-A
Ședința publică din 25.06.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE F. P.
JUDECĂTOR C. M. T.
GREFIER RĂDIȚA I.
************
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul intimat M. București prin P. G., împotriva sentinței civile nr. 1746 din 22.11.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2008, în contradictoriu cu intimatul P. G. al Municipiului București și cu intimata contestatoare N. V..
Cauza are ca obiect – acțiune formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 11.06.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2012 și la 25.06.2012, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 01.08.2008, sub nr._/3/2008, contestatoarea N. V. a chemat în judecată pe intimații M. București prin Primar G. și P. G. al Municipiului București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea intimaților la plata de despăgubiri în bani pentru apartamentele situate în București, ., nr.2, sector 1, precum și, în principal, la compensarea cu alte bunuri, respectiv cu imobilul teren amplasat în vecinătatea terenului revendicat, situat în București, ., nr.2, sector 1, reprezentând diferența între terenul deținut de contestatoare (2.595 mp) și cel preluat de statul român și restituit în natură (1.867 mp) prin Dispoziția Primarului G. al Municipiului București nr.1527/18.09.2003. În subsidiar, contestatoarea a solicitat ca în cazul în care compensarea nu este posibilă, să i se acorde despăgubiri bănești și pentru acest teren.
În motivare, contestatoarea a arătat că notificarea înregistrată sub nr._/2001 privind restituirea în natură a imobilului situat în București, ., nr. 2, sector 1, constând din construcție și suprafața de 2020 m.p. teren, a fost soluționată în parte prin Dispoziția nr.1527/18.09.2003 a Primarului G. al Municipiului București. Prin aceasta s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1867 m.p. teren și stabilirea de măsuri reparatorii pentru apartamentele vândute către chiriași în baza Legii nr. 112/1995.
S-a mai arătat că, în considerentele acestei dispoziții, s-a constatat calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită, existența și întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului, precum și îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea de măsuri reparatorii. Cu toate acestea, cererea pentru diferența de teren pretins nu a fost soluționată, iar despăgubirile nu i-au fost achitate nici până în prezent.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 26 alin. 3 raportat la art. 25 alin. 1 și la art. 21 alin. 1, art. 1 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a solicitat probele cu înscrisuri și expertiză specialitatea topografie, probe încuviințate de tribunal.
În cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus la dosar, în copie: Dispoziția nr. 1527/18.09.2003 a Primarului G. al Municipiului București, plan de amplasament, contracte de vânzare-cumpărare, certificate de moștenitor.
Raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expertul C. V. T. a fost depus la filele 180-190 din dosar.
Intimata Primăria Municipiului București a depus, în copie, dosarul administrativ, respectiv actele care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 1527/2003 (filele 58-144).
La termenul de judecată din 14.04.2009, intimații au invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 549/14.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanta nu a uzat de calea contestației prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 împotriva Dispoziției nr. 1527/2003 a Primarului G. al Municipiului București, așa încât măsurile menționate în dispoziție au devenit irevocabile, iar reclamanta nu mai poate face o nouă cerere cu același obiect cu cel al notificării inițiale.
Sentința a fost atacată cu apel de către reclamantă, care a arătat că în mod greșit s-a reținut incidența în cauză a excepției inadmisibilității acțiunii, câtă vreme P. G. s-a obligat să depună diligențele aferente acordării de despăgubiri pentru apartamentele vândute către chiriași în baza Legii nr. 112/1995 și pentru terenul nerestituit, dar nu și-a îndeplinit această obligație, iar între timp, modalitatea de reparație prin echivalent a suferit modificări prin Legea nr. 247/2005.
În plus, în condițiile lipsei acordării de despăgubiri și a oricărui răspuns la solicitarea de punere în aplicare a dispoziției, s-a arătat că, prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantei, accesul său la justiție este afectat în sensul art. 6 din CEDO.
Prin decizia civilă nr. 310A/30.04.2010, Curtea de Apel București a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că instanța nu a fost investită cu o contestație întemeiată pe prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. Astfel, s-a constatat că, prin Dispoziția nr. 1527/18.09.2003, P. Municipiului București s-a obligat să stabilească măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995 și i-a restituit reclamantei o parte din terenul pretins, respectiv suprafața de 1867 m.p. din totalul de 2020 m.p. S-a mai reținut că reclamanta pretinde că nici până în prezent, emitentul dispoziției nu și-a îndeplinit obligația de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru apartamentele vândute și nu i-a soluționat notificarea pentru diferența de teren nerestituit, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens. S-a constatat că reclamanta nu a putut beneficia de recunoașterea dreptului său nici până în prezent.
Curtea a mai arătat că, din moment ce prin Dispoziția nr.1527/18.09.2003 se face mențiunea că se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995, ca urmare a recunoașterii calității de persoană îndreptățită și a dreptului la măsuri reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în București, ., nr. 2, sector 1, reclamanta este titulara unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 29.07.2010, sub nr._/3/2008.
Prin încheierea de la termenul din 08.11.2010, tribunalul a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu expertiză evaluatorie, solicitată de apărătorul contestatoarei, având ca obiectiv stabilirea valorii de piață a apartamentelor vândute în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin sentința civilă nr.1746/22.11.2010, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea N. V., în contradictoriu cu intimații M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București, a obligat intimații să emită în favoarea contestatoarei dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr.247/2005, pentru apartamentele situate în imobilul din București, ., nr.2, sector 1, vândute în baza Legii nr.112/1995, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr.2553/_/16.01.1997, nr.2551/_ din 16.01.1997, nr.2550/_ din 24.12.1996 și nr.2552/_ din 16.01.1997, a obligat intimații să emită în favoarea contestatoarei dispoziție motivată de acordare în natură, prin compensare, a terenului în suprafață de 728 m.p., situat în vecinătatea suprafeței de 1867 m.p. teren situat în București, . nr.2, sector 1, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie, întocmit de expertul tehnic judiciar C. V. T. și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Analizând materialul probator administrat, tribunalul a reținut următoarele:
Prin prezenta cerere, contestatoarea N. V. a solicitat acordarea despăgubirilor bănești pentru apartamentele din imobilul situat în București, ., nr. 2, sector 1, care au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, precum și soluționarea în întregime a notificării nr.1183/22.03.2001, înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr.2956/26.03.2001 (fila 72 dosar nr._/3/2008 inițial) cu privire la diferența dintre terenul deținut de contestatoare (2.595 mp) și cel preluat de statul român și restituit în natură (1.867 mp) prin Dispoziția Primarului G. al Municipiului București nr. 1527/18.09.2003.
Examinând înscrisurile depuse la dosar în copie de contestatoare, se reține că imobilul din București, ., nr. 2 a fost dobândit de N. E. și N. V. prin cumpărare de la soții M. N. și S., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2706/22.01.1946 de Tribunalul I. Secția notariat (filele 27-28 dosar inițial nr._/3/2008). În contract se menționează suprafața terenului ca fiind de „circa 2000 mp”.
Titlul de proprietate al vânzătorilor este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ și transcris sub nr._/1929 la Tribunalul I. Secția Notariat (lotul I), actul de vânzare autentificat de Tribunalul I. Secția Notariat sub nr. 2392/1933 și transcris sub nr.1127/1933 – lotul K și actul de tranzacție autentificat de Tribunalul I. Secția Notariat sub nr._/1933 și transcris sub nr. 8322/1933 (loturile I, J, K), din care rezultă că suprafața totală de teren deținută de N. M. este de 2594 mp (fila 116 dosar nr._/3/2008 inițial).
Conform adresei nr. CD/103/15.01.2001 emisă de Primăria Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar (filele 46 și 122 dosar nr._/3/2008 inițial), imobilul situat în București, ., nr. 2, sector 1 a trecut în proprietatea statului, fiind preluat de la N. E. și N. V. în baza Decretului nr. 223/1974 și a Deciziei nr. 2257/28.12.1977. Așadar, tribunalul reține că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001.
Astfel cum rezultă din certificatele de calitate de moștenitor depuse în copie la filele 25-26 din dosarul nr._/3/208, reclamanta N. V. este unica moștenitoare a defuncților săi părinți, N. E. și G. M. N..
Potrivit adresei nr. CD/103/15.01.2001 emisă de Primăria Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar (filele 46 și 122 dosar nr._/3/2008 inițial) 4 apartamente din imobilul situat în București, ., nr. 2, sector 1 au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2553/_/16.01.1997, nr. 2551/_/16.01.1997, nr. 2550/_/24.12.1996 și nr. 2552/_/ 16.01.1997 (filele 123-126).
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de acordare prin compensare a suprafeței de teren libere de 728 mp, teren intravilan situat în vecinătatea imobilului situat în București, . nr. 2, sector 1, se constată că aceasta este întemeiată, întrucât suprafața totală de teren deținută în proprietate de contestatoare, potrivit actelor de vânzare-cumpărare și tranzacție mai-sus menționate, este de 2.594 m.p., iar prin Dispoziția nr. 1527/18.09.2003 a Primarului G. al Municipiului București s-a restituit în natură numai suprafața de 1.867 mp. Cu toate că s-a precizat în dispoziție faptul că suprafața totală ar fi de 2020 mp, se constată că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 2594 mp, conform înscrisului existent la fila 116 din dosarul nr._/3/2008 inițial. Așadar, reclamanta este îndreptățită la stabilirea măsurilor reparatorii pentru diferența de teren de 728 mp, nerestituită reclamantei prin Dispoziția nr. 1527/2003, atât timp cât, prin notificarea înregistrată sub nr. 2956/2001, reclamanta a solicitat restituirea întregului imobil ce a aparținut autorilor săi (fila 72).
În acest sens, s-a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, care prevăd că „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului, sau după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul de prevăzut de art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de către persoana îndreptățită”.
De asemenea, conform prevederilor art. 1 pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, „măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1, alin. 2 din lege, permite unității deținătoare, obligată la restituire, să ofere persoanei îndreptățite prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens, unitatea deținătoare poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri: terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile aflate în circuitul civil, care sunt proprietatea acesteia...”.
S-a reținut, totodată, faptul că terenul în suprafață de 728 mp, solicitat de reclamantă să-i fie acordat în compensare, a fost identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie, întocmit de expertul tehnic judiciar C. V. T. (filele 180-190 dosar nr._/3/2008), prin care s-a arătat că terenul este situat în vecinătatea suprafeței restituite de 1867 mp, este liber și poate fi acordat în compensare, nefiind afectat nici de servituți legale sau de lucrări de utilitate publică (filele 181-182). Astfel, Tribunalul a constatat că terenul în suprafață de 728 mp, solicitat de reclamantă în compensare, situat în vecinătatea imobilului restituit acesteia, este deținut de Primăria Municipiului București, fiind disponibil pentru a putea fi acordat în compensare.
Cu privire la cele 4 apartamente și suprafețele de teren aferente acestora, vândute în baza Legii nr. 112/1995, neputând fi restituite în natură reclamantei, potrivit art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 modificată, urmează ca intimații să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale.
A fost apreciată de către tribunal neîntemeiată solicitarea reclamantei privind stabilirea valorii despăgubirilor și acordarea acestora, întrucât regimul stabilirii și plății despăgubirilor este reglementat de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și presupune adoptarea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a unei decizii privind acordarea de titluri de despăgubire, atribuțiile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților fiind, de asemenea, prevăzute de acest act normativ. Prin urmare, intimații nu vor fi obligați la stabilirea valorii despăgubirilor și acordarea acestora, ci numai la emiterea în favoarea contestatoarei a unei dispoziții motivate cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr.247/2005.
Pentru aceste considerente, acțiunea a fost admisă în parte, iar intimații au fost obligați să emită în favoarea contestatoarei dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru apartamentele situate în imobilul din București, ., nr. 2, sector 1, vândute în baza Legii nr. 112/1995, precum și să emită în favoarea contestatoarei dispoziție motivată de acordare în natură, prin compensare, a terenului în suprafață de 728 m.p., situat în vecinătatea suprafeței de 1867 m.p. teren situat în București, . nr. 2, sector 1, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie, întocmit de expertul tehnic judiciar C. V. T..
Conform art.274 alin.1 Cod de procedură civilă și făcând aplicarea principiului disponibilității, Tribunalul a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel M. București prin P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată instituția Primăria Municipiului București să acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în litigiu în condițiile Legii nr.247/2005, precum și la emiterea unei dispoziții de acordare în natură, prin compensare a terenului în suprafață de 728 m.p. situat în vecinătatea terenului în suprafață de 1867 m.p., situat în București, . nr.2, sector 1, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză – pentru următoarele argumente:
Potrivit art.22 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, actele doveditoare privind dreptul de proprietate, calitatea de moștenitor etc., pot fi depuse până la data soluționării notificării, astfel că termenul de soluționare prevăzut de art.23 alin.1 și 2 din lege de 60 de zile curge numai de la depunerea acestor acte.
În speță, Primăria Municipiului București trebuia obligat doar la emiterea unei dispoziții de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, întrucât potrivit notei emise de P. G., rezultă că instituția nu dispune momentan de bunuri și/sau servicii care pot fi acordate în compensare.
Iar potrivit prevederilor art.1 pct.1 alin.5 din O.U.G. nr.209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, primarii … pot acorda în compensare … (sublin.red.).
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În sprijinul apelului formulat, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri care să clarifice situația juridică a terenului acordat de prima instanță în compensare, în suprafață de 728 m.p. – probă încuviințată.
Totodată, Curtea, din oficiu, potrivit art.129 Cod de procedură civilă, pentru verificarea criticilor din apelul declarat ce vizează greșita acordare în compensare a suprafeței de 728 m.p. în beneficiul reclamantei, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică în cauză, „situat în vecinătatea suprafeței de 1867 m.p. din București, ..2, sector 1” – a dispus o suplimentare a expertizei tehnice efectuate de expertul C. V. T., pentru ca terenul de 728 m.p. susmenționat să fie identificat prin elemente certe, concrete, respectiv adresa exactă, numărul poștal și a dispus efectuarea de adrese către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară București, Direcțiile de Urbanism, Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului București, Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991 – inclusiv prin atașarea unei copii a expertizei tehnice cu schița anexă – pentru a se comunica istoricul de rol poștal, formularea de notificări de retrocedare și reconstituire, eventualii deținători actuali evidențiați în Cartea Funciară.
Din relațiile obținute la dosar, s-a constatat că nu sunt cereri/notificări de restituire, respectiv de retrocedare pentru terenul în suprafață de 728 mp, astfel cum a fost identificat de către expertul tehnic.
În completarea expertizei tehnice efectuată de expertul în specialitatea topografie T. C. s-au prezentat exact coordonatele terenului de 728 mp cu laturile exacte – situat în vecinătatea terenului retrocedat de 1.867 mp din București, . nr.2 (număr poștal atribuit ulterior: . D), sector 1, cu precizarea că terenul este liber de construcții terane și subterane, este acoperit de buruieni și gunoaie și nu este solicitat spre retrocedare conform Legii nr.10/2001, consultând site-ul Primăriei Municipiului București – anexând și schițele de amplasament și imagini foto (filele 29 – 34 dosar fond).
Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu a comunicat faptul că terenul retrocedat reclamantei, în suprafață de 1.867,14 mp ce face obiectul Dispoziției de Primar nr.1527/18.09.2003 și Procesul – verbal nr._/22.01.2004 va purta provizoriu nr.2 D pe ., București.
Primăria Municipiului București – Direcția de Patrimoniu (fila 47( și Primăria Municipiului București – Direcția Juridic (filele 55 – 60) au comunicat la dosar, faptul că raportul de expertiză tehnică nu identifică terenul de 728 mp printr-o adresă poștală actuală și distinctă, există modificări efectuate pentru ., ., etc. pentru care nu se poate stabili dacă nu corespund, dat fiind istoricul de arteră în timp, și suprafeței de 728 mp – identificarea urmând a se efectua în fiecare dosar în parte -, iar potrivit raportului de expertiză comunicat, suprafața de 728 mp reprezintă „o secțiune din imobilul ce a fost înscris în Cartea Funciară din anul 1940 pe adresa poștală – . nr.4, cu Procesul – verbal nr._, fostă proprietatea ing.M. B., denumită „Vila Albă”, care a fost expropriată în conformitate cu Decizia nr.3970/13.04.1948 emisă de Primăria Municipiului București – în scopul realizării zonei verzi prevăzută în Planul de Sistematizare din jurul Gării Băneasa (sublin.red.).
Primăria Municipiului București – Direcția Juridic a și comunicat înscrisuri privind dosarele de notificare pentru imobilele din zona Băneasa, cu diferite denumiri: ., Pădurea Băneasa, . stadiul soluționării acestora (filele 60 – 223 dosar apel).
În raport de aceste relații depuse la dosar, s-a solicitat aceleiași instituții din cadrul Primăriei Municipiului București - Direcția de Patrimoniu, să comunice la dosar, dacă există identitate între terenul menționat în . și terenul identificat în cauză (de 728 mp) din . nr.4.
Expertul tehnic T. C. a comunicat într-o completare (extrajudiciară) la expertiză, la diligența intimatei – reclamante, că nu există identitate între cele două adrese, între acestea existând o distanță de circa 1.050 m, . stradă paralelă cu actualul Bulevard Aerogării – astfel cum este reprezentat în clar și pe schița anexă (filele 227 – 233 dosar apel).
Consiliul G. al Municipiului București – Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București a comunicat instanței de apel (fila 246) că terenul de 728 mp identificat de expertul tehnic, nu se află în administrarea acestei instituții.
Primăria Municipiului București - Direcția de Patrimoniu – într-o adresă completă comunicată sub nr._/3705/10.04.2012 la dosar (filele 259 – 261) a arătat că în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că între terenul situat în . și . nr.4 nu există identitate, că terenul în speță expropriat (fostă „Vila Albă” proprietatea ing.M. B. în 1948, a fost ulterior inclus în evidențele cadastrale din 1986, cu adresa poștală din ., sector 1 (teren de 3.120 mp) proprietate de stat, categoria de folosință „parcuri” cu posesor de parcelă – Administrația Domeniului Public Sector 1.
Privitor la dosarele de notificare în baza Legii nr.10/2001 s-a prezentat situația exactă a notificărilor pentru imobilele din .-4, nr.2, nr.6, nr.8, . că terenul de 728 mp în cauză este distinct de dosarele de notificare nr._,_ și 8409 și nu se suprapune cu imobilele din aceste dosare, pentru care s-au formulat notificări (sublin.red.).
Curtea a dispus, de asemenea, o completare a expertizei tehnice efectuată de același expert tehnic T. C., pentru a veni cu precizări, în sensul care este afectațiunea prezentă a terenului de 728 mp raportat la clădirile din zonă, dacă deservește funcționalitatea acestora ori a comunității din zonă, cu titlu de zonă verde, zonă de siguranță a clădirilor, trotuare, alei (raportat la art.10 din Legea nr.10/2001), respectiv să se arate raportul acestei suprafețe de teren cu cea efectiv retrocedată în natură, reclamantei – aspect ce nu rezultă clar din expertiza în cauză și schițele anexă.
În noua completare a expertizei tehnice dispusă în cauză, expertul tehnic a comunicat că terenul de 728 mp nu deservește clădirea din zonă (ce a făcut obiectul vânzării – cumpărării către chiriași conform Legii nr.112/1995, cu terenul aferent spațiilor locative – nota red.), nu asigură funcționalitatea acesteia și nici nu servește comunicării – nu reprezintă alee, trotuar, zonă verde – ci doar teren viran neglijat, fiind retras față de poziționarea planimetrică a „Vilei Albe” fosta proprietate N. V. și aflat în continuarea și completarea terenului de 1.867 mp restituit în natură, reclamantei prin Dispoziția Primăriei Municipiului București, cu asigurarea servituții de trecere a locatarilor clădirii – fiind reprezentat în clar și pe schițele anexă și oglindit și în planșele foto anexate (imaginând copaci și lăstăriș, vegetație spontană, liane – teren neamenajat (filele 290 – 303 dosar apel) (sublini.red.).
Analizând apelul formulat de M. București, în raport de criticile depuse în scris la dosar și amplul probatoriu administrat, inclusiv în faza de judecată a apelului – susmenționat – Curtea constată că el nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicată, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent.
Iar măsurile reparatorii în echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri oferite în echivalent de unitatea deținătoare ori despăgubiri în condițiile legii speciale.
Situația concretă a speței corespunde textului de lege sus-menționat, în sensul că – astfel cum rezultă din completările la raportul de expertiză tehnică efectuate de expertul tehnic în cauză – T. C. – parțial s-a restituit în natură terenul în suprafață de 1.867 mp, astfel cum este reprezentat clar în schițele ultimei completări de expertiză, reclamantei, astfel că pentru restul imobilului, imposibil a fi restituit în natură (făcând obiectul Legii nr.112/1995 – vânzări – cumpărări de spații de locuit cu terenul aferent) – reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent – prima instanță – constatând că s-a impus și reparația prin acordarea unui teren în compensare de 728 mp, astfel cum a fost el identificat în suplimentele de expertiză tehnică efectuate în apel, de către același expert tehnic.
Din probele administrate în cauză, amplu prezentate mai sus, a rezultat că terenul este unul neamenajat ca și zonă verde, pe care cresc spontan copaci, vegetații la întâmplare, liane, etc., acesta aflându-se într-o completare firească a terenului deja restituit în natură prin Dispoziția Primăriei Municipiului București, în suprafață de 1.867 mp din . nr.2 (fiindu-i atribuit ulterior un număr poștal provizoriu – . D).
Astfel cum a precizat expertul tehnic, terenul identificat în suprafață de 728 mp aflat în continuarea celui retrocedat de 1.867 mp în natură reclamantei, nu este afectat construcțiilor terane și subterane, aleilor, trotuarului, nu asigură funcționalitatea clădirii (Vila Albă) nici accesului comunității în zonă, fiind practic situat în spatele vilei și în lateral – astfel că el poate face obiectul acordării lui în compensare – astfel cum a reținut în mod legal și temeinic prima instanță.
Curtea a constatat totodată că acest teren de 728 mp ce ținea de . este distinct de terenurile (imobilele) ce fac obiectul unor dosare de notificare în baza Legii nr.10/2001, fără a se suprapune cu acestea – din .-8 – aspect precizat de Direcția de Patrimoniu și Juridic din cadrul Primăriei Municipiului București, dar și de expertul tehnic în completările efectuate la expertiza topografică administrată în cauză.
Relațiile obținute în cauză au stabilit că terenul nu a făcut obiectul nici al legilor de reconstituire – Legea nr.18/1991 și Legea nr.247/2005.
Situația juridică a terenului de 728 mp clarificat pe deplin în probatoriul administrat în faza de judecată a apelului, conturează, dimpotrivă, contrar susținerilor apelantului M. București, că acest teren apare ca fiind „disponibil” în sensul Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 (art.10.3), spre a fi propus spre compensare, pentru bunul preluat la stat în perioada regimului comunist – în sensul art.10 din Legea nr.10/2001, republicată.
Critica astfel din apelul pârâtului, în sensul că în mod greșit s-ar fi admis contestația reclamantei la fond, cu consecința admiterii cererii de acordare în compensare, pentru partea de bun ce nu a putut fi restituit în natură, a suprafeței de 728 mp aflat în continuarea și în completarea terenului restituit efectiv, în natură, astfel cum a fost el identificat în expertiza efectuată de expertul tehnic T. C. – la fond și completat în apel – nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, potrivit art.296 Cod de procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – intimat M. BUCUREȘTI prin P. G., cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291 – 293, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1746/22.11.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – București, Splaiul Independenței nr.291 – 293, sector 6 și intimata – contestatoare N. V., cu domiciliul ales în București, ..12, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.06.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehdact.R.L.
5 ex./10.07.2012
TB-S.4 – R.N.
| ← Cereri. Decizia nr. 401/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1200/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
