Legea 10/2001. Decizia nr. 1404/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1404/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1404/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1404
Ședința publică de la 25.09.2013
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - I. A. H. P.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă TRÂNCIOVEANU A., împotriva sentinței civile nr.1219 din 16.05.2013, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă, în dosarul nr._ 212, în contradictoriu cu intimatul – pârât ORAȘUL POPEȘTI – LEORDENI PRIN PRIMAR.
P. are ca obiect acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat U. I., în calitate de reprezentant al recurentei – reclamante TRÂNCIOVEANU A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/17.06.2013, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimatul – pârât ORAȘUL POPEȘTI – LEORDENI PRIN PRIMAR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentei-reclamantei, având cuvântul, declară că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul, consideră că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică în ceea ce privește respingerea cererii de suspendare a judecării prezentei cauzei, cât și sub aspectul fondului pentru motivele prevăzute de art.304 pct.9 și 6 din codul de procedură civilă și art.3041 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, apreciază că acesta este incident în cauză atât în ceea ce privește respingerea cererii de suspendare a judecării prezentei cauzei, cât și sub aspectul fondului.
În ceea ce privește respingerea cererii de suspendare consideră că instanța de fond a aplicat greșit textul de lege invocat, respectiv a dispozițiilor art.244 al.1 pct.1 din Codul de procedură civilă. În fundamentarea acestei soluții instanța a motivat că cererea aflată pe rolul Judecătoriei Cornetu ar fi întemeiată tot pe dispozițiile Legii nr.10/2001 și că în acea cerere au solicitat analizarea calității de persoană îndreptățită a reclamantei. Ori, urmează a se constata că acea cerere de chemare în judecată pe care a și anexat-o alături de alte înscrisuri la cererea de suspendare este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun și are ca obiect obligarea pârâtului Oraș Popești – Leordeni să desființeze lucrările executate în mod ilegal pe terenul cu privire la care a solicitat să fie restituit în natură.
De asemenea, urmează a se constata faptul că în prezenta cauză prin care au solicitat obligarea pârâtului să restituie în natură terenul individualizat în petitul acțiunii depinde în totalitate de soluția dată în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Cornetu, prin care au solicitat obligarea aceluiași pârât să desființeze construcțiile care au fost executate ilegal.
Mai mult, instanța trebuia să analizeze toate circumstanțele concrete ale cauzei și să aibă în vedere strânsa legătură între cele două pricini. Având în vedere că judecata trebuie realizată cu respectarea drepturilor procesuale ale tuturor părților implicate și a normelor legale incidente, este evident că interesul reclamantei-recurente este de a obține restituirea în natură a terenului respectiv. Acest interes trebuia protejat și prin admiterea cererii de suspendare, întrucât s-a ajuns în situația în care tot reclamanta este cea care a fost sancționată și de această situație profită pârâtul, care timp de 9 ani nu numai că nu a soluționat notificarea formulată cu privire la un teren care nu era afectat de nici un fel de utilitate publică.
Având în vedere aceste considerente solicită să se constate că în mod greșit a procedat instanța de fond atunci când a considerat că cererea de suspendare nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei, solicită să se constate că hotărârea instanței nu este motivată în drept, având în vedere că invocă ca temei de drept al soluției date dispozițiile art.20 al.2 din Legea nr.112/1995, text de lege care nu este incident în cauză, având în vedere că ne aflăm într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
Totodată, instanța de fond a încălcat și dispozițiile art.129 al.6 din Codul de procedură civilă modificând obiectul petitului acțiunii.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 din Codul de procedură civilă, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut încălcând principiul disponibilității în procesul civil. Instanța a fost investită cu un capăt de cerere prin care a solicitat să fie obligat pârâtul să restituie în natură terenul respectiv. Nu a avut capăt de cerere subsidiar prin care să solicite obligarea pârâtului la restituirea prin echivalent a terenului prin acordarea de despăgubiri.
Arată că instanța prin admiterea în parte a acțiunii și acordarea despăgubirilor prin echivalent a încălcat principiul disponibilității care guvernează procesul civil, inclusiv dispozițiile art.129 al.6 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanța urmează să se pronunțe numai în limitele investirii cu privire la obiectul dedus judecății.
În ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art.3041 din Codul de procedură civilă apreciază că instanța de fond nu a stabilit în mod corect situația juridică a imobilului ce face obiectul notificării.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză care concluzionează că terenul este afectat de utilități publice și nu poate fi restituit în natură, însă în același dosar există un extras din raportul de expertiză efectuat la cererea pârâtului, care concluzionează că o suprafață de 233 mp din teren poate fi restituită în natură. Mențiunea existentă în concluziile raportului de expertiză, în sensul că terenul nu poate fi restituit în natură, întrucât este afectat de utilități publice, nu constituie o probă suficientă pentru a conduce la concluzia că acesta nu poate fi restituit în natură, întrucât dovada că terenul respectiv este afectat de utilități publice trebuia făcută prin prezentarea documentației de urbanism și amenajarea teritoriului, ori astfel de dovadă nu s-a făcut de către pârât.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, constatând că cererea de suspendarea judecării cauzei este întemeiată, cu consecința admiterii acesteia și trimiterii cauzei la aceeași instanță.
Pe fondul cauzei, în situația în care nu vor fi primite criticile menționate privind suspendarea, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1219/16.05.2013, Tribunalul I. – Secția Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta T. A., în contradictoriu cu pârâtul Orașul Popești-Leordeni prin Primar, a dispus acordarea către reclamantă, de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, pentru imobilul teren în suprafață de 482 mp, situat în .. 6, oraș Popești Leordeni, județ I. (în prezent, cvartal 32, . Leordeni, județ I.) și a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la termenul de judecată din data de 16.05.2013, reclamanta a formulat o cerere de suspendarea a judecății cauzei, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Cornetu.
În susținerea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că la data notificării nr. 207/12.02.2002, precum și la data formulării acțiunii, terenul în litigiu nu era afectat de utilități publice, ulterior pârâtul efectuând lucrări de construcție a unui parc, trotuar și de extindere a suprafeței carosabile. Față de această împrejurare, a solicitat pârâtului sistarea lucrărilor, conform adresei nr._/08.08.2011, însă pârâtul a continuat și finalizat lucrările, cu nerespectarea prevederilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și ale pct. 20.1 din HG nr. 498/2003.
A mai arătat reclamanta că, față de atitudinea pârâtului, a fost nevoită să înainteze cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Cornetu, prin care s-a solicitat instanței obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate în mod abuziv pe terenul în litigiu.
Cu privire la cererea de suspendare, s-a apreciat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere că judecata prezentei cereri nu depinde dezlegarea în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul judecății în dosarul nr._ .
A observat tribunalul că în respectiva cerere de chemare în judecată se solicită obligarea orașului Popești Leordeni la încetarea lucrărilor începute și desființarea acestora, lucrări efectuate pe terenul în suprafață de 500 mp, situat în Popești Leordeni, .. 6, județ I., invocând reclamanta faptul că a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Or, atât timp cât în respectivul litigiu se invocă o calitate de persoană îndreptățită a reclamantei la restituirea terenului, aspect ce se analizează în prezentul litigiu, întemeiat pe legea specială, nu se impune suspendarea prezentei judecăți până la momentul soluționării revocabile a dosarului nr._ .
În plus, în prezenta cerere, instanța trebuie să analizeze cu prioritate aplicarea cerințelor Legii nr.10/2001, în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, preluarea abuzivă a imobilului și numai ulterior, în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute de legea specială, se va analiza posibilitatea restituirii în natură a imobilului.
Pe fond, instanța a analizat notificarea formulată de reclamantă, prin raportare la art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și la Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că „instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”.
S-a reținut că prin notificarea nr. 207/12.02.2002, reclamanta a solicitat restituirea imobilului teren în suprafață de 500 mp, situat în localitatea Popești R. nr. 6, județ I..
Din adresa emisă de SCAVL Berceni SA (fila 7 dosar nr._/3/2011), reiese că imobilul teren în suprafață de 482 mp a fost expropriat în baza Decretului Popești Leordeni/1988 poziția 59 de la foștii proprietari T. A. și T. A..
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 17/16.03.1999 (fila 10 dosar nr._/3/2011), reclamanta este moștenitoarea defunctului Trâncioveanu A..
Față de cele expuse, tribunalul a constatat incidența prevederilor art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind moștenitoarea proprietarului imobilului la data preluării acestuia.
Totodată, imobilul a fost preluat abuziv, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. h din același act normativ.
Referitor la posibilitatea restituirii în natură a imobilului, s-a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expert D. E., potrivit căruia terenul în litigiu este străbătut de un parc, de trotuar, de o parcare și de . și în consecință nu poate fi restituit în natură.
Astfel, s-a observat că sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, reclamanta urmând să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, acesta urmează a fi determinat conform procedurii instituite în Capitolul V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, tribunalul a admis în parte acțiunea și a dispus acordarea către reclamantă, de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, pentru imobilul teren în suprafață de 482 mp, situat în .. 6, oraș Popești Leordeni, județ I. (în prezent, cvartal 32, . Leordeni, județ I.).
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.6 și 9 Cod de procedură civilă, pentru următoarele motive:
- cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, consideră că hotărârea instanței de fond de respingere a cererii de suspendare a judecării prezentului litigiu este urmare a interpretării și aplicării greșite a legii, respectiv a dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod de procedură civilă.
Instanța a interpretat în mod eronat și cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Cornetu.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Cornetu, anexată alături de celelalte înscrisuri cererii de suspendare, reclamanta a solicitat obligarea orașului P.-Leordeni, prin Primar, la desființarea lucrărilor efectuate și sistarea celor executate, de pe terenul în suprafață de 500 mp, situat în orașul Popești-Leordeni, ..6. județ I., precizând în motivarea acțiunii că a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în natură a terenului respectiv, în calitate de persoană îndreptățită, pentru a arăta care este situația de fapt și nu pentru că a cerut să se analizeze calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea imobilului și în cadrul acelui litigiu, cum greșit a reținut instanța.
- dispozițiile art.20 alin.2 din Legea nr..112/1995 (alineat inexistent în respectivul act normativ) au fost aplicate greșit, pentru că, față de obiectul cauzei, acest text de lege nu poate fi incident.
Nici în situația în care ar fi vorba despre art.20 alin.2 din Legea nr. 10/2001, textul de lege invocat ca temei al soluției de respingere a cererii de restituire în natură a terenului și acordare de despăgubiri, nu este aplicabil, față de dispozițiile Legii nr.10/2001.
Având în vedere împrejurarea că instanța invocă ca temei al soluției de respingere a cererii de restituire în natură a terenului și de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri, un text de lege, dispozițiile art.20 alin.2 din Legea nr.112/1995, care nu numai că nu poate avea incidență în cauză, dar nu există, recurenta – reclamantă consideră că hotărârea recurată nu este motivată în drept, fiind lipsită de temei legal.
- referitor la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304
pct.6 Cod de procedură civilă, recurenta - reclamantă apreciază că instanța de fond a acordat prin hotărârea pronunțată ceea ce nu s-a cerut, încălcând principiul disponibilității în procesul civil. :
Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului orașul Popești-Leordeni, prin Primar, la restituirea în natură a terenului în suprafață de 500 mp, situat în Popești-Leordeni, ..6, județul I..
Prin cererea de chemare în judecată care a investit instanța în
prezentul litigiu, reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la restituirea prin
echivalent a terenului, prin acordarea de despăgubiri.
- cu privire la incidența în cauză și a prevederilor art. 3041 Cod de procedură civilă, recurenta – reclamantă apreciază că instanța de fond, în urma probelor administrate, nu a stabilit corect situația juridică a imobilului ce face obiectul notificării.
Astfel, a avut în vedere doar raportul de expertiză topografică efectuat care concluzionează că terenul în suprafață de 500 mp străbate amplasamentul unui parc, trotuarul și o stradă, în timp ce din fișa suprafețelor din ..6 - schița terenului, depusă la dosar chiar de către pârât, prin reprezentant, rezultă că o suprafață de 233,02 mp din terenul menționat poate fi retrocedat în natură.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Prin primul motiv de recurs recurenta invocă încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.244 pct.1 Cod de procedură civilă. Instanța de fond în mod nelegal nu a admis cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Cornetu, prin care se solicită obligarea Orașului Popești Leordeni, prin primar, la desființarea și sistarea lucrărilor executare pe terenul notificat de 500 mp situat în Popești Leordeni, ..6, județul I..
Curtea, ca și instanța de fond, consideră că nu se impune suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Cornetu.
Sub un prim aspect se va reține faptul că dispoziția art.244 pct.1 Cod de procedură civilă nu este o dispoziție legală imperativă, ci supletivă, ea lăsând judecătorului aprecierea necesității suspendării cauzei.
De asemenea, Curtea consideră că în mod legal instanța de fond a considerat că prezenta acțiune este o contestație la Legea nr.10/2001 (posibil a fi introdusă potrivit Deciziei în interesul legii nr.XX/2007 anterior soluționării notificării de către unitatea deținătoare) prin care trebuie stabilită în primul rând calitatea de persoană îndreptățită a recurentei – reclamante la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Această acțiune este singura cale legală prin care se poate statua asupra calității de persoană îndreptățită a reclamantei – recurente și sub acest aspect această acțiune trebuie soluționată prioritar acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Cornetu și prin care invocându-se calitatea de notificator se solicită de către reclamantă desființarea lucrărilor de interes public realizate de Orașul Popești Leordeni pe terenul notificat.
Tot în cadrul acestui proces instanța este chemată a constata preluarea abuzivă a imobilului de către stat, precum și posibilitatea restituirii în natură a imobilului.
Numai în măsura în care restituirea în natură a imobilului ar fi fost posibilă, reclamanta – recurentă este îndreptățită să solicite desființarea lucrărilor realizate pe terenul ce i-ar fi retrocedat prin prezenta hotărâre.
Ca atare, în mod corect prima instanță a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea acțiunii având ca obiect desființarea lucrărilor realizate de primărie pe terenul de 500 mp situat în Popești Leordeni, ..6, județul I..
Instanța de recurs va suplini hotărârea instanței de fond sub aspectul temeiurilor de drept aplicabile în cauză.
Se constată că terenul în litigiu în suprafață de 500 mp a fost expropriat din patrimoniul reclamantei – recurente și a soțului acesteia T. A. (în prezent decedat, reclamanta fiind unica moștenitoare) prin Decretul de expropriere al Orașului Popești Leordeni din 1988 poziția 59.
Prin Notificarea nr.200 din data de 17.08.2001, fila 22 dosar fond, reclamanta solicită persoanei deținătoare acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul expropriat.
Prin Notificarea nr.207/12.07.2002, fila 20 dosar fond reclamanta solicită, pentru terenul de 500 mp naționalizat „reconstituirea în natură/echivalent” potrivit Legea nr.10/2001.
Din conținutul acestor notificări care au ca obiect același teren naționalizat rezultă că reclamanta a înțeles să solicite măsurile reparatorii legale prevăzute de Legea nr.10/2001: ori restituirea în natură a imobilului ori măsuri reparatorii prin echivalent.
Cum prezenta acțiune vizează soluționarea de către instanța de judecată a notificării reclamantei, notificare nesoluționată de către pârâtă în mod culpabil în termenul legal, nu se poate reține că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității când a acordat reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri, chiar dacă în cuprinsul contestației aceasta a solicitat în mod exclusiv restituirea terenului în natură, întrucât prin notificările arătate mai sus, depuse în termen legal la unitatea deținătoare, s-au solicitat și măsuri reparatorii în echivalent.
Imobilul compus din teren în suprafață de 500 mp a fost expropriat pentru lucrări de utilitate publică.
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru tot imobilul.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză și depus la dosar la 18.04.2013 „amplasamentul terenului străbate perimetrul unui parc, trotuarul și . și în consecință acesta nu poate fi restituit în natură”.
Prin suplimentul la raportul de expertiză realizat în urma obiecțiunilor formulate de reclamantă la raportul de expertiză, expertul arată că în prezent pe suprafața de 500 mp se află: un parc pe 222,97 mp, trotuar pe 68,57 mp, partea carosabilă a străzii Erou A. Garian pe 169 mp și o parcare pe 39,46 mp.
Față de această situație de fapt existentă în prezent, Curtea constată că sunt întrunite dispozițiile art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001 și că în mod corect pentru terenul de 500 mp se pot acorda doar măsuri reparatorii prin echivalent fiind imposibilă restituirea în natură a terenului.
Prin motivele de recurs recurenta susține că în mod nelegal instanța de fond nu a avut în vedere două aspecte: că terenul la momentul notificării era liber și că potrivit schiței terenului întocmită chiar de către pârâtă și aflată la fila 27 dosar fond poate fi retrocedată recurentei o suprafață de 233,02 mp din totalul de 500 mp expropriați.
Curtea nu va găsi fondate nici aceste critici.
Pe de o parte, Legea nr.10/2001 nu sancționează realizarea cu întârziere după depunerea notificărilor a lucrărilor de interes public pe terenurile naționalizate.
Singura sancțiune, respectiv nulitatea, este prevăzută de dispozițiile art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 și ea se aplică actelor juridice de dispoziție sau închiriere, încheiate pentru imobilele notificate ulterior notificărilor până la soluționarea acestora.
În ceea ce privește schița terenului aflată la fila 27 dosar fond, prin care pârâta arată că poate fi retrocedată o suprafață de 233,02 mp, Curtea constată că acest act a fost emis în anul 2007, așa cum rezultă din adresa nr._/25.04.2007 aflată la fila 47 dosar fond.
Această situație nu mai este însă actuală întrucât din raportul de expertiză întocmit în cauză, reținut mai sus, rezultă că în prezent întregul teren este ocupat de lucrări de utilitate publică.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, menținând ca legală sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta – reclamantă T. A., împotriva sentinței civile nr.1219/16.05.2013, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât ORAȘUL POPEȘTI-LEORDENI prin PRIMAR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. I.-A. H.-P. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.I.A.H.P.
Tehdact.R.L.
2 ex./13.12.2013
Trib.I. – L.C.C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1234/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 1463/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
