Legea 10/2001. Decizia nr. 205/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 205/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 205/2013

Dosar nr._

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr. 205 A

Ședința publică de la 26.09.2013

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE - C. G.

JUDECĂTOR - G. S.

GREFIER - S. R.

Pe rol fiind pronunțarea, în apel, după desființarea hotărârii primei instanțe cu reținere, a cererii formulate de reclamanții D. L., S. V., SVINȚIU L. (ca moștenitor a lui Svințiu P. V.), C. V. M. (ca moștenitor a lui Svințiu P. V.), A. C., O. V., TIPURIȚĂ A., O. C., B. E., E. A. Ș., în contradictoriu cu pârâta U. ARTIȘTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIA (U.A.P.R.) și cu intervenienții T. M. și T. P. M..

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 12.09.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat consecutiv pronunțarea la 19.09.2013 și apoi la 26.09.2013.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, aflate în stadiul de evocare a fondului după desființarea hotărârii primei instanțe cu reținere, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.04.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr._, contestatorii D. L., S. E. T., Tipuriță A., E. A. Ș., B. E., Svințiu P. V., A. C., O. V. și O. C. au solicitat, în contradictoriu cu intimata U. Artiștilor Plastici din România, anularea deciziei nr._/2007 emisă de aceasta și obligarea sa la restituirea în natură a imobilului compus din construcții și teren de 2627 m.p. aferent, situat în București, ., sector 1, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii lor, contestatorii au arătat că în temeiul Legii nr. 10/2001 au formulat notificare, prin care au solicitat restituirea imobilului menționat, fostă proprietate a familiei T., care a fost nevoită în perioada de după anul 1945 să-l doneze formal - aceasta realizându-se sub forma unui act sub semnătură privată, nul absolut pentru neîndeplinirea cerințelor art. 813 cod civil - către Fondul Plastic din Republica Populară Română.

În ceea ce privește caracterul abuziv al preluării, contestatorii au invocat dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c teza a II-a din Legea nr. 10/2001, iar referitor la natura măsurii reparatorii, prevederile art. 1 alin. 1 și art. 9 din aceeași lege.

La data de 25.04.2007, s-a depus la dosar o cerere completatoare formulată de către A. C., Tipuriță A., O. C., E. A. Ș. și O. Vigil, prin care au solicitat să se ia act de faptul că înțeleg să-și însușească acțiunea inițială și în completarea cererii introductive au solicitat instanței ca în subsidiar, în situația în care se va considera că adresa de răspuns emisă de către pârâtă nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de lege, să o oblige pe aceasta la emiterea unei dispoziții motivate de restituire în natură a imobilului în termen de 60 zile de la pronunțarea hotărârii.

La data de 28.08.2007, s-a depus la dosar o cerere de intervenție principală formulată de către numitul T. M., în nume propriu și pentru sora sa, T. P. M., în calitate de moștenitori ai lui T. V.. Cererea a fost admisă în principiu prin încheierea din 26.11.2007.

Prin sentința civilă nr. 885/22.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis contestația și cererile de intervenție și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamanților decizie de restituire în natură a imobilului situat în București, ., sector 1 București, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert I. N., teren în suprafață de 8.598,78 mp. rezultată din măsurători și construcția de pe aceasta.

Împotriva acestei sentințe, la data de 19.08.2009 a declarat apel pârâta U. Artiștilor Plastici din România, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 14.09.2009.

A. În motivele de apel formulate la 29.10.2009, apelanta pârâtă a arătat că instanța de fond a ignorat apărarea sa cu privire la incidența prescripției achizitive.

1. Apelanta pârâtă este proprietară asupra imobilului, aspect intrat în puterea lucrului judecat. Aplicabilitatea art. 1200 Cod civil.

Prin decizia civilă nr. 34 din 29 ianuarie 2002, Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă a respins acțiunea în revendicare promovată de reclamanți cu privire la imobil, stabilind că „U. Artiștilor Plastici din România a dobândit imobilul revendicat prin uzucapiune”.

Doctrina apreciază că unul dintre efectele hotărârii judecătorești este faptul că „hotărârea definitivă se bucură de puterea (autoritatea) lucrului judecat”.

Puterea de lucru judecat nu este reglementată legislativ în mod expres ca efect al hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legală absolută irefragrabilă. Conform art. 1200 pct. 4 Cod civil, „sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum (…) puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat”.

În temeiul acestei prezumții, apelanta pârâtă a făcut dovada că a avut loc o judecată anterioară care a tranșat deja o chestiune juridică litigioasă, care nu mai poate fi pusă în discuție într-un proces ulterior.

Prezumția de lucru judecat înseamnă, așadar, că ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat. Prin urmare, atâta timp cât în procesul de revendicare s-a recunoscut dreptul de proprietate al apelantei pârâte, dobândit prin uzucapiune, nu vor mai trebuie puse în discuție faptele pe care se sprijină acest drept și deci să se repete probele administrate în primul proces.

Puterea de lucru judecat generează un efect pozitiv, în sensul că partea care a câștigat procesul se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea definitivă într-o nouă judecată și, simetric, un efect negativ, în sensul că partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un nou proces.

2. Îndeplinirea condițiilor necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

a. Existența unei posesii utile. Art. 1847 Cod civil are în vedere cinci calități ale posesiei: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

(i). Continuitatea posesiei.

În speță, posesia continuă rezultă din contractul de comodat încheiat de U. Artiștilor Plastici din România cu Marietti D., membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, care își desfășoară activitatea în imobil încă din anul 1959, precum și din dovezile privind achitarea taxelor, impozitelor și a utilităților de către U. Artiștilor Plastici din România.

(ii). Caracterul neîntrerupt al posesiei.

Condiții prevăzute de art. 1863 Cod civil de întrerupere a uzucapiunii nu sunt îndeplinite, neexistând nicio dovadă că ar fi intervenit una din cauzele enumerate de textul de lege. Având în vedere prezumția instituită de art. 1850 Cod civil (persoana care a posedat bunul la un moment dat este presupusă că a posedat în tot timpul intermediar), sarcina de a proba discontinuitatea și întreruperea posesie incumbă celui de o invocă. Așadar, până la proba contrară, prezumția menționată operează în favoarea apelantei pârâte.

(iii). Caracterul netulburat al posesiei.

Potrivit art. 1851 Cod civil, posesia este tulburată când este „fondată sau conservată pe acte de violență în contra sau din partea adversarului”.

U. Artiștilor Plastici din România a intrat în posesia imobilului în mod pașnic și nimeni nu a pretins vreun drept asupra imobilului până la data introducerii acțiunii în revendicare. Demersurile reclamanților privind aflarea situației juridice a imobilului nu au fost aduse la cunoștința Uniunii Artiștilor Plastici din România și, oricum, acestea s-au realizat începând cu anul 1997, deci după expirarea termenului de 30 de ani.

(iv). publicitatea posesiei.

Fără îndoială că transcrierea contractului de donație în registrul de transcripțiuni demonstrează faptul că posesia a fost publică începând din 1959 și până în prezent. De asemenea, achitarea de către U. Artiștilor Plastici din România a taxelor, impozitelor aferente și a utilităților este o dovadă clară a caracterului public al posesiei.

(v). Exercitarea posesiei sub nume de proprietar.

Apelanta pârâtă a făcut dovada investițiilor efectuate cu privire la imobil începând din anul 1959, anul dobândirii imobilului. De asemenea, dovezile privind demersurile necesare punerii în executare a proiectului elaborat la inițiativa Uniunii Artiștilor Plastici din România în vederea reparațiilor la imobil reprezintă un fapt specific unei posesii utile, sub nume de proprietar. Totodată, taxele și impozitele aferente imobilului au fost plătite de U. Artiștilor Plastici din România sub nume de proprietar.

b. Exercitarea unei posesii neîntrerupte timp de 30 de ani.

Începând cu anul 1959 și până la momentul introducerii acțiuni în revendicare (1997) s-au scurs 38 de ani. În tot acest timp, în imobilul care face obiectul litigiului și-au desfășurat activitatea diverși creatori, artiști, sculptori – angajați ai apelantei pârâte. Așa cum a menționat, nu a existat nicicând o tulburare sau o întrerupere a acestei posesii, așa cum reiese din coroborarea tuturor înscrisurilor existențe la dosar.

3. Dobândirea de către apelanta pârâtă a dreptului de proprietate prin uzucapiune paralizează orice acțiune privind cererea în restituirea imobilului.

Efectul uzucapiunii este faptul că posesorul dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului, teză consacrată de art. 1837 Cod civil.

Așa cum arată literatura de specialitate, posesorul dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului din momentul în care a început să curgă prescripția achizitivă (în speță, din anul 1959). Prin urmare, chiar dacă s-ar contesta valabilitatea contractului de donație și s-ar considera că nu a avut un titlu constitutiv al stăpânirii inițiale, apelanta pârâtă a dobândit, ca efect al prescripției achizitive, un titlu nou și inatacabil care va fi considerat că există din prima zi a posesiei.

Prin urmare, acțiunea intimaților reclamanți trebuia respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată, împlinirea prescripției achizitive stingând orice acțiune a foștilor proprietari de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului.

B. Contractul de donație nu face parte din categoria actelor abuzive reglementate expres de Legea nr. 10/2001.

1. Interpretarea dată de instanța de fond cu privire la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001

Intimații au invocat faptul că „legea consideră preluare abuzivă donațiile făcute unor persoane juridice neîncheiate în forma autentică”, iar instanța de fond a reținut că: „referitor la actul de donație în temeiul căruia pârâta a pretins că deține acest imobil, se constată că nu îndeplinește cerințele art. 813 și 814 Cod civil și față de dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 10/2001, acest act este privit ca o formă de preluare abuzivă în sensul legii”.

2. Interpretarea corectă a art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 10/2001.

Textul citat prezintă două ipoteze care pot fi considerate preluări abuzive:

(i) actele de donație ce nu au fost încheiate în formă autentică, ce fac obiectul unor decrete de preluare a imobilelor (Decretul nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, Decretul nr. 478/1954 privind donațiunile făcute statului și altele asemenea);

(ii) actele de donație încheiate în formă autentică, care au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Această interpretare este conferită și de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut că anularea sau constatarea nulității donației, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, este cerută când donația s-a făcut pe calea dreptului comun, iar nu și în cazul în care donația nu s-a făcut în formă autentică, în temeiul Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiunile făcute statului, și altele. Sintagma „și altele asemenea” se referă, așadar, la alte acte normative privind donațiile, și nu la alte donații neîncheiate în formă autentică.

3. Nu poate fi reținută teza conform căreia orice donație către o persoană juridică, neîncheiată în formă autentică, poate fi considerată o preluare abuzivă.

Concluzia oferită de instanța de fond este absurdă, cu atât mai mult cu cât, în speță, date fiind împrejurările încheierii acestui act, a existat atât intenția reală de a gratifica (animus donandi), cât și un scop determinant pentru voința dispunătorului. În acest sens, a arătat că, la momentul perfectării donației, un membru al familiei donatorului (Traiana T.) se afla la conducerea Uniunii Artiștilor Plastici din România, în calitate de director la Direcția Artelor Plastice. Legătura de rudenie dintre familia donatorului și membrii conducerii instituției gratificate este o dovadă clară a voinței de a dona și a motivului care a determinat pe dispunător să facă Iiberalitatea.

Interesul donatarului, care a dus la acceptarea donației, a fost, în principal, poziționarea imobilului în vecinătatea imediată a Gării Băneasa unde soseau blocurile de marmură necesare operelor de sculptură, bunul donat fiind destinat secției de cioplire în piatră a Combinatului Fondului Plastic, întreprindere proprietate a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Imobilul donat urma să devină atelier de creație pentru membrii săi, inclusiv pentru unii membrii ai familiei donatorilor. În art. 5 din contractul de donație se prevede expres dreptul de abitație al unuia dintre donatori (M. T.) pe timpul vieții asupra unui apartament din imobilul donat.

Așadar, în speță nu există o viciere a consimțământului donatorului, donația fiind încheiată în temeiul dreptului comun, neputând fi încadrată în cazurile de preluare abuzivă reglementate de lege.

Chiar dacă, ad absurdum, s-ar admite că un act de donație neautentificat ar reprezenta un temei al preluării abuzive, caracterul abuziv nu se prezumă, ci, dimpotrivă, în funcție de situația concretă din speță, el trebuie dovedit. Instanța de fond era obligată să aprecieze, pe bază de dovezi, dacă împrejurările respective se încadrau sau nu în prevederile legii. Or, în cauză, din probatoriul existent la dosar rezultă că actul de donație a fost făcut, după instaurarea puterii comuniste, nu pentru a gratifica statul român, ci în virtutea unui acord liber dintre donator și instituția în care își desfășurau activitatea unii membri ai familiei acestuia.

La data de 04.02.2010, intimații contestatori O. V., O. C., D. L., S. E. T., Tipuriță A., Svințiu P. V., A. C. și intimata intervenientă T. P. M. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, au arătat că hotărârea judecătorească pronunțată într-o acțiune în revendicare de drept comun nu se bucură de puterea lucrului judecat în raport cu hotărârea judecătorească pronunțată într-o contestație promovată conform Legii speciale de reparație nr. 10/2001.

Prin formularea contestației ce formează obiectul prezentului dosar nr._, intimații contestatori și intimații intervenienți principali și-au valorificat un drept special prevăzut de Legea nr. 10/2001. Această lege de reparație permite în mod expres persoanelor îndreptățite la restituire să suspende acțiunea de drept comun aflată pe rolul instanțelor judecătorești sau să renunțe la judecata acelei acțiuni și să opteze pentru procedurile prevăzute de legea specială.

În cazul în care persoana îndreptățită exprimă o astfel de opțiune, instanța învestită cu soluționarea contestației pe Legea nr. 10/2001 nu poate paraliza acest demers judiciar, dând eficiență unei așa-zise puteri relative a lucrului judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o acțiune în revendicare de drept comun, acțiune ce a fost suspendată conform art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 tocmai în vederea soluționării irevocabile a contestației întemeiate pe legea specială.

Dacă prin absurd s-ar accepta punctul de vedere al apelantei pârâte, prevederile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 ar deveni practic inaplicabile (lipsite de eficiență), admiterea excepției puterii judecat echivalând cu o denegare de dreptate sancționată de art. 3 Cod civil.

Intimații contestatori au mai arătat că posesia exercitată de către U. Artiștilor Plastici din România nu este o posesie aptă de a duce la dobândirea calității de proprietar prin uzucapiune

În primul rând, având în vedere finalitatea Legii nr. 10/2001, este de principiu că invocarea uzucapiunii de către unitatea deținătoare este inadmisibilă. Doctrina a subliniat în mod just că obligația de restituire în natură către persoanele îndreptățite a imobilelor deținute cu orice titlu este calificată ca fiind o obligație reală (propter rem), stabilită ex lege în sarcina unității deținătoare în considerarea bunurilor respective. Din această cauză, unitatea deținătoare nu poate să refuze restituirea sub pretextul, de pildă, al faptului că este proprietara sau titulara unui alt drept real asupra acelui imobil. Chiar dacă prin absurd s-ar aprecia că unitatea deținătoare a devenit proprietara bunului imobil în orice mod (ceea ce nu este cazul în speță), legiferarea dreptului foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora de a solicita retrocedarea în natură a imobilului este o limitare legală în acord cu prevederile constituționale, ce nu reprezintă altceva decât o simplă modalitate de exercitare a dreptului statului de a stabili prin acte normative situația juridică a patrimoniului ori, după caz, a părții din patrimoniul unităților decimatoare.

Posesia exercitată de către U. Artiștilor Plastici din România nu este o posesie utilă în sensul legii civile, fiind conservată prin violență activă. Este de notorietate că în perioada regimului totalitar (06 martie 1945 – 22 decembrie 1989) persoanele îndreptățite nu au avut niciun mijloc juridic eficient de redobândire a bunurilor preluate abuziv de către Statul Român sau alte persoane juridice. Intentarea unei acțiuni în revendicare împotriva unei structuri a aparatului de stat din acea perioadă nu ar fi avut șanse de reușită.

Această violență a fost recunoscută și de către practica judecătorească de după anul 1990; astfel „instanța supremă a respins un recurs extraordinar promovat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost admisă acțiunea în revendicare imobiliară exercitată de către particulari împotriva statului, recurs întemeiat pe ideea că statul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, preluat fără drept în timpul regimului comunist, prin posesia de 30 de ani, în condițiile art. 1890 Cod civil. S-a apreciat că posesia statului a fost fondată și conservată prin violență (samavolnicie), inițial fizică și transformată ulterior într-o violență psihică, constând în temerea continuă, resimțită de reclamanții deposedați pe tot timpul cât a durat regimul totalitar”.

Posesia asupra imobilului în litigiu a fost conservată prin violența regimului totalitar care a încetat abia în anul 1990. În consecință, posesia Uniunii Artiștilor Plastici din România până la data de 22 decembrie 1989 a fost viciată de viciul violenței, nefiind susceptibilă de a avea efectul uzucapiunii. D. ulterior acestei date s-ar putea discuta despre o posesie aptă a produce efectul achizitiv, dar în acest din urmă caz nu este îndeplinită condiția termenului de 30 de ani.

De asemenea, intimații contestatori au arătat că donația încheiată în anul 1959 prin act sub semnătură privată reprezintă o preluare abuzivă în sensul Legii nr. 10/2001.

Art. 2 alin. 1 lit. c al Legii nr. 10/2001 se referă la două ipoteze:

(i) în cazul contractelor de donație încheiate în formă autentică este necesară obținerea în prealabil a unei hotărâri judecătorești de anulare a donației.

(ii) în cazul contractelor de donație neîncheiate în formă autentică, nu există nicio condiționare prealabilă, acestea fiind considerate preluări abuzive fără nicio altă cerință și obligația legală de restituire în sarcina unității deținătoare este imediată.

Noțiunea de preluare abuzivă este incompatibilă din punct de vedere juridic și logic cu animus donandi, calificat ca fiind intenția liberală a unei persoane de a-și micșora în mod irevocabil patrimoniul și de a majora patrimoniul altei persoane în mod corespunzător. Faptul că un membru al familiei ar fi activat în structurile Uniunii Artiștilor Plastici din România, după cum pretinde apelanta pârâtă, nu poate duce la calificarea actului de donație drept unul valid din punct de vedere al intenției liberale, ci dimpotrivă consolidează caracterul abuziv al preluării, statul comunist având la îndemână un mijloc facil de a exercita presiuni asupra familiei în vederea încheierii actului. Mai mult, chiar presupunând prin absurd că ar fi existat așa-zisa intenție de a gratifica, oricum ea nu atrage validitatea contractului de donație. Contractul este și rămâne nul absolut, fiind încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată, în condițiile în care art. 813 Cod civil impunea forma autentică ad validitatem.

În drept, au fost invocate prevederile art. 813 și art. 1815 Cod civil, art. 2 alin. 1 și art. 46 din Legea nr. 10/2001.

La data de 09 februarie 2010 a depus întâmpinare și intimata contestatoare B. E., prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, a învederat, cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată de apelanta pârâtă, că aceasta nu putea dobândi și nici nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, iar decizia civilă nr. 34/29.01.2002 pronunțată de Curtea de Apel București nu are autoritate de lucru judecat față de această acțiune, pentru că este într-o procedură specială.

Astfel, întreaga teorie a autorității de lucru judecat făcută de apelanta pârâtă este înlăturată expres de dispozițiile fostului art. 47 din Legea nr. 10/2001.

Prin urmare, prin voința legii, decizia civilă menționată nu prezintă autoritate de lucru judecat pentru prezenta acțiune.

Cu privire la uzucapiunea invocată de apelanta pârâtă U. Artiștilor Plastici din România, intimata contestatoare a arătat că aceasta nu a avut posesia prin elementul sau material deoarece detenția a fost exercitată de mai multe persoane juridice distincte, inițial de Fondul Plastic din România, ulterior de Combinatul Fondului Plastic, iar ulterior de U. Fondului Plastic din România.

U. Artiștilor Plastici din România nu a avut posesia nici sub latura sa psihologică, intențională. Astfel, potrivit dispozițiilor Decretelor nr. 218/1960 și nr. 716/1966, bunurile intrate înainte de 1960 în posesia statului, a unei organizații cooperatiste sau a oricărei alte organizații obștești, fie și fără niciun titlu, și care se află în posesia unei organizații socialiste sunt considerate proprietate de stat de la data intrării lor în posesia statului sau a oricărei organizații socialiste. Aceste bunuri, care la data publicării Decretului nr. 712/_66 - se aflau în posesia unei organizații cooperatiste sau unei alte organizații obștești vor rămâne în folosința acestora, urmând ca pentru viitor să li se aplice dispozițiile legale care reglementează transmiterea bunurilor statului în folosința unor asemenea organizații.

În altă ordine de idei, faptul ca unul dintre membrii familiei T. ar fi fost în conducerea Direcției Artelor Plastice nu schimbă un act nul de drept într-un act valabil și nici nu înlătură norma legală imperativă prin care se stabilea că toate bunurile intrate în posesia oricărei organizații socialiste erau proprietate de stat.

Poziționarea imobilului în vecinătatea Gării Băneasa nu are nicio relevanță pentru că Gara Băneasa nu a transportat niciun fel de blocuri de marmură pentru U. Artiștilor Plastici din România.

Apelanta pârâtă susține în mod greșit un „acord liber” în perioada comunistă, de vreme ce însăși legea consideră actul respectiv preluare abuzivă. Chiar apelanta pârâtă a susținut că nu a existat intenția de a gratifica statul, ceea ce este adevărat. Or, fără intenția donatarului de a gratifica nu exista donație.

La data de 02.03.2010 a formulat apel și intervenientul T. M., care nu a fost motivat.

Prin decizia civilă nr. 470/A din 16 septembrie 2010, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă; a respins ca tardiv formulat apelul declarat de apelantul intervenient Telcu M.; a menținut ca legală și temeinică sentința civilă apelată; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, la data de 06.12.2010 a declarat recurs pârâta U. Artiștilor Plastici din România, iar la data de 03.01.2011 a declarat recurs intervenientul T. M., cererile acestora fiind înregistrate la 25.01.2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.

Prin decizia nr. 7957 din 09.11.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei civile nr. 470/A din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe; a constatat nul recursul declarat de intervenientul T. M. împotriva aceleiași decizii.

Cauza a fost reînregistrată la data de 23.02.2012 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, sub nr._ .

La termenul din data de 23.02.2012, apelanta pârâtă a depus o cerere intitulată motive de apel de ordine publică și argumente suplimentare în susținerea apelului său.

I. Astfel, apelanta pârâtă a invocat nulitatea cererii de intervenție în interes propriu formulate de către T. M. și T. M..

Prima instanță de judecată a admis, prin sentința apelată, și „cererile de intervenție” formulate de către T. M. și T. M., deși „cererea de includere în cauză” depusă la dosarul cauzei de către T. M., în nume propriu și în numele surorii sale, era nulă.

Solicitarea lui T. M. a fost doar aceea de a fi citat într-un dosar în care nu este parte pentru a putea să își contureze, după studierea dosarului, o poziție în raport cu existența sa.

Cererea de „includere în cauză” nu exprima nici măcar intenția autorului de a formula pretenții proprii în acest dosar. Cu atât mai puțin poate fi vorba despre o identificare a unor asemenea pretenții, a persoanelor împotriva cărora ele ar fi îndreptate și despre o expunere a argumentelor care le susțin.

II. Excepția tardivității contestației formulate de către intimații D. L., Tipuriță A., E. A. Ș., B. E., Svințiu P. V., A. C., O. C., O. V., T. M. și T. M..

1. Cererea de chemare în judecată este tardivă întrucât a fost semnată și înregistrată pe rolul Tribunalului București de către o persoană care nu fusese împuternicită în acest sens de către intimați, iar ratificarea, de către intimați, a semnării și înregistrării acțiunii a intervenit după expirarea termenului de decădere de declarare a contestației.

1.1. Lipsa calității lui S. Eliodor de reprezentant al intimaților.

Singura intimată care pare să fi semnat cererea de chemare în judecată personal este S. E.. Contestația a fost semnată în numele celorlalți intimați de către S. Eliodor – care a pretins că ar avea calitatea de mandatar al lor în privința introducerii acțiunii. În realitate, semnatarul cererii nu avea o asemenea calitate.

Potrivit art. 68 alin. 1 fraza I Cod procedură civilă, S. Eliodor putea semna și înregistra contestația în numele intimaților numai în măsura în care beneficia de o procură oferită, în acest scop, de către aceștia – procură care trebuia consemnată într-un înscris sub semnătură legalizată.

La dosarul cauzei se regăsește, de asemenea, declarația înregistrată de către E. A. Ș., la data de 29.11.2005, la registratura Primăriei Municipiului București, prin care aceasta menționează că nu l-a împuternicit niciodată pe S. Eliodor să o reprezinte ca mandatar, nici la Primăria Municipiului București și nici la vreo altă instituție.

1.2. Tardivitatea ratificării, de către intimați, a semnării și introducerii contestației de către S. Eliodor

În condițiile expuse, „cererea completatoare” menționată anterior are, dacă provine de la intimați și dacă au fost respectate, cu ocazia redactării sale, normele juridice referitoare la reprezentarea procesuală, natura juridică a unui act de ratificare a semnării și înregistrării contestației de către S. Eliodor.

Însă, conform art. 67 alin. 2 Cod civil, „Confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară, în forma și epoca determinată de lege, ține loc de renunțare în privința mijloacelor și excepțiilor ce puteau fi opuse acestui act, fără a se vătăma însă drepturile persoanelor a treia”.

2. Apelanta pârâtă s-a referit, de asemenea, la tardivitatea „contestației” formulate de către T. M. și T. M..

O consecință a imposibilității ca ratificarea să afecteze drepturile terților este faptul că actul de ratificare își produce, în relația cu terții, efectele doar pentru viitor, iar nu retroactiv.

III. Încălcarea, de către prima instanță de judecată, a autorității lucrului judecat a sentinței civile nr. 842/2000, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 3375/1999.

U. Artiștilor Plastici din România are dreptul de a se prevala de autoritatea lucrului judecat a sentinței civile nr. 842/2000 în prezenta cauză.

IV. Încălcarea, de către prima instanță de judecată, a prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c al Legii nr. 10/2001.

Viciul lipsei formei autentice a donației este acoperit, conform art. 1167 alin. 3 Cod civil, în cazul în care moștenitorii donatorului ratifică donația. În urma unei astfel de ratificări, donația devine un act juridic valabil din punctul de vedere al formei.

V. Excepția lipsei calității procesuale active a intimaților.

Din adresa emisă la data de 13.02.2008, primită de către T. M. din partea lui E. T. și depusă la dosarul contestației de către intervenient, a rezultat că intimații au înstrăinat drepturile succesorale către E. T..

La același termen din 23.02.2012, reclamanții D. L., S. E. T., Svințiu L., C. V. M., A. C., O. V., Tipuriță A., O. C. și intervenienta T. P. M. au invocat tardivitatea motivelor de apel suplimentare.

La termenul din 26.04.2012, intimata reclamantă B. E. a solicitat să se facă aplicarea art. 243 pct. 1 Cod procedură civilă, iar Curtea a invocat din oficiu excepția nulității hotărârii pronunțate pentru motivul de ordine publică constând în lipsa capacității procesuale de folosință a intimatului reclamant Svințiu P. V..

Prin decizia civilă nr. 201A/03.05.2012 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul formulat de apelanta pârâtă, a anulat sentința apelată și încheierile de ședință începând cu 15.12.2008 și a reținut procesul spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, reținând că reclamantul Svințiu P. V. a decedat la data de 27.10.2008, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 51/04.11.2008 eliberat de notar public D. M., a constatat nulitatea actelor de procedură efectuate de prima instanță subsecvent acestui moment.

După pronunțarea deciziei intermediare, la termenul din 07.06.2012, instanța a respins excepția tardivității depunerii motivelor de apel suplimentare, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.

De asemenea, reclamanții D. L., S. E. T., Svințiu L., C. V. M., A. C., O. V., Tipuriță A., O. C., B. E. și intervenienta T. P. M., precum și pârâta U. Artiștilor Plastici din România au solicitat și instanța a încuviințat proba cu expertize tehnice specialitatea topografie și construcții, care au fost întocmite de experții D. C. și S. I.. La solicitarea pârâtei, au fost audiații, la termenul din 28.06.2012, martorii M. C. și L. C.. În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanții D. L., S. E. T., Svințiu L., C. V. M., A. C., O. V., Tipuriță A., O. C. și intervenienta T. P. M. au depuse la dosar, în fotocopie: procură specială autentificată sub nr. 3255/15.09.1959 de notariatul de Stat Principal Regiunea C., declarații autentificate sub nr. 649/03.05.2010 și nr. 502/07.04.2010 de notar public C. I. A..

La solicitarea instanței, au fost depuse: adresa nr._/_/_/12.12.2012 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu – Serviciul Cadastru, adresa nr._ +_/149 + 327/22.01.2013 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu – Serviciul cadastru (cu care au fost înaintate deciziile nr. 106/11.01.1964 și nr. 15/07.01.1980 emise de fostul Consiliu Popular al Municipiului București și schițe), adresa nr. CRM._/672/31.01.2013 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Generală de Dezvoltare Urbană – Direcția Urbană – Serviciul Urbanism, adresa nr._/_/1452/01.02.2013 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu – Serviciul Cadastru (cu care au fost înaintate decizia nr. 15/07.01.1980 emisă de fostul Consiliu Popular al Municipiului București, planul topografic scara 1:2000 întocmit la nivelul anului 1958 cu zona în care se află situate străzile Tipografilor și Menuietului; planul topografic scara 1:2000 cu ultima actualizare între anii 1989 – 1990 cu zona în care se află situate străzile Tipografilor și Menuietului; planul topografic scara 1:500 întocmit la nivelul anului 1955 cu zona în care se află situate străzile Tipografilor și Menuietului; planul topografic scara 1:500 cu ultima actualizare între anii 1985 – 1997 cu zona în care se află situate străzile Tipografilor și Menuietului; plan cadastral de la nivelul anului 1940), adresa nr._/25.02.2013 emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 (cu care au fost înaintate contract de donațiune nr._/30.11.1993, declarație pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri, a taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat nr. 1748/17.03.1994, adresele nr. 5368/22.12.1993, nr. 4671/24.11.1997, nr. 5208/26.11.1999 emise de U. Artiștilor Plastici din România, nr._/06.04.1999 emisă de Administrația Financiară Sector 1 și nr._/20.01.2000 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1), adresa nr. 2964/25.02.2013 emisă de Arhivele Naționale (cu care a fost înaintat actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1905 de fostul Tribunal I. - Secția Notariat), adresa nr. 617C/01.03.2013 emisă de Arhivele Naționale - Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale (cu care au fost înaintate Partea I-a și Partea a II-a, proces-verbal nr. 7200/294/04.02.1943 întocmite de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare în București și extras de pe planul cadastral nr. 273 scara 1:500), adresa nr._/5207/09.04.2013 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu – Serviciul Cadastru (cu care au fost înaintate planul din 1965 și 1940), adresa nr. 1457C/17.05.2013 emisă de Arhivele Naționale – Serviciul Municipiului București (cu care au mai fost înaintate următoarele acte emise de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare din București - dosar nr._ - privind terenul situat între kilometrii 6+300 - 7+100 pe linia ferată București C. – stația Băneasa, fostă Mogoșoaia: planul cadastral nr. 282, verificat în anul 1946, scara 1:500 și planul cadastral nr. 283, verificat în anul 1946, scara 1:500).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

I.1. Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/10.12.1905 de fostul Tribunal I. - Secția Notariat, V. T. a dobândit de la Contesa M. Odon de Montesquiou Fezenzac, născută Principesa B., „un loc viran din moșia (…) Băneasa, situată în Județul I., plasa Dîmbovița - Mostiștea, . care loc face parte din tarlaua însemnată cu litere E și F pe . platoul gării”. În act s-a mai menționat că „Locul ce se vinde se învecinește: la Nord pe o lungime de m.l. 30,50 (treizeciși 50%) cu gara Mogoșoaia. La Est pe o lungime de m.l. 83,20 (optzecișitrei și 20%) cu . pe o lungime de m.l. 30 m (treizeci) cu locul D-lui Marianoff. La Vest pe o lungime de m.l. 76,80 (șaptezecișișase și 80%) cu proprietatea Dr. C. S., suprafața este de 2.400 m.p.”.

Prin sentința civilă nr. 1657/17.11.1933 pronunțată de Tribunalul I. - Secția I-a c.c. în dosarul nr. 6651/1932, s-a constatat că de pe urma defunctului V. T. au rămas ca moștenitori soția sa, V. T., și opt copii, anume: L. T., I. T., M. T., A. T., Agata Sacter O., D. T., V. T. și N. T.. De asemenea, s-a constatat că masa succesorală se compune, între altele, dintr-un imobil lângă gara Mogoșoaia, teren și clădiri în care funcționează fabrica de oțet „Mogoșoaia” - V. T.. Potrivit certificatului de calitate nr. 14/25.02.2004 eliberat de notar public Popper C., la data de 07.07.1946 a decedat T. V., rămânând ca moștenitori de pe urma acesteia: T. L., T. I., T. M., Svințiu A., Sacter Agata, T. D., B. V. și T. N., în calitate de fii și fiice.

Prin procesul verbal nr._ din 04.02.1943 întocmit de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare în București, s-a constatat că imobilul situat în ., compus din teren în suprafață de 2.600 m.p. și 2 corpuri de casă, având corpul I din față 4 camere, 1 antreu și 3 săli mari - depozit, iar la etaj 5 camere și dependințe, corpul II din fund parter cu 2 camere, aparținea moștenitorilor lui T. V., decedat în 1930.

2. Prin contractul de donație încheiat la data de 01.09.1959, L. T., I. T., dr. M. T., A. Svințiu, născută T., Agata Sachter, născută T., ing. D. T., V. B., născută T. și ing. N. T. au donat Fondului Plastic din Republica Populară Romînă imobilul situat în București, .) nr. 2, Raionul Stalin, în suprafață de 2.400 m.p., împreună cu construcțiile existente prevăzute în schița de plan anexată. S-a arătat că imobilul a fost dobândit prin succesiune de la tatăl lor, care a dobândit terenul prin actul de vânzare cumpărare autentificat la 10.12.1905 și a ridicat construcțiile de pe acesta. S-a mai menționat că „imobilul și construcțiile descrise mai sus, au următoarele vecinătăți actuale: la Est cu .); la Vest cu terenul Casei Scînteii; la Nord cu Gara Băneasa și la Sud cu proprietatea I. Ivlicov”. Totodată, s-a stipulat că s-a rezervat donatorului dr. M. T. dreptul de abitațiune asupra unui apartament. Schițele, semnate de donatari, cuprind planul parterului și planul etajului, fiind marcate 4 camere folosite de coproprietarul dr. M. T. și de tolerații acestuia.

Cu procura autentificată sub nr. 3255/15.09.1959 de fostul Notariat de Stat Principal Regiunea C., T. D. l-a împuternicit pe fratele său T. L. ca în numele său și pentru sine să doneze Fondului Plastic din R.P.R. drepturile sale indivize de 1/8 din imobilul situat în București, raionul I.V. Stalin, ., imobil compus din teren în suprafață totală de 2.500 m.p. și construcții. S-a arătat că mandatarul va putea să facă toate formalitățile cerute la autentificarea actului de donație, va putea semna și face tot ce e necesar pentru aducerea la îndeplinire a mandatului.

Din adresa nr. 122/24.05.2000 emisă de Judecătoria Sectorului 1 București - Biroul de Carte Funciară reiese că sub nr. 1043/03.11.1959 a fost trecut în Registrul de transcripțiuni al fostului Tribunal Raion I.V. Stalin actul de donație în discuție.

3.i. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 425/12.01.1971 eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 1 București, la data de 10.08.1970 a decedat T. L., rămânând ca succesori de pe urma acestuia: T. J. - soție, N. M. V. - fiică și T. L. T. - fiu. Conform certificatului de moștenitor nr. 638/03.10.1978 eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 1 București, la data de 02.09.1978 a decedat T. J., rămânând ca succesor de pe urma acesteia T. L. T. - fiu, în timp ce N. M. V. - fiică - a rămas străină de succesiune.

ii. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 425/24.02.1993 eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 1 București, la data de 09.01.1976 a decedat T. I., rămânând ca succesoare de pe urma acestuia T. I. Traiana - soție și legatară universală, iar la data de 25.01.1993 a decedat și T. I. Traiana, rămânând ca succesoare de pe urma acesteia E. A. Ș. - legatară universală.

iii. Conform certificatului de moștenitor nr. 272/21.08.1975 eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 1 București, la data de 07.04.1975 a decedat T. M., rămânând ca succesori de pe urma acestuia: T. D. - soție, Svințiu A. - soră, Sacter Agata - soră, B. V. - soră, T. L. - nepoată de frate predecedat, reprezentând pe tatăl său, T. N., N. M. V. și T. L. T. - ambii nepoți de frate predecedat, reprezentând pe tatăl lor, T. L.. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 38/23.03.2000 eliberat de notar public L. D., la data de 17.10.1999 a decedat T. P. D., rămânând ca succesori de pe urma acesteia: O. Gh. A. - fiică și A. Gh. C..

iv. Conform certificatului de moștenitor nr. 7/10.01.1984 eliberat de fostul Notariat de Stat Județul Dâmbovița, la data de 02.01.1984 a decedat Svințiu A., rămânând ca succesoare de pe urma acesteia Tipuriță A. - fiică, în timp ce Svințiu P. V. a renunțat la succesiune.

v. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 288/12.03.1981 eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 1 București, la data de 12.01.1981 a decedat Sacter Agata, rămânând ca succesoare de pe urma acesteia S. E. T. - fiică.

vi. Conform certificatului de moștenitor nr. 65/11.04.2000 eliberat de notar public I. M., la data de 23.03.1975 a decedat T. D., rămânând ca succesoare de pe urma acestuia S. E. - nepoată de soră, în timp ce T. L. T. - nepot de frate, D. L. - nepoată de frate, Tipuriță A. - nepoată de soră și Svințiu P. Virgiu - nepot de soră au rămas străini de succesiune prin neacceptare conform ar. 700 Cod civil.

vii. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 09/06.04.2000 eliberat de notar public Enise E., la data de 27.04.1985 a decedat B. V., rămânând ca succesoare de pe urma acesteia S. E. (născută T.) - nepoată de soră.

vii. Conform certificatului de moștenitor nr. 5/07.01.1972 eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 1 București, la data de 06.12.1971 a decedat T. N., rămânând ca succesori de pe urma acestuia: T. N. - soție și T. L. - fiică. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 519/25.06.1985 eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 2 București, la data de 08.11.1984 a decedat T. Licitiția, rămânând ca succesoare de pe urma acesteia D. L. - fiică.

4. Prin notificarea adresată Primăriei Municipiului București, trimisă sub nr. 3263/13.07.2001 prin B.E.J. E. & P., D. L., S. E. T., T. L. T., Tipuriță A., O. A., A. C. și E. A. Ș. au solicitat restituirea în natură a imobilului compus din construcții - în stare de ruină - și teren în suprafață de 2.627 m.p., situat în ., sector 1. Prin dispoziția nr. 7182/14.12.2006, Primăria Municipiului București a declinat competența de soluționare a notificării către U. Artiștilor Plastici din România. Cu adresa nr. 7182/10.01.2007, Primăria Municipiului București a înaintat Uniunii Artiștilor Plastici din România dispoziția și actele care au stat șa baza emiterii acesteia.

Totodată, prin notificarea adresată Uniunii Artiștilor Plastici, trimisă sub nr. 1671/17.07.2001 prin B.E.J. E. & P., aceiași notificatori au solicitat restituirea în natură a imobilului compus din construcții - în stare de ruină - și teren în suprafață de 2.647 m.p., situat în ., sector 1.

De asemenea, prin notificarea înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr._/23.02.2005, Svințiu P. V. a solicitat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, retrocedarea în natură a terenului situat în București, .) nr. 2, sector 1, asupra căruia este coproprietar împreună cu D. L., S. E. T., T. L. T., Tipuriță A., O. A., A. C. și E. A. Ș..

Conform certificatului de moștenitor nr. 79/14.05.2003 eliberat de notar public C. L. S., la data de 31.12.2002 a decedat T. L. T., rămânând ca succesori de pe urma acestuia: T. M. - fiu, B. E. - fiică și T. P. M. - fiică.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 28/14.07.2005 eliberat de notar public P. A. A., la data de 03.07.2005 a decedat O. A., rămânând ca succesori de pe urma acesteia: O. V. - soț și O. C. - fiu.

5. Prin adresa intitulată „Răspuns", cu nr._ din 20.03.2007, destinată generic „moștenitorilor donatorului V. T.”, U. Artiștilor Plastici din România a arătat că instituția deține acest imobil, în temeiul actului de donație, încă din anul 1959, că bunul a intrat în patrimoniul său, fiind înregistrat în evidențele sale contabile și în cele ale organelor fiscale, plătind taxele și impozitele cuvenite, că bunul a fost înregistrat în Registrul de transcripțiuni imobiliare, că în prezent sunt pe rolul instanțelor judecătorești dosarele civile: - nr._ având ca obiect revendicare imobiliară, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, suspendat în iunie 2006; - nr._, având ca obiect anularea actului de donație, pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă, precum și că aspectele juridice semnalate în petiții urmează să fie soluționate de instanțele judecătorești.

Este de menționat că, prin sentința civilă nr. 842/07.12.2000 pronunțată în dosarul nr. 3375/1999, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și de C. Administrativ a admis excepția dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat în București, ., sectorul 1, invocată de pârâta U. Artiștilor Plastici din România și în consecință a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanții D. L., S. E. T., T. T. și Tipuriță A. împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului București și U. Artiștilor Plastici din România, cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților formulată de E. A. Ș. și cererile de intervenție forțată ale intervenienților N. M., O. A. și A. C.. Prin decizia civilă nr. 34/29.01.2002 pronunțată în dosarul nr. 917/2001, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanți și intervenienți. Prin încheierea din 17.06.2003 pronunțată în dosarul nr. 2009/2002, fosta Curte Supremă de Justiție - Secția Civilă a suspendat judecarea recursului declarat împotriva acestei decizii, constatând incidente în cauză prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, potrivit informațiilor din sistemul informatizat Ecris, prin încheierea din 20.05.2008 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului București, conform art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.

6. La data de 02.04.2007, intervenientul T. M. a depus la dosar două scrisori care i-ar fi fost adresate la 13.02.2008 și 19.03.2008 de T. E., prin care îl informa că a cumpărat dreptul litigios ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului București - Secția a III-a Civilă de la o parte din rudele sale, care sunt reprezentate în proces de către „S. & Asociații”.

Prin notele scrise depuse la termenul din 7.06.2012, reclamanții D. L., S. V., Svințiu L., C. V. M., A. C., O. V., Tipuriță A., O. C. și intervenienta T. P. M. au negat existența unei asemenea operațiuni, ceea ce a făcut inutilă administrarea unui interogatoriu care să tindă la lămurirea aceluiași aspect, părțile exprimându-și astfel poziția cu privire la încheierea contractului de cesiune, iar nu refuzând să răspundă.

Nu rezultă dacă ar fi fost vorba de un înscris sub semnătură privată sau autentic, în ipoteza a doua la ce birou notarial ar fi fost autentificată cesiunea, astfel că instanța nu a putut face alte demersuri.

7. Prin cererea înregistrată sub nr. 995/10.03.1993 la U. Artiștilor Plastici, Svințiu V., membru al Uniunii, a solicitat o copie a actului de donație, arătând că nu îl interesează donația în sine, asupra căreia nu are niciun drept, copia fiindu-i necesară pentru revendicarea unui alt teren, aflat în curtea fostei Case a Scânteii, legat de aceeași proprietate.

Prin cererea înregistrată sub nr. 4132/19.10.1993 la U. Artiștilor Plastici, L. T. T., L. T., Tipuriță A., Svințiu V. și E. S. T. au solicitat, în calitate de fii ai donatorilor clădirii din ., restituirea diferenței de teren dintre 2.400 m.p., obiectul actului de donațiune, și 4.744 m.p., înscriși la cadastru ca proprietate a familiei T..

În referatul întocmit la data de 4.11.1993 de Șeful Departamentului Organizare din cadrul Uniunii Artiștilor Plastici în legătură cu situația proprietății din ., acesta a menționat că, potrivit actului de donație, terenul în suprafață de 2.400 m.p. avea configurația unui dreptunghi cu lungimea de 80 m și lățimea de 30 m, cu următoarele vecinătăți: .), C.F.R., Casa Scânteii și o proprietate particulară; lungimea de 80 m reprezintă distanța dintre proprietatea particulară și domeniul C.F.R. (respectiv latura dinspre . Uniunii Artiștilor Plastici), iar lățimea de 30 m. pe cea dintre . de teren ce aparține Casei Scânteii; la data întocmirii referatului, terenul nu mai are aceleași vecinătăți cu cele inițiale, între timp realizându-se . lungimea terenului s-a redus de la 80 m. la 50 m.; în consecință, terenul pe care se află construcția are o suprafață de numai 1.500 m.p., respectiv lungimea de 50 m. și lățimea de 30 m., noile vecinătăți fiind . - la fațada clădirii), . și proprietatea particulară; limita terenului Uniunii Artiștilor Plastici dinspre Casa Scânteii nu este marcată cu nimic (gard, alte amenajări etc.).

Cu adresa nr. 5368/22.12.1993, U. Artiștilor Plastici a răspuns solicitanților că pe baza contractului de donație a intrat în patrimoniul său un teren în suprafață de 2.400 m.p., că această suprafață a fost redusă prin construirea B-dlui Poligrafiei la 1.500 m.p. și că suprafața care depășește cei 2.400 m.p., în prezent 1.500 m.p., nu este înscrisă în patrimoniul său cu niciun titlu, astfel că nu o poate restitui.

8.i. Prin Decretul fostului Prezidiu al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 266/1950, U. Artiștilor Plastici din Republica Populară Română a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică (art. 1), s-a prevăzut că funcționează în conformitate cu statutul adoptat la data de 20.10.1950 de conferința artiștilor plastici (art. 2) și că Sindicatul Artelor Frumoase din București și sindicatele mixte de artiști plastici din provincie se dizolvă, iar patrimoniul lor trece asupra Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Populară Română. Conform Statutului, U. Artiștilor Plastici din Republica Populară Română era organizația obștească unică, întemeiată prin participarea liber consimțită a artiștilor: pictori, sculptori, graficieni, decoratori, scenografi și critici de artă și care promova arta plastică care contribuie prin conținutul de idei și prin înalta valoare artistică la lupta poporului nostru pentru construirea socialismului, pentru pace și progres sociale în lume (art. 1). Potrivit art. 31, pe lângă U. Artiștilor Plastici funcționează Fondul Plastic, având drept scop crearea condițiilor necesare desfășurării muncii de creație, îmbunătățirea condițiilor de viață ale artiștilor plastici, stimularea creației, apărarea și valorificarea dreptului de autor.

Prin Decretul fostului Prezidiu al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 294/1954 - modificat prin Decretul nr. 333/1958 - pentru organizarea și funcționarea Fondului Plastic din România, s-a prevăzut că acesta funcționează pe lângă U. Artiștilor Plastici din România și sub supravegherea și controlul Ministerului Învățământului și că este persoană juridică. Potrivit art. 3 lit. c, acesta înființează și organizează întreprinderi productive pentru fabricarea inventarului și materialelor de producție necesare practicării artelor plastice și pentru realizarea de venituri. Totodată, a fost abrogat decretul nr. 343/1949 pentru organizarea și funcționarea Fondului Plastic al pictorilor și sculptorilor din Republica Populară Română.

Potrivit Regulamentului de organizare și funcționare, Combinatul Fondului Plastic este întreprindere economică, proprietate a Uniunii Artiștilor Plastici, înființată în baza Deciziilor Fondului Plastic nr. 9997/29.12.1952 și nr._/31.12.1954.

ii. Prin Decizia nr._/1.09.1959, președintele Comitetului de Conducere al Fondului Plastic din Republica Populară Romînă a transmis în folosință gratuită și fără termen, Combinatului Fondului Plastic, „imobilul cu construcțiunile existente, situate în București, ., Raionul Stalin, donat Fondului Plastic din R.P.R. de către moștenitorii V. T. prin actul de donație intervenit între aceștia și Fondul Plastic din R.P.R. la data de 1 septembrie 1959”.

Prin procesul verbal încheiat la data de 30.09.1959, Baza de Aprovizionare D.F.R.N.A. - în lichidare, care deținea imobilul în baza unui contract de închiriere încheiat cu moștenitorii defunctului V. T., vizat la data de 15.07.1955, a predat imobilul Fondului Plastic din R.P.R.

Prin procesul verbal nr. 2292/16.02.1989, Combinatul Fondului Plastic, în calitate de administrator, a predat corpul de construcție din . Uniunii Artiștilor Plastici, proprietara de drept a imobilului.

Prin decizia nr. 260/6.09.1991, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România a dispus reîntregirea dreptului de proprietate al Uniunii Artiștilor Plastici, în calitate de continuator juridic al Fondului Plastic prin retrocedarea atribuțiilor de folosință asupra imobilului - teren și construcții - situat în București, ., sector 1, arătându-se că a fost avut în vedere procesul verbal sus menționat.

iii. Ca urmare a cererii adresate de U. Artiștilor Plastici - Fondul Plastic din Republica Socialistă România, a fost emisă autorizația de executare lucrări nr. 85/4.05.1966 de către fostul Sfat Popular al Orașului București, prin care a fost autorizat Combinatul Fondului Plastic să execute o . lucrări - montaj instalații - la imobilul situat în București, Prel. Străzii Gara Băneasa, Raionul 30 Decembrie.

Cu adresa nr._/29.11.1968, Fondul Plastic din Republica Socialistă România a solicitat Consiliului Municipiului București - Secțiunea de Sistematizare și Arhitectură prelungirea valabilității autorizației până la 31.12.1969, întrucât s-a constatat că spațiile proiectate în noua construcție a Combinatului Fondului Plastic nu corespund noului flux tehnologic, iar utilajele sunt uzate atât fizic, cât și moral, făcându-se precizarea că forul său tutelar, U. Artiștilor Plastici a recomandat să se treacă la executarea unor planșee intermediare în halele de producție. În adresă s-a menționat că Fondul Plastic construiește pentru întreprinderea sa economică un combinat industrial, amplasat în spatele Casei Scînteii.

Cu adresa nr._/29.11.1968, Fondul Plastic din Republica Socialistă România a solicitat Consiliului Popular al Municipiului București - Secțiunea de Sistematizare și Arhitectură aprobarea unei noi valori a lucrării. În adresă s-a menționat că U. Artiștilor Plastici din R.S.R. construiește pentru întreprinderea sa economică un combinat de producție industrială, denumit „Combinatul Fondului Plastic” - Străulești.

Prin adresa nr. 9203/15.12.1977, U. Artiștilor Plastici a solicitat Combinatului Fondului Plastic, având în vedere că imobilul din . în inventarul și administrarea sa de peste 20 de ani, să efectueze, de urgență, reparațiile la acoperiș, urmând ca ulterior să i se stabilească o nouă destinație.

La data de 11.08.1979, ca urmare a cutremurului din 4.03.1977, s-a întocmit de către I.P. „Carpați” București o temă de proiectare cu nr. 1732 pentru imobilul din ., proprietatea Uniunii Artiștilor Plastici din R.S. România și dat spre folosință întreprinderii economice pe care o tutelează, Combinatul Fondului Plastic, prin care s-a arătat că în spațiile acestui imobil, la parter, a funcționat până în anul 1977 atelierul de cioplitorie în piatră al C.F.P., iar la etajul 1 încăperile au fost date în folosință unor locatari cu contracte de închiriere și că la momentul întocmirii proiectului toate activitățile productive ale atelierului de cioplitorie au fost mutate în localul nou al C.F.P., spațiile respective fiind dezafectate, celelalte încăperi fiind încă ocupate de locatari, aceasta provizoriu până la rezolvarea unor probleme interne. Proiectul a fost aprobat ulterior de U. Artiștilor Plastici pe baza unui memoriu justificativ. La data de 26.12.1979, I.P. „Carpați” a emis o factură pe numele Uniunii Artiștilor Plastici, iar la data de 28.01.1980 s-a constatat terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de proiectare nr. 1732.

Printr-o cerere adresată Secretarului de Stat al Consiliului Culturii și Educației Socialiste sub nr. 2408/22.04.1980, U. Artiștilor Plastici, arătând că urmează să amenajeze în imobilul proprietatea sa din . ateliere de creație artistică, a solicitat aprobarea necesarului de combustibil lichid. Cererea a fost respinsă, conform adresei nr._/29.09.1980 emise de Comisia Permanentă pentru Avizarea și Controlul Consumurilor de Combustibili, Energie Electrică și Termică.

Potrivit adreselor nr. 5039/13.09.1982, conducerea Uniunii Artiștilor Plastici a aprobat să se repartizeze lui S. L. parcul aflat la extremitatea curții din . împreună cu magazia construită în perimetrul acelui parc, urmând ca între acesta și Combinatul Fondului Plastic să se încheie un contract de închiriere.

La data de 23.01.1984, Combinatul Fondului Plastic a emis facturile nr. 193, 194, 195, 196 și 198, pentru chirie și alte utilități pe trimestrele III și IV din anul 1983, pentru diverse părți din imobil, pentru T. D., S. L. (salariat C.F.P.), M. C., M. S. (salariat C.F.P.) și I. R..

Printr-o cerere adresată Administrației Financiare Sector 1 sub nr. 5574/15.09.1984, U. Artiștilor Plastici, în calitate de proprietar al imobilului din ., a solicitat eliberarea unui certificat privind valoarea de asigurare a imobilului, necesar pentru obținerea autorizației de înstrăinare a lui.

Conform adresei nr._/02.12.2005 emise de Primăria Municipiului București - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală - Serviciul Evidență Proprietăți, în evidențele cadastrale întocmite pe bază de declarații în anul 1986, imobilul situat în ., sector 1, cu teren în suprafață totală de 2.616 m.p., din care 251 + 154 + 265 m.p. construcții, a fost înscris ca proprietate de stat, cu posesor parcelă I.C.R.A.L. Herăstrău (aceleași date reieșind și din adresa nr. 9128/03.12.1988 emisă de Primăria Municipiului București - Departament Patrimoniu Imobiliar - Direcția Evidență Proprietăți), iar imobilul situat în ., sector 1, cu teren în suprafață totală de 624 m.p., din care 190 m.p. construcții, a fost înscris ca proprietate de stat, cu posesor parcelă I.C.R.A.L. Herăstrău. În același sens, din adresa nr._/13.08.1998 emisă de Primăria Sectorului 1 - Serviciul Cadastru, Fond Funciar și din adresa nr. 9128/03.12.1998 emisă de Primăria Municipiului București - Departamentul Patrimoniu Imobiliar - Direcția Evidență Proprietăți reiese că în evidențele acestor instituții la nivelul anului 1986 la adresa ., sector 1, figura I.C.R.A.L. Herăstrău Nord, cu o suprafață de 2616 m.p., din care 770 m.p. construcții.

Din situația de plată nr. 533/1988 emisă de Coop. „Constructorul” rezultă că a fost întocmită la solicitarea Uniunii Artiștilor Plastici documentația tehnico-economică pentru reparații construcții în .> Sub nr. 37/9.01.1990 a fost înregistrată la Circa Financiară Sector 1 declarația Uniunii Artiștilor Plastici din R.S. România pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri, a taxei de folosire a terenurilor proprietate de stat pe anul 1990.

La data de 04.09.1990, între Institutul de proiectare „Carpați” și U. Artiștilor Plastici s-a încheiat contractul de proiectare nr. 2987 având ca obiect „ateliere de creație în . amplasament”.

Cu avizul nr. 89/10.10.1990, Primăria Municipiului București - Comisia de Urbanism a avizat Uniunii Artiștilor Plastici amplasarea unor ateliere de creație și locuințe inclusiv în imobilul din . dr. Minovici.

La data de 31.12.1990, între U. Artiștilor Plastici și arh. S. V. s-a încheiat un contract de executare de lucrări de artă plastică având ca obiect elaborarea proiectului de execuție cu detalii pentru Complexul de ateliere de creație - Menuetului”. La 30.01.1991 s-a întocmit și un referat de plată a avansului privind acest contract.

Din adresa nr. 2585/203/15.04.1991 emisă de Ministerul Petrolului - C.G.M.M. reiese că U. Artiștilor Plastici a solicitat aprobarea alimentării cu gaze a grupului de ateliere „locuință” din .> La data de 29.08.1991, F.D.E.B. a constatat terminarea lucrării de alimentare cu energie electrică a atelierelor de creație ale Uniunii Artiștilor Plastici din . proiectare fiind încheiat la data de 26.03.1991.

Prin contractul de închiriere nr. 7406/1.11.1991, U. Artiștilor Plastici a închiriat, în calitate de proprietar al imobilului din București, ., o . spații artiștilor plastici M. C. și S. L., termenul de închiriere fiind de un an.

Sub nr. 4965/21.01.1992 și 104/7.01.1993 au fost înregistrate declarațiile pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri pe anii 1992, respectiv 1993, cu privire la teren făcându-se mențiunea că se datorează taxe în baza H.G. nr. 251/1991 (pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru producția vegetală, agricola sau silvică). Sub nr. 1748/17.03.1994 a fost înregistrată la Administrația Financiară a Sectorului 1 declarația Uniunii Artiștilor Plastici pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri, a taxei de folosire a terenurilor proprietate de stat pe anul 1994.

Prin decizia nr. 57/10.08.1994, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România a dispus constituirea comisiei pentru stabilirea și evaluarea unor terenuri, între care și cel aflat în ..

Dintr-o adresă trimisă de U. Artiștilor Plastici Unității Militare nr. 0388 reiese că în anul 1997 a avut loc un incendiu la un atelier de creație din imobilul situat în ..

iv. Potrivit adresei nr. 9287/21.03.2002 emise de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 București, în temeiul procesului verbal din 19.08.1952 au figurat ca titulari de rol moștenitorii lui V. T., iar prin contractul de donație din 02.12.1959, aceștia l-au donat Fondului Plastic din Republica Populară Română, pentru perioada 1959-1995 nu deține date, iar din data de 31.12.1995 figurează a titular de rol U. Artiștilor Plastici din România. Parte din informații reies și din adresa emisă de Administrația Financiară Sector 1 aflată în dosarul nr. 3375/1994, răspuns la adresa Judecătoria Sectorului 1 București emisă în dosarul nr._/1997 și din adresa Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 1 București emise la solicitarea Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 917/2001.

9.i. Conform notei de reconstituire întocmite de Primăria Municipiului București - Serviciul Cadastru Edilitar Imobiliar nr. 3632/03.2006, reconstituindu-se fostul amplasament al imobilului notificat pornind de la planul din 1957, actualizat parțial în anii 1965, 1977 și 1986, din baza de date și de la procesul verbal de carte funciară nr. 7200/294-1940, s-a constatat că suprafața lui din baza de date este de 2.526 m.p. și este afectat parțial de elemente de sistematizare: suprafața S1 de 1670 m.p. reprezintă o secțiune din actualul nr. poștal 2 din .. Mogoșoia nr. 5); suprafața S2 de cca. 577 m.p. reprezintă stradă, carosabil și trotuar, iar suprafața S3 de cca. 279 m.p. reprezintă o secțiune din actualul nr. poștal ..

De asemenea, în adresa nr. 3632/18.01.2006 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală - Serviciul Evidență Proprietăți s-a arătat că raportul de expertiză topo-cadastrală extrajudiciară întocmit de ing. O. G. în data de 01.10.2001, anexat la dosarul administrativ, nu reconstituie terenul ce face obiectul procesului verbal de carte funciară nr._, ci marchează actualul amplasament cu adresa poștală ..

Pornind de la declarația părților din timpul expertizei care au căzut de acord că partea de sud a imobilului și-a păstrat poziția de-a lungul timpului, de la un plan al Municipiului București, întocmit în anul 1939 de Generalul C. T., la scara 1: 15.000 (din care rezultă că la acel moment nu exista . la dimensiunile și vecinătățile menționate în actul de vânzare cumpărare din 10.12.1905, expertul specialitatea topografie D. C. a identificat prin raportul depus la data de 3.10.2012 terenul în litigiu.

Potrivit adresei nr._/_/_/12.12.2012 emise de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru, în legătură cu istoricul denumirii . anului 1964, conform Deciziei Sfatului Popular al Capitalei nr. 106/11.01.1964 s-a atribuit denumirea de . create din Raionul 30 Decembrie și Raionul Grivița Roșie, care începe din Piața Scînteii (actuală Piața Presei Libere), traversează linia C.F.R. București - C. și se termină în câmp, iar la nivelul anului 1980 conform Deciziei Consiliului Popular al Municipiului București nr. 15/07.01.1980 s-a atribuit denumirea de . . Piața Gării Băneasa și ., Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru a arătat că nu deține date în legătură cu trecerea în proprietatea statului a părții din imobil afectate în prezent de . cu existența unui decret de expropriere pentru lărgire/înființare .> Conform adresei nr._/_/_/12.12.2012 emise de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru, . această denumire prin Decizia nr. 106/11.01.1964 emisă de Consiliul Popular al Capitalei și reprezenta la acea dată „artera nouă ce se crea în raionul Grivița Roșie și Raionul 30 Decembrie”; nu deține plan topografic de la acea dată care să definească traseul și caracteristicile constructive / tehnice ale noului bulevard creat; potrivit planului din 1965 . creșei cu .. Dr. Minovici este marcată ca . din . era marcat ca „Combinatul Fondului Plastic”, fără a avea limite clar definite; comparând planul topografic 1/2000 din anul 1965, cu actualizările ulterioare, ultima în anul 1985, rezultă că nu au existat modificări de lățime ale străzii în dreptul imobilului cu nr. 2, . atașate deciziile nr. 106/11.01.1964 și 15/7.01.1980.

Cu adresa nr._/_/1229/1452/01.02.2013, Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru a comunicat planurile cadastrale ale zonei din anii 1940, 1955, 1958, 1985-1997, 1989-1990. Planul cadastral nr. 273 din 1940 a fost comunicat și de Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale cu adresa nr. 617C/01.03.2013.

La termenul din 07.02.2013, U. Artiștilor Plastici a comunicat că nu deține acte cu privire la schimbarea amplasamentului, eventuale lărgiri sau îngustări privind .> Potrivit adresei nr._/5207/09.04.2013 emise de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru, . și la nivelul anului 1940 zonă C.F.R., în procesul verbal de carte funciară nr._ nefiind marcată ca stradă cu denumire.

Cu adresa nr. 1457C/17.05.2013, Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale a comunicat și planurile cadastrale nr. 282, verificat în 1946 și 283, verificat în 1946.

Studiind toate documentele depuse la dosar, la data de 04.09.2013, expertul D. Cauis a întocmit un supliment la raportul de expertiză, indicând două variante de identificare a terenului: 1. prima pornește de la premisa că terenul donat avea dimensiunile conform actului de vânzare din 10.12.1905, aceeași formă geometrică regăsindu-se și în extrasul de plan cadastral al cărții funciare nr. 7200/1940/294, care însoțește procesul verbal nr. 7200/294 din 4.02.1943; 2. a doua pornește de la premisa că anexa nr. 2 la adresa nr._//01.02.2013 reprezintă planul topografic la nivelul anului 1958, astfel că la data încheierii donației . amenajat; suprafața donată era la 1.09.1959 de 2.400 m.p. și dacă în partea de sud limita de proprietate a rămas aceeași de-a lungul timpului, terenul avea la nord ca limita . est . cuprinde suprafața de 2.400 m.p. nu se putea extinde decât către vest.

ii. Prin raportul de expertiză specialitatea construcții depus la 09.08.2012, expertul S. I. a identificat construcțiile situate pe terenul în litigiu, constatând, pe lângă cele două corpuri de clădire menționate în actele vechi de proprietate, și existența unor construcții noi: 1. încăpere cu destinația de fierărie, situată pe frontonul clădirii vechi existente orientat spre .. aplecătoare, situată pe frontonul clădirii vechi existente orientat spre . cu structură metalică având dimensiunile de 6 m x 3 m; 4. latrină din cărămidă; 5. depozit din carburanți - construcție din beton armat, semiîngropată. Răspunzând la data de 10.10.2012 la obiectivul suplimentar, a învederat că pentru niciuna din aceste construcții U. Artiștilor Plastici nu a prezentat autorizații de construire, iar construcțiile menționate la pozițiile 1-4 sunt provizorii, construite artizanal, aflate într-o stare tehnică satisfăcătoare sau rea, cu uzură de peste 60%. Potrivit punctul de vedere al expertului specialitatea topografie depus la 7.11.2012, „aplecătoarea” nu face parte din categoria construcțiilor, fiind doar o bucată de tablă, sprijinită de un stâlp de metal și de peretele construcției C2 (ruină), fără pereți, fără structură de rezistență, fără uși sau ferestre. La data de 21.11.2012, refăcând raportul de expertiză întrucât intervenientul T. M. nu a fost citat la adresa indicată, expertul S. I. a și poziționat construcțiile pe schița întocmită de expertul D. C.. În legătură cu acest al doilea raport, singura nemulțumire a intervenientului, care a învederat că a primit comunicarea din partea expertului abia la data de 22.11.2012, a fost aceea că nu au fost evaluate construcțiile în starea de la data preluării, nefiind astfel vătămat. Mai mult decât atât, din anexa la raportul refăcut, care poartă ștampila oficiului poștal, cuprinzând borderoul cu scrisorile recomandate cu confirmare de primire, rezultă că acestea au fost expediate la data de 13.11.2012, fiind incidente prevederile art. 114¹ alin. 4 teza a II-a Cod procedură civilă, aplicabile mutatis mutandis și reclamantului (intervenientului principal), conform art. 112 alin. 1 pct. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, astfel că în cazul necomunicării unui domiciliu ales în România, comunicările se fac prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poștă a scrisorii ținând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

II.1. Asupra excepției nulității cererii de intervenție în interes propriu formulată de către T. M. și T. M., Curtea reține că cererea depusă la data de 28.08.2007 a fost intitulată „de includere în cauză”, iar solicitarea din final de a fi încunoștințați asupra cauzei spre a avea acces la dosar și a-și formula poziția de justițiabili este o consecință a „includerii în cauză” (urmând locuțiunii conjuncționale „drept care”). Prin urmare, calificarea cererii în temeiul art. 84 Cod procedură civilă ca fiind una de intervenție principală, dând prioritate voinței interne (reale) a părților, ca principiu general de drept civil, este corectă. În plus, la data de 21.11.2007, aceștia au solicitat expres aplicarea art. 49 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 50 alin. 1 Cod procedură civilă cererea de intervenție principală trebuie să îmbrace forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. În cauză însă părțile, obiectul, motivele de fapt și drept au fost indicate, este adevărat că indirect, prin trimiterea pe care intervenienții au făcut-o, solicitând „includerea în cauză” pe aceeași poziție cu reclamanții, la elementele corespunzătoare menționate în cererea introductivă de instanță.

Prin urmare, excepția este nefondată.

2. Cu privire la excepția tardivității contestației formulate de contestatorii D. L., Tipuriță A., E. A. Ș., B. E., Svințiu P. V., A. C., O. C., O. V. și de intervenienții T. M. și T. M., Curtea are în vedere că prima chestiune care trebuie lămurită în cauză este aceea a naturii și efectelor juridice ale adresei intitulate „Răspuns", cu nr._ din 20.03.2007 emise de intimata U. Artiștilor Plastici din România, respectiv dacă constituie sau nu o decizie (sau, după caz, dispoziție motivată) de respingere a notificării, în sensul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

Intitulând actul juridic în discuție „răspuns” față de Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 7181/14.12.2006, petiția moștenitorilor și completările ulterioare acesteia și arătând că „referitor la aspectele juridice semnalate în petiții (…), urmează ca acestea să fie soluționate de instanțele judecătorești”, unitatea deținătoare și-a exteriorizat, chiar dacă nu în termeni expreși, refuzul de dispune restituirea bunului care face obiectul notificării. Această interpretare dată manifestării de voință a pârâtei și atitudinii se bazează pe faptul că este în mod rezonabil exclus ca singura finalitate a comunicării adresei să fie informarea notificatorilor asupra existenței dreptului de acces la instanță.

Ca atare, „răspunsul” constituie un act juridic de natura celor emise în cadrul procedurii de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Subsecvent, Curtea reține că, potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001: „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită (…) în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Or, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi comunicat persoanelor îndreptățite această dispoziție, de altfel adresată generic „moștenitorilor donatorului V. T.”.

Dintre notificatori, decedaseră între timp T. L. T. și O. A., astfel că, mandatul dat în chiar cuprinsul notificării încetând în condițiile art. 1552 pct. 3 Cod civil, ar fi trebuit comunicată moștenitorilor acestora: T. M., B. E., T. P. M., respectiv O. V. și O. C..

Dacă totuși dispoziția a fost primită de S. Eliodor, cu care se făcea corespondența, comunicarea nu a fost valabilă în privința reclamanților A. C., O. C. (și pentru acest motiv) și Tipuriță A., care prin procura autentificată sub nr. 1593/07.12.2005 au revocat mandatul acestuia, aceeași fiind și situația reclamantei E. A. Ș., care s-a adresat în acest sens Primăriei Municipiului București prin cererea înregistrată sub nr._/29.11.2005. În aceeași ipoteză, comunicarea ar fi valabilă în privința reclamantei B. E., care l-a împuternicit să o reprezinte în fața autorităților administrative competente cu procura autentificată sub nr. 773/15.03.2004 de notar public C. L. S., a reclamantului Svințiu P. V., care l-a împuternicit să îl reprezinte în fața autorităților administrative competente cu procura autentificată sub nr. 512/16.05.2006 de notar public Enise E. și a reclamantelor D. L. și S. E. T., care l-au împuternicit să le reprezinte în fața autorităților administrative competente cu procura autentificată sub nr. 92/05.03.2007 de notar public H. L. (aceasta din urmă semnase anterior și procura din 07.12.2005).

În privința persoanelor cărora nu le-a fost comunicată (valabil) dispoziția, termenul nu a început să curgă, astfel că nici nu se pune problema împlinirii lui până la data formulării contestației, respectiv a intervenției.

În ceea ce privește persoanele cărora le-ar fi fost comunicată valabil dispoziția, se constată că în cuprinsul acelorași procuri l-au împuternicit pe mandatarul S. Eliodor și să formuleze acțiuni în instanță, respectiv cereri corespunzătoare, în cazul soluționării nefavorabile a notificării. Prin urmare, contestația a fost introdusă de mandatar în mod valabil la data de 20.04.2007 pe baza împuternicirii primite din partea acestora, fără a mai fi necesară o ratificare. Într-o asemenea situație, nu se mai poate susține nici tardivitate ratificării, de către contestatori, a contestației semnate de numitul S. Eliodor.

În consecință, Curtea urmează să respingă și aceste excepții ca nefondate.

3. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, Curtea constată, conform celor expuse anterior (pct. I.6), că nu s-a făcut dovada că reclamanții sau intervenienții ar fi cesionat drepturile litigioase, declarația extrajudiciară a unei persoane neîncadrându-se între mijloacele de probă reglementate de art. 1169-1206 Cod civil, respectiv art. 172-225 Cod procedură civilă.

Nici această excepție nu a putut fi așadar reținută.

4. Cu privire la autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 34/29.01.2002 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 917/2001 (pct. I.5), prin care s-a constatat că pârâta a dobândit imobilul în litigiu prin uzucapiune, instanța reține, pe de o parte, că, într-adevăr, hotărârile definitive au putere de lucru judecat. Puterea de lucru judecat este însă una provizorie, ceea ce înseamnă că se va consolida sau se va desființa în funcție de soluția din recurs. De aceea, într-o asemenea situație, potrivit unei jurisprudențe constante și literaturii de specialitate, instanța în fața căreia s-a invocat excepția trebuie să suspende judecarea cauzei până la soluționarea recursului. Or, în cauză, o asemenea măsură nu s-ar putea dispune pentru că ar constitui o încălcare a dreptului reclamanților la un proces echitabil, în condițiile în care judecarea recursului este suspendată până la soluționarea prezentei cauze.

Pe de altă parte, în speță nu există autoritate de lucru judecat.

Puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1201 Cod civil, are la baza regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Potrivit art. 166 Cod procedură civilă, pentru a ne afla în situația autorității de lucru judecat, este necesar să exista tripla identitate cu privire la părți, obiect și cauză.

În privința identității de părți și de obiect nu se pun probleme deosebite. În schimb, cauza, care rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează în situația de fapt calificată juridic, nu este aceeași, pentru că invocarea uzucapiunii în cadrul procesual al unei contestații formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 împotriva unei decizii de respingere a notificării de analizează prin prisma unor reguli de drept diferite.

5. Astfel, deși în speță conform celor expuse anterior (pct. I.8.iii) pârâta U. Artiștilor Plastici (prin organele sale de conducere) și autoarea sa Fondul Plastic din România (pct. I.8. i și ii) au exercitat stăpânirea materială a bunului - ceea ce constituie elementul corpus al posesiei - prin intermediul membrilor care și-au desfășurat activitatea în corpurile de clădire din imobilul situat în București, ., al chiriașilor care au ocupat părți din imobil și al persoanelor angajate să efectueze lucrări de întreținere și reparații și, totodată, și-au manifestat intenția, voința de a stăpâni bunul pentru sine, de a se comporta ca proprietare - ceea ce constituie elementul animus al posesiei - încheind contracte de închiriere, de execuție lucrări de reparații și înscriind imobilul în evidențele fiscale, iar posesia nu a fost una viciată (nefiind dovedite nici violența, neadministrându-se proba cu martori și nici discontinuitatea, pentru că informațiile obținute pe bază de declarații în anul 1986 sunt contrazise de celelalte înscrisuri) la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune se opune aplicarea normei cu caracter special cuprinsă în art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001: „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 (…) se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi”.

Prin ipoteză, persoana care deține imobilul sub nume de proprietar pentru că figurează în actul de preluare (art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001) este obligată să îl restituie.

6. Trebuie astfel stabilit dacă imobilul în litigiu a fost sau nu preluat în mod abuziv.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, intră în această categorie: „imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.

Contrar susținerilor pârâtei, imobilul intră în prima categorie, cea a donațiilor neautentificate, clasificarea folosind criteriul caracterului neautentificat, respectiv autentificat al donației, după cum rezultă din topografia textului de lege, iar enumerarea actelor normative este exemplificativă, de vreme ce este folosită locuțiunea adverbială „și altele”, putând fi astfel vorba și despre dreptul comun reprezentat de Codul civil.

La aceeași concluzie se ajunge și pe baza interpretării teleologice și raționale, nefiind de admis ca legiuitorul să fi exclus din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 tocmai acele contracte de donație care, pe lângă faptul că nu respectau forma autentică, nu aveau nici măcar o aparență de legalitate, prin invocarea unui act normativ care ar le-ar fi scutit de la această formalitate.

Prin urmare, imobilul donat Fondului Plastic din Republica Populară Romînă prin contractul de donație încheiat la data de 01.09.1959 (pct. I.2) intră în categoria celor preluate în mod abuziv.

Distinct de aceste aspecte, Curtea mai reține că este adevărat că, după moartea donatorului, nulitatea unei donații pentru vicii de formă poate fi acoperită prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a donației de către moștenitori (art. 1167 alin. 3 Cod civil), dacă confirmarea, ratificarea sau executarea este benevolă și făcută în deplină cunoștință de cauză.

Or, cererea adresate pârâtei (pct. I.7) de unul dintre moștenitori, prin care a arătat că nu îl interesează imobilul donat nu demonstrează și faptul că a cunoscut viciul de formă al acesteia, iar cererea adresată de mai mulți moștenitori privind restituirea unui alt teren decât cel donat se află cu atât mai mult într-o asemenea situație.

7. Calitatea reclamanților și a intervenienților de persoane îndreptățite la obținerea unor măsuri reparatorii rezultă prin raportarea situației de fapt (art. I pct. 1-3) la dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a rap. la 4 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001 (acest ultim alineat fiind invocat cu referire la reclamantul Svințiu P. V., care nu a acceptat succesiunea lui T. D. în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil). Tot în legătură cu acest reclamant este de menționat și faptul că, deși nu a formulat notificarea în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 (în forma inițială), nu i se poate înrăutăți situația în propria contestație, notificarea sa nefiind respinsă ca tardivă de unitatea deținătoare.

8. Fiind stabilit că imobilul a fost preluat abuziv de o persoană juridică (Fondului Plastic din Republica Populară Romînă) în perioada de referință și ca atare este supus restituirii în baza primului articol din Legea nr. 10/2001, rămâne de identificat unitatea deținătoare căreia îi incumbă obligația emiterii dispoziției corespunzătoare.

Deși U. Artiștilor Plastici, ca persoană juridică de interes public (pct. I.8.i), nu este cuprinsă strict în enumerarea făcută în art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care are în vedere persoanele juridice de drept public (categorie distinctă conform art. 1 din Legea nr. 21/1924), nu se poate admite ca o altă entitate (persoană juridică de drept public) să emită dispoziția privind bunul deținut de către pârâtă, impunându-se concluzia că sintagma „persoanele juridice de drept public” a fost folosită într-un sens mai larg.

9. Referitor la identificarea terenului în litigiu (pct. I.9.i), Curtea are în vedere faptul că, într-adevăr, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede că: „În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.

Or, în speță, întinderea dreptului de proprietate nu rezultă din contractul de donație (pct. I.2.), pentru că acesta nu indică dimensiunile laturilor.

Pe de altă parte, și dacă s-ar stabili limitele terenului preluat (în cauză donat) fie pe baza actului de preluare, fie pe baza unor elemente exterioare acestuia, existența unor probe contrare este de natură să înlăture această prezumție, care are caracter relativ.

Astfel, admițând că donatorii ar fi înstrăinat un teren cu configurația indicată de reclamanți și intervenienți (suprapunându-se astfel în întregime cu terenul ocupat în prezent de către pârâtă - varianta a II-a din suplimentul la raportul de expertiză specialitatea topografie), în condițiile în care în cuprinsul respectivului act de transmitere respectiv este indicat ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate actul de vânzare cumpărare încheiat de autorul lor la 10.12.1905 (ceea ce exclude posibilitatea să fi dobândit ulterior o parcelă învecinată la vest) și acest act vechi relevă o altă configurație (pct. I.1), potrivit principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet nu se poate reține ca dovedit dreptul de proprietate numai prin faptul înstrăinării, astfel că actul de donație din 01.09.1959 nu valorează titlu de proprietate pentru aceștia, nici chiar în condițiile derogatorii de la regimul probator prevăzute de Legea nr. 10/2001, ci ar avea semnificația, cel mult, că ar fi donat (în parte) bunul altuia.

Din această perspectivă, obiectul dreptului de proprietate al reclamanților și intervenienților, dobândit pe cale succesorală de la autorul lor, T. V., este delimitat în spațiu la est de . spre vest din terenul stăpânit de pârâtă rezultă din lățimea laturilor menționate în actul de vânzare din 10.12.1905 (aproximativ 30 m), ceea ce demonstrează justețea alegerii variantei I din suplimentul la raportul de expertiză.

Pe cale de consecință, nu mai prezintă relevanță data la care a fost înființată efectiv .), aflată la limita de nord a terenului în litigiu, nemenționată de altfel în contractul de donație, obiect al deciziei nr. 106/11.01.1964 emise de organele de stat competente și în legătură cu care Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru a comunicat, pe baza interpretării date aceluiași plan cadastral din anul 1940 de experți diferiți din cadrul instituției, concluzii contradictorii, respectiv fie că a ocupat o parte din terenul ce a aparținut lui T. V., fie că a ocupat o zonă aparținând C.F.R.

13. Având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, texte de lege aplicabile prin raportare la constatările expertului specialitatea construcții (pct. I.9.ii), măsura compensatorie la care sunt îndreptățiți reclamanții și intervenienții este cea a restituirii în natură.

14. Sub un alt aspect, Curtea reține că soluționarea pe fond a notificării, inclusiv în cadrul exercitării controlului judiciar, presupune prin concept îndeplinirea tuturor obligațiilor impuse de lege în cadrul procedurilor de restituire. Odată cu substituirea în atribuțiile unității deținătoare, instanța judecătorească preia și îndatoririle acesteia, inclusiv stabilirea tuturor împrejurărilor de natură să producă efecte juridice.

Or, potrivit art. 27 (fost 25) alin. 1, 2 din Legea nr. 10/2001: „Dispozițiile art. 23 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situație persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține. Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat”. Conform art. 27.1. din Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 250/2007: „În cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcționarea notificării entității învestite cu soluționarea acesteia, fie unitate deținătoare a bunurilor imobile solicitate, fie entitate învestită cu soluționarea acesteia, după caz”.

Pe cale de consecință, Curtea va direcționa notificarea formulată de contestatori și intervenienți către Primăria Municipiului București, pentru a fi soluționată în privința diferenței de teren solicitat.

Față de aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, evocând fondul, după anularea sentinței: să respingă excepțiile, să admită în parte contestația, să anuleze adresa intitulată „Răspuns", cu nr._ din 20.03.2007 emisă de intimata U. Artiștilor Plastici din România, să oblige intimata U. Artiștilor Plastici din România să restituie în natură, către contestatori și intervenienți, imobilul compus din construcții și teren în suprafață de 1.523 mp. - reprezentând lotul S 1, identificat în Anexa 1 din suplimentul la expertiza tehnică întocmită de expert D. C. depus la 04.09.2013 (pag. 750 - 754 dosar nr._ al Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie) și să redirecționeze notificarea formulată de contestatori și intervenienți către Primăria Municipiului București, pentru a fi soluționată în privința diferenței de teren solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Evocând fondul, după anularea sentinței:

Respinge excepția nulității cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții T. M. și T. M., ca nefondată.

Respinge excepția tardivității contestației formulate de contestatorii D. L., Tipuriță A., E. A. Ș., B. E., Svințiu P. V., A. C., O. C., O. V. și de intervenienții T. M. și T. M., ca nefondată.

Respinge excepția tardivității ratificării, de către contestatori, a contestației semnate de numitul S. Eliodor, ca nefondată.

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor și intervenienților, ca nefondată.

Admite în parte contestația formulată de D. L., cu domiciliul ales la mandatar S. Eliodor, în București, .. 31, sector 1, S. E. T., decedată, a cărei calitate procesuală s-a transmis către S. V., cu domiciliul în București, ., ., ., TIPURIȚĂ A., cu domiciliul ales la mandatar S. Eliodor, în București, .. 31, sector 1, E. A. Ș., cu domiciliul în București, .. 19, sector 1, B. E., cu domiciliul ales la mandatar S. Eliodor, în București, .. 31, sector 1, SVINȚIU P. V., decedat, a cărui calitate procesuală s-a transmis către SVINȚIU L., cu domiciliul în București, ., . și către C. V. M., cu domiciliul în Cluj N., ., ., O. C. și O. V., toți trei cu domiciliul ales la mandatar S. Eliodor, în București, .. 31, sector 1 și cererile de intervenție formulate de intervenienții T. M., cu domiciliul în La Ville de Spa, 33 Rue Maurice Pottier (4900 Spa), Belgia și T. P. M., cu domiciliul ales la S.C.A. S., în București, Opera Center II, ., nr. 2, ., în contradictoriu cu pârâta U. ARTIȘTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIA, cu sediul ales la S.C.A. „Țuca, Z. și Asociații”, în București, .. 4-8, America House, .. 8, sector 1.

Anulează adresa intitulată „Răspuns", cu nr._ din 20.03.2007 emisă de intimata U. Artiștilor Plastici din România.

Obligă intimata U. Artiștilor Plastici din România să restituie în natură, către contestatori și intervenienți, imobilul compus din construcții și teren în suprafață de 1.523 mp. - reprezentând lotul S 1, identificat în Anexa 1 din suplimentul la expertiza tehnică întocmită de expert D. C. depus la 04.09.2013 (pag. 750 - 754 dosar nr._ al Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie).

Redirecționează notificarea formulată de contestatori și intervenienți către Primăria Municipiului București, pentru a fi soluționată în privința diferenței de teren solicitat.

Ia act că părțile vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. G. G. S.

GREFIER

S. R.

Red. C.G.

Tehnored. C.S./CG

Ex.15/28.10.2013

← Cereri. Decizia nr. 1038/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Partaj judiciar. Decizia nr. 2087/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Legea 10/2001. Decizia nr. 1404/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Grăniţuire. Decizia nr. 1463/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 935/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cereri. Decizia nr. 1038/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partaj judiciar. Decizia nr. 2087/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 987/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 1305/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Acţiune în constatare. Decizia nr. 2125/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI