Cereri. Decizia nr. 26/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 26/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.26 A
Ședința publică din data de 23.01.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de apelantul pârât M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, .-5, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 946/26.04.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, și de apelantul S. I., domiciliat în Râmnicu V., ..44, ., împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 12.11.2012, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. L., domiciliată în Râmnicu V., ..112,., jud. V., HERȘIU A., domiciliat în Râmnicu V., ., ..A, ., M. A., domiciliată în Râmnicu V., ..Q 1, ., ., și intimata pârâtă A. ROMÂNĂ, cu sediul în București, Calea V., nr.125, sector 1, cauza având, ca obiect, „revendicare imobiliară; alte cereri; pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă apelantul pârât M. A. Naționale, prin consilier juridic Varona Alexandr, cu delegație la fila 74, și intimata pârâtă A. Română, prin consilier juridic Ț.-M. C. V., cu delegație la fila 34, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează lipsa relațiilor de la Primăria Băile Olănești și depunerea relațiilor de la O.C.P.I. V., precum și faptul că apelantul S. I. a depus, prin fax, cerere de judecare în lipsă a apelului.
Reprezentantul apelantului pârât M. A. Naționale solicită amânarea cauzei față de lipsa relațiilor solicitate de la Primăria Băile Olănești.
Curtea urmează a pune în discuție necesitatea revenirii cu adresă la această instituție, în raport de relațiile comunicate de O.C.P.I. V. și întrucât nu este o amânare fără discuții, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă apelantul pârât M. A. Naționale, prin consilier juridic Varona Alexandr, și intimata pârâtă A. Română, prin consilier juridic Ț.-M. C. V., lipsind celelalte părți.
Curtea, față de răspunsul comunicat de O.C.P.I. V., pune în discuție utilitatea revenirii cu adresă către Primăria Băile Olănești.
Reprezentantul intimatei pârâte A. Română apreciază că nu mai este utilă o nouă adresă către această instituție.
Reprezentantul apelantului pârât M. A. Naționale lasă la aprecierea instanței.
Curtea, după deliberare, constată că răspunsul depus la acest termen de către O.C.P.I. V. conține un extras de carte funciară și este suficient de lămuritor, astfel încât nu se mai impune revenirea cu adresă către Primăria Băile Olănești pentru a se răspunde la ceea ce s-a răspuns deja prin adresa menționată.
Reprezentantul apelantului pârât depune un înscris.
Curtea constată că nu se impune comunicarea acestui înscris și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apeluri.
Reprezentantul apelantului pârât M. A. Naționale solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată, pentru motivele formulate în scris de apel, apreciind că instanța de fond în mod greșit a stabilit că cele două lacuri din incinta Complexului Olănești nu ar aparține acestuia, complex care se află în subordinea Spitalului Elias, aflat în administrarea Academiei Române. Concluzia instanței este eronată, deoarece s-a dovedit pe tot parcursul litigiului că terenul a fost trecut în administrarea Spitalului Elias. Mai arată că din extrasul de carte funciară depus la acest termen rezultă că pentru suprafața respectivă M. are înscris dreptul său de administrare și că terenul în litigiu este afectat de elemente de sistematizare, aspect care rezultă și din expertiza topografică efectuată în cauză, Complexul Olănești fiind unul dintre cei mai importanți beneficiari.
Reprezentantul intimatei pârâte A. Română solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, având în vedere că din probe rezultă faptul că terenul nu s-a aflat niciodată în administrarea Academiei Române.
Cu privire la apelul declarat de S. I., ambele părți lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă de reclamanții M. A., D. L. și Herșiu A. în contradictoriu cu pârâtul M. A. Naționale, înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. unic 4309/2003, s-a solicitat anularea deciziei nr. A 8131/6 octombrie 2003 emisă de pârât și restituirea în natură a suprafeței de 4500 mp, reprezentând 2 lacuri, teren aferent și alei, toate amplasate pe raza localității Băile Olănești, județul V.. S-a solicitat și plata contravalorii fructelor civile percepute sau nepercepute de pârât, în sumă de_ lei, pe ultimii trei ani.
Prin sentința civilă nr. 919/21 octombrie 2004 Tribunalul București - Secția a III-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a dispus anularea în parte a deciziei contestate, a obligat intimatul să soluționeze pe fond pretențiile reclamanților, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză topometrică, efectuat de expertul G. V., conform art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Prin aceeași sentință s-a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind obligarea la plata contravalorii fructelor civile pe ultimii trei ani și a fost obligat intimatul la plata sumei de 7.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele au solicitat restituirea în natură a imobilului din litigiu, preluat fără titlu legal de stat și care potrivit adresei nr.758/5 februarie 2004 emisă de Primăria Orașului Băile Olănești -V. face parte din patrimoniul Ministerului A. Naționale.
Decizia emisă de pârât prin care își declină competența de soluționare a notificării în favoarea Academiei Române potrivit art.26 alin.2 din Legea nr.10/2001 nu este legală, terenul fiind în patrimoniul pârâtului, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Prin raportul de expertiză topografică s-a identificat terenul revendicat, ca fiind în suprafață de 4500 mp. și compus din două lacuri, teren aferent și alei, amplasate în localitatea Băile Olănești, județul V..
Prin decizia civilă nr. 205/A din 7 iunie 2005, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul pârâtului M. A. Naționale, a schimbat în parte sentința în sensul că a respins acțiunea în privința cererii de restituire în natură cu privire la imobilele care nu se mai află în administrarea pârâtului. A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin Dispoziția nr.8131/16 octombrie 2003, M. A. Naționale a restituit reclamanților suprafața de teren de 2004,36 mp situată în localitatea Băile Olanești - V. (art. 1 al deciziei), iar pentru diferența de teren din totalul de 60 ha, M. A. Naționale și-a declinat competența de soluționare în favoarea Academiei Române, deoarece în baza art.1 alin.4 din O.G. nr.39/2002 aprobată prin Legea nr.251/2002, terenul aferent complexului OIănești, a trecut în administrarea acestei instituții.
În temeiul acestei ordonanțe s-a încheiat la data de 28 februarie 2002 un protocol între M. A. Naționale și A. Română privind aplicarea dispozițiilor acestei ordonanțe și un proces-verbal din care rezultă că operațiunea de predare-primire a cuprins întregul patrimoniu al complexului Olănești.
S-a mai reținut că aceste acte normative și consecințele ce le-au urmat fac dovada, că în prezent, complexul OIănești, din care fac parte terenurile revendicate se află în administrarea Academiei Române și că au o forță juridică și o valoare probatorie mai mare decât cea a unei adrese emise de Primăria orașului Băile Olănești, în care se menționează că bunurile sunt în patrimoniul Ministerului A. Naționale.
In final s-a arătat că valoarea probatorie a raportului de expertiză nu este de natură a stabili în administrarea cui se află un anumit bun, și, cum s-a dovedit că imobilul revendicat se află în administrarea Academiei Române, în mod corect M. A. Naționale și-a declinat competența de soluționare a pretențiilor reclamanților, în favoarea unității deținătoare.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, au declarat recurs reclamanții și pârâtul M. A. Naționale, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.7-9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 3239/20.04.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală dispoziția nr._/1/2005 (nr. dosar în format vechi_/2005), s-au admis recursurile declarate de reclamanții M. A., D. L., Herșiu A. și de pârâtul M. A. Naționale împotriva deciziei civile nr. 205/A din 7 iunie 2005 a Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă; s-a casat decizia și sentința nr.919/21 octombrie 2004 a Tribunalului București - Secția a Ill-a civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr._/3/2007.
La termenul de judecată din 12.02.2008, instanța a introdus în cauză în calitate de pârâtă A. Română.
La data de 02.06.2008, Spitalul Universitar de Urgență „Elias" a formulat cerere de intervenție în interes propriu care a fost pusă în discuția părților la termenul din 30.09.2008 și a fost respinsă în principiu, cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată.
Părțile nu au solicitat alte probe în susținerea cererii principale, respectiv în apărare.
Prin sentința civilă nr.1582 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere formulat de reclamanții M. A., D. L., Herșiu A. având ca obiect contestație împotriva Deciziei de restituire nr. A 8131 din 16.10.2003 emisă de M. A. Naționale și s-a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere formulat de reclamanți privind obligarea pârâtului M. A. Naționale la plata contravalorii fructelor civile pe ultimii trei ani.
Împotriva sentinței civile de mai sus au formulat apel reclamanții M. A., D. L. și Herșiu A..
Prin decizia civilă nr. 407/A/25.06.2009, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de apelanții reclamanți, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe (Tribunalului București).
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 3239/20.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că, din conținutul actelor normative și înscrisurile la care se face referire, nu rezultă cu certitudine în administrarea cui se află imobilul din litigiu. Pentru stabilirea regimului juridic al imobilului revendicat, este necesar ca instanța să pună în discuție introducerea în cauză a Academiei Române. Odată stabilit deținătorul terenului se va proceda la identificarea acestuia (întindere, vecinătăți) și apoi la analizarea cererilor formulate prin notificarea cu nr. 55/2001.
S-a constatat însă, că la rejudecarea cauzei, Tribunalul București, ca instanță competentă, nu a făcut decât să introducă în cauză A. Română și a luat act de faptul că părțile nu au solicitat alte probe în susținerea cererii principale.
S-a considerat că instanța trebuia, în baza rolului activ, să pună în discuție aspectele arătate destul de clar și convingător în decizia de casare și să dispună, din oficiu, completarea probatoriului.
Față de această situație, apelul a fost admis, a fost desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța se va pronunța pe lângă îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție și pe celelalte aspecte criticabile, arătate în motivele de apel.
Pentru rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. unic_ .
Având în vedere considerentele deciziei de casare, pentru a se stabili în administrarea cărei instituții se află terenurile în cauză, s-au administrat înscrisuri suplimentare în acest sens, precum și o expertiză topografică din care să rezulte deținătorul actual al terenurilor în cauză și identificarea acestuia în funcție de întindere și vecinătăți.
Prin sentința civilă nr. 946/26.04.2012 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanții M. A., D. L. și Herșiu A. în contradictoriu cu pârâții M. A. Naționale și A. Română, a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind anularea deciziei de restituire nr. A8131/16.10.2003 emisă de pârâtul M. A. Naționale, a dispus restituirea în natură de către pârâtul M. A. Naționale, către reclamanți, a terenului în suprafață de 2494 mp care face parte din imobilul cu suprafață totală de_ mp situat în .. 22 „Cazarma 3158”, or. Băile Olănești, care a primit nr. cadastral_ pe baza documentației nr._/04.11.2009 avizată de O.C.P.I. V., așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică omologat de instanță, întocmit de expert tehnic judiciar în specialitate topografie – geodezie - cadastru S. I., a obligat pârâtul M. A. Naționale la plata către reclamanta M. A. a sumei de 5956,17 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat și onorariu de expert).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că cererea de chemare în judecată este fondată în parte pentru următoarele considerente:
Prin decizia de restituire în parte nr. A 8131/16 octombrie 2003 s-a dispus la art. 1 restituirea în natură a terenului în suprafață de 2004,36 mp și la art. 2 că pentru suprafața de teren aferentă Complexului Olănești, M. A. Naționale își declină competența de soluționare în favoarea Academiei Române, deoarece în baza art.1 alin.4 din O.G. nr.39/2002, aprobată prin Legea nr.251/2002 terenul aferent complexului a trecut în administrarea Academiei Române.
Pe parcursul litigiului care se află în al treilea ciclu procesual s-a pus în discuție identificarea instituției în a cărei administrate se află terenurile, respectiv suprafața de teren aferentă Complexului Olănești.
Deși au fost solicitate tuturor părților să depună înscrisuri din care să rezulte situația juridică a terenurilor în cauză, astfel de înscrisuri nu au fost depuse în acest ciclu procesual. Întrucât propunerea și administrarea de probe în susținerea cererii sale (reclamanți) sau a apărării (pârâți) este dreptul exclusiv al părților, tribunalul apreciază că excede rolului activ al instanței să propună probe în acest sens mai ales când părțile sunt reprezentate/asistate de persoane cu pregătire juridică, iar cauza se afla in al treilea ciclu procesual.
În acest sens, din actele administrate în toate ciclurile procesuale, tribunalul reține că pârâtul M. A. Naționale neagă faptul de a avea în administrare suprafața de teren aferentă Complexului Olănești.
În cauză, pârâta A. Română neagă la fel deținerea acestui teren despre care afirmă că aparține vilei Plopul care nu a fost predată în administrare Academiei Române.
Încercând să intervină în cauză, Spitalul Elias a prezentat poziția sa cu privire la situația juridică a imobilului, susținând explicit poziția pârâtei A. Română.
Analizând actele din dosar și prevederile legale în materie, cu precădere cu privire la patrimoniul administrat de M. A. Naționale, tribunal a reținut că prin Decretul nr. 16/1990 din_ privind trecerea în subordinea Ministerului A. Naționale a Spitalului "Elias" și a Oficiului farmaceutic nr. 3, Spitalul "Elias" și Oficiul farmaceutic nr. 3, împreună cu unitățile subordonate, structura, bugetul, personalul, construcțiile și imobilele aferente cu dotarea și mobilierul acestora, trec din subordinea Ministerului Sănătății în subordinea Ministerului A. Naționale.
Din hotărârea nr. 211/29.04.1992 –f 121 ds. 4309/2003 privind modificarea unor prevederi din HG nr. 336/1991 rezultă la art. 1 că „Patrimoniul fostei ., desființată prin hotărârea consiliului împuterniciților statului din 26.04._, trece în administrarea Ministerului A. Naționale”, fără însă să se depună acte care să ateste în ce consta patrimoniul acestei societăți.
Această hotărâre a fost dată în aplicarea prevederilor HG nr. 336/1991 care la art. 1 prevedea că „Patrimoniul fostei Societăți Comerciale "Argele" - S.A. Olănești, desființată prin hotărârea consiliului împuterniciților statului din 26 aprilie 1991, trece în administrarea Spitalului M. "Elias" din subordinea Ministerului A. Naționale.
Transmiterea activului și pasivului se va face prin protocol, pe bază de bilanț încheiat la data desființării”.
Din protocolul – f. 9 dosar nr._/2005 al ICCJ se deduce că nu s-a procedat la transmiterea către Spitalul M. Elias și a dreptului de proprietate asupra terenului aferent complexului.
Pentru faptul însă că au fost transmise construcțiile de pe acesta și s-a păstrat destinația complexului, este evident faptul că Spitalul a început să folosească de la acea dată terenul.
Prin Ordonanța nr. 39/2002 din_ privind trecerea Spitalului "Elias" și a Complexului Olănești din subordinea și administrarea Ministerului A. Naționale în administrarea Academiei Române la art. 1 se prevede că:
„(1) Spitalul "Elias", unitate sanitară cu personalitate juridică, cu sediul în București, ., sectorul 1, trece din subordinea Ministerului A. Naționale în subordinea Academiei Române.
(2) Bunurile identificate la nr. 103.629 din inventarul bunurilor publice, parte proprietate publică a statului, trec din administrarea Ministerului A. Naționale în administrarea Academiei Române.
(3) Sanatoriul Olănești, denumit în prezent Complexul Olănești, unitate sanitară cu personalitate juridică, se reorganizează ca unitate fără personalitate juridică, în subordinea Spitalului "Elias".
(4) Bunurile identificate la nr. 103.898 din inventarul bunurilor publice, proprietate publică a statului, trec din administrarea Ministerului A. Naționale în administrarea Academiei Române”.
La fila 29 din dosarul nr. 75/2004 al Curții de Apel București se află un protocol din data de 28.02.2002 prin care, începând cu data de 28.02.2002, Spitalul Elias și Complexul Olănești trec din administrarea Ministerului A. Naționale în administrarea Academiei Române, arătându-se că patrimoniul Complexului Olănești a fost preluat la data de 22.02.2002 de către Spitalul Elias în baza prev. art. 1 alin. 3 din OG nr. 39/2002.
Din adresa nr. 2983/11.07.2001 – f 34 dosar nr. 980/2005 al Curții de apel București emisă de Primăria Or. Băile Olănești rezultă că la acea dată nu dețineau acte care să ateste modul de trecere în proprietatea statului și respectiv în administrarea Ministerului A. Naționale – UM_ Olănești a unor terenuri nemenționate.
Din adresa nr. 758/05.02.2004 emisă de Primăria Orașului Băile Olănești – f 95 rezultă că la data respectivă situația juridică a lacurilor cu nuferi nu este evidențiată expres în evidențele instituției, însă cu toate acestea se afirmă că acestea făceau parte la acel moment din patrimoniul Ministerului A. Naționale.
Prin proces verbal – f 122 încheiat în anul 2002 se atestă predarea către UM_ București a terenului aferent vilei Plopul (cazarma nr. 3158 Olănești) în suprafață de 62.367 mp din care fac parte . mp și . mp, respectiv un total de 2039 mp suprafață de lac. Aceste terenuri se regăsesc și în registrul parcelelor al O.C.O.T. V. –f 14 ds. 75/2004 al Curții de Apel București, având ca deținător pe M. A. Naționale.
Urmare celor de mai sus, tribunalul a reținut că cele 2 lacuri solicitate de părți nu rezultă că aparțin Complexului Olănești care în prezent se află în subordinea Spitalului Elias care se află în administrarea Academiei Române și par că au fost predate către UM_ București, fiind teren aferent Vilei Plopul (cazarma nr. 3158 Olănești).
Cu privire la legalitatea deciziei contestate, instanța a constatat că aceasta nu a făcut referire în niciun fel la terenurile cu destinația de lacuri solicitate de reclamanți și care nu fac parte din Complexul Olănești pentru care pârâtul a declinat dosarul către A. Română, astfel nu este nelegală din acest punct de vedere. În concret pârâtul M. A. Naționale nu a soluționat cererea reclamanților cu privire la aceste lacuri, aceasta urmând a fi soluționată astfel de către instanță în sensul admiterii parțiale conform celor de mai sus.
Chiar dacă terenul în suprafață de 2454 mp identificat de experți apare ca fiind afectat de elemente de sistematizare, pentru faptul că acesta reprezintă o „oază” între alte terenuri ale reclamanților (terenul se învecinează pe toate laturile cu alte terenuri ale reclamanților) rezultă că acestea nu sunt destinat uzului public, ci privat, astfel că nu împiedică restituirea în natură a terenului.
Printr-o cerere ulterioară, expertul S. I. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 19.04.2012, în sensul că s-a omis stabilirea cuantumului onorariului definitiv cuvenit expertului cauzei pentru expertiza efectuată în dosar.
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la 12.11.2012 a fost respinsă această cerere, cu motivarea că în speță se apreciază că nu a fost comisă o eroare materială conform art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă.
Ulterior, petentul a formulat și o cerere de completare a sentinței civile nr. 946/2012 a Tribunalului București, solicitând completarea acestei hotărâri cu privire la cererea formulată de expert asupra onorariului definitiv cuvenit acestuia. Prin sentința civilă nr. 189/2013 a fost respinsă cererea de completare a sentinței 946/2012 a Tribunalului București, fiind considerată neîntemeiată.
Împotriva încheierii pronunțată la data de12.11.2012 prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale ca neîntemeiată, a formulat recurs expertul S. I..
Împotriva sentinței nr. 946/2012 pronunțată de Tribunalul București a declarat recurs pârâtul M. A. Naționale.
În ședința publică din 27.06.2013 Curtea a calificat calea de atac exercitată în cauză drept apel, în conformitate cu art. XXVI din Legea nr. 202/2010 și ținând cont că în cauză a fost pronunțată o hotărâre până la data intrării în vigoare a acestei legi.
În apelul declarat de către expertul S. I. împotriva încheierii din data de 12.11.2012, s-a arătat că instanța nu a stabilit onorariul definitiv pentru expertiza judiciară dispusă, nu a înștiințat partea despre suma rămasă de plată și nu i-a pus în vedere să efectueze plata, nepronunțându-se asupra sumei definitive solicitate de către expert.
În apelul declarat de către pârâtul M. A. Naționale se precizează că, în fapt, concluzia reținută de instanță cu privire la cele două lacuri nu este bazată pe înscrisurile administrate în cauză, reieșind că în speță nu s-au analizat adresele nr. 784/2004 emisă de Spitalul Universitar, cât și adresele nr. 2893/2001 și nr. 758/2004 emise de către Primăria orașului Olănești.
Se menționează că pe parcursul procesului, M. A. Naționale a dovedit că în realitate, terenul în cauză a fost trecut în administrarea Spitalului Elias, înscrisul doveditor fiind Protocolul încheiat la data de 28.02.2002. Se precizează că în acest înscris, se prevede că întreg patrimoniul Complexului Olănești a fost preluat la data de 22.02.2002 de către Spitalul Elias.
În cel de-al doilea motiv de apel, se arată că instanța de fond nu a reținut că M. A. Naționale are înscris dreptul de administrare în Cartea Funciară, terenul fiind afectat de elemente de sistematizare.
În litigiul de față, au formulat și depus la dosar întâmpinări atât pârâta A. Română, cât și intimata reclamantă M. A..
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele acte: procesul-verbal de predare-primire a Complexului M. de Tratament, Odihnă și Agrement Olănești județul V. încheiat la data de 22.02.2002, însoțit de situația centralizatoare cu construcțiile care s-au predat din administrarea Ministerului A. Naționale în administrarea Academiei Române, și de inventarul materialelor din starea de fixație a construcțiilor (atașate la filele 62-67), cât și extrasul de carte funciară pentru informare eliberat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V., însoțit de anexa nr. I, schița imobilului în cauză eliberate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Analizând apelurile declarate, luând în considerare criticile invocate, raportat la cele reținute în hotărârile apelate, Curtea reține următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul declarat de către apelantul S. I., se constată că acesta este nefondat.
Conform încheierii aflată la fila 11 din dosarul tribunalului, la data de 17.05.2010, instanța fixând obiectivele pentru expertiza în specialitatea topografie și desemnând expertul tehnic în vederea efectuării expertizei, a stabilit un onorariu de 1000 lei, în sarcina reclamanților.
Cu privire la acest cuantum al onorariului, la dosar s-a depus dovada achitării acestei sume de către reclamanți.
În ceea ce privește cererea expertului în vederea majorării onorariului de expertiză, așa cum rezultă din încheierea din data de 22.02.2012, tribunalul a pus în discuția părților această cerere, reținându-se că reclamanta a arătat că a fost achitat onorariul suplimentar solicitat de către expert, astfel încât s-a apreciat că cererea acestuia de majorare a onorariului a rămas fără obiect.
Pe de altă parte, și în condițiile în care instanța nu s-ar fi pronunțat asupra solicitării sale, acest aspect ar fi trebuit să fie clarificat în cadrul solicitării de completare a sentinței civile nr. 946/2012 conform art. 2811 Cod procedură civilă.
În speță însă, sentința nr. 189/2013, dată în soluționarea cererii de completare a sentinței nr. 946/2012 nu a fost atacată cu recurs de către petentă.
Apelul declarat de către expert împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale este nefondat, având în vedere faptul că solicitările expertului nu pot fi soluționate pe calea reglementată de art. 281 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul M. A. Naționale, Curtea constată că acesta este întemeiat.
În speță, potrivit probatoriului administrat, lacul cu nuferi și terenul aferent care fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, nu au trecut niciodată în administrarea Academiei Române.
Terenul în cauză este aferent Vilei Plopul și reprezintă împreună cu suprafața ce a fost restituită deja, prin decizia Ministerului apărării Naționale,, grădina vilei, respectiv cazarma nr. 3158 – Olănești. Potrivit Ordinului nr. 4092/2002, acest teren a fost predat de către Sanatoriul M. Olănești către reprezentanții Ministerului A. Naționale în anul 1992.
Prin Ordonanța nr. 39/2002 s-a prevăzut la art. 1 alin. 4 că bunurile identificate la nr._ din inventarul bunurilor publice, proprietatea statului, trec din administrarea Ministerului A. în administrarea Academiei Române.
Deși prin Ordonanța OG 39/2002 s-a dispus trecerea în patrimoniul Spitalului Elias a Complexului Olănești, la această dată nu se mai regăsea în patrimoniul Complexului Olănești terenul revendicat, care fusese scos din patrimoniul acestuia în anul 1992.
Așa cum reiese din lista anexă nr. 6 a Protocolului de predare către Spitalul Elias, în aceasta nu se regăsește la Capitolul „imobile”, cazarma nr. 3158, care conține Vila Plopul și terenul aferent.
Terenul în litigiu împreună cu Vila Plopul au fost predate în anul 1992 de Sanatoriul M. Olănești către reprezentanții M.. 4902/1992 pentru Cazarma nr. 3158.
Așadar, imobilul în cauză nu a făcut obiectul OG nr. 39/2002, acesta neaflându-se în patrimoniul fostului Sanatoriu Olănești, la data apariției ordonanței.
Prin procesul verbal nr. 1615/1992, încheiat între Sanatoriul Olanesti si U.M._, s-a procedat la predarea-primirea terenului aferent vilei Plopul (cazarma 3158 Olănesti), in suprafața de 62.367 mp.
Potrivit documentației aferente, suprafața de teren solicitată de intimați făcea parte din suprafața totala predată, fiind individualizată sub denumirea de ., in suprafața de 1170 mp, respectiv ., in suprafața de 869 mp.
Însă, cazarma nr. 3158 (reprezentând terenul revendicat din prezenta cauza) nu a făcut obiectul predării către A. R., nefiind inclusă în lista bunurilor de la poziția nr. 103 898 din O.G. 39/2002.
In aplicarea acestei ordonanțe, aprobată cu modificări prin Legea nr. 251/2002 s-a încheiat Protocolul din 28.02.2002 de predare a bunurilor ce au trecut din administrarea M.. Academiei Romane. Protocolul a fost urmat de încheierea procesului-verbal de predare-primire unde se arată că, patrimoniul imobiliar aflat în folosința Complexului Olanesti. compus din construcții, rețele, amenajări terenuri si terenuri se predă conform Anexei 6.
Or, în enumerarea din această lista anexă, nu se regăsește la capitolul imobile: Clădiri, lacuri, terenuri și Cazarma nr. 3158.
De asemenea, în situația activelor imobilizate, aflate in administrarea Academiei Romane, anexa la Bilanțul contabil din 31.12.2003, la rubrica amenajări si terenuri nu figurează nici un teren, valoarea contabilă fiind nulă.
Totodată, trebuie avută în vedere valoarea de inventar a tuturor activelor predate de M. A., la data preluării acestora de către A. Română, despre care se face vorbire și în OG nr. 39/2002. Această valoare este după cum se arată în actele contabile, de_ lei.
Conform inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului, bunurile ce au fost preluate în baza OG nr. 39/2002 de către A. R., evidențiate la poziția 103 898 au o valoare de inventar de_ lei.
Or, revenind la Bilanțul Contabil de la sfârșitul anului 2003, anterior menționat, în situația activelor imobilizate aflate în patrimoniul Academiei Romane, acestei valori de_ lei, îi corespund mențiunile din Secțiunea Construcții (în ceea ce privește terenurile valoarea contabila fiind 0).
Nici în situația mijloacelor fixe ce alcătuiesc domeniul public al statului, la bunurile aflate în administrarea Academiei Romane prin Spitalul Elias, nu se regăsesc suprafețele de teren revendicate, singurele terenuri menționate fiind două drumuri pietruite cu balast, drum acces Sanatoriu, drum asfalt intrare principală și drum pasat cu bolovani.
Acest fapt este confirmat si de răspunsul oferit în 01.03.2004 de Ministerul Finanțelor Publice, unde se arata că, valoarea bunurilor aflate în administrarea Academiei Romane prin Spitalul Elias este de_ lei, valoare corespunzătoare, după cum s-a arătat doar construcțiilor.
Prin adresa nr. 3993/2002, M. Administrației Publice, Oficiul Național de Cadastru a arătat că cele două lacuri sunt în administrarea M.. parcelar, fiind individualizate la poz. 16 și 17 din acest registru.
De asemenea, din extrasul de carte funciară emis de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V., și din anexele acestuia atașate la filele 83-85 din dosarul C.A.B, reiese că este notat dreptul de administrare în ceea ce privește imobilul în litigiu în favoarea Ministerului A. Naționale.
Totodată, conform raportului de expertiză efectuat de către expertul S. I., reiese că a fost identificat în speță terenul în suprafață de 14.196 mp, proprietar fiind Statul, administrator M. A. Naționale, cât și terenul de 2004,36 mp care face obiectul deciziei nr. 8131/2003, și terenul în litigiu în suprafață de 2949 mp, cu privire la care se reține că face parte din suprafața totală de_ mp, situat în .. 22, cazarma nr. 3158 orașul Băile Olănești care a primit nr. cadastral_ pe baza documentației nr._/04.11.2009, avizată de OCPI V..
Ca atare pentru acest considerent urmează să se anuleze în parte decizia nr. A8131/2003 emisă de M.. la soluția de declinare a competenței în favoarea Academiei române.
În cauză, se reține că M. A. Naționale are înscris dreptul său de administrare în cartea funciară asupra întregii suprafețe de_ m.p, din care face parte și terenul în cauză, având nr. cadastral_, conform încheierii de intabulare nr._/2009 așa cum reiese din expertiza topografică efectuată în cauză, imobilul în cauză este străbătut de elemente de sistematizare destinate uzului public, unul dintre beneficiari fiind Complexul Olănești.
Față de acest considerent, Curtea va face în cauză aplicarea art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în care se prevede că, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent ce se acordă este compensarea prin puncte prevăzută în Capitolul III.
De asemenea, potrivit art. 16 din Capitolul III din Legea nr. 165/013 cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților investite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte care se determină potrivit art. 21 alin. 6 și 7.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel, conform art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de apelantul S. I., va admite apelul declarat de apelantul-pârât M. A. Naționale, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că, urmare a admiterii în parte a cererii, va anula în parte decizia nr. A 8131/16.10.2003 emisă de M. A. Naționale cu privire la soluția de declinare a competenței în favoarea Academiei Române, va obliga pârâtul M. A. Naționale să propună acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 în favoarea reclamanților pentru suprafața de teren de 2494 mp care face parte din imobilul situat în .. 22 „Cazarma 3158”, orașul Băile Olănești, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert S. I. și va menține dispoziția din sentință cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul S. I., domiciliat în Râmnicu V., ..44, . împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 12.11.2012 în contradictoriu cu apelantul pârât M. A. Naționale, cu sediul în București, .-5, sector 5 și intimații reclamanți D. L., domiciliată în Râmnicu V., ..112, ., jud. V., Herșiu A., domiciliat în Râmnicu V., ., .. A, ., M. A., domiciliată în Râmnicu V., .. Q 1, ., . și intimata pârâtă A. Română, cu sediul în București, Calea V., nr.125, sector 1.
Admite apelul declarat de apelantul-pârât M. A. Naționale, împotriva sentinței civile nr. 946/26.04.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. A., D. L., Herșiu A. și pârâta A. Română.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că, urmare a admiterii în parte a cererii:
Anulează în parte decizia nr. A 8131/16.10.2003 emisă de M. A. Naționale cu privire la soluția de declinare a competenței în favoarea Academiei Române.
Obligă pârâtul M. A. Naționale să propună acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 în favoarea reclamanților pentru suprafața de teren de 2494 mp care face parte din imobilul situat în .. 22 „Cazarma 3158”, orașul Băile Olănești, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert S. I..
Menține dispoziția din sentință cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. TI/GC 8 ex
05.02..2014
Jud. fond C. F. I.
| ← Cereri. Decizia nr. 117/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1234/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
