Legea 10/2001. Decizia nr. 905/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 905/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 905/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 905
Ședința publică de la 26.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă, C. (R.) M., împotriva sentinței civile nr.2237/20.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimații-pârâți, C. M. BUCUREȘTI PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, M. BUCUREȘTI, P. G., P. M. BUCUREȘTI PRIN P. G., P. S. 3 PRIN PRIMAR, S. S. 3 AL M. BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și intimatul-intervenient L. P. C..
P. are ca obiect – contestație la legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, recurenta-reclamantă, C. M., personal și asistată de avocatul G. B., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, eliberată de Baroul București, consilier juridic, M. I., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât, M. București, în baza delegației de la dosar, lipsesc celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea acordă cuvântul avocatului recurentei-reclamante în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, L. P. C..
Având cuvântul, avocatul recurentei-reclamante, arată că de la instanța de fond a solicitat să se judece numai cu M. București și nu împotriva intervenientului L. P. C., întrucât dosarul având ca obiect, uzucapiune și nulitate act de vânzare-cumpărare s-a disjuns și că la acest moment se discută doar cu privire la contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Consilierul juridic al intimatului-pârât, M. București, având cuvântul, arată că în principiu este de acord cu admiterea excepției invocată de recurenta-reclamantă prin avocat.
Curtea constată că prin cererea depusă de către reclamantă la fila 254 dosar fond, s-a solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitului, L. P. C., însă în această cale de atac, apreciază că nu se mai poate renunța, întrucât cadrul procesual este deja stabilit, iar hotărârea din apel este dată în contradictoriu cu acesta.
Avocatul recurentei-reclamante, având din nou cuvântul, arată că inițial au pornit procesul fără intervenient, însă pe parcursul procesului, neavând acces la toate actele din dosar și în speranța că se pot judeca în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la cererile accesorii și a nulității actelor de vânzare-cumpărare au indicat și numele acestui intervenient.
Arată că li s-a vândut o parte din terenul pe care l-au dobândit către două persoane, acest intervenient fiind ultima persoană care a cumpărat și care este înscris în Cartea Funciară. Întrucât a solicitat constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare și pentru faptul că nu s-a putut judeca ca și o cerere accesorie în cadrul acestui proces, s-a dispus disjungerea și au rămas doar cu această contestație la dispoziția emisă de P. G..
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul, avocatul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, modificarea sentinței civile atacate și obligarea pârâților, mai puțin a intervenientului, L. P. C., să restituie în natură imobilul-teren situat în ., S. 3, așa cum a fost identificat prin cele două rapoarte de expertiză și obligarea la restituirea în echivalent a terenului liber din ..
Face o precizare în sensul că au atacat această sentință pe aspecte de netemeinicie și nelegalitate.
Referitor la netemeinicie, instanța de fond a reținut că nu există la dosar acte din care să rezulte modul de dobândire a terenului.
Solicită a se observa că actele respective se află dosar, unul provine de la Arhivele Naționale, iar celălalt act denotă că terenul a fost cumpărat de soții C., unchii reclamantei.
La fila 100 din dosarul de fond se află și schița terenurilor așa cum au fost dobândite în anul 1955.
Instanța de fond a reținut că, din nici un înscris nu rezultă că reclamanta a dobândit o altă configurație a terenului, decât ce la nr. 33 și 35. Or, aceste numerotări ale terenului cu numărul 33 și 35, sunt ulterioare dobândirii de către ei din anul 1955.
Imediat după cumpărarea terenurilor, autorii reclamantei și numiții C. realizează între ei schimbul de terenuri, avantajos pentru construirea a două clădiri de locuit, însă nu a fost realizat prin intermediul autorităților, fiind între două rude și care a dus la configurația de la fila 101, imobile care ulterior au fost demolate, iar terenurile expropriate.
Mai arată că, după revoluție, numitul C. face o cerere de restituire în natură în baza Legii nr. 18/1991, pentru terenul cumpărat la începutul anului 1955, odată cu autorii reclamantei.
C. de aplicare a Legii nr. 18/1991, îi restituie terenul pe care l-a cumpărat, deși cererea este pentru terenul de la nr. 33, care în prezent aparține intervenientului L. P. C..
Recurenta-reclamantă cere la acest moment o parte din terenul din ., iar prin aplicarea principiilor regăsite în cadrul Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013, să fie restituită și cealaltă parte a terenului.
Instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, ca urmare a faptului că nu s-a solicitat de către reclamantă și despăgubiri, în ipoteza în care terenul nu poate fi restituit în natură, deși li s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită.
Instanța a apreciat că prin raportare la dispozițiile Legii nr.165/2013, singura măsură care se mai poate aplica azi, întrucât tot terenul este ocupat de către intervenientul, L. P. C., s-ar impune să obțină despăgubiri prin acordarea de puncte.
Invocă prevederile art. 2 din Legea 165/2013, potrivit cărora se poate acorda terenul-agricol liber, respectiv cel din ., iar în echivalent restul terenului care este ocupat de către intervenient.
Solicită și cheltuieli de judecată.
Reprezentantul M. București, având cuvântul, solicită în principal, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Singurul aspect care trebuie reținut, este faptul că la momentul pronunțării sentinței recurate era în vigoare Legea nr. 368/2013 care a modificat Legea nr. 165/2013 și că atunci trebuia făcută această discuție pe o eventuală posibilitate a atribuirii în completare a acestui teren, care se vrea să fie restituit în baza Legii nr. 18/1991.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi analizat și acest capăt de cerere.
La solicitarea instanței, respectiv, dacă solicită și casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecarea cauzei la instanța de fond, avocatul recurentei-reclamante arată că este de acord cu casarea și trimiterea spre rejudecare.
Curtea reține cauza spre rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, la data_/3/2012 s-a solicitat anularea măsurile dispuse prin art. 1 al Dispoziției nr._/01.03.2012, emisă de P. G. al M. București și obligarea pârâților la restituirea imobilului în natură; dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
La termenul de judecată din data de 09.11.2012, în ședință publică, reclamanta C. (fostă R.) M. a depus cerere completatoare a petitului acțiunii prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenienți forțați a Comisiei M. București pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și a Subcomisiei S. 3 al M. București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitului L. Pavei C., nulitatea absolută parțială a Hotărârii Comisiei M. București de aplicare a Legii nr. 18/1991 nr. 42 din 12.03.1992, în sensul diminuării suprafeței de 300 mp ce s-a restituit numitului C. N. înscris la poziția „nr. crt. 147 și anexă 1 nr. crt. 769" cu suprafața dobândită de reclamantă prin uzucapiunea de 30 de ani; nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.8229/1994, a procesului - verbal de punere în posesie nr. 558/04.04.1992 și a adeverinței nr. 573/24.03.1992 emise de C. M. București și C. Locală sector 3 de aplicare a Legii nr. 18/1991, în sensul diminuării suprafeței de 300 mp ce s-a restituit numitului C. N. cu suprafața dobândită de reclamantă prin uzucapiunea de 30 de ani; nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare nr. 6169/07.05.1991 autentificat la notariatul de Stat al sectorului 3 de către notarul public S. D., încheiat între vânzătorii C. N. și C. E. și cumpărătorul I. T., privind imobilul teren din . sector 3; nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare nr.1231/31.07.2007 autentificat de notarul public L. P., încheiat între vânzătorii I. T. și I. Ș. și cumpărătorul L. P.-C., privind imobilul teren și construcție din .. 3-5 sector 3; nulitatea absolută parțială a autorizației de construire nr.296P/03.12.1997 eliberată de P. S. 3 și a procesului - verbal de recepție finală a construcției ca fiind conformă cu actul de autorizare, în sensul constatării autorizării nelegale a construirii imobilului casa, din .. 3-5 sector 3, parțial pe terenul reclamantei; obligarea pârâtului L. P. C. la demolarea porțiunii de imobil casă ridicat nelegal pe terenul reclamantei; obligarea pârâților să lase în liniștită posesie reclamantei terenul deținut în proprietate de aceasta prin efectul uzucapiunii; să dispuneți rectificările de carte funciară în sensul radierii parțiale a dreptului de proprietate a pârâtului L. P. C. asupra porțiunii de imobil clădire situat pe terenul reclamantei; înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului din fosta . sector 3, dobândit ca efect al uzucapiunii de 30 de ani și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din data de 22.02.2013, instanța a dispus disjungerea cererii completatoare formulată de reclamanta C. (fostă R.) M. și disjungerea capătului de cerere privind uzucapiunea de 30 de ani.
Având în vedere obiectul prezentei cauze – contestarea Dispoziției nr._/01.03.2012 emisă de P. G. al M. București prin care s-a respins notificarea deoarece nu a dovedit dreptul de proprietate, tribunalul a constatat că soluționarea prezentei cauze atârnă de soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectului dosarului nr._ privind cererea de dobândire a dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii și a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ privind cererea completatoare formulată de reclamanta C. (fostă R.) M., a căror soluționare a fost declinată în favoarea Judecătoriei S. 3 București.
Prin urmare, constatând incidența dispozițiilor art. 244 alin. 1, pct. 1 Cod de procedură civilă, prin încheierea din 22.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în baza art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă, a fost suspendată cauza până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr._ și_ ale Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta reclamantă C. M., solicitând casarea încheierii recurate sau modificarea acesteia și trimiterea cauzei la tribunal pentru a judeca în continuare acțiunea principală având ca obiect contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, împreună cu capetele de cerere accesorii conform dispozițiilor specifice acestei legi, derogatorii de la dreptul comun.
Prin decizia civilă nr. 946 R/09.05.2013, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a admis recursul declarat de recurenta reclamantă C. M. (fostă R.) împotriva încheierii de ședință din data de 22.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. M. București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, M. București, P. G., P. M. București prin P. G., P. S. 3 prin Primar, S. S. 3 al M. București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și intimatul intervenient L. P. C., a casat încheierea de suspendare și a trimis cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr.2237/20.12.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta Cozmă (fostă R.) M., în contradictoriu cu pârâții M. București, P. G., P. M. București prin P. G., P. S. 3 prin Primar, intervenienții C. M. București pentru Aplicarea Legii nr.18/1991, S. S. 3 al M. București pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și L. P. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta a solicitat fie restituirea în natură, fie compensarea cu un alt bun, ceea ce, așa cum s-a arătat, pe de o parte terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de detalii de sistematizare, de spații verzi și parțial de o altă proprietate ce figura pe ., iar pe de altă parte restituirea prin compensare nu mai este prevăzută de Legea nr.165/2013, în forma în vigoare la data pronunțării.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta C. M., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv, deși instanța de judecată a reținut incidența dispozițiilor art.26 din Legea nr.10/2001, a aplicat greșit principiul disponibilității, considerând neîntemeiat dreptul reclamantei de a solicita reparația prin despăgubiri în echivalent valoric a suprafeței de teren ce nu poate fi restituită în natură.
Verificând legalitatea sentinței recurate, Curtea a constatat recursul fondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a admis, a casat sentința recurată și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că la momentul soluționării cauzei Legea nr.165/2013 prevedea posibilitatea restituirii în natură a imobilelor și dacă aceasta nu este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent o reprezenta compensarea prin puncte.
Dar, după pronunțarea hotărârii, Legea nr.165/2013 a fost modificată prin Legea nr.368/2013, legiuitorul completând modalitatea de compensare a daunei suferite de reclamantă prin preluarea abuzivă a imobilului.
Legea nr.165/2013, prin art.2, a reiterat principiile restituirii imobilelor preluate abuziv statornicind că, pe cât posibil, imobilele preluate se restituie în natură și când nu este posibil acoperirea pagubei se face cu respectarea principiului echității, transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii și al menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății.
Măsurile compensatorii prin puncte se acordă persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii conform legii, tribunalul fiind obligat să aibă în vedere că dreptul de acces liber la justiție nu se limitează doar la posibilitatea introducerii unei cereri de chemare în judecată, ci include și dreptul de a beneficia de judecarea și tranșarea pe fond a litigiului existent în fața unei instanțe.
Este adevărat că prin Legea nr.165/2013 legiuitorul a adoptat reguli de procedură pentru a stabili condițiile și termenele în care justițiabili își pot exercita drepturile lor procesuale, dar după ce a determinat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, după ce a efectuat expertize pentru a stabili situația de fapt a imobilului avea obligația să tranșeze pe fond litigiul.
Față de aceste considerente, recursul a fost admis, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – reclamantă C. (fostă R.) M., împotriva sentinței civile nr.2237/20.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații – pârâți
M. BUCUREȘTI, P. G., P. M. BUCUREȘTI prin P. G., P. S. 3 prin PRIMAR, C. M. BUCUREȘTI PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991, S. S. 3 AL M. BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și intimatul – intervenient L. P. C..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./02.07.2014
TB-S.3 – I.N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 902/2014. Curtea de Apel... | Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 898/2014. Curtea de... → |
|---|
