Pretenţii. Hotărâre din 20-05-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 213/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 29.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - N. C. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta pârâtă S.C. G. R. asigurare - REASIGURARE S.A. (fostă S.C. ASIGURARE -REASIGURARE ARDAF S.A.), împotriva sentinței civile nr. 1744 din data de 02.10.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă AL S. I. CO.
P. are ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat D. C., în calitate de reprezentant al apelantei pârâte S.C. G. R. ASIGURARE - REASIGURARE S.A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/17.03.2014 emise de Baroul București, fila 17 dosar, și avocat M. V., în calitate de reprezentant al intimatei reclamante AL S. I. CO, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 17.03.2014 emise de Baroul București, fila 18 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata reclamantă a formulat și depus, la data de 23.04.2014, întâmpinare, note de ședință, precum și dovada comunicării acestora către apelanta pârâtă.
Apelanta pârâtă, prin avocat, depune ordinul de plată nr. 19 din 17.03.2014, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 6.541,19 lei.
Intimata reclamantă, prin avocat, arată că, prin notele scrise și înscrisurile depuse prin serviciul registratură la 23.04.2014, s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior. În privința contractelor de asistență juridică, precum și dovezii plății efective a onorariilor achitate pentru dosarele în cauză, arată că acestea au fost încheiate, prin corespondență, respectiv printr-o scrisoare de angajament, potrivit prevederilor art. 126 alin. 3 ind. 1 din Statutul profesiei de avocat, în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre AL S. și apărătorul ales.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită ca reprezentantul intimatei să depună contractul de asistență juridică încheiat la nivelul anului 2008, menționat în cuprinsul împuternicirii avocațiale, fila 18 dosar, având în vedere că în anexa II a întâmpinării intimata a depus la dosar o împuternicire pe care AL S. o conferă domnului avocat M. V., în vederea asigurării reprezentării în cauzele pe care G. R. le-a formulat în contradictoriu cu AL S.. Consideră că această procură nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 69 Cod procedură civilă, și mai mult, are un caracter limitat, astfel că în speță reprezentantul convențional nu are dreptul să susțină apărarea intimatei.
Prin susținerile sale nu invocă excepția lipsei calității de reprezentant a domnului avocat M. V., ci, raportându-se la mandatul special, consideră că acesta nu vizează cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ci cererile privind fondul, privind nulitatea contractelor de reasigurare încheiate de AL S. și G. ROMÂNIA.
Reprezentantul intimatei solicită ca apelanta să precizeze care este cererea pe care o invocă.
La solicitarea instanței de a preciza dacă respectivul contract de asistență juridică a fost încheiat prin reprezentant, apărătorul intimatei reclamante arată că a fost încheiat cu AL S. în baza mandatului său, cu dreptul de a împuternici societatea de avocați în care are calitatea de partener. În baza acestei procuri reprezintă AL S. de peste cinci ani de zile în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată și are calitatea de a reprezenta societatea și în privința cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Depune o copie certificată a procurii speciale.
Curtea, având în vedere că intimata reclamantă nu are sediul în România, ci în Dubai, constată că în baza dispozițiilor art. 67 alin. 3 Cod procedură civilă procura generală semnată de intimata reclamantă este suficientă pentru a conferi dreptul de reprezentare în judecată domnului avocat M. V..
Apelanta pârâtă, prin avocat, invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune. Fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, consideră că poate fi invocată în orice stadiu al judecății cauzei. D. fiind faptul că cererea introductivă, privind acordarea cheltuielilor de judecată, a fost înregistrată la data de 31.05.2012, consideră că toate cheltuielile efectuate de AL S. pentru apărarea propriilor interese în cadrul litigiilor cu S.C. G. R. ASIGURARE - REASIGURARE S.A. sunt prescrise. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că toate cele 46 dosare au fost soluționate la nivelul anilor 2008-2009. Dacă se analizează momentul soluționării în fond a cererilor privind nulitatea contractelor de asigurare, raportat la termenul de trei ani, se va observa că dreptul de a obține cheltuielile de judecată s-a prescris.
Intimata reclamantă AL S. I. CO, prin avocat, având cuvântul asupra excepției, invocă în apărare principiul tantum devolutum quantum apellatum și arată că limitele în care poate discuta sunt cele stabilite în cererea de apel, motivată. Consideră că o asemenea apărare putea fi invocată înaintea dezbaterilor în fond și s-ar fi putut discuta azi doar dacă ar fi fost pusă în discuția părților în fața instanței de fond.
Solicită respingerea excepției invocate.
Reprezentantul apelantei pârâte, având cuvântul asupra inadmisibilității invocării excepției pe calea apelului, arată că analiza intimatei reclamante este eronată, dat fiind că este vorba de o excepție absolută, ce poate fi invocată în orice stadiu procesual.
Curtea unește cu fondul excepția invocată și, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Apelanta pârâtă S.C. G. R. ASIGURARE - REASIGURARE S.A., raportat la motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii pronunțate de Tribunalul București, consideră că pretențiile AL S. vis-à-vis de cheltuielile de judecată afirmate nu sunt dovedite la întreaga lor valoare.
Invocă dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, ce prevăd posibilitatea instanței de a aprecia asupra caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată, în funcție de valoarea pricinii și de munca îndeplinită de avocat.
Arată că, într-adevăr, prima din cele 46 de cauze, înregistrate concomitent, a generat o muncă susținută din partea reprezentanților convenționali ai intimatei, însă nu se poate considera că activitatea depusă a fost dublată pe parcursul instrumentării fiecăreia dintre celelalte 45 de cauze, actele procedurale depuse la dosarul cauzelor prezentând un conținut absolut identic, modificările operând doar cu privire la numerele polițelor de reasigurare la care reclamanta făcuse referire în cuprinsul cererilor de chemare în judecată.
Susține că onorariul este disproporționat și față de faptul că cererile, în cvasi-unanimitatea lor, au fost soluționate prin admiterea excepției necompetenței generale a instanțelor române.
Își rezervă dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Intimata reclamantă AL S. I. CO, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Statistic vorbind, cele 46 dosare pornite de către S.C. ARDAF S.A. - S.C. G. R. ASIGURARE - REASIGURARE S.A. au presupus muncă susținută, de-a lungul timpului, respectiv a 1146 ore și a 15 avocați din cadrul firmei, deși apelanta putea să formuleze o singură acțiune. Mai mult, din soluțiile pronunțate pe fond încă din anul 2008, rămase irevocabile în anul 2009, rezulta că nu avea câștig de cauză, dar adoptând o strategie procesuală de tergiversare a cauzelor, caracterizată prin rea credință, apelanta s-a prevalat în mod abuziv de instituții de drept procesual civil, cu unicul scop de a prelungi cât mai mult soluționarea celor 45 de procese.
Susține că problema de drept o reprezintă răspunderea civilă delictuală, prevăzută de art. 998 și 999 Cod civil, în condițiile speciale prevăzute de art. 274 Cod procedură civilă. Trebuie analizate problema întinderii prejudiciului și problema atitudinii ce poate fi sancționată cu cheltuieli de judecată.
Întinderea prejudiciului în cazul de față este dată de cheltuielile pe care AL S. le-a făcut-o cu gestionarea acestor procese, în care sunt incluse onorarii de avocați, cheltuieli cu traduceri, cheltuieli cu taxe de timbru. Prejudiciul trebuie să fie reparat.
Limita până la care se pot acorda aceste cheltuială este cea a abuzului de drept. Consideră că se află în limitele răspunderii civile delictuale, câtă vreme nu încearcă să obțină altceva decât ce s-a plătit, nu încearcă să se îmbogățească de pe urma părții căzute în pretenții. Invocă prevederile art. 130 din Statutul profesiei de avocat, ce stabilesc condițiile ce trebuie avute în vedere la stabilirea unui onorariu.
A demonstrat modalitatea încheierii contractului, modalitatea de plată a onorariului cu extrasele de cont, semnate și parafate de instituțiile bancare. Prin adresa emisă de AL S. reprezentanții societății au confirmat că onorariile de asistență și reprezentare juridică plătite avocaților români au fost destinate în mod exclusiv celor 46 de litigii de pe rolul instanțelor române introduse de ARDAF S.A.
Își rezervă dreptul de a solicită acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită amânarea pronunțării pentru a formula și depune concluzii scrise.
CURTEA,
În vederea deliberării, precum și pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 06.05.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. I. S.
GREFIER
N. C. I.
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 06.05.2014
CURTEA
În aceeași constituire și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 13.05.2014.
Pronunțată în ședința publică din 06.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. I. S.
GREFIER
N. C. I.
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 13.05.2014
CURTEA
În aceeași constituire și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 20.05.2014.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. I. S.
GREFIER
N. C. I.
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.230 A
Ședința publică de la 20.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - N. - C. I.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelanta pârâtă S.C. G. R. ASIGURARE - REASIGURARE S.A. (fostă S.C. ASIGURARE-REASIGURARE ARDAF S.A.), împotriva sentinței civile nr. 1744 din data de 02.10.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă AL S. I. CO.
P. are ca obiect pretenții.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 29.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la datele de 06.05.2014, 13.05.2014 și 20.05.2014.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.05.2012 pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Comercială sub nr._, reclamanta AL S. I. CO a chemat în judecată pe pârâta S.C. G. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.665.165.39 lei, reprezentând cheltuieli de judecata ocazionate de soluționarea anumitor dosare.
La termenul din data de 06.09.2012, reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care și-a restrâns pretențiile la suma de 897.138,11 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 29.11.2012, Secția a VI-a Comercială a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat cauza la registratură pentru a fi repartizată unei secții civile.
Pe rolul Secției a IV-a Civilă cauza a primit nr._ și a fost înregistrată la data de 11.12.2012.
Prin sentința civilă nr. 1744/02.10.2013, Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta la plata sumei de 897.138,11 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în alte cauze și a obligat pârâta la plata sumei de 13.087,38 lei (taxă de timbru și timbru judiciar), reprezentând cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe situația de fapt, că între părți s-au desfășurat mai multe litigii, generate de calitatea de societăți de asigurare-reasigurare, reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea acelor litigii.
În drept, tribunalul a reținut dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și a analizat din perspectiva acestui text de lege soluțiile pronunțate, apărările formulate de pârâta din acele cauze, timpul afectat activității desfășurate de aceasta, conform rapoartelor de activitate și durata litigiului, pentru fiecare din procesele ce au format obiectul următoarelor dosare înregistrate pe rolul Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială: 1. dosarul nr._/3/2007; 2. dosarul nr._/3/2007; 3. dosarul nr._/3/2007; 4. dosarul nr._/3/2007; 5. dosarul nr._/3/2007; 6. dosarul nr._/3/2007; 7. dosarul nr._/3/2007; 8. dosarul nr._/3/2007; 9. dosarul nr._/3/2007; 10. dosarul nr._/3/2007; 11. dosarul nr._/3/2007; 12. dosarul nr._/3/2007; 13. dosarul nr._/3/2007; 14. dosarul nr._/3/2007; 15. dosarul nr._/3/2007; 16. dosarul nr._/3/2007; 17. dosarul nr._/3/2007; 18. dosarul nr._/3/2007; 19. dosarul nr._/3/2007; 20. dosarul nr._/3/2007; 21. dosarul nr._/3/2007; 22. dosarul nr._/3/2007; 23. dosarul nr._/3/2007; 24. dosarul nr._/3/2007; 25. dosarul nr._/3/2007; 26. dosarul nr._/3/2007; 27. dosarul nr._/3/2007; 28. dosarul nr._/3/2007; 29. dosarul nr._/3/2007; 30. dosarul nr._/3/2007; 31. dosarul nr._/3/2007; 32. dosarul nr._/3/2007; 33. dosarul nr._/3/2007; 34. dosarul nr._/3/2007; 35. dosarul nr._/3/2007; 36. dosarul nr._/3/2007; 37. dosarul nr._/3/2007; 38. dosarul nr._/3/2007; 39. dosarul nr._/3/2007; 40. dosarul nr._/3/2007; 41. dosarul nr._/3/2007; 42. dosarul nr._/3/2007; 43. dosarul nr._/3/2007; 44. dosarul nr._/3/2007; 45. dosarul nr._/3/2007; 46. dosarul nr._/3/2007.
Cu referire la toate cauzele, tribunalul a reținut complexitatea deosebită, cauzată de dificultatea întâlnită de instanțe în legătură cu competența generală a acestora, faptul că pe rolul instanțelor s-au aflat în mod concomitent în judecată, în diverse faze procesuale mai multe cauze, uneori și câte 15 în aceeași timp, ceea ce a presupus angrenarea unui număr mare de persoane din cadrul societății de avocatură care reprezenta AL S. I. CO, reclamanta în cauză.
Tribunalul a reținut și persistența pârâtei în declararea căilor de atac chiar și după ce a devenit mai mult decât evident că opinia covârșitor majoritară a instanțelor era în sensul că acestea sunt general necompetente să soluționeze astfel de litigii, precum și faptul că, intervievată de tribunal la momentul la care pârâta a susținut că suma solicitată de către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat) este exorbitantă, cu privire la cuantumul onorariului pe care l-a pretins la rândul său clientului, pârâta a refuzat să ofere orice indiciu, declarând că acest onorariu este secret.
Această atitudine, combinată cu valoarea onorariilor percepute de pârâtă, depuse cu titlul de probă de către reclamant, au fost de natură a forma convingerea tribunalului că, în ipoteza în care ar fi avut succes în instanțe, pârâta ar fi pretins cheltuieli de judecată mai mari.
Tribunalul a reținut această împrejurare cu titlul orientativ în aprecierea caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată și al gradului de dificultate, precum și al timpului și resurselor alocate de părți pentru soluționarea litigiilor.
Împotriva acestei sentințe, la data de 15.01.2014 a declarat apel pârâta S.C. G. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 11.02.2014.
1. Prin motivele de apel depuse la termenul din 18.03.2014, apelanta pârâtă a arătat că pretențiile afirmate de AI S. prin cererea de chemare în judecată nu sunt dovedite sub mai multe aspecte, după cum detaliază în cadrul celor ce urmează:
(a) AL S. nu a depus la dosarul cauzei niciun contract de asistență juridică din care să reiasă (i) data acordării mandatului către reprezentanții convenționali, (ii) întinderea acestuia și (iii) onorariul avocațial stabilit în vederea reprezentării în cele 46 de litigii promovate de G.;
(b) Facturile eliberate de societatea civilă de avocați Oglindă, N., V. nu conțin mențiuni privitoare la numărul și obiectul contractului de asistență juridică în temeiul căruia AL S. a mandatat această societate civilă de avocați să acționeze în numele său în litigiile promovate de G.;
(c) Narativele al căror conținut detaliază activitățile de asistență juridică și reprezentare depuse la dosarul cauzei nu pot reprezenta dovezi ale activității desfășurate de societatea civilă de avocați în cele 46 de cauze soluționate irevocabil între părți, în considerarea următoarelor aspecte: - conțin mențiuni inexacte privitoare la activitățile desfășurate și perioada în care acestea au fost pretins desfășurate, existând astfel diferențe notabile între conținutul facturilor și conținutul descrierii activităților (a se vedea în acest sens factura SCPA nr. 50/16.05.2012); - au fost întocmite la o dată anterioară prestării efective a serviciilor de asistență juridică (a se vedea în acest sens factură identificată la secțiunea anterioară și nu numai); - nu există nicio dovadă din care să rezulte faptul că narativele au fost întocmite concomitent eliberării facturilor către AL S. și comunicate către intimată, existând posibilitatea ca aceste documente să fi fost produse exact în scopul argumentării unei poziții procesuale șubrede în cadrul unui litigiu de tipul celui de față; - narativul facturii SCPA nr. 50/16.05.2012 acoperă o perioada de numai 4 luni (noiembrie 2011 - ianuarie 2012) în care se presupune că societatea civilă de avocați a prestat 106 ore de activități avocațiale în litigiile dintre părți, în condițiile în care în interiorul acelei perioade doar 7 din cele 46 de litigii se mai aflau pe rolul instanțelor, toate în faza terminală;
(d) Intimata nu a produs în față instanței de fond niciun înscris original (extras de cont) din care să reiasă faptul că a achitat onorariile avocațiale către societatea civilă de avocați.
2. AL S. a solicitat în covârșitoarea majoritate a stadiilor procesuale ale celor 46 de litigii acordarea cheltuielilor de judecată
Or, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezintă din punct de vedere al dreptului procesual civil o cerere accesorie. În considerarea naturii sale, potrivit dispozițiilor art. 17 Cod procedură civilă (1865), aceasta trebuie soluționată împreună cu cererea principală, în cadrul aceluiași proces, situația dată reprezentând un caz tipic de prorogare legală a competenței.
Ca atare, intimata ar fi avut la dispoziția sa posibilitatea formulării unei cereri de completare a dispozitivului hotărârilor, astfel cum aceasta este reglementată prin dispozițiile art. 2812 Cod procedură civilă (1865)
Cu toate acestea, intimata a evitat folosirea acestei proceduri, conștientă fiind că nu poate lega în mod indubitabil contravaloarea facturilor emise de societatea civilă de avocați Oglindă, N., V. de cheltuielile efectiv angajate pentru soluționarea irevocabilă a celor 46 de litigii.
Or, având în vedere faptul că instanțele au fost deja învestite cu cereri în sensul acordării cheltuielilor de judecată, nu poate fi primită reiterarea cererii AL S. de acordare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Trebuie precizat faptul că art. 274 Cod procedură civilă nu prevede nicio excepție de la modalitatea de soluționare a cererii.
3. Cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată solicitate de AI S.
Posibilitatea recunoscută judecătorului de art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă de a cenzura cheltuielile de judecată sub aspectul onorariului de avocat prezintă un evident caracter sancționator al conduitei părții care, în mod abuziv, deturnează un drept prevăzut de legea procesuală, cum este cel al acordării cheltuielilor de judecată, de la finalitatea sa legală.
Poziția exprimată în jurisprudența instanțelor naționale și europene este constantă în sensul că solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată trebuie cenzurată atunci când nu este dovedită realitatea, necesitatea și, cel mai important, caracterul rezonabil al acestora.
Astfel, la stabilirea componentei „onorariu de avocat" a cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să aibă în vedere valoarea pricinii și volumului de muncă depus de avocat.
Raportându-ne la aceste criterii și aplicându-le în cauza de față, se constată că, într-adevăr, problema de drept evocată în cadrul celor 46 de litigii (analizate ca un tot unitar) nu a fost una dintre cele pe care instanțele române le întâlnesc în mod uzual în activitatea lor, însă trebuie avut în vedere faptul că volumul de muncă în susținerea cauzelor nu a fost distribuit în mod egal în cadrul tuturor dosarelor.
Astfel, dacă în cadrul primei cauze, în vederea susținerii poziției clientului lor, reprezentanții AL S. au efectuat o muncă de cercetare cu privire la o problemă de drept având un grad mediu de dificultate (cu privire la stabilirea normelor legale incidente în materie în acest sens), ar fi anormal să se considere că acest efort a fost dublat pe parcursul instrumentării fiecăreia dintre celelalte 45 de cauze. Acest aspect poate fi apreciat prin prisma faptului că actele procedurale depuse la dosarele cauzelor (întâmpinări, cereri de apel/recurs, note de probe, note și concluzii scrise) prezintă un conținut absolut identic, modificările operand doar cu privire la numerele polițelor de reasigurare la care G. făcuse referire în cererile de chemare în judecată.
În anumite situații, din neglijență poate, reprezentanții AL S. nici nu au mai modificat denumirea și conținutul actului procedural ce urma a fi depus în față instanței reluând în totalitate conținutul actelor procedural depuse în alte cauze, și, dându-și seama de eroare la momentul depunerii actului, au modificat pe loc (cu pixul) datele incorecte.
Totodată, nu poate fi defalcat onorariul total de 897.138,11 lei și împărțit în mod egal pentru toate cele 46 de litigii, astfel cum intimata a lăsat să se înțeleagă prin cererea de chemare în judecată, având în vedere faptul că subzistă diferențe notabile între doza de efort intelectual și nu numai afectată soluționării acestora. Spre exemplu, nu consideră că poate fi dezdăunata AL S. cu un cuantum de 4.000 Euro pentru un dosar în care activitatea avocațială prestată s-a întins pe parcursul a doar 6 ore și 50 de minute.
Mai mult decât atât, în scopul aprecierii valorii cheltuielilor de judecată, trebuie luată în considerare inclusiv diligența cu care partea care le solicită a acționat de-a lungul cauzei în scopul soluționării acesteia într-un termen rezonabil. Sub acest aspect, a menționat ca, în cadrul fiecărui stadiu procesual al fiecărui dosar în parte, reprezentanții AL S. au solicitat amânarea judecării cauzei, din diferite motive, în ciuda faptului că aveau cunoștința de apărările pe care G. le reitera în fiecare ciclu procesual al celor 46 de cauze.
De asemenea, a reiterat faptul că în covârșitoarea majoritate a celor 46 de cauze supuse soluționării instanțelor nu s-au purtat discuții privitoare la fondul litigiului, acestea fiind respinse fie de Tribunalul București, fie de instanțele superioare, prin admiterea excepției necompetenței generale a instanțelor române de a soluționa astfel de cereri.
4. Considerente privitoare la valoarea onorariului solicitat G. de reprezentanții săi convenționali
Dintr-un anumit punct de vedere, instanța de fond a sancționat G. nu pentru cauzarea unui prejudiciu față de AL S. în sensul dreptului material, ci pentru refuzul avocaților săi de a preciza valoarea onorariului încasat ca urmare a prestării activităților de asistență juridică în cadrul celor 46 de litigii instrumentate. Mai mult, aceasta așa numită atitudine a avocaților G. a contribuit decisiv, cum reiese din considerente, la formarea convingerii instanței.
Hotărârea instanței de fond este nelegală sub acest aspect, având în vedere faptul ca aceasta ar fi trebuit să se bazeze nu pe „atitudini" ale apărătorilor, ci pe probe utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, cu atât mai mult cu cât onorariul de avocat reprezintă un element al secretului profesional, potrivit art. 11 din Legea nr. 51/1995.
Mai mult decât atât, valoarea onorariilor percepute de reprezentanții G. nu poate avea nicio valoare probantă în cauza dedusă judecații, dat fiind că: (1) raporturile contractuale dintre G. și avocații care i-au asigurat reprezentarea în cele 46 de litigii nu făceau obiectul prezentei cauze și leagă, potrivit art. 969 Cod civil, doar părțile semnatare; (2) niciuna dintre instanțele de judecată învestite cu soluționarea celor 46 de litigii nu a acordat cheltuieli de judecată în favoarea G., în mod irevocabil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 287 alin. 2 și următoarele Cod procedură civilă (1865).
La data de 23.04.2014, intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
1. În motivare, a arătat că probatoriul administrat în fața instanței de fond relevă caracterul real al cheltuielilor de judecată efectuate.
Astfel, în Anexa nr. 1 la nota de probe depusă la termenul din data de 18.10.2012, a atașat la dosar facturile pro-forma emise către AI S. de S.C.A. Oglindă, N., V., extrasele de cont care atestă plata sumelor prevăzute în facturile pro forma cu titlu de onorariu avocațial și alte cheltuieli aferente litigii lor menționate, precum și facturile emise de societatea civilă de avocați ulterior plății onorariului prin transfer bancar, pentru sumele achitate de către AI S., potrivit extraselor de cont menționate.
Atât dovada încheierii contractului de asistență juridică prin corespondență, cât și dovada onorariului orar convenit de părți și perceput de societatea civilă de avocați pentru gestionarea litigiilor cu apelanta G. se regăsesc în Anexa nr. 2 la nota de probe menționată.
Contractul de asistență juridică a fost încheiat prin corespondență, respectiv printr-o scrisoare de angajament, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. 31 din Statutul profesiei de avocat din 2004, în forma aflată în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre AI S. și apărătorul său ales.
De asemenea, prin procura specială emisă de către AI S. la data de 19.05.2008, intimata l-a împuternicit pe domnul avocat M. V. din cadrul S.C.A. Oglindă, N., V. „să reprezinte AI S. I. Co în fața oricăror instanțe și autorități române în legătură cu cauzele inițiate de către S.C. Asigurare-Reasigurare ARDAF S.A.", inclusiv prin intermediul S.C.A. Oglindă, N., V., sens în care s-a prevăzut în mod expres că dl. M. V. „este îndreptățit să semneze în numele reclamantei orice document va fi necesar.
În același timp, instanța de fond a avut în vedere în mod judicios și adresa prin care reprezentanții AI S. au confirmat în mod expres faptul că onorariile achitate societății civile de avocați pentru asistență și reprezentare juridică au fost aferente exclusiv litigiilor de pe rolul instanțelor române care au avut ca obiect cererile de constatare a nulității/reziliere a contractelor de reasigurare încheiate între AI S. și G..
Împrejurarea invocată de apelantă în sensul că „facturile eliberate de S.C.A. Oglindă, N., V. nu conțin mențiuni privitoare la numărul și obiectul contractului de asistență juridică" nu este în măsură să pună sub semnul îndoielii faptul că sumele respective au fost achitate exclusiv în legătură cu litigiile dintre AI S. și G., cu atât mai mult cu cât acest aspect rezultă în mod expres din descrierea activităților facturate, cuprinsă în facturile pro forma emise.
Susținerile G. privind existența unor „diferențe notabile" între conținutul facturii SCPA nr. 50/16.05.2012 și conținutul narativului aferent acesteia sunt nefondate, întrucât din suma totală facturată, în valoare de 35.862 euro, suma solicitată de intimată cu titlu de cheltuieli de judecată a fost cea prevăzută în narativul facturii menționate aferent exclusiv perioadei 1.11._12, respectiv 19.163,68 euro.
De asemenea, subliniază faptul că numărul ridicat al orelor de activități avocațiale prestate în această perioadă de 4 luni, în care pe rolul instanțelor se mai aflau doar 7 dosare „în faza terminală" au fost, în mare parte, consecința conduitei procesuale abuzive a apelantei.
În acest sens, a precizat că, deși la acel moment în favoarea AI S. fuseseră soluționate în mod irevocabil 39 de dosare, apelanta pârâtă a apreciat ca fiind oportun să formuleze în cele 7 litigii rămase pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară privind interpretarea art. 23 alin. 1 din Regulamentul nr. 44/2001, în ciuda faptului că motivările instanțelor de respingere a cererilor de chemare în judecată introduse de G. fuseseră fundamentate pe alte texte de lege decât cel a cărui interpretare s-a solicitat.
Demersurile apelantei pârâte au avut ca unic scop suspendarea litigiilor pendinte, însă au implicat o documentare laborioasă din partea apărătorilor intimatei reclamante cu privire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind aspectele invocate, traduceri ale extraselor din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și o analiză atentă a înscrisurilor depuse în mod trunchiat de G. în susținerea cererii de sesizare.
De asemenea, referitor la afirmațiile apelantei conform cărora narativul aferent facturii SCPA nr. 50/16.05.2012 a fost întocmit la o dată anterioară prestării efective a serviciilor de asistență juridică, a învederat faptul că menționarea datei de 17.01.2011 drept dată a emiterii facturii pro forma pentru perioada 1.11._12 este rezultatul unei evidente erori materiale, data emiterii facturii pro forma fiind în realitate 17.01.2012, după cum toate celelalte facturi pro forma au fost emise în ultima zi a perioadei facturate sau ulterior zilei respective, iar onorariul aferent perioadei 1.11._12 a fost achitat la data de 16.05.2012.
2. Opțiunea între recuperarea cheltuielilor de judecată pe cale accesorie sau pe cale separată aparține părții care a câștigat procesul, întrucât art. 274 Cod procedură civilă nu face nicio distincție cu privire la modalitatea de recuperare a cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, iar AI S. nu a renunțat la dreptul de a solicita cheltuielile de judecată avansate în legătură cu cele 46 de litigii.
3. Instanța de fond a dispus în mod temeinic cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, prin raportare la toate circumstanțele cauzei.
Contrar celor afirmate de apelantă, în aprecierea cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecată solicitate cu titlu de onorariu avocațial, instanța trebuie să aibă în vedere nu numai „valoarea pricinii" și „volumul de muncă depus de avocat", ci și celelalte criterii prevăzute de art. 132 alin. 33 din Statutul profesiei de avocat, la care art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă face trimitere în mod implicit, prin mențiunea privind „tabloul onorariilor minimale".
Raportat la aceste criterii, onorariul avansat pe parcursul desfășurării celor 46 de litigii și solicitat de AI S. I. Co în prezenta cauză este rezonabil și proporțional în raport cu particularitățile speței, având în vedere că:
a) în aprecierea timpului și volumului de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit de la AI S., trebuie avut în vedere faptul că, până la soluționarea lor în mod irevocabil, litigiile inițiate de G. s-au desfășurat pe o perioadă de aproximativ patru ani, parcurgând, în principiu, toate gradele de jurisdicție, multe dintre dosare fiind trimise și spre rejudecare;
b) natura, noutatea și dificultatea problemelor de drept ce au făcut obiectul spețelor au implicat o amplă muncă de studiu, analiză, corelare a dispozițiilor legale și documentare;
c) importanța intereselor în cauză este majoră, având în vedere că în urma producerii evenimentelor asigurate, intimata AI S. are de încasat de la G. indemnizații în valoare de peste 2.500.000 de USD, reprezentând procentul din despăgubiri pe care aceasta are obligația să le suporte proporțional cotei de risc preluate în reasigurare;
d) particularitățile speței, respectiv legislația, doctrina și practica judiciară națională lapidare cu privire la contractele de reasigurare, respectiv frecvența extrem de redusă cu care sunt întâlnite contractele de reasigurare maritimă facultativă în practică, au impus colaborarea cu experți în drept maritim britanic, cu privire la competența de soluționare a litigii lor izvorâte din polițe de reasigurare în care se face trimitere la polița de asigurare maritimă facultativă MAR 91;
e) avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat sunt incontestabile, în condițiile în care cele 46 de litigii inițiate de G. au fost soluționate în mod irevocabil în favoarea AI S., astfel încât intimata reclamantă a avut posibilitatea să se adreseze instanțelor competente din Marea Britanie în vederea recuperării indemnizațiilor avansate de AI S. și datorate de G. în temeiul contractelor de reasigurare încheiate, litigiile privind recuperarea acestor sume fiind în prezent în curs de soluționare pe rolul High Court of Justice Queen"s Bench Division - Commercial Court, Royal Courts of Justice din Londra;
f) onorariul avocațial achitat de către AI S. a fost rezonabil inclusiv în raport de situația financiară a AI S., care este un actor important de pe piața asigurărilor maritime internaționale, respectiv o societate internațională de asigurări și reasigurări.
Mai mult decât atât, suma 897.138,11 lei (aproximativ 200.000 euro) acordată de instanța de fond intimatei cu titlu de cheltuieli de judecată, a inclus, pe lângă onorariul avocațial aferent gestionării celor 46 de litigii în toate gradele de jurisdicție și în toate ciclurile procesuale parcurse, și costurile generate de traducerea documentelor în limba română, costurile corespondenței, precum și taxele judiciare de timbru.
Aspectele calificate de apelantă drept o „problemă de drept având un grad mediu de dificultate" au făcut obiectul a două ședințe de unificare a practicii dintre reprezentanți ai instanței supreme și ai Curții de Apel București.
De asemenea, susținerile apelantei potrivit cărora „volumul de muncă nu a fost distribuit în mod egal în cadrul tuturor dosarelor" sunt irelevante, având În vedere că AI S. și apărătorii săi aleși au convenit un onorariu orar, iar nu un onorariu global pentru fiecare dosar în parte.
Mai mult decât atât, apelanta pârâtă denaturează susținerile intimatei reclamante, în încercarea de a crea o falsă aparență că onorariul total de 897.138,11 lei achitat de AI S. a fost împărțit în mod egal pentru toate cele 46 de litigii, respectiv faptul că s-a solicitat un onorariu de 4.000 euro pentru fiecare dosar în parte.
Cuantumul mediu de 4.000 euro/dosar a fost rezultatul unei simulări exclusiv matematice a onorariului avocațial rezultat din împărțirea onorariului total achitat la numărul litigiilor, pentru a evidenția faptul că acest onorariu aproximativ este net inferior onorariilor achitate de apelanta pârâtă foștilor săi apărători pentru litigii cu obiect similar, când G. a solicitat și i s-au acordat de către Tribunalul București cheltuieli de judecată în valoare de aproximativ 100.000 euro pentru o singură fază procesuală", după cum este net inferior și onorariilor practicate pe piață în cadrul acestui tip de litigii, într-o cauză similară pârâta G. fiind obligată la plata unor cheltuieli de judecată în valoare de 147.042,80 euro în favoarea societății Oman I. Co, printr-o sentință rămasă irevocabilă".
Instanța de fond a analizat caracterul rezonabil al onorariului avocațial și a acordat în mod defalcat onorariul avocațial solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată, în raport de numărul orelor de activitate avocațială efectiv prestată în fiecare litigiu în parte, pentru onorariul orar în valoare de 190 euro/oră convenit de părți, aspect relevat de corespondența din data de 13 și 19 mai 2008 purtată între AI S. și S.C.A. Oglindă, N., V., onorariu căruia i-a fost aplicată și o reducere de 5% la valoarea fiecărei facturi, după cum rezultă din facturile pro forma depuse la dosarul cauzei.
Apelanta pârâtă a fost cea care a optat să inițieze 46 de litigii împotriva AI S., iar nu unul singur privind toate polițele de reasigurare, perseverând în acest demers procesual deși alesese competența de soluționare a cauzelor prin contractele de reasigurare.
Prin susținerile referitoare la cererile de amânare a judecării cauzei, apelanta pârâtă solicită sancționarea intimatei reclamante pentru faptul că apărătorii săi și-au îndeplinit mandatul în conformitate cu prevederile Statutului profesiei de avocat și dispozițiile art. 409 din Legea nr. 51/1995 și, în același timp, își invocă propria culpă, având în vedere că instanțele nu ar fi încuviințat cererile dacă apelanta pârâtă ar fi depus actele de procedură în termenele prevăzute de Codul de procedură civilă.
În egală măsură, faptul că „litigiile au fost soluționate, în marea lor majoritate de la prima zi de înfățișare", fără a avea loc o judecată pe fond, nu este o împrejurare de natură să justifice diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată achitate de intimată reprezentanților săi convenționali, în condițiile în care apelanta pârâtă a fost cea care a optat să continue aceste litigii, chiar și după ce practica instanțelor române cu privire la aceste litigii a devenit evidentă.
Mai mult decât atât, a învederat faptul că la data de 13.01.2010, când apelanta pârâtă a fost invitată la conciliere directă, cuantumul cheltuielilor de judecată era de 67.706,8 euro, față de cei aproximativ 200.000 euro la care s-a ajuns ca urmare a insistenței sale de a continua aceste litigii, respectiva conduitei procesuale abuzive prin care a obținut tergiversarea soluționării cauzelor, culpă pe care în prezent încearcă în mod injust să o transfere asupra intimatei reclamante.
De asemenea, deși apelanta pârâtă a susținut că „valoarea onorariilor percepute de reprezentanții G. nu poate avea nicio valoare probantă în cauza dedusă judecății", acestea constituie un reper de apreciere a onorariilor practicate pe piață în litigii similare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 291 alin. 1 coroborat cu art. 115 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 29.04.2014, apelanta pârâtă a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar intimata reclamantă a invocat excepția inadmisibilității invocării respectivei excepției la acel moment procesual.
Asupra chestiunii admisibilității invocării excepției pentru prima dată în cadrul dezbaterilor orale asupra apelului, iar nu prin apelul formulat în termenul legal, Curtea are în vedere faptul că, potrivit art. 287 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, cererea de apel trebuie să cuprindă, între altele, și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul. Conform art. 287 alin. 2 teza I, această cerință este prevăzută sub sancțiunea decăderii, însă teza a II-a a aceluiași text de lege dispune că poate fi îndeplinită până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Potrivit art. 132 Cod procedură civilă, textul de lege pe care reclamanta din speță l-a invocat: „La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării”.
Rămâne astfel de stabilit dacă vreunul din termenele de judecată care au avut loc până la data de 29.04.2014, când apelanta pârâtă a invocat excepția în discuție, respectiv cel din 18.03.2014, a constituit prima zi de înfățișare.
Conform art. 134 Cod procedură civilă, prima zi de înfățișare presupune îndeplinirea a două condiții: părțile să fie legal citate și să poată pune concluzii. Condițiile fiind cumulative, lipsa oricăreia dintre ele prorogă prima zi de înfățișare până la termenul la care vor fi îndeplinite ambele.
Or, la termenul din 18.03.2014 instanța a amânat cauza pentru a da posibilitate intimatei reclamante să ia cunoștință de motivele de apel depuse la acea dată în ședință publică, astfel că părțile nu au putut pune concluzii.
Mai mult decât atât, prin decizia în interesul legii nr. 1 din 17.02.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 17.04.2014, obligatorie pentru instanța de apel conform art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă: „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil”, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Prin urmare, în cauză, excepția prescripției dreptului material la acțiune are un caracter de ordine publică, astfel cum rezultă din art. 18 din Decretul nr. 167/1958, astfel că poate fi invocată oricând în cursul procesului, chiar după împlinirea termenului de declarare a căii de atac, așa cum reiese din prevederile art. 136 și art. 306 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, cu mențiunea că, deși ultimul text de lege se situează în materia recursului, trebuie aplicat cu atât mult în cadrul apelului, de vreme ce în cazul invocării sale direct în recurs partea adversă se află într-o poziție mai dezavantajoasă, pentru că are o singură posibilitate de a-și expune punctul de vedere, nemaiavând la dispoziție o altă cale de atac.
În legătură cu admisibilitatea invocării excepției prescripției extinctive direct în apel, Curtea are în vedere, pe de o parte, că, într-adevăr, potrivit art. 294 alin. 1 teza I Cod procedură civilă: „În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi”, însă art. 294 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă consacră o excepție de la regula potrivit căreia devoluțiunea operează numai pentru problemele judecate de instanța care a pronunțat hotărârea apelată: „Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi”, iar pe de altă parte, decizia în interesul legii sus menționată, care a rezolvat problema de aplicare a legii în timp în privința prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, neexercitarea dreptului la acțiune în termenul prevăzut de lege conduce la stingerea dreptului la acțiune.
Termenul de prescripție, cu caracter general, aplicabil acțiunilor prin care se valorifică drepturi de creanță, cum este cazul capătului de cerere în despăgubiri formulat în prezenta cauză, este instituit de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia „termenul de prescripție este de 3 ani (...)”. Acest termen se aplică tuturor acțiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raporturilor juridice, desigur cu excepția cazurilor pentru care sunt stabilite termene speciale de prescripție.
Potrivit art. 7 alin. 1 din același act normativ: „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept”.
În stabilirea momentului la care se naște dreptul la acțiune, trebuie să se țină seama de faptul că art. 274 Cod procedură civilă, text ce prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească toate cheltuielile de judecată, astfel cum este interpretat printr-o jurisprudență constantă, are în vedere partea care a câștigat irevocabil procesul. Deci, momentul la care se naște raportul de drept în conținutul căruia intră obligația părții aflate în culpă procesuală de a plăti cheltuielile de judecată este cel al soluționării irevocabile a litigiului.
Este adevărat că, în cazul în care cheltuielile de judecată sunt solicitate în cadrul litigiului principal (care le-a generat), instanțele se pronunță și asupra acestora prin hotărârile pronunțate în fiecare fază procesuală (primă instanță, apel, iar nu numai recurs). Această soluție se explică prin aceea că, la momentul la care instanțele rezolvă cauza în fazele procesuale anterioare recursului, există și posibilitatea ca hotărârea să nu fie atacată (și să rămână astfel irevocabilă), iar cererea privind cheltuielile de judecată să rămână neanalizată; dacă în schimb va fi atacată, ea este supusă controlului instanței superioare în întregime, astfel că partea care a fost obligată la cheltuieli de judecată nu este vătămată.
Aplicând în cauză aceste considerații teoretice, Curtea constată că sunt prescrise în raport de data introducerii prezentei acțiuni - 31.05.2012 - cheltuielile de judecată aferente dosarelor nr._/3/2007 (6 în enumerarea primei instanțe) - soluționat irevocabil prin decizia comercială nr. 527/26.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială; nr._/3/2007 (16 în enumerarea primei instanțe) - soluționat prin decizia comercială nr. 566/28.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială în apel, comunicată la 12.12.2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare și nr._/3/2007 (21 în enumerarea primei instanțe) - soluționat prin sentința comercială nr. 4016/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, comunicată la 11.05.2009, rămasă irevocabilă prin neatacare cu apel și recurs.
Examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I.1. Contractul de asistență juridică pentru asigurarea apărării în dosarele formate ca urmare a cererilor de chemare în judecată introduse de ARDAF s-a încheiat între pârâta din acea cauză, AL S. I. CO, și V. M., în calitate de reprezentant al societății civile de avocați Oglindă, N., V., prin corespondență electronică. Astfel, printr-un e-mail din 13.05.2008, 10:13 AM, societatea pârâtă, reclamantă în prezenta cauză, a arătat că dorește să beneficieze de serviciile respectivei societăți de avocatură cu privire la acele litigii. Printr-un e-mail din 13.05.2008, 3:04 PM, V. M. a arătat că, pentru analiza legală a dosarelor, sugerează să se lucreze pe baza unui onorariu orar în valoare de 200 Euro/lună, estimând că se va lucra 15-20 ore, că ulterior va fi propusă o strategie juridică asupra speței, precum și o înțelegere cu privire la onorariu pentru reprezentarea în fața instanțelor, pentru fiecare grad de jurisdicție și pentru fiecare dosar și că, dacă propunerea i se pare convenabilă, societatea ar trebui să emită o procură specială prin care să desemneze societatea de avocați să acționeze în dosare. Prin procura specială din 19.05.2008, AL S. N. I. CO l-a împuternicit pe dl. M. A. V., avocat în România, să o reprezinte în fața oricăror instanțe și autorități române în legătură cu cauzele inițiate de către S.C. ASIGURARE - REASIGURARE ARDAF S.A., menționând că pentru îndeplinirea mandatului poate angaja serviciile Oglindă, N., V..
În continuare, în desfășurarea relațiilor contractuale dintre AL S. I. CO și societatea civilă de avocați Oglindă, N., V. au mai avut loc: emiterea unor facturi în limba engleză în care erau indicate perioada facturată, numărul de ore necesare pentru pregătirea apărării și cheltuielile legate de traducerea unor documente, onorariul pe oră (190 Euro) și onorariul total; emiterea unor facturi în limba română, în care era indicat totalul de plată în Euro și în lei; plata efectivă a onorariului, dovedită cu extrase de cont emise de Banca Comercială Română la 28.05.2012.
Astfel, factura în limba română . nr._/11.07.2008 indică suma de 5.890 Euro, echivalentă a 20.913,62 lei, reprezentând asistență juridică conform contract nr._/01.07.2008. Din extrasul de cont rezultă că suma de 5.890 Euro a fost plătită la 11.07.2008.
În factura în limba engleză emisă la 07.10.2008, aferentă perioadei 24.06._08, s-au indicat 62 ore și 42 min. afectate asistenței juridice în cele 49 de acțiuni introduse de ARDAF și cheltuieli legate de traducerea unor documente în sumă de 173 Euro, în total 12.080,3 Euro. Factura în limba română . nr._/22.10.2008 indică suma de 12.066 Euro, echivalentă a 43.688,45 lei. Din extrasul de cont rezultă că suma de 12.066,3 Euro a fost plătită la 22.10.2008.
În factura în limba engleză emisă la 10.03.2008 (cel mai probabil o eroare, data corectă fiind 10.03.2009), aferentă perioadei 08.10._09, s-au indicat 168 ore afectate asistenței juridice și cheltuieli legate de traducerea unor documente în sumă de 308 Euro, în total 32.228 Euro. Factura în limba română . nr._/24.04.2009 indică suma de 32.206 Euro, echivalentă a 134.414,96 lei. Din extrasul de cont rezultă că suma de 32.206 Euro a fost plătită la 16.04.2009.
În factura în limba engleză emisă la 14.07.2009, aferentă perioadei 10.03._09, s-au indicat 97 ore afectate asistenței juridice în cele 49 de acțiuni introduse de ARDAF, în total 17.508,5 Euro. Factura în limba română . nr. 51/19.08.2009 indică suma de 17.491,5 Euro, echivalentă a 737.766,90 lei (cel mai probabil o eroare, suma corectă fiind 73.766,90 lei). Din extrasul de cont rezultă că suma de 17.491,5 Euro a fost plătită la 19.08.2009.
În factura în limba engleză emisă la 03.11.2009, aferentă perioadei 15.07._09, s-au indicat 77 ore și 45 min. afectate asistenței juridice în cele 49 de acțiuni introduse de ARDAF, în total 14.033,9 Euro. Factura în limba română . nr. 233/24.12.2009 indică suma de 14.016,9 Euro, echivalentă a 58.983,86 lei. Din extrasul de cont rezultă că suma de 14.016,9 Euro a fost plătită la 24.12.2009.
În factura în limba engleză emisă la 29.03.2010, aferentă perioadei 04.11._10, s-au indicat 106 ore și 30 min. afectate asistenței juridice în cele 49 de acțiuni introduse de ARDAF, în total 19.223,5 Euro. Factura în limba română . nr. 68/28.06.2010 indică suma de 23.177 USD, echivalentă a 81.110,23 lei. Din extrasul de cont rezultă că suma de 23.177 USD a fost plătită la 28.06.2010.
În factura în limba engleză emisă la 27.07.2010, aferentă perioadei 30.03._10, s-au indicat 107 ore și 25 min. afectate asistenței juridice în cele 49 de acțiuni introduse de ARDAF, în total 19.385,7 Euro. Factura în limba română . nr. 3/08.11.2010 indică suma de 19.368,70 Euro, echivalentă a 83.151,76 lei. Din extrasul de cont rezultă că suma de 19.368,70 Euro a fost plătită la 08.11.2010.
În factura în limba engleză emisă la 28.02.2011, aferentă perioadei 24.07._10, s-au indicat 123 ore și 35 min. afectate asistenței juridice în cele 49 de acțiuni introduse de ARDAF, în total 22.306 Euro. Factura în limba română . nr. 1/04.04.2011 indică suma de 22.289 Euro, echivalentă a 92.202,91 lei. Din extrasul de cont rezultă că suma de 22.289 Euro a fost plătită la 05.04.2011.
În factura în limba engleză emisă la 07.07.2011, aferentă perioadei 15.02._11, s-au indicat 209 ore și 18 min. afectate asistenței juridice în cele 49 de acțiuni introduse de ARDAF, în total 37.780,45 Euro. Factura în limba română . nr. 2/16.09.2011 indică suma de 37.758,45 Euro, echivalentă a 162.134,78 lei. Din extrasul de cont rezultă că suma de 37.758,45 Euro a fost plătită la 16.09.2011.
În factura în limba engleză emisă la 31.10.2011, aferentă perioadei 07.07._11, s-au indicat 88 ore și 30 min. afectate asistenței juridice în acțiunile introduse de ARDAF, în total 16.725,15 Euro. Factura în limba română . nr. 3/16.11.2011 indică suma de 16.708,15 Euro, echivalentă a 72.658,73 lei. Din extrasul de cont rezultă că suma de 16.708,15 Euro a fost plătită la 16.11.2011.
În factura în limba engleză emisă la 17.01.2011, aferentă perioadei 01.11._12, s-au indicat 106 ore și 10 min. afectate asistenței juridice în acțiunile introduse de ARDAF, în total 19.163,68 Euro. Factura în limba română . nr. 50/16.05.2012, care face referire la perioadele 01.11._12 și 12.01._12, indică suma de 35.862 Euro, echivalentă a 159.266,73 lei. Din extrasul de cont rezultă că suma de 35.862 Euro a fost plătită la 16.05.2012.
2. În concluzie, contractul de asistență cadru (intervenit la 13.05.2008) și convențiile aferente perioadelor succesive în care s-au desfășurat în baza acestuia între reclamantă și societatea civilă de avocați relații de natură contractuală de tipul client - avocat sunt probate prin înscrisurilor menționate, care îndeplinesc cerințele art. 126 alin. 2 din Statul profesiei de avocat din 2004, în forma în vigoare la încheierii lor: „Contractul de asistență juridică poate fi încheiat și prin orice mijloc de comunicare la distanță, care poate reproduce legal semnăturile părților. În acest caz, data încheierii contractului este data la care avocatul a luat cunoștință de semnarea contractului de către client. Se prezumă că avocatul a luat cunoștință de încheierea contractului la următoarele date: a) data la care contractul a sosit prin fax sau e-mail (semnătură electronică) la sediul profesional al avocatului (…)”.
Cu excepția facturii . nr. 50/16.05.2012, care face referire și la perioada 12.01._12, pentru care nu există o factură în limba engleză corespunzătoare și în legătură cu care intimata reclamantă a arătat prin întâmpinare că suma aferentă nu face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, faptul că onorariul a fost plătit pentru asistența juridică în litigiile introduse de S.C. ASIGURARE - REASIGURARE ARDAF S.A. împotriva AL S. N. I. CO la data de 20.12.2007 rezultă din explicațiile date clientului în limba engleză, în care se regăsesc justificările sumelor de bani achitate subsecvent prin ordine de plată.
Din informațiile existente în sistemul informatizat Ecris rezultă că la data de 20.12.2007 S.C. ASIGURARE - REASIGURARE ARDAF S.A. a introdus împotriva AL S. N. I. CO în total 49 de acțiuni (celelalte 3, care se adaugă celor enumerate de prima instanță, au format obiectul dosarelor nr._/3/2007,_/3/2007 și_/3/2007, nefiind soluționate irevocabil la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată).
Prin urmare, pentru cele 49 de dosare AL S. N. I. CO a achitat un onorariu total de 908.087,02 lei, sumă rezultată din adunarea celor menționate în cele 11 facturi, cu excepția echivalentului în lei al sumei de 16.698,32 Euro, plătite pentru asistența juridică acordată în perioada12.01._12.
În condițiile în care onorariul a fost stabilit pe oră și nu pe dosar, la momentul emiterii facturilor în vederea achitării onorariilor succesive nu s-au indicat și numărul de ore corespunzătoare acordării asistenței juridice pentru fiecare dosar în parte, defalcarea realizându-se abia în cursul actualului proces. Cu toate acestea, dat fiind că numărul de ore afectat asistenței juridice pentru fiecare dosar nu poate fi cronometrat, ci numai justificat în maniera în care intimata reclamantă a procedat prin rapoartele de activitate depuse la dosar - în care a indicat numărul de ore afectat asistenței juridice defalcat pe faze procesuale și cu enumerarea tipurilor de activități desfășurate: fotocopiere dosar instanță, analiză dosar și documente client, redactare întâmpinare, reprezentare în instanță, deplasare la traducător pentru traducere polițe, informare client, deplasare la sediul instanței pentru depunere acte procedurale, redactare concluzii scrise, deplasare arhivă verificare pronunțare, deplasare trezorerie pentru plata taxelor judiciare de timbru, pregătire documente în vederea concilierii, întâlnire pentru negociere, ridicare certificat de grefă etc. -, iar apelanta pârâtă nu a învederat și Curtea nu a constatat niciun motiv să pună la îndoială veridicitatea acestor informații, în mod corect respectivele rapoarte au fost avute în vedere de prima instanță ca atare pentru stabilirea onorariului corespunzător fiecărui dosar în parte.
De asemenea, Curtea mai reține că mențiunile din facturile în limba română sunt suficiente - coroborate cu facturile în limba engleză - cu privire la activitatea prestată pentru care s-a solicitat plata unui onorariu, că factura . nr. 50/16.05.2012 face referire la perioada 01.11._12 (singura avută în vedere în prezentul litigiu) și că extrasele de cont au fost depuse la dosarul Tribunalului.
II. Nu există niciun argument de ordin logico-juridic pentru care, în ipoteza în care s-a formulat un capăt de cerere, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestuia, singurul mijloc procedural pe care partea l-ar avea la dispoziție ar fi o cerere de completare a dispozitivului, iar nu și o nouă cerere de chemare în judecată.
Curtea mai reține că inadmisibilitatea, ca noțiune juridică neutilizată de dreptul procesual civil și apărută ca o creație jurisprudențială, circumstanțiază modalitatea de soluționare prin respingere a unei cereri cu care este sesizată instanța, în situația în care aceasta apreciază că există un impediment de ordin legal pentru exercitarea deplinei sale jurisdicții prin examinarea cauzei pe fond, atât asupra aspectelor de fapt, cât și a celor de drept puse în discuție de către reclamant. Din acest motiv, respingerea unei cereri ca inadmisibilă apare ca o ingerință în dreptul reclamantului de acces la o instanță și de aceea este contrară art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului în măsura în care nu îndeplinește exigențele conturate în jurisprudența Curții de la Strasbourg.
Astfel, respingerea noii acțiuni ca inadmisibilă ar presupune ca instanța să refuze să se pronunțe asupra cererii rămase nesoluționate în procesul anterior, în speță asupra cererii reclamantei de recunoaștere a dreptului de a obține restituirea cheltuielilor de judecată efectuate în litigiile anterioare. De aceea, o asemenea limitare a accesului la justiție trebuie să fie temeinic justificată. Or, chiar existența unei acțiuni separate nu a condus la respingerea excepției preliminare a Guvernului în cauza M. împotriva României, hotărârea din 16.03.2010.
III.1. Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată; așadar, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile proprii, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul. Conform alin. 3 al acestui text de lege: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Fundamentul acestei obligații, care constituie un caz particular de răspundere civilă, îl constituie culpa procesuală, adică împrejurarea că partea, prin atitudinea sa în proces, a determinat aceste cheltuieli, fie solicitând recunoașterea unui drept pe care nu îl are, fie neexecutându-și o obligație care îi incumbă. Temeiul acestei obligații îl poate constitui așadar fapta de a promova o acțiune în justiție în condițiile arătate, precum și aceea de a formula apărări în proces, însă nu prin sine însăși, ci prin prisma împrejurării că reflectă nerecunoașterea și implicit nerespectarea dreptului reclamantului.
Culpa procedurală este cea care determină aplicarea efectelor contractului de asistență juridică dintre avocat și partea în favoarea căreia s-a soluționat litigiul și asupra părții căzute în pretenții, conform principiului că regula în materia reparării prejudiciului în domeniul răspunderii civile delictuale este repararea integrală a prejudiciului produs.
Din această perspectivă, dreptul de a pretinde repararea prejudiciului produs de un
act ilicit, ca oricare alt drept subiectiv, poate fi exercitat în mod abuziv. Sancțiunea pentru abuzul de drept este, conform Codului civil și Codului de procedură civilă, obligarea la suportarea acoperirii prejudiciului cauzat de faptul ilicit. D. urmare, de fiecare dată când
instanța decide că ar trebui micșorate onorariile avocaților părții în favoarea căreia s-a soluționat litigiul fondat pe criteriul din art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă sau pe criteriile ce reies din interpretarea acestui articol în lumina art. 132 din Statutul profesiei de avocat, reține practic un abuz de drept.
De asemenea, conform art. 132 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat din 2004, onorariile avocațiale sunt stabilite în funcție de dificultatea, complexitatea și durata cazului. Mai mult, alin. 3 al aceluiași art. 132 prevede că onorariile avocaților vor fi stabilite în considerarea următoarelor elemente: timpul și volumul muncii depuse pentru executarea mandatului primit sau a activității solicitate de client, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat, situația financiară a clientului, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
În fine, criteriile aplicate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului se referă la realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, inclusiv al onorariilor avocaților (cauza S. și Parcalab împotriva României, hotărârea din 28.09.2009).
2. Aplicând în cauză aceste considerente de ordin teoretic, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță nu a făcut în cauză aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Este adevărat că cele 46 de cauze au avut un caracter repetitiv, prin cererile de chemare în judecată reclamanta S.C. ASIGURARE - REASIGURARE ARDAF S.A. solicitând, în contradictoriu cu pârâta AL S. N. I. CO, fie să se constate că a intervenit rezilierea unui contract de reasigurare (distinct, dar similar în conținut cu celelalte) încheiat între ARDAF (reasigurător) și AL S. N. I. CO Dubai, în calitate de asigurat, din culpa exclusivă a asiguratului, fie să se constate inexistența unui contract de asigurare. În final, în toate cele 46 de cauze s-a reținut că, întrucât contractele au fost încheiat în forma MAR 91, formă ce intră în mod exclusiv sub jurisdicția instanțelor engleze, litigiile nu sunt de competența instanțelor române. Cu toate acestea, în diverse stadii procesuale, s-au pronunțat și soluții contrare, apreciindu-se că părțile au întocmit clauzele contractului folosind drept model clauzele cuprinse în formularul MAR 91, necompletând propriu-zis un formular MAR 91, care să cuprindă și clauza de alegere a jurisdicției.
Aceasta nu a fost singura problemă de drept care s-a ridicat în respectivele litigii, punându-se în discuție și calificarea căii de atac la care este supusă hotărârea pronunțată în primă instanță, în legătură cu aceasta invocându-se de către pârâta din prezenta cauză și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 și ale art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, de asemenea la solicitarea pârâtei din prezenta cauză; totodată, au existând și negocieri în vederea încheierii unor tranzacții. În plus, dacă noutatea și dificultatea cazului nu poate fi avută în vedere decât pentru prima cauză, celelalte criterii la care se referă art. 132 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat își păstrează aplicabilitatea.
Împrejurarea că nu s-au purtat discuții pe fond nu prezintă relevanță, pentru că la momentul încheierii contractului asistență juridică nu se putea cunoștea evoluția litigiului, astfel că asigurarea asistenței juridice s-ar fi realizat și dacă în practica instanțelor s-ar fi impus opinia contrară cu privire la competența instanțelor române. Dacă instanțele ar fi respins excepția, onorariul ar fi fost mai mare, în considerarea timpului și volumului de muncă solicitat de pregătirea apărării în legătură cu fondul raporturilor juridice dintre părți.
IV. În aplicarea criteriului „tabloul onorariilor minimale”, trebuie avute în vedere și limitele cuantumului onorariilor percepute de regulă de avocați pentru cauze cu un grad de dificultate asemănător.
De fapt, niciunul din celelalte criterii nu poate fi privit izolat și în abstract, fiind necesar să se ia în considerare, în estimarea pe care o face instanța asupra rezonabilității onorariului, și un indicator obiectiv și concret de evaluare a muncii prestate de avocat la care să se raporteze acele criterii, iar singurul instrument utilizabil în scopul arătat este dat de limitele cuantumului onorariilor percepute de regulă de avocați pentru cauze cu un grad de dificultate asemănător - aplicându-se astfel regulile generale de stabilire a valorii de piață a unui serviciu.
Astfel se explică și încercarea primei instanțe de a cunoaște onorariul achitat de S.C. ASIGURARE - REASIGURARE ARDAF S.A. în aceleași litigii, aspect avut în vedere cu titlu orientativ de către aceasta, iar nu cu caracter decisiv.
Față de aceste considerente, reținând nelegalitatea hotărârii atacate numai sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune, Curtea urmează ca, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, să admită apelul, să admită excepția prescripției pentru cheltuielile de judecată aferente dosarelor nr._/3/2007, nr._/3/2007 și nr._/3/2007, în cuantum total de 22.734,99 lei și să schimbe în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
va admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată; va respinge cererea în privința sumei de 22.734,99 lei, ca prescrisă, va obliga pârâta la plata sumei de 874.403,12 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în celelalte cauze, iar în temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata sumei de 12.860,03 lei (taxă de timbru și timbru judiciar corespunzătoare pretențiilor admise), reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității invocării excepției prescripției, ca nefondată.
Admite apelul declarat de apelanta pârâta S.C. G. ROMÂNIA ASIGURARE - REASIGURARE S.A., cu sediul ales la S.C.A. Eversheds L. și G., în București, Calea V. nr. 145, V. Center, ., împotriva sentinței civile nr. 1744/02.10.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă AL S. I. CO, cu sediul ales la S.C.A. Oglindă, N., V., în București, Calea Moșilor nr. 51, ..
Admite excepția prescripției pentru cheltuielile de judecată aferente dosarelor nr._/3/2007, nr._/3/2007 și nr._/3/2007, în cuantum total de 22.734,99 lei.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată.
Respinge cererea în privința sumei de 22.734,99 lei, ca prescrisă.
Obligă pârâta la plata sumei de 874.403,12 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în celelalte cauze.
Obligă pârâta la plata sumei de 12.860,03 lei (taxă de timbru și timbru judiciar), reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță.
Ia act că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată în apel pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. I. S.
GREFIER
N. C. I.
Red.C.G.
Tehnored. C.S./CG
Ex.4/23.06.2014
T.B. Secția a IV-a Civilă - E. R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 211/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 853/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
