Grăniţuire. Decizia nr. 853/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 853/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 853/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 853
Ședința publică de la 20.05.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - M. H.
JUDECĂTOR - G. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta – reclamantă G. C. și de recurentul – pârât N. D., împotriva deciziei civile nr. 39 A din data de 28.01.2014, pronunțate de către Tribunalul I. – Secție Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă J. N..
Obiectul pricinii – grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat N. Nevoe, în calitate de reprezentant al recurentei – reclamante G. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise de Baroul București (pe care o depune), lipsind recurentul – pârât N. D. și intimata – pârâtă J. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul declarat de recurentul – pârât nu a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de recurs, precum s-a stabilit prin rezoluția administrativă, măsură ce a fost comunicată părții, astfel cum este menționat pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare la data de 14.04.2014 (fila 11).
Recurenta – reclamantă, prin apărător, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 10 lei, potrivit facturii MAN00001268 din data de 20.05.2014, aferente cererii de recurs promovate.
Având cuvântul, invocă excepția de netimbrare a recursului declarat de recurentul – pârât, susținând că nu mai are cereri de formulat sau probe de propus și administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat, Curtea acordă cuvântul asupra excepției de netimbrare a recursului declarat de recurentul – pârât și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul și în dezbaterea recursului formulat de recurenta – reclamantă.
Recurenta – reclamantă G. C. prin apărător, solicită anularea recursului formulat de recurentul – pârât, ca netimbrat.
În ipoteza în care această lipsă va fi complinită, solicită respingerea, față de împrejurarea că motivele invocate în recurs sunt identice cu cele învederate în calea de atac a apelului, criticile invocate fiind analizate și soluționate de instanța de apel.
În opinia sa, recurentul – pârât a declarat această cale de atac pentru a tergiversa și a fi în continuare în posesia terenului situat în localitatea M., județ I..
Solicită admiterea recursului declarat de reclamantă, astfel cum a fost formulat și întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Susține că singurul motiv de recurs reprezintă cheltuielile de judecată, în sensul că Tribunalul I. a încuviințat în parte această solicitare, însă suma pretinsă de 1350 lei viza cheltuielile privind ambele căi de atac – fondul și apelul.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ la data de 20.11.2008, reclamanta G. C. a chemat în judecată pe pârâții N. D. și S. E., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile aparținând părților, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat în esență, că a dobândit proprietatea imobilului teren în suprafață de 961 m2, situat în M., identificat în tarlaua 310, parcela_/3, prin actul de partaj autentificat sub nr.3288/19.10.2006 de BNP M. V..
La momentul când au fost efectuate măsurătorile cadastrale în vederea intabulării s-a constatat că o suprafață de teren este ocupată de cei doi pârâți.
Deși reclamanta a luat legătura cu aceștia pentru remedierea situației nu s-a ajuns la niciun rezultat, fiind necesară formularea prezentei acțiuni.
În dovedirea acțiunii întemeiate în drept pe dispozițiile art. 111 Cod de procedură civilă, reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 19 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Pârâtul Neță D. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate întrucât terenurile pârâților nu se învecinează cu terenul reclamantei.
În dovedirea apărărilor, pârâtul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și orice alte probe care ar reieși din dezbateri.
La termenul din 24.04.2009, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare pe care le-a respins pentru considerentele menționate în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul respectiv.
În temeiul art. 167 Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză topometrică.
A fost luat interogatoriul pârâtului (fila 52), iar reclamanta nu s-a prezentat la interogatoriu.
La termenul din 09.10.2009 reclamanta a depus o cerere prin care a renunțat la judecată în contradictoriu cu S. E. și a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei J. N..
La dosar au fost depuse înscrisuri și raportul de expertiză topometrică întocmit de expert S. G. (filele 124-135).
Prin sentința civilă nr. 6762/27.11.2012, Judecătoria Cornetu a admis acțiunea a dispus grănițuirea proprietăților părților, potrivit aliniamentului E – c – D de pe schița anexă nr. 3 (fila 129) la raportul de expertiză, pe care l-a omologat și a dispus obligarea pârâtului N. D. să plătească reclamantei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._/28.03.2000 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3,51 ha situată pe teritoriul localității M., pe numele moștenitorilor defunctului P. M., respectiv G. E., G. C., P. M., V. M. și P. O..
Conform certificatului de moștenitor nr. 54/23.02.2006 emis în urma dezbaterii succesiunii defunctei P. M. rezultă că au calitatea de moștenitori ai acesteia reclamanta G. C. și G. E..
Prin contractul de partaj autentificat sub nr. 3288/19.10.2006 de BNP M. V., beneficiarii menționați în titlul de proprietate nr._/28.03.2000 au procedat la împărțirea terenurilor menționate în titlul respectiv, reclamantei revenindu-i în deplină proprietate și posesie printre alte terenuri, și terenul în suprafață de 961 mp identificat în tarlaua 310 parcela_/3. Potrivit încheierii nr._/05.12.2007 emise de OCPI I. s-a admis cererea reclamantei dispunându-se înscrierea în cartea funciară nr. 5170 a loc. M. a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 961 mp.
Potrivit raportului de expertiză topografică întocmit de expertul S. G. terenul reclamantei în suprafață de 961 mp din tarlaua 310 parcela_/3 se învecinează cu terenurile proprietatea pârâților N. D. și J. N., pârâtul N. D. ocupând o suprafață de 308,76 mp din terenul reclamantei, suprafața respectivă fiind îngrădită și folosită ca grădină de legume de către pârât.
Instanța a constatat că sunt astfel infirmate susținerile pârâtului N. D. în sensul că terenul său nu se învecinează cu terenul reclamantei. Faptul că în titlul de proprietate nr._/28.03.2000 vecinătățile terenului reclamantei sunt menționate greșit nu conduce la concluzia că terenul pârâtului nu se învecinează cu cel al reclamantei în condițiile în care această învecinare rezultă din planul parcelar fiind constatată și în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._, depus de pârât la dosar (fila 109).
Potrivit art. 584 C.civ., care dispune că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”, constatându-se că între părți există neînțelegeri cu privire la limita dintre proprietăți se va dispune grănițuirea proprietăților.
În raport de propunerile de delimitare a proprietății părților, formulate de expertul desemnat, se va stabili linia de hotar potrivit aliniamentului E – c – D, conform schiței anexă nr. 3 (fila 129) la raportul de expertiză pe care l-a omologat.
În ce privește solicitarea apărătorului reclamantei de a se lua act de renunțarea la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâta J. N. instanța nu a luat act de acesta în lipsa unei cereri formulate de reclamantă reținând că apărătorul nu are un mandat în acest sens.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă, instanța, reținând că pârâta J. N. și-a retras gardul pe linia de hotar, așa cum figurează în documentația cadastrală, l-a obligat pe pârâtul N. D. să plătească reclamantei suma de 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 6762/27.11.2012 a formulat apel pârâtul solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului s-a arătat că terenul pentru care s-a efectuat expertiza în prezenta cauză este situat în . nu VEST, astfel cum prevede titlul de proprietate al reclamantei, aspect învederat de altfel instanței de fond, care interpretând greșit actele dosarului, a omologat o expertiză pe un teren care nu respectă vecinătățile.
Apelantul a criticat sentința civilă și prin prisma faptului că, deși a solicitat comunicarea raportului de expertiză, acesta nu i-a fost comunicat, neluând astfel cunoștință de conținutul acestuia decât din cuprinsul raportului de expertiză.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 456-482 NCPC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.11.2013, intimata G. C. a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata reclamantă a arătat că apelantul nu invocă nici un motiv de critică față de hotărârea instanței de fond, reluând aceleași apărări de fond.
Intimata reclamantă a arătat că deși apelantul pârât invocă faptul că cele două terenuri nu se învecinează, din probatoriul administrat în cauză rezultă că cele două terenuri se învecinează și chiar mai mult din raportul de expertiză reiese faptul că apelantul pârât ocupă suprafața de teren indicată în cerere de chemare în judecată.
Intimata reclamantă a mai arătat că în mod corect instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată obligând pârâtul să își retragă gradul și să lase în liniștită posesie suprafață de teren acaparată.
Faptul că în titlul de proprietate nr._/28.03.2000 vecinătățile terenului sunt menționate eronat, în opinia intimatei apelante, nu duce la concluzia că terenul pârâtului nu se învecinează cu acel al său, în condițiile în care învecinarea rezultă atât din planul parcelar cât și din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Prin decizia civilă nr.39 A/28.01.2014, Tribunalul I. – Secția Civilă a respins apelul formulat de apelantul - pârât N. D., împotriva sentinței civile nr.6762/27.11.2012, pronunțate de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. C. și cu intimata pârâtă J. N., ca nefondat și a obligat pe apelant la plata către intimata G. C. a sumei de 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Analizând apelul declarat, tribunalul a reținut următoarele:
Prin motivele de apel s-a susținut că sentința civilă pronunțată de către prima instanță este nelegală și netemeinică, având în vedere că în titlul de proprietate al intimatei este menționat în mod expres faptul că terenul în suprafață de 961 m.p. are la nord și la vest . terenul apelantului – pârât nu se învecinează cu cel al intimatei – reclamante. S-a mai arătat că nu i s-a comunicat un exemplar al raportului de expertiză, deși a solicitat acest lucru și nu a putut să ia la cunoștință de cuprinsul acestuia.
Tribunalul a constatat că prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a dispus grănițuirea terenurilor proprietatea părților potrivit aliniamentului E-c-D de pe schița anexă nr. 3 la raportul de expertiză.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, în urma constatărilor și a măsurătorilor a rezultat faptul că porțiunea de teren în care se află terenul aflat în posesia pârâtului N. D. se suprapune peste proprietatea reclamantului cu 308,76 m.p.. În același timp, din anexa nr. 3 ce cuprinde planul cu situația suprapunerii terenului aflat în folosința pârâtului peste terenul proprietatea reclamantei, reiese faptul că terenurile proprietate părților sunt învecinate (fila 149). Prin urmare, susținerile apelantei în sensul că cele două terenuri nu se învecinează sunt contrazise de constatările expertului desemnat în cauză.
În ceea ce privește necomunicarea raportului de expertiză, tribunalul a constatat că acesta a fost depus la dosarul cauzei la data de 02.10.2012, iar la aceeași dată prima instanță a dispus amânarea cauzei tocmai pentru a da posibilitatea părților să ia la cunoștință de cuprinsul acestuia. Prin urmare, nici din acest punct de vedere criticile apelantului sunt neîntemeiate, întrucât a avut posibilitatea să cunoască cele cuprinse în raportul de expertiză depus la dosarul primei instanțe.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 Cod de procedură civilă, având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea de apel, s-a dispus obligarea apelantului la plata către intimata G. C. a sumei de 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Tribunalul a apreciat că se impune reducerea acestuia de la suma de 1.350 de lei la 1.000 de lei, având în vedere valoarea obiectului cauzei, complexitatea acesteia și munca îndeplinită de avocat.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanta G. C. și pârâtul N. D..
Recurenta – reclamantă G. C. critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere următoarele motive:
Singurul motiv de recurs invocat de reclamantă în prezenta cauză vizează cheltuielile de judecată, aceasta considerând astfel că în mod greșit instanța de judecată a dispus diminuarea onorariului de avocat și în speță a obligat pe pârâtul N. D. la o sumă mai mică decât suma ce a reprezentat cheltuielile de judecată.
Menționează recurenta – reclamantă faptul că a solicitat doar onorariul de avocat și nicidecum restul cheltuielilor ocazionate de derularea prezentului litigiu, în realitate sumele de bani cheltuite fiind mult mai mari. Menționează faptul că în mod greșit instanța a diminuat aceste cheltuieli de judecată, și în opinia sa a încurajat comportamentul apelantului pârât, determinându-l astfel să mai promoveze o cale de atac împotriva deciziei pronunțate în dosar, deși două instanțe de judecată au constatat că acesta ocupă în mod abuziv terenul proprietatea reclamantei.
Recurenta – reclamantă solicită să se observe faptul că apelantul nu a invocat nici un motiv de critică față de hotărârea instanței de fond, invocând aceleași apărări de fond invocate la Judecătoria Cornetu, promovând calea de atac doar pentru a o șicana și pentru a o împiedica să-și folosească terenul.
Solicită să se observe că în mod corect instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată, obligând pârâtul să își retragă gardul și să îi lase reclamantei în liniștită posesie suprafața de teren acaparată.
În mod corect instanța a aplicat art. 584 cod civil care dispune ca "orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granițuirea proprietății lipite de a sa" constatând că între părți există neînțelegeri cu privire la limita dintre proprietăți.
De asemenea, în mod corect instanța a reținut că afirmațiile apelantului pârât N. D. în sensul că terenul său nu se învecinează cu terenul reclamantei, sunt mincinoase. Faptul că în titlul de proprietate nr._/28.03.2000 vecinătățile terenului reclamantei sunt menționate eronat nu duce la concluzia că terenul pârâtului nu se învecinează cu cel al reclamantei, în condițiile în care învecinarea rezultă atât din planul parcelar cât și din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Față de cele arătate mai sus, recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului său și modificarea hotărârii recurate, în parte, sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost solicitate și dovedite pe deplin, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cu cheltuieli de judecată.
Recurentul – pârât N. D. consideră decizia instanței de apel nelegală pentru următoarele motive:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatea sa de proprietatea pârâtului N. D.. A depus la dosar un titlu de proprietate aferent unei suprafețe de 961 mp situat în tarlaua 310 din orașul M..
Acest titlu de proprietate menționează în mod expres că terenul în suprafață de 961 mp are la nord și la vest . arătat prin schița întocmita în cadrul întâmpinării și confirmată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, că terenul reclamantei nu se învecinează cu terenul pârâtului. Prevederile Titlului de Proprietate al reclamantei sunt foarte exacte, în sensul că terenul reclamantei are ca limita în partea de vest .> Acest lucru este atestat și de expertiza efectuată de expert tehnic judiciar A. M. într-o altă cauză dintre părți, în care s-a constatat că "în conformitate cu vecinătățile acestui teren, amplasamentul acestuia nici măcar nu se învecinează cu terenul în litigiu" (fila 109 dosar). Date fiind aceste date certe, expertiza efectuată în acest dosar s-a pronunțat asupra altui teren decât cel descris în titlul de proprietate al reclamantei.
În mod normal, această acțiune în granițuire ar fi avut sorți de izbândă doar în măsura în care titlul de proprietate ar fi fost modificat, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Trebuie subliniat faptul că terenul pentru care s-a efectuat expertiza în această cauză are . iar nu la VEST, așa cum prevede titlul de proprietate al reclamantei. Deși pârâtul a învederat acest aspect atât instanței de fond cât și celei de apel, aceasta a interpretat greșit actele de la dosar, astfel că a omologat o expertiză efectuată pentru un teren care nu respecta vecinătățile Titlului de Proprietate al reclamantei.
Prin decizia atacată, instanța de apel constată în mod nelegal faptul că terenul expertizat se învecinează de facto cu terenul pârâtului - fără însă a ține seama că terenul expertizat (al reclamantei) nu este de iure cel descris în Titlul de Proprietate al reclamantei.
Terenul care face obiectul litigiului de față se află la EST de . spune Titlul de Proprietate al reclamantei), iar nu la VEST de . cum s-a efectuat expertiza).
Față de toate acestea, recurentul – pârât solicită admiterea recursului său, modificarea deciziei atacate, în tot, în sensul admiterii apelului pârâtului, cu consecința respingerii acțiunii.
Intimații nu au formulat întâmpinare, deși potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, aveau această obligație.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 20 mai 2014, Curtea a pus în discuția părților, excepția de netimbrare a recursului pârâtului, invocată de intimata reclamantă.
În conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate excepția netimbrării recursului, excepție de procedură, dilatorie inițial, dar peremptorie în final și absolută.
Conform rezoluției de primire a recursului, a fost stabilită în sarcina recurentului, obligația achitării taxei de timbru în cuantum de 9,5 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentului (fila 11 dosar recurs) cuprinde mențiunea obligației achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit, citația fiind primită de avocatul titular al cabinetului de avocatură unde recurentul și-a stabilit domiciliul procesual.
Art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 modificată și republicată stabilește că: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Cum recurentul nu a achitat taxa de timbru, respectiv timbrul judiciar, nefiind formulată nici o cererea sa de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau de ajutor public judiciar, Curtea, constatând că prezentul recurs al pârâtului este netimbrat, urmează să admită excepția invocată și să anuleze cererea în consecință, în temeiul prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze recursul reclamantei, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă.
Examinând în continuare, decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
i. În virtutea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă: „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Cheltuielile de judecată sunt cele efectuate de către părți și se compun din taxele de timbru, din sumele cheltuite pentru transportul și cazarea lor, sumele cheltuite pentru administrarea probelor – exempli gratia, onorarii experți, de asemenea, din onorariile avocaților sau cheltuielile făcute pentru deplasarea acestora.
Potrivit prevederilor legale evocate, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, deoarece este în culpă procesuală, prin atitudinea sa în proces determinând aceste cheltuieli. Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie așadar, culpa procesuală a părții.
ii. Totodată, Curtea constată faptul că potrivit art. 274 pct. 3 Cod Procedură Civilă: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Sub aspect preliminar, prezenta instanță de recurs observă că prin concept, trebuie să se țină seama și că există texte de lege care conferă judecătorului o putere de apreciere, dându-i posibilitatea de a lua sau de a nu lua o anumită măsură. În asemenea situații, măsurile nu pot fi însă dispuse în mod discreționar, ci trebuie să fie justificate de motive pertinente și suficiente. Depășirea acestei limite, întrucât nu realizează un bilanț rezonabil al elementelor pertinente ale cauzei în procesul decizional, care este impus întotdeauna, expres sau implicit, de normele juridice incidente, constituie o încălcare a legii. Aceasta înseamnă că, în realitate, instanțele de fond beneficiază în aceste cazuri, numai de o anumită marjă de apreciere.
Unul dintre aceste texte de lege îl reprezintă art. 274 pct. 3 Cod Procedură Civilă menționat. Interpretând literal și rațional, acest text de lege, Curtea constată că el nu impune judecătorului, obligația de a modifica onorariul (în sensul de cheltuieli de judecată la care partea căzută în pretenții, va fi obligată) la însăși contravaloarea muncii îndeplinite de avocat sau la valoarea pricinii.
Așadar, cele două criterii reprezintă puncte de reper care dau posibilitatea judecătorului să aprecieze asupra modificării. Or, în lipsa unor prevederi legale sau criterii jurisprudențiale care să stabilească cert, matematic, care este valoarea optimă a onorariului (în sensul de cheltuială de judecată ce va fi acordată) pentru o anumită valoare a pricinii sau pentru o anumită muncă îndeplinită (contravaloare a muncii îndeplinite) de avocat, judecătorul nu va putea aprecia asupra unei asemenea modificări, decât în baza unor principii generale de drept care de altfel, stau la baza și guvernează virtual, orice normă scrisă, precum ar fi: principiul echității – „jus est ars boni . este arta binelui și a echității), principiu consacrat încă din perioada romanilor, principiul rezonabilității.
Toate aceste principii devin aplicabile în ceea ce privește de exemplu, primul criteriu evocat, al muncii îndeplinite de avocat, prin intermediul altor trei criterii subsecvente: al efectivității, al utilității și al necesității activităților efectiv întreprinse de avocat (în sensul de activități/servicii precis determinate și totodată, nesupraevaluate).
De asemenea, în același sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor vizând rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil (a se vedea în acest sens, referirile din cadrul Deciziei Curții Constituționale nr.401/2005, M. Of. nr.848 din 20 septembrie 2005, Deciziei nr.184/2006, M. Of. nr.281 din 29 martie 2006; Deciziei nr.492/2006, M. Of. nr.583 din 5 iulie 2006; Deciziei nr.746/2005, M. Of. nr.961 din 29 noiembrie 2006).
Dispozițiile art.274 al.3 Cod procedură civilă au fost apreciate constituționale prin raportare la prevederile art.24 al.2 din Legea fundamentală, potrivit deciziilor evocate. Nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege, a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse și cu valoarea pricinii.
O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport de convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect, creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
iii. Aplicând aceste considerente în cauza prezentă, dedusă judecății, Curtea constată că în mod corect instanța de apel, în determinarea cuantumului cheltuielilor de judecată datorate, a obligat pârâtul la plata onorariului de avocat, de 1000 lei, redus.
Curtea apreciază că suma solicitată cu titlu de cheltuială de judecată, reprezentând onorariu de avocat ales, de 1350 lei este exagerată față de contravaloarea muncii îndeplinite de avocat, prin prisma faptului că în cauză, au fost acordate doar 2 termene de judecată, la interval de circa 2 luni, termene care nu au presupus desfășurarea de activități specifice de avocat complexe.
Astfel, întâmpinarea depusă este una succintă, de maxim 2 pagini. De asemenea, la primul termen de judecată, cauza s-a amânat pentru studiul întâmpinării depuse de recurentă, iar la ultimul termen de judecată au fost formulate concluzii asupra fondului, fără solicitarea de probe, invocarea de excepții, avocatul ales fiind prezent prin substituire. De altfel, nici complexitatea cauzei în apel nu a fost una care poate fi apreciată ca ridicată, nefiind necesară în cauză, administrarea de probe suplimentare pentru configurarea situației juridice a imobilului.
Pentru ansamblul acestor argumente, Curtea apreciază că tribunalul a realizat un bilanț rezonabil al tuturor elementelor pertinente, la momentul individualizării cuantumului cheltuielilor de judecată, la suma de 1000 lei reprezentând onorariul de avocat redus, sumă care nu este una excesivă.
Nu în ultimul rând, Curtea constată că criticile recurentei vizând împrejurarea că cheltuielile de judecată nu trebuiau reduse întrucât căile de atac promovate de pârât, sunt abuzive, acesta fiind astfel, încurajat, sunt nefondate, diminuarea cheltuielilor de judecată operând în temeiul legii, în raport de alte criterii – anterior evocate și dezbătute, eventualul abuz procesual invocat fiind sancționabil prin alte mijloace procedurale, de care însă, recurenta nu a uzat până în prezent.
Critica din dezbateri relativă faptului că cheltuielile solicitate în apel, le înglobează și pe cele de la fond, este neîntemeiată, data chitanței fiind ulterioară înregistrării dosarului la instanța de apel, iar judecătoria a obligat la cheltuielile desfășurate la fond, pe pârât.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat de reclamantă, reținând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
Totodată, se va lua act potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă, că nu se solicită cheltuieli de judecată, aferente fazei recursului, de către recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat, recursul declarat de recurentul – pârât N. D., împotriva deciziei civile nr. 39 A din data de 28.01.2014, pronunțate de către Tribunalul I. – Secție Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurenta – reclamantă G. C. și cu intimata – pârâtă J. N..
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenta – reclamantă G. C. împotriva aceleiași decizii.
Ia act că recurenta – reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. G. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red.M.H.
Tehdact.R.L./M.H.
2 ex./26.06.2014
Trib.I. – M.E.; A.D.
Jud.Cornetu – C.O.Budei
| ← Pretenţii. Hotărâre din 20-05-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 222/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
