Obligaţie de a face. Decizia nr. 42/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 42/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.42 R/216
Ședința publică din data de 21.01.2016
PREȘEDINTE: D. M. G.
JUDECĂTOR: A. M. M.
JUDECĂTOR: G. S.
GREFIER: D. M.
Pe rol se află pronunțarea în recursul declarat de recurentul pârât Ș. A. C., domiciliat în București, ..2, ., ., împotriva deciziei civile nr. 2339A/22.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți I. F. D., I. I. și I. M., domiciliați în București, ..72, sector 5, cauza având, ca obiect, „obligația de a face – pretenții”.
Dezbaterile cauzei și concluziile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art.222 alin.2 NCPC, pentru a da posibilitatea recurentului pârât să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă la data de 25.03.2013, sub nr._, reclamanții I. F. D., I. I. și I. M. au chemat în judecată pe pârâtul S. A. C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat să oprească lucrările de construcție și să desființeze construcția edificată ilegal la adresa din București, .. 72A, sector 5, precum și obligarea pârâtului să respecte hotarul dintre proprietatea reclamanților și proprietatea de la nr. poștal 72A, cu obligația subsidiară la plata de despăgubiri în raport de aceasta. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri materiale în cuantum de 50.000 lei, pentru lipsa de folosință a porțiunii din teren acoperită de construcția ilegală, pentru distrugerile cauzate clădirilor reclamantului, pentru privarea de soare a proprietății, pentru încălcarea proprietății prin depășirea limitei de hotar, pentru tulburarea liniștii. Cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea completatoare depusă la dosar la data de 11.04.2014, reclamanții au arătat că solicită obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a porțiunii de teren acoperită de construcția ilegală în suprafață de 7m lineari, pe o lățime de 30 cm, pentru o perioadă de 6 ani. De asemenea, reclamanții au arătat că înțeleg să renunțe la capătul de cerere privind plata despăgubirilor pentru distrugerile cauzate. Cu privire la capătul doi din cerere, reclamanții au precizat valoarea despăgubirilor solicitate ca fiind 5.000 lei.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâtul-reclamant a solicitat restituirea celor 8 mp de teren luați abuziv din proprietatea sa.
Prin sentința civilă nr. 4281/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, a fost admisă cererea principală de chemare în judecată, formulată și precizată de reclamantul-pârât I. F. D., I. I. și I. M. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant S. A. C., obligat pârâtul să oprească lucrările de construcție și să desființeze construcția edificată fără autorizație la adresa din București, Sector 5, .. 72A, să respecte hotarul dintre proprietatea reclamantului și proprietatea de la numărul poștal 72A, să plătească reclamantului suma de 5.000 lei, reprezentând despăgubiri; a fost respinsă cererea reconvențională, formulată de pârâtul-reclamant S. A. C., în contradictoriu cu reclamantul-pârât I. F. D., I. I. și I. M., ca neîntemeiată și a fost obligat pârâtul să ramburseze reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 911 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul reclamant S. A.-C., iar prindecizia civilă nr. 2339 A din 22.06.2015, Tribunalul București Secția a III -a Civilă, a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs recurentul pârât Ș. A. C., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel secția a IV a civilă.
În ședința publică din data de 14.01.2016, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, excepție cu privire la care reține următoarele:
Prin hotărârea recurată s-a respins ca nefondat apelul declarat de recurent împotriva sentinței pronunțate de prima instanță.
În conformitate cu disp. art. 425 alin. 3 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă (NCPC), tribunalul a menționat în partea finală a dispozitivului faptul că hotărârea este definitivă.
Articolul 457 NCPC care reglementează principiul legalității căilor de atac prevede că:
„(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac.”
În cauză, mențiunea din cuprinsul hotărârii, în sensul că aceasta este definitivă, este exactă în raport cu obiectul cauzei și prevederile NCPC.
Astfel, în privința capetelor de cerere principale din cererea principală, având ca obiect sistarea lucrărilor, desființarea construcției și obligarea pârâtului la respectarea hotarului dintre proprietăți sunt aplicabile dispozițiile art. 483 alin.2 NCPC care prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. h (cereri privind obligațiile de a face neevaluabile în bani). per a contrario, hotărârile pronunțate în asemenea cauze sunt supuse numai apelului.
Capătul de cerere accesoriu privind acordarea de despăgubiri intră sub incidența art. 460 alin. 2 NCPC potrivit cu care “dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală. ”
În tot cazul și acest capăt de cerere, precum și cererea reconvențională, care are natura unei cereri incidentale, sunt supuse apelului, în raport cu prevederile art. 483 alin.2 NCPC și art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013 care prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv…”. Așadar, hotărârea pronunțată în cauză de prima instanță era supusă numai apelului.
Cum potrivit art. 634 alin. 1 pct. 4 NCPC “sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs”, în mod în mod corect a constatat tribunalul că hotărârea pronunțată în apel este definitivă.
Prin urmare, recursul promovat împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, nefiind prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul pârât Ș. A. C., domiciliat în București, ..2, ., ., împotriva deciziei civile nr. 2339A/22.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți I. F. D., I. I. și I. M., domiciliați în București, ..72, sector 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. G. A. M. M. G. S.
GREFIER
D. M.
Red./Tehnored M.A.M.
Tehnored. T.I.
6 ex.
Jud. apel:
N. A. C.
T. S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1137/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 102/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
