Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 941/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 941/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 941/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.941
Ședința publică din 04.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. D. T.
JUDECĂTOR - M. G. R.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - I. N. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții pârâți C. V.-L., C. C., împotriva deciziei civile nr.442 A din 24.04.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. B. S.A.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-pârât C. V.-L., și consilierul juridic U. L. în calitate de reprezentant al intimatei reclamante R. B. S.A., în baza delegației aflate la fila 28 dosar.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, precum și că recurentul C. V. L. a depus, la data de 26.05.2014, note scrise însoțite de copii ale unor înscrisuri.
Reprezentantul intimatei depune o copie, certificată pentru conformitate, a contractului de vânzare cumpărare de creanțe neperformante încheiat la 28.11.2012 cu Secapital SaRL și Kruk International SRL.
Curtea comunică reprezentantului intimatei un exemplar al notelor și înscrisurilor depuse de recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-pârât C. V.-L. solicită admiterea recursului promovat împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul București. Din înscrisurile depuse rezultă că suma datorată inițial s-a triplat.
În privința excepției inadmisibilității recursului declarat de recurenta C. C., invocată din oficiu, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul intimatei reclamante R. B. S.A. solicită respingerea recursului promovat de C. C. ca inadmisibil.
În privința recursului promovat de C. V.-L. solicită respingerea acestuia ca nefondat, susținând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre corectă și a avut în vedere toate probele, apărările și criticile formulate de apelant. La data când banca a solicitat partajul, procedura executării silite era în curs deja, iar creanța nu fusese vândută la momentul pronunțării hotărârii de către prima instanță. De-abia în calea de atac a apelului s-a vândut creanța către o firmă de recuperare, dar instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria sectorului 4 București, la data de 07.10.2009, reclamanta R. B. SA a chemat în judecată pe pârâții C. V. L. și C. C., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună partajarea imobilului situat în București, . . ., prin atribuirea acestuia în favoarea pârâtului debitor C. V. L..
Pe cale reconvențională (fila 35), pârâta reclamantă C. C. a invocat o contribuție de 80% la dobândirea imobilului bun comun. Aceasta a învederat instanței că prețul de achiziționare a apartamentului a fost de 15.400 lei, iar din acesta, suma de 12.000 lei a fost achitată cu banii primiți de pârâta reclamantă de la părinții săi. Raportat la contribuția majoritară pe care pârâta reclamantă o are la dobândirea imobilului bun comun, se impune atribuirea lui către pârâta reclamantă.
Prin încheierile de ședință din data de 29.06.2010 (fila 94) și din data de 13.07.2010 (fila 97), judecătoria a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâtul C. V. L. prin întâmpinarea depusă la dosar.
Prin sentința civilă nr.6355/26.09.2011 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de . împotriva pârâților C. V. L. și C. C., iar pe cale de consecință.
- a constatat că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei, ca bun comun, imobilul situat în București, . . ., în valoare de 52.000 Euro;
- a constatat contribuțiile egale ale pârâților la dobândirea imobilului susmenționat; a dispus partajarea imobilului prin atribuirea lui în favoarea pârâtului C. V. și obligarea acestuia la plata către pârâta C. C. a unei sulte de 26.000 Euro, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinței;
- a obligat pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.909 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Calitatea de bun comun a imobilului în litigiu decurge din dobândirea acestuia, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4309/08.11.1999 de BNP C. M. P., în timpul căsătoriei pârâților încheiată la 11.02.1995.
Probele administrate în cauză nu au răsturnat prezumția legală de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune. Astfel, depoziția martorului G. G. audiat în cauză nu se coroborează cu celelalte probe administrate, iar declarația autentificată dată de mama pârâtei reclamantă C. C., A. A. (fila 147), nu poate fi luată în considerare, nefiind administrată în condițiile art.169 și art.186 Cod procedură civilă.
Datoria invocată de banca reclamantă este o datorie personală a pârâtului C. V. L., deoarece acesta figurează ca împrumutat în contractul de credit RF_/23.03.2006, privind împrumutul de 34.000 lei.
Pârâtul însuși a recunoscut că, la un moment dat, rămânând fără loc de muncă, nu a mai fost în măsură să achite ratele la credit, ceea ce a determinat banca să declare creditul scadent anticipat și să demareze executarea silită.
Potrivit art.33 alin.1 și alin.2 Codul familiei, bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia din soți, dar după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor „creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. Conform art.493 Cod procedură civilă creditorii personali ai unui debitor coproprietar nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
Reclamanta și-a dovedit calitatea de creditor personal al soțului pârât C. V. L., astfel că poate cere partajarea bunului comun imobil situat în București, . . ., în vederea recuperării creanței sale.
În aplicarea art.6739 Cod procedură civilă și cu luarea în considerare a interesului reclamantei în recuperarea creanței împotriva pârâtului C. V. L., judecătoria a apreciat că se impune partajarea imobilului în litigiu prin atribuirea în întregime, în deplină proprietate, în favoarea pârâtului debitor, cu obligarea acestuia la plata unei sulte de 26.000 Euro, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinței, către pârâta C. C..
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 4909 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru( fila 18 dosar fond).
Tribunalul București - Secția V-a Civilă, prin decizia civilă nr. 442 A/24.04.2013 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul – pârât C. V. L., a dat în debit intimata pârâtă reclamantă C. C. cu suma de 9207,60 lei reprezentând taxă de timbru aferentă cererii reconvenționale la judecata în primă instanță, conform art.20 alin.5) din Legea nr.146/1997 și, pe cale de consecință, în temeiul art.19 din OUG nr.51/2008 a obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 3165 lei, pentru care i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Criticile privind nelegala declanșare a executării silite imobiliare asupra imobilului în litigiu, motivate prin existența dispozițiilor art. 5” Garanții” din contractul de credit, prin care debitorul pârât s-a angajat să ramburseze creditul pentru nevoi personale doar cu veniturile, iar nu cu alte bunuri, prin depunerea de către debitorul apelant, în luna august 2011, la sediul băncii, a unui angajament de plată la care nu a primit nici un răspuns, și necesitatea recalculării sumei datorate de apelant către bancă, în conformitate cu legislația în vigoare nu au fost invocate la prima instanță, ca apărări. Aceste critici se referă la nelegalitatea urmării silite, din cauza formei de executare silită aleasă de creditoare și pentru că aceasta nu ar avea o creanță certă și exigibilă, iar asemenea critici pot fi invocate pe calea contestației la executare silită Ori, apelantul pârât nu a făcut dovada promovării unei asemenea contestații, respectiv a anulării formelor de executare silită inițiate de bancă împotriva sa. În plus, în încheierea de ședință din data de 29.06.2010 s-a consemnat declarația apelantului pârât că există o datorie a sa față de bancă.
Solicitările de obligare a băncii intimate la plata de daune materiale și morale și de anulare a contractului de cesiune de creanță încheiat de banca intimată sunt cereri noi, promovate pentru prima dată în fața instanței de apel, deci sunt inadmisibile, conform dispozițiilor art.294 alin.1 Cod procedură civilă. Mai mult, contractul de cesiune de creanță invocat de apelant a fost încheiat după pronunțarea sentinței apelate.
Critica privind subevaluarea imobilului în litigiu este, de asemenea, nefondată. În acest sens, tribunalul a avut în vedere că după depunerea raportului de expertiză de evaluare imobiliară, la termenul de judecată din data de 16.05.2011, pârâtul apelant nu s-a mai prezentat la următoarele termene de judecată, iar celelalte părți au declarat că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință din 10.06.2009 (fila 150).
Împrejurarea susmenționată a fost interpretată de tribunal ca o achiesare a apelantului pârât la concluziile raportului de expertiză. O interpretară contrară ar duce la încălcarea prevederilor art.212 alin.2 Cod procedură civilă, conform cărora o expertiză contrarie trebuie solicitată motivat, la primul termen după depunerea lucrării.
Pe de altă parte, tribunalul a observat că, prin încheierea de ședință din data de 05.12.2012, tribunalul a obligat intimata pârâtă C. C. să plătească suma de 9.207,60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată la prima instanță pentru cererea reconvențională, pentru care, prin încheierea din data de 24.04.2013, i-a fost respinsă acestei părți cererea de ajutor public judiciar. Totodată, prin aceeași încheiere din 05.12.2012, apelantul pârât a fost obligat la plata sumei de 3.165 lei, pentru judecarea prezentului apel, iar prin încheierea din data de 27.03.2013, tribunalul a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de apelant, scutindu-l de plata taxei de timbru susmenționate.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a dat în debit pe intimata pârâtă reclamantă C. C. cu suma de 9.207,60 lei reprezentând taxă de timbru aferentă cererii reconvenționale la judecata în primă instanță, conform art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997. Totodată, în baza art.19 din OUG nr.51/2008, a obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 3.165 lei, pentru care i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs pârâții C. V. L. și C. C..
Motivele de recurs, deși formulate prin două cereri separate, critică decizia recurată pentru aceleași motive astfel;:
Arată recurenții că în mod nelegal banca intimata a declanșat executarea silită imobiliară asupra imobilului bun comun împreuna cu soția sa, dat fiind ca prin art.5 "Garanții" din contractul de credit pe care l-a încheiat cu banca s-a angajat să rambursez creditul pentru nevoi personale doar cu veniturile si nu cu alte bunuri;
- În luna august 2011 a depus la sediul băncii un angajament de plata la care nu a primit nici un răspuns, ceea ce demonstrează că banca nu urmărește recuperarea creditului ci doar executarea silită;
- A solicitat să se recalculeze suma pe care o datorează băncii în-conformitate cu legislația in vigoare și întocmirea unui nou scadențar pentru plata creditului;
- În data de 11.12.2012 a primit de la KRUK International S.R.L. Departament Recuperare Creanțe adresa din data de 06.12.2012 prin care este informat ca în data de 28.11.2012 a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe prin care Raiffaisen B. S.A. a cesionat, transmis si vândut către SeCapital S.a.R.L. creanța pe care cedentul o deținea până la acel moment împotriva sa. Arată recurentul că i se solicita ca până la data de 14.12.2012 să achite suma de 84.629,60 RON. A mai primit și alte adrese de la KRUK International prin care era invitat să-i sune pentru a stabili un angajament de plată. Recurentul arată că nu recunoaște suma care i se solicita și având în vedere că este în proces cu Raffaisen B. S.A. a solicitat instanței să declare nul contractual de cesiune de creanțe deoarece la ora actuala nu mai știe cui trebuie să-i rambursez banii.
- Imobilul a fost subevaluat.
- A solicitat încuviințarea audierii domnului G. G. în calitate de fost sef și în calitate de beneficiar al acestui credit, cerere care nici măcar nu a fost luată în considerație.
- A solicitat daune morale și materiale deoarece familia sa a fost și este în continuare supusă la un mare stres, soția sa având în prezent probleme de sănătate.
Ca urmare a celor prezentate, recurentul solicită admiterea recursului și casarea deciziei civile recurate.
În ceea ce privește recursul recurentei – pârâte, Curtea reține că: această parte nu a atacat cu apel hotărârea instanței de fond, iar prin decizia recurată s-a menținut hotărârea instanței de fond.
Cum prin motivele de recurs se critică decizia pe aspecte care au fost soluționate și de instanța fondului și cum recurenta – pârâtă nu a respectat ierarhia căilor de atac, Curtea va respinge acest recurs ca inadmisibil.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul C. V. L., Curtea reține următoarele:
La data de 03.02.2010, după promovarea prezentei acțiuni, dar anterior pronunțării instanței de fond, s-a încheiat între reclamanta R. B. SA pe de o parte și SeCapital S.a.R.L. în calitate de Manager B (cumpărătorul) și Kruk International SRL în calitate de administrator de credite (administratorul de creanțe) pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare de creanțe neperformante prin care vânzătorul „cesionează, vinde și transferă” prin prezentul, în mod irevocabil și necondiționat în favoarea cumpărătorului creanțele neperformante, printre care și aceea a pârâtului – recurent (filele 47 – 48 dosar recurs).
Despre acest contract de cesiune recurentul - apelant a susținut că a aflat la data de 11.11.2012, iar prin cererea formulată la data de 27.02.2013 (fila 36 dos.apel) a solicitat să se anuleze această cesiune de creanță.
În aceste condiții, Curtea constată că în cauză instanța nu a pus în discuția părților necesitatea stabilirii corecte a cadrului procesual și a obiectului cererii de chemare în judecată, nefiind respectate astfel dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă.
Aceste aspecte afectează hotărârea sub aspectul legalității, impunându-se în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, admiterea recursului pârâtului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de apel în vederea rejudecării apelului cu observarea prevederilor legale care reglementează judecata în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta – pârâtă C. C. împotriva deciziei civile nr.442 A din 24.04.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. B. S.A.
Admite recursul declarat de C. V.-L. împotriva deciziei civile nr.442 A din 24.04.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. B. S.A.
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la data de 04 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. D. T. M. G. E. V.
R.
GREFIER,
N. C. I.
Red. E.V.
Tehnored.C.S./GIA
Ex.2/18.07.2014
T.B.Secția a V-a Civilă – C.L.B., C.D.C.
Jud.sector 4 București – D.P.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 209/2013.... | Cerere necontencioasa. Decizia nr. 246/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
