Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 203/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 203/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.203
Ședința publică de la 19.02.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta P. (fostă Z.) I., împotriva deciziei civile nr. 662 din 16.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. A. și cu AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ P. S. 6 BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul C. D., în calitate de reprezentant al revizuientei P. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._, eliberată de Baroul București, atașată la fila 10 din dosarul_ al Curții de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, lipsind intimatul V. A. și Autoritatea tutelară de pe lângă P. S. 6 București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul revizuentei depune la dosar dovezi de comunicare privind citațiile emise de Tribunalul București în dosarul nr._ pentru V. A. și care au ajuns emise la adresa unde domiciliază revizuenta de astăzi.
Mai arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea, față de împrejurarea că prin cererea de revizuire se indică prevederile art. 509 pct. 9 și art. 510 din Noul Cod de procedură civilă, pune în discuție aspectul vizând legea procesuală aplicabilă în prezenta cauză, având în vedere faptul că este vorba despre o cerere formulată anterior intrării în vigoare a NCPC iar revizuirea este o cale de atac.
Avocatul revizuientei precizează că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 8 din Codul de procedură civilă, întrucât, din eroare, a invocat prevederile art. 509 pct. 9 și art. 510 din Noul Cod de procedură civilă.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Avocatul revizuentei solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată, în sensul anulării deciziei pronunțate de instanța de recurs, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri prin care să se dispună extinderea programului de vizitare a minorului.
În susținerea acestei cereri, învederează faptul că partea a fost citată în faza procesuală a recursului la vechiul său domiciliu din București, .-3, ., ., motiv pentru care nu a avut cunoștință de obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
Curtea pune în vedere apărătorului revizuentei să-și exprime poziția și asupra admisibilității cererii de revizuire prin prisma evocării fondului, în raport de prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă.
Avocatul revizientei apreciază că cererea de revizuire este admisibilă, având în vedere faptul că motivele vizează strict programul de vizitare al minorului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2012 sub nr. unic de dosar_/4/2012, reclamantul V. A., în numele și ca reprezentant legal al minorului V. L. L., a chemat-o în judecata pe parata P. (fostă Z.) I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună majorarea pensiei de întreținere stabilita în sarcina paratei și în favoarea minorului V. L. L. A., nascut la data de 06.05.1998, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în fapt ca, prin sentința civila nr. 6659/10.12.2004 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, a fost desfăcută căsătoria dintre părți, minorul V. L. L. A. a fost încredințat spre creștere și educare către sine, iar parata a fost obligata la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 70 lei lunar.
Reclamantul a mai susținut faptul că, de la data stabilirii pensiei de întreținere și pana în prezent au crescut atât nevoile minorului, necesitățile specifice creșterii și educării acestuia impunând reaprecierea contribuției paratei, în calitate de părinte și care are îndatorirea legala de a contribui la toate aceste cheltuieli cat și posibilitățile de plata ale paratei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 483 alin. 3, art. 527 și art. 529 C.civ.
La data de 16.01.2013, parata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata.
Totodată, a formulat cerere reconvenționala, prin care a solicitat încuviințarea de a avea legături personale cu minorul V. L. L. A., nascut la data de 06.05.1998 și stabilirea obligatiei sale de intretinere a minorului în natura, cu cheltuieli de judecata.
În motivare a aratat ulterior pronuntării sentintei civile nr. 6695/2004 de către Judecatoria Sector 4 Bucuresti, nu i s-a mai permis sa-și vada copilul, iar acum, cand fiul sau are varsta de 14 ani, nu o cunoaste și este ostil fata de aceasta cand vrea sa se intalneasca cu minorul, fiind indoctrinat de fostul sot și familia acestuia sa o urasca pe mama sa. Parata-reclamanta a sustinut faptul ca, fata de noile dispozitii în materia stabilirii și exercitarii obligatiei de intretinere cuprinse în Noul Cod Civil, rezulta ca obligatiile de intretinere revin fiecarui parinte în mod egal si de principiu se executa în natura, apreciind că prin plata în natura a obligatiei sale de intretinere, va avea posibilitatea de a avea legaturi apropiate cu fiul sau.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 397, art. 400 și art. 401 C.civ., art. 115-119 și art. 119-120 C.p.c.
Prin sentința civila nr.1687/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr._/4/2012, instanța a admis acțiunea principala și a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 6659/10.12.2004 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr. 2537/2003 în sarcina pârâtei și în favoarea minorului V. L. L. A., născut la data de 06.05.1998, de la suma de 70 lei lunar, la suma de 175 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 12.12.2012 și până la majoratul beneficiarului; de asemenea, constatând ca numai acțiunea principala este în stare de judecata, instanța a disjuns acțiunea principală de cererea reconvenționala și a acordat termen în vederea soluționării cererii reconvenționale.
În urma disjungerii acțiunii principale de cererea reconvenționala, s-a constituit pe rolul Judecătoriei Sector 4 București dosarul nr._, având ca obiect „stabilire program vizitare minor”, numita P. I. având calitatea de reclamant, iar numitul V. A. având calitatea de parat.
La termenul de judecata din data de 19.03.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere completatoare cu privire la cererea reconvenționala formulata.
În motivare, reclamanta a reiterat cele susținute prin cererea reconvenționala depusa la dosarul cauzei la data de 16.01.2013.
Prin sentința civilă nr.5008/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria S. 4 București în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. I., în contradictoriu cu pârâtul V. A. și Autoritatea Tutelară – P. Sector 4 București.
S-a încuviințat dreptul reclamantei de a avea legături personale cu minorul V. L.-L.-A., născut la data de 06.05.1998, după următorul program de vizitare: în ultimul week-end al fiecărei luni, sâmbăta și duminica, între orele 10.00-18.00, cu obligația expresă a readucerii minorului la domiciliul acestuia, la sfârșitul fiecărei perioade din programul de vizitare astfel stabilit.
S-a luat act de faptul ca reclamanta va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata. S-a luat act de faptul ca pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut în esență că din căsătoria reclamantei cu paratul a rezultat minorul V. L. L. A., născut la data de 06.05.1998, iar prin sentința civila nr. 6659/10.12.2004 pronunțata de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr. 2537/2003 s-a dispus incredintarea minorului spre crestere și educare catre tata, mama fiind obligata la plata unei pensii de intretinere în favoarea minorului.
Prin această sentința nu a fost stabilită însă și modalitatea de exercitare de către mama a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
În ceea ce privește modalitatea de exercitare de către reclamanta a dreptului de a dezvolta relații personale cu minorul L. L. A., instanța a reținut incidența prevederilor înscrise în art. 401 C.civ, respectiv art. 14 și art. 15 din Legea nr. 272/2004, reclamanta, în calitate de mama a minorului fiind îndreptățita să se implice în viața copilului sau, fiind indicată și benefică dezvoltării armonioase și echilibrate a minorului stabilirea și menținerea unei relații afective cu mama sa, astfel încât minorul să o perceapă pe acesta din urmă ca pe o prezență firească, constantă și stabilă.
Instanța a reținut că de la data pronunțării sentinței civile nr. 6659/10.12.2004 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr. 2537/2003 și pana în prezent, reclamanta l-a văzut pe minor doar de trei ori, respectiv: în anul 2007, cu prilejul întocmirii pașaportului pentru minor, timp de o jumătate de oră, în prezența tatălui; în anul 2006, pentru 5 minute, în fața blocului, întrucât tatăl l-a urcat imediat pe minor în mașină; anul trecut, în 2013, atunci când s-a întâlnit cu minorul la poliție pentru eliberarea cărții de identitate, iar apoi au stat de vorba la o terasa aproximativ 2 ore, astfel cum rezulta din răspunsul reclamantei la interogatoriul administrat din oficiu de către instanța. Deși nu a fost reținută ca fiind probată susținerea reclamantei referitoare la faptul ca a fost împiedicată de către pârât să-l viziteze pe minor și să dezvolte o legătură mai apropiată cu acesta s-a apreciat că, indiferent de motivele care au determinat-o pe reclamanta sa nu mențină relații cu fiul sau timp de aproximativ 8 ani de zile, realizarea și consolidarea unor legături personale și crearea unei reale coeziuni psihice între mama și copil se poate realiza doar în timp, minorul urmând a se reobișnui în mod treptat cu reapariția mamei în viața sa.
F. de cele expuse în cele ce preced, instanța a apreciat ca programul de vizitare propus de către reclamanta este excesiv în raport cu interesul superior al minorului din acest moment, astfel că s-a încuviințat dreptul acesteia de a avea legături personale cu minorul după următorul program de vizitare: în ultimul week-end al fiecărei luni, sâmbăta și duminica, intre orele 10.00-18.00, cu obligația expresa a readucerii minorului la domiciliul acestuia, la sfârșitul fiecărei perioade din programul de vizitare astfel stabilit.
Împotriva sentinței civile nr.5008/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria S. 4 București susmenționată, a formulat recurs (calificat apoi apel) reclamanta P. I., criticând programul de vizitare stabilit de către prima instanță.
Prin decizia civilă nr.1187/A/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în baza art.296 C.proc.civ. s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă P. I..
Pentru a se dispune astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește critica privind programul de vizitare a minorului, că instanța a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, stabilind că reclamanta l-a văzut pe minor de foarte puține ori de la data pronunțării sentinței de divorț, la intervale mari de timp, respectiv de 3 ori în 8 ani, înlăturând susținerea reclamantei conform căreia a fost împiedicată de pârât să-l viziteze pe minor și să dezvolte o legătură mai apropiată cu acesta, întrucât afirmația reclamantei nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.
Tribunalul a constatat că dreptul părintelui care nu locuiește împreună cu copilul, de a menține relații personale cu acesta, este consacrat de disp. art. 262 alin. 2 cod civil art. 401 C.Civ. și disp. art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 și a apreciat că este corectă aprecierea instanței fondului că indiferent de motivele care au determinat-o pe reclamantă să nu mențină relațiile cu fiul său, realizarea și consolidarea unei reale coeziuni psihice cu minorul se poate realiza în timp, prin stabilirea unui program mai puțin excesiv decât acela propus de reclamantă, respectiv în ultima sâmbătă și duminică din lună între orele 10,00-18,00, acest program fiind corespunzător situației de fapt din cauză și necesității de a se stabili în viitor legături personale cu mama minorului, așa cum s-a solicitat. De asemenea s-a avut în vedere că în urma disjungerii acțiunii principale, obiectul dosarului de față îl constituie stabilirea programului de vizitare a minorului, reclamant fiind P. I., iar pârât V. A..
Împotriva deciziei civile nr.1187/A/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ a formulat recurs pârâta P. I. (fostă Z.).
La termenul de judecată din data de 07.04.2014, s-a constatat că recurenta P. I. (fostă Z. I.), deși legal citată, cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 6 lei și a depune timbru judiciar de 0,3 lei stabilită potrivit art.13 raportat la art.11 din Legea nr.146/1997, nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru.
S-a constatat – la același termen – depunerea la dosar de către avocatul recurentei cu delegație la dosar (fila 10) a unei cereri de amânare a judecății cauzei înregistrată la data de 04.04.2014 (fila 20-21) având atașată o adeverință medicală de imposibilitate prezentare în perioada 04.04. – 08.04.2014 urmând un tratament cu repaus la domiciliu.
Curtea a constatat că cererea de amânare a judecății nu îndeplinește cerințele art.156 Cod procedură civilă, existând remediul procesual al substituirii de avocat pentru termenul de judecată stabilit de instanță – 07.04.2014 (recursul fiind înregistrat la 06.01.2014), a luat concluziile în cauză pe excepția de netimbrare a recursului care primează, dar și pe fond, în situația în care, totuși se depune la dosar dovada achitării taxei de timbru.
A amânat și pronunțarea la 14.04.2014 și ulterior, la 16.04.2014 pentru depunerea eventuală – de note scrise la dosar.
Recurenta prin avocat a depus note scrise pe fondul cauzei, înregistrate prin fax – la data de 11.04.2014, în sensul admiterii recursului astfel cum s-a formulat (filele 22 - 24 dosar recurs), fără a se depune însă la dosar dovada achitării taxei de timbru aferent recursului.
Reținând că timbrajul cererii de recurs primează oricărei cereri și nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru stabilit de instanță, prin decizia civilă nr. 662/16.04.2014, pronunțata de Curtea de Apel București, Sectia a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familiei, s-a dispus anularea recursului ca netimbrat.
De asemenea s-a luat act intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
La data de 13.10.2014, împotriva deciziei civile nr. 662/16.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, revizuenta P. (fostă Z.) I. a formulat cerere de revizuire solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii privind programul de vizitare a minorului.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că, înainte de data soluționării recursului, 16.04.2014, a fost citată la vechiul său domiciliu din București, ..1-3, ., ., sector 4 și nu a avut cunoștință că trebuia să plătească taxa de timbru în sumă de 6 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
De asemenea, revizuenta a fost citată la adresa pârâtului V. A., din București, ., sector 4, iar V. A. a fost citat la adresa Cabinetului de avocat „C. D.”, din București, ..97, ., ., apărătorul revizuentei.
Așadar, nefiind prezentă la judecarea cauzei, revizuenta nu a avut posibilitatea să plătească taxa de timbru și timbrul judiciar.
Apărătorul său a depus anterior acestei date, în care s-a judecat recursul, o cerere de amânare a procesului pentru neprezentare pe motive medicale.
Cu toate acestea, deși era primul termen de judecată, instanța a judecat procesul, încălcându-i astfel dreptul la apărare.
În drept, au fost invocate prevederile art.509 pct.9 și art.510 și urm. C.proc.civ.
Examinând, în limitele impuse de art. 326 alin final și art. 323 alin.2 din Codul de procedură civilă, motivele de revizuire, față de decizia atacată și probele administrate în cauză, precum și competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Preliminar, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Curtea reține că a fost investită cu analiza căii de atac extraordinare a revizuirii, cale de atac exercitată împotriva deciziei civile nr. nr. 662/16.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Or, având în vedere că revizuirea nu reprezintă o cerere nouă ci, o cale de atac, în raport de data sesizării cu acțiunea introductivă a Judecătoriei S. 3 București – 12.12.2012 - prezenta cale de atac este supusă normelor înscrise în codul de procedură civilă de la 1865, conform dispozițiilor art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În consecință, deși în motivarea în drept a cererii de revizuire titularul cererii face trimitere la prevederile art. 509 pct.9 din noul Cod de procedură civilă, Curtea, în considerarea prevederilor art. 326 și art. 84 din Codul de procedură civilă de la 1864 ( Codul de procedură civilă), urmează a proceda la analiza cererii în lumina normelor de procedură incidente - respectiv art. 322 pct. 8 din Codul de procedură civilă, în același sens fiind, de altfel, și concluziile apărătorului revizuentei de la termenul de judecată din 19.02.2015.
Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 326 din Codul de procedură civilă, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
În ceea ce privește admisibilitatea acestei căi de atac, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.322 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, sunt susceptibile de revizuire hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Interpretarea teleologică a dispoziției legale citate conduce la concluzia că legiuitorul a urmărit ca, pentru ipoteza în care sunt reglementate mai multe grade de jurisdicție, să determine hotărârea judecătorească ce poate forma obiectul revizuirii, elementul comun al enumerării legale fiind acela că se are în vedere hotărârea prin care s-a rezolvat fondul, adică aceea prin care a fost examinat raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.
Rezultă că, principala condiție de admisibilitate a unei cereri de revizuire este aceea ca cererea de revizuire să fie formulată împotriva unei hotărâri judecătorești susceptibile de revizuire și că, numai după îndeplinirea acestei condiții vor putea fi examinate motivele de revizuire, în sensul încadrării lor în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.322 pct.1-9 din Codul de procedură civilă.
Această condiție trebuie să fie îndeplinită și în privința hotărârilor pronunțate în recurs, textul de lege anterior citat, impunând în mod expres această cerință.
Curtea reține în același sens, că, în căile de atac, evocarea fondului presupune pronunțarea asupra raporturilor juridice deduse judecații, așadar fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținuta în fazele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră anterior stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecații, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situație, presupune prin ipoteză pronunțarea unei soluții de admitere a recursului, de casare sau modificare a deciziei instanței de apel și de admitere a apelului. Prin urmare, hotărârile prin care se respinge/anulează calea de atac a recursului, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Din verificarea cuprinsului considerentelor și dispozitivului hotărârii ce face obiect al căii de atac extraordinare a revizuirii - decizia civilă nr. 662/16.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie – Curtea constată că s-a dispus anularea, ca netimbrat, a recursului exercitat de revizuenta împotriva deciziei civile nr. 1187A/28.11.2013 a Tribunalului București Secția a III a Civilă, fiind menținută decizia dată în apel și implicit și situația de fapt avută în vedere de Tribunalul București.
Așadar, în cauză, revizuirea este exercitată împotriva unei decizii pronunțate în calea de atac a recursului, prin care recursul a fost anulat ca netimbrat.
Întrucât, în raport de aceste constatări rezultă că prin decizia a cărei revizuire se solicită nu a fost evocat fondul, instanța de control anulând calea de atac a recursului, fără a schimba starea de fapt în urma reanalizării probelor, cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 teza 1 din Codul de procedură civilă.
În același timp, în referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea reține că acest motiv presupune că partea a fost legal citată, însă dintr-o împrejurare mai presus de voința ei nu s-a putut prezenta la judecată și nici nu a putut să înștiințeze instanța despre aceasta. Cele două condiții sunt prevăzute cumulativ, astfel încât, dacă una dintre ele lipsește, revizuirea este inadmisibilă. Împrejurarea mai presus de voința părții, se apreciază de către instanța de revizuire însă partea va trebui să producă dovezi în acest sens, întrucât simpla neprezentare la judecată, chiar din motive obiective, nu constituie motiv de revizuire.
Or, în cauza de față, o primă teza susținută de revizuenta vizează o pretinsă viciere a procedurii de citare cu aceasta la termenul din 07.04.2014, aspect care, pe lângă faptul că nu este dovedit, revizuenta fiind citată, pentru termenul menționat, așa cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 15 dosar recurs, la domiciliul său, indicat în cererea de recurs (această parte neînțelegând să formuleze o alegere de domiciliu, în condițiile art. 93 din Codul de procedură civilă), excede cazului de revizuire pe care acesta și-a fundamentat prezentul demers procesual.
În plus, revizuenta nu a făcut dovada nici a imposibilității sale de prezentare la termenul la care a fost soluționat recursul, ca efect al unei împrejurări asimilate forței majore, acesta invocând exclusiv starea de sănătate precară a apărătorului său. Or, cazul de revizuire pe care aceasta își fundamentează pretențiile impune condiția ca partea în cauză să se afle într-o atare situație, asimilată forței majore.
Tot astfel, nu este îndeplinită nici cerința imposibilității revizuentei de a înștiința instanța, câtă vreme aceasta precizează în chiar cererea sa de revizuire că apărătorul său a depus cerere de amânare la dosarul de recurs, aducând la cunoștința instanței starea sa de sănătate, împrejurare care rezultă și din înscrisul aflat la fila 20 recurs, datat 04.04.2014, cerere care a fost și soluționată de către instanța de recurs,în sensul respingerii ei, așa cum rezultă din practicaua deciziei ce face obiect al revizuirii.
În consecință, date fiind considerentele anterior expuse, în temeiul art. 326 din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta P. (fostă Z.) I., împotriva deciziei civile nr.662/16.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimatul V. A. și autoritatea tutelară P. S. 4 BUCUREȘTI, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M. A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/03.03.2015
-------------------------------------------
C.A.B.- Secția a III-a – F.P.
- C.M.T.
- D.A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 114/2015. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
