Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1400/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1400/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 1400/2014

Dosar nr._

(_

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1400

Ședința publică de la 06.10.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - F. P.

JUDECĂTOR - C. M. T.

JUDECĂTOR - D. A.

GREFIER - RĂDIȚA I.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant L. M. R. împotriva deciziei civile nr. 605 A din 10.06.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. T..

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă intimata pârâtă M. T. (care prezintă cartea de identitate . nr._ eliberat de SPCEP Sector 3 la data de 19.03.2013) asistată de avocatul I.-S. M., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar; lipsește recurentul reclamant L. M. R..

Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că recurentul-reclamant, L. M. R. nu a achitat până la acest moment taxa judiciară de timbru în cuantum de 3580 lei.

Curtea pune în discuție excepția de netimbrare a recursului, față de împrejurarea că recurentul nu a timbrat cererea, deși a fost citat cu această mențiune.

Avocatul intimatei, având cuvântul, solicită anularea recursului ca netimbrat, conform prevederilor art. 302 ind.1 alin.2, raportat la art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr._/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulata de reclamantul L. M. R. în contradictoriu cu pârâta M. T. și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă M. T..

S-a constatat că părțile au dobândit în coproprietate, în cote-părți egale, . in București, . nr. 7, ., ., în valoare de 326.506 lei, dreptul asupra lucrărilor de îmbunătățiri aduse imobilului în timpul căsătoriei părților, în valoare de 54.930,4 lei, fiind bunul propriu al reclamantului prin efectul subrogației reale cu titlu particular.

S-a constatat că părțile au dobândit în proprietate comună în devălmășie, în cote egale, de ½ fiecare, următoarele bunuri: imobile - cota indiviza de 1/2 din terenul în suprafață de 230 mp cc situat în intravilanul mun. Pitești, .. 56, jud. Argeș, în valoare de 58.306 lei; bunuri mobile identificate și evaluate de expertiza tehnica lit. A+B (f.140 minus 736 lei) în valoare de 21.361 lei, aflate în imobil: masa dub pal furnir, culoare neagră, dimensiuni 121/75 cm stare de folosință, canapea extensibilă cu trei locuri, tapițerie material sintetic în stare de folosință, fotoliu fix tapițerie material textil, stare de folosință, măsuțe buc.2 din pal, dimensiuni 55/55 cm, în stare de folosință, mobilă suport tv cu 6 compartimente 250/55 cm și corp sticlă cu rafturi 150/30 cm, blat raft perete din pal, dimensiuni 240/20 cm, blat raft perete din pal, dimensiuni 110/110 cm, cu rafturi de sticla, 2,90/20 cm, 790/20 cm și un raft pal 140/20 cm, carpete bucăți doua 125/80 cm, suport fier forjat dimensiuni 103/90 cm cu capete în forma de săgeată, aer condiționat marca Samsung, în stare de funcționare, covor piele zebra dimensiuni 175/175 cm, în stare de folosință, lustră cu abajur sticla cu trei becuri cu braț metalic în stare de funcționare; Dormitor 1- compus din: birou calculator din pal melaminat 142/65 cm, trei rafturi cărți suspendate și dulăpior 70/56 cm, pat dublu cu saltea relaxa 205/150 cm cu două lăzi pentru așternut cu noptieră inclusă în stare de folosință, dulap cu sase sertare 95/44 cm, șifonier cu trei uși din pal 150/200 cm, scaun cu spătar tapițerie din piele, cu role, televizor color marca Aiwa diagonală ecran 53 cm, lustră cu abajur sârmă împletită cu trei becuri, funcționabilă; Dormitor 2 - compus din: pat matrimonial cu saltea relaxa 220/180 cm, în stare cu spătar din pal, șifonier cu doua uși cu oglinzi aplicate 180/104 cm, în stare de folosință, televizor color Sagem, plasma, diagonala 70 cm, funcționabil, mobilier suport tv din pal 112/89 cm, în stare de folosință, noptieră cu două sertare 65/56 cm, din P., galerie din fier forjat, capete în formă de săgeți. Dormitor 3 - compus din: canapea extensibilă cu două locuri tapițerie bumbac neprezentată, evaluată ipotetic, uzată 100%, șifonier cu 6 uși glisante la 2 uși oglinzi aplicate cu suprapozabile din pal 380/280/67 cm, în stare de folosință, suport perete pentru TV color Aiwa neprezentate, reclamantul declară că le-a lăsat în stare de folosință, lustră cu abajur sticlă cu două becuri cu suport lemn cu brațe metalice, în stare de funcționare, galerie din metal lungime 2,20 ml, în stare de folosință; B. 1 - suport inox: pentru prosop, hârtie spălător, săpun 61 cm, 35 cm, 45/30; B. 2 - suport inox: pentru prosop, hârtie spălător, săpun 37 cm, 60 cm, dulăpior cu oglinda 71/25 cm cu 2 rafturi; Bucătărie - aragaz cu aprindere electrica Zanussi, achiziționat în 2005 factura_/14.11.2005, în stare de funcționare, cuptor Zanussi, achiziționat in 2005, defect, factura_ din 14.11.2011, combina frigorifica Electrolux, capacitate 380 I, clasa energetica A, în stare de funcționare, factura_/14.11.2005, hota electrica Dominox achiziționata in 2005, factura_/14.11.2005, în stare de funcționare, mobilier bucătărie din P. melaminat compus din: corpuri baza 330/82 cm, corpuri suspendate 325/70 cm, 260/70 cm, corp baza 260/85 cm, în stare de folosință, masă din aluminiu cu blat sticlă și patru scaune din lemn tapițate piele ecologica, set vesela Arcopal de 6 persoane incomplet, prezentate un platou, farfurii întinse 4 buc, adânci 5 buc, farfurioare 4 buc, serviciu cafea de 6 persoane din porțelan, incomplet, prezentate 3 cești, cuptor electric portabil flavorway Turbo, în stare de funcționare, lustre din fier forjat buc 2, cu 8 brațe respectiv 5 brațe.

S-a respins ca neîntemeiate capetele de cerere din acțiune privind aducerea la masa de partaj a creditelor bancare contractate de reclamant în timpul căsătoriei și a mașinii de spalat Whirpool; s-a sistat starea de indiviziune dintre părți și s-a atribuit reclamantului-pârât în posesie și proprietate exclusivă . in București, . nr. 7, ., . în valoare de 326.506 lei, cotă indiviză de 1 din terenul în suprafață de 230 mp cc situat în intravilanul mun. Pitești, .. 56, jud. Argeș, în valoare de 58.306 lei și bunurile mobile, cu excepția poziției 9 (2 carpete în valoare de 80 lei) și poziției 12 (covor piele zebră în valoare de 1.500 lei) de la lit. A din expertiză (f. 140), în valoare totală, lit. A + B, de 19.781 lei.

S-a atribuit pârâtei-reclamante în posesie ți proprietate exclusivă următoarele bunuri mobile: 2 carpete în valoare de 80 lei și un covor piele zebră în valoare de 1.500 lei

A fost obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante cu titlu de sultă suma de 201.506,5 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii și a luat act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.

S-a dispus și comunicarea irevocabilă a hotărârii către O.C.P.I. - B.C.F. Sector 3, D.I.T.L. sector 3.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:

„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.11.2010, sub nr._, reclamantul L. M. R. a chemat în judecată pe pârâta M. T., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate dreptul de proprietate al reclamantului în cotă de 50% din bunul imobil situat în București, Sector 3, ., sa constate in favoarea sa o cotă de 100% privind contribuția acestuia la îmbunătățirile aduse imobilului menționat, de 100% privind contribuția la achiziționarea bunurilor mobile dobândite împreună cu pârâta-reclamantă, de 100% privind contribuția la dobândirea imobilului teren în suprafață de 230 mp, situat în Pitești, ..56, jud. Argeș, precum si a cotei de 100% privind contribuția acestuia la achitarea ratelor aferente creditelor obținute în timpul căsătoriei; partajul bunurilor comune menționate, dobândite de părți în timpul căsătoriei, precum și obligarea pârâtei-reclamant la plata cheltuileilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 02.09.2006, căsătorie desfăcută prin divort la data de 07.04.2010, conform sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Sector 3 București, că, înainte de încheierea căsătoriei, părțile au decis achiziționarea unui apartament, ce urma să devină domiciliu conjugal; întrucât nu dispuneau de resurse financiare, au discutat cu numitul D. C. R., care urma sa le devina nas de cununie, acordarea de către acesta din urmă a unui împrumut în valoare de 50.000 euro. La data de 20.01.2005, părțile au primit suma solicitată, urmând ca reclamantul să o restituie din vânzarea apartamentului proprietatea acestuia. Ulterior, ambele parti au vandut imobilele proprietate personala si au achizitionat imobilul situat în București, Sector 3, . nr.7, ., ., fiind astfel încheiat, la data de 25.10.2005, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub. nr.4579 de BNP D. Ș.. Reclamantul a mai aratat faptul că suma de bani împrumutată a fost folosită de el in interesul familiei, pentru renovarea, utilarea și mobilarea apartamentului în care a locuit cu fosta soție, iar ulterior, pe parcursul căsătoriei, reclamantul a restituit parțial împrumutul, respectiv suma de 30.000 euro, din veniturile proprii ale acestuia, fără vreo contribuție a pârâtei. Pe toata durata căsătoriei, reclamantul a achiziționat cu veniturile proprii o . bunuri mobile destinate familiei. Un alt imobil deținut în comun cu pârâta-reclamantă, în codevălmâșie, este terenul în suprafață de 230 mp, situat în Pitești, ..56, jud. Argeș, imobil care, practic, a fost un cadou primit de către reclamant, împreună cu fratele acestuia de la bunica celor doi, numita N. Bb. M., pârâta neavând nici o contribuție la cumpărarea acestuia. Prețul imobilului menționat, se arată că a fost achitat de către fratele reclamantului, L. A. I. H., urmand ca acesta sa ii achite jumatate din pretul platit. Justificarea o constituie pretul extrem de redus fata de valoartea reala a bunului, cat si mentiunuiel din contract in sensul ca pretul a fost achitat de cumparatori inainte de perfectarea actului in forma autentica. De asemnea, a învederat faptul că au fost contractate două credite de nevoi personale ale soților, unul în valoare de 17.600 euro, iar altul în cunatum de 14.935 euro, iar reclamantul a achitat în exclusivitate toate ratele aferente creditelor menționate, atât în timpul căsătoriei, cât și după desfacerea acesteia, până în prezent fiind achitata suma de 6.535 euro, rămânând o diferență de achitat de 26.000 euro. După încheierea căsătoriei, pârâta a lucrat o perioadă scurtă de timp ca femeie de serviciu, cu salariul minim, ulterior aceasta fiind angajată de către nașul celor două părți. După această perioadă, pârâta nu a mai avut un loc de muncă, aceasta fiind întreținută permanent de către reclamant. Reclamantul a mai sustinut ca, dincolo de sumele alocate de el pentru ca pârâta sa duca o viata confortabila si lipsita de griji, trebuie avute in vedere numeroasele cadouri scumpe, excursii prin toata lumea sau operatii estetice. Mai mult, pe toata durata casniciei, a ingrijit copilul sotiei ca un al doilea tata, asigurandu-i tot ce a fost necesar. Buna sa credint a fost rasplatita de pârâta cu puternice sentimente de posesiune fata de bunurile reclamantului, la care aceasta nu are niciun drept.

În drept, au fost invocate disp. art. art. 673/1 și urm. coroborate cu art.111 C.proc.civ..

În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copie: contractele de vânzare-cumpărare nr. 4579/25.10.2005, nr. 129/11.02.2005, nr. 2354/29.08.2003 și nr.2476/09.07.2008, facturi fiscale, contractul de împrumut pentru nevoi personale nr._21451 din 03.10.2007, alte înscrisuri.

Cererea a fost timbrata cu 20.092 lei, 2.750 lei, 890 lei taxa judiciara si 10 lei timbru judiciar.

La termenul din data de 01.06.2011, pârâta-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională.

Pârâta-reclamantă a solicitat instanței partajarea bunurilor comune, cu reținerea unei cote de 50% din valoarea totală a bunurilor, atribuirea imobilului apartament nr.11 situat în București, . nr.7, ., ., mai puțin obiectele sanitare din baia nr.1, cu plata unei sulte către reclamant-pârât, atribuirea către pârâtă a bunurilor mobile expres enumerate, atribuirea către reclamant-pârât a imobilului teren situat în Pitești, ..56, jud. Argeș in cota de 50% și obligarea acestuia la plata către pârâtă a unei sulte în valoare de 25% din prețul de circulație al imobilului. De asemenea, pârâta-reclamantă a solicitat compensarea sultelor, precum și obligarea reclamant-pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

In motivare, pârâta-reclamantă a aratat ca partile au convietuit timp de trei ani inainte de casatorie, că prin sentința civilă nr. 5157/07.04.2010 s-a desfăcut căsătoria părților, fără a fi partajate bunurile aflate în coproprietatea și devălmășia acestora. La data de 25.10.2005, anterior casatoriei, cele două părți au cumpărat, în cote egale de 1/2, imobilul apartament situat în București, . nr.7, ., .. Pentru plata cotei sale din pret pârâta-reclamanta a vandut apartamentul bun propriu din Ungheni, Rep. M. contra sumei de 100.000 lei, aproximativ 11.000 euro si, întrucât imobilul se afla in stare de degradare, partile cu convenit ca fiecare să procure suma de bani care i se cuvenea pentru a renova și mobila apartamentul. Astfel, pârâta-reclamantă a primit de la fostul soț, tatal copilului rezultat din căsătoria sa anterioară, prin intermediul unui prieten comun, suma de aproximativ 20.000 euro. In privinta creditelor, a solicitat scoaterea acestora din masa partajabila iar cu privire la bunurile mobile a aratat ca masina de spalat este bunul sau propriu. Pârâta-reclamanta a sustinut ca împrumuturile bancare au fost contractate de reclamantul-parat in interes personal, pentru restituirea unor împrumuturi efectuate de acesta in perioada 01.01._07 cand acesta nu a lucrat, sume de care nu a beneficiat nici aceasta si nici copilul sau. Pârâta a mai mentionat ca inainte de casatoria cu reclamantul atat ea cat si copilul isi permiteau un trai decent, primul sot contribuind lunar la intretinerea lor cu o suma consistenta. Acest fapt a generat o . certuri intre parti, probabil din cauza faptului ca reclamantul-parat nu se putea ridica la nivelul financiar al primului ei sot, desi reclamantul stia ca nu starea financiara a acestuia a determinat-o sa se casatoreasca cu el.

În drept, pârârta si-a întemeiat cererea pe disp. art. 114 si urm., 119 rap. la art.673/1 și art.274 C. proc. civ..

În dovedire, pârâta-reclamantă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, expertiză evaluatorie construcții și teren. A anexat cererii, in copie, contract de vanzare-cumparare incheiat la 26.09.2005, carnet de munca, sentinta de divort irevocabila, factura si chitanta.

Cererea reconventionala a fost timbrata cu 3.000 lei, 4.302 lei, 5.165 lei,150 lei taxa judiciara si 10 lei timbru judiciar.

Reclamantul-parat a depus intampinare la cererea reconventionala, aratand ca sustinerile acesteia sunt neadevarate, ca aceasta avea greutati financiare, locuia cu chirie in conditii modeste, nu dispunea de autoturism si chiar a acceptat sa fie angajata ca femeie de serviciu o perioada de timp. Au urmat ani de zile in care pârâta nu a mai lucrat, fiind intretinuta de reclamant, a utilizat autoturisme scumpe, a beneficiat de excursii costisitoare in toata lumea si a trait in lux pe banii acestuia si ai nasului lor. In ciuda acestui fapt, reclamantul a ajuns sa locuiasca tolerat pe la prieteni si rude, in imobilul in care a investit si muncit ani de zile locuind aparatoarea pârâtei din acest proces, trecuta si la intretinere,. Sau alte persoane straine. Reclamantul a mai aratat ca datoria este . care sumele au fost folosite cu gestionarea si administrarea bunurilor comune sau pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei. Creditele bancare au fost folosite la achitarea partiala a datoriei avute fata de nasul partilor, a sumei împrumutate de ei pentru renovarea si utilarea apartamentului.

La termenul din 12.10.2011, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatorii reciproce, doi martori, precum și proba cu expertiză imobiliară și mobiliară.

La data de 19.12.2011 s-a depus la dosarul expertiza tehnică mobiliară, din care rezultă valoarea tehnică a bunurilor mobile evaluate și expertizate de 22.097 lei.

La data de 04.01.2012, expertul tehnic a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică imobiliară (filele 132-144), din care rezulta ca valoarea de circulatie a terenului in intregime este de 194.357 RON.

La data de 06.01.2012, s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică imobiliară vizând apartamentul din București, . nr.7, ., rezultând o valoare de piață a imobilului de 326.506 lei, iar cea a îmbunătățirilor la acest apartament, de 54.930 lei (f 353-354).

La termenul de judecata din data de 11.01.2012 s-au administrat probatoriile cu interogatorii si martori (f.174-183); a fost anexata copia carnetului de munca privind pe reclamant, antecontract de vanzare-cumparare incheiat de reclamant in calitate de promitent-cumparator la 22.09.2010, contract de împrumut incheiat la 20.01.2005, alte inscrisuri.

La data de 22.02.2012 pârâta-reclamanta a aratat ca nu formuleaza cerere de atribuire a imobilului-apartament iar la termenul din 18.04.2012 a declarat ca renunta la capetele de cerere nr.2 si nr. 3 din reconventionala, depunand declaratie notariala.

Prin incheierea din 18.04.2012, instanta a incuviintat efectuarea unei expertize contabile, lucrare anexata la filele 377-385.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă s-au căsătorit la data de 02.09.2006, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divort la data de 22.04.2010, conform sentinței civile nr. 5157/07.04.2010, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosarul nr._ .

In temeiul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4579/25.10.2005, înainte de încheierea căsătoriei, părțile au dobândit in coproprietate, în cote-părți egale, apartamentul nr. 11 situat în București, . nr.7, ., evaluat in prezent la 326.506 lei exceptand valoarea lucrarilor de imbunantatiri. Pretul contractului de 22.000 euro (78.980 lei) a fost achitat la data încheierii contractului, din sumele rezultate în urma vânzării de către fiecare dintre cele două părți a imobilelor deținute de către acestea cu titlu de proprietate exclusivă, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 12-19 și 98-99 din dosarul cauzei.

In consecinta, retinand că la dobândirea apartamentului mai sus mentionat au contribuit in mod egal ambele părți litigante, precum și faptul că acest imobil a fost dobândit de către acestea înainte de încheierea căsătoriei, în cauză nefiind aplicabile disp. disp. art. 30 din C.fam., coroborat cu disp. art. 31 lit. a C.fam., art. 673/5 si urm. C.p.c., instanta va admite în parte acest capăt de cerere al reclamant-pârâtului și, de asemenea, în parte, capătul de cerere din cererea reconvențională vizând partajul apartamentului coachizit menționat și va constata ca partile au un drept de coproprietate asupra imobilului, dobandit prin contractul de vanzare-cumparare anterior mentionat, in cote de ½ fiecare, astfel cum este prevazut in contract.

De asemenea, din probatoriul administrat în cauză, respectiv contractul de împrumut aflat la fila 240 din dosar coroborat cu înscrisurile de la filele 242-256 și cu declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 180-181), instanța reține faptul că tot anterior casatoriei, la data de 20.01.2005, reclamantul-pârât a împrumutat de la numitul D. C. R. suma de bani necesara efectuarii lucrarilor de imbunatatire a apartamentului.

Existenta împrumutului a fost invocata de reclamant, a fost recunoscuta de împrumutator, care a fost audiat in fata instantei in calitate de martor si a fost recunoscuta indirect de catre pârâta-reclamanta, care a invederat prin intampinarea formulata ca, in perioada 01.01._07, reclamantul nu a lucrat si din aceasta cauza a contractat împrumuturi pentru restituirea carora a apelat la creditele bancare mwentionate in actiune.

In raport de disp. art. 32 C.fam., împrumutul contractat de reclamant personal anterior incheierii casatoriei nu reprezinta o datorie . incat nici creditele contractate de reclamant cu Piraeus Bank (17.600 euro) si Credit Europe Bank (14.935 euro) pentru restituirea acestei datorii, astfel cum insusi reclamantul a precizat (f. 110 paragraf final), nu sunt datorii comune ale sotilor.

Instanța retine faptul că reclamantul-pârât, dobândind cu titlu exclusiv suma de bani împrumutată, sumă utilizată pentru achitarea contravalorii corespunzătoare efectuării lucrărilor de îmbunătățiri menționate, acesta are un drept propriu asupra lucrărilor de îmbunătățiri aduse imobilului-apartament nr. 11, situat în București, . nr.7, ., ., Sector3, în valoare de 54.930,4 lei, identificate prin rapoartele de expertiza tehnică depusă la dosarul cauzei, filele 151 și 353, valoarea investitiilor constituind bun propriu al acestuia, prin efectul subrogației reale cu titlu particular.

Instanta retine existenta împrumutului in conditiile expuse, insa observa ca acest contract de împrumut, instrumentum, nu a fost infatisat de reclamant decat tarziu in cursul procesului si ca sustinerile reclamantului din actiune cu privire la destinantia împrumutului si termenul de restituire a împrumutului nu concorda cu mentiunile din act, apreciind ca inscrisul este intocmit pro causa si nu face dovada deplina in privinta tuturor aspectelor pe care le constata. Cu privire la suma împrumutată, instanta observa ca aceasta este mult prea mare in raport cu valoarea apartamentului si îmbunătățirilor necesare si, in acelasi timp, exagerata in raport de posibilitatile financiare ale persoanei împrumutate.

În ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea reclamantului-pârât, vizând constatarea in favoarea sa a unei cote de 100% din imobilul teren în suprafață de 230 mp, situat în Pitești, ..56, jud. Argeș, precum și cel din cererea recovențională formulată de către pârâta-reclamantă, privind atribuirea către reclamantul-pârât a aceluiași imobil mai sus menționat, cu obligarea acestuia la plata către pârâta-reclamantă a unei sulte de 25% din prețul de circulație al acestuia, instanta reține faptul că, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2476/09.07.2008, reclamantul-pârât a dobândit, în timpul căsătoriei cu pârâta-reclamantă, o cotă parte de ½ din terenul în suprafață de 230 mp, situat în Pitești, ..56, jud. Argeș, această cotă parte din dreptul de proprietate asupra imobilului constituind, de la data dobândirii, în temeiul disp. art.30 din C. fam., un bun proprietate comună în devălmășie a celor două părți litigante.

Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, instanța a reținut faptul că dobândirea de către reclamantul-pârât a cotei părți de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului menționat s-a realizat cu titlu oneros, pe calea unui contract de vânzare cumpărare, al cărui preț a fost stabilit de către părțile contractante, în virtutea principiului autonomiei de vointă statuat de către disp. art.969 alin.1 C. civ. de la 1864, la o valoare care nu a fost invocată și dovedită de către reclamant-pârât ca fiind derizorie, neprobată fiind natura juridică de liberalitate a convenției respective, astfel că instanța nu poate reține susținerile reclamantului-pârât potrivit cărora imobilul respectiv ar fi fost dobândit în indiviziune de către acesta, împreună cu numitul L. A. I. H., fratele sau, in temeiul unui contract cu titlu gratuit.

De asemenea, instanța va respinge sustinerile reclamantului-pârât, potrivit cărora pârâta-reclamantă nu ar fi avut vreo contribuție la dobândirea terenului precizat, întrucât, în privința bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, disp. art.30 din C fam. nu impune exigența unei contribuții efective a fiecăruia dintre soți pentru bunul dobândit, privit ut singuli, un asemenea bun fiind supus regimului comunitatății de bunuri a soților de la data dobândiri sale, de către oricare dintre soți, iar instanța urmează a avea în vedere contribuția soților la dobândirea întregii mase de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, în vederea stabilirii cotei părți cuvenite foștilor soți din întregul patrimoniu.

În ceea ce privește capătul de cerere formulat de către reclamantul-pârât privind atribuirea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, precum și capătul de cerere formulat de către pârâta-reclamantă vizând acordarea unei părți din aceste bunuri mobile, instanța, din recunoașterile celor două părți privind bunurile dobândite în timpul căsătoriei coroborate cu raportul de expertiză de la fila 140-144 din dosarul cauzei, reține faptul că aceste bunuri mobile au fost dobândite în timpul căsătoriei de către cele două părți ligigante, motiv pentru care acestea intră în comunitatea de bunuri a părților. Excepție face numai mașina de spălat marca Whirlpool, menționată la pct.44 din rap. de expertiză aflat la fila140, bun care, fiind dobândit de către pârâtă la data de 05.07.2010 (așa cum rezultă din înscrisul de la fila 104), adică după încetarea, prin divorț, a căsătoriei părților, constituie bun propriu al pârâtei-reclamante.

În aceste condiții, instanța va respinge capătul de cerere din acțiunea principală vizând aducerea la masa partajabilă a mașinii de spălat marca Whirlpool, menționată la pct.44 din raportul de expertiză aflat la fila 140.

În privinta aportului la dobandirea patrimoniului comun, din întreg probatoriul administrat în cauză, instanța reține faptul că cei doi soți au avut o contribuție egală la dobândirea patrimoniului comun, cata vreme nu s-a facut dovada unei contributii diferentiate, cheltuielile exorbitante efectuate in timpul casatoriei pentru obiecte de lux, excursii etc. au profitat deopotriva partilor si nu doar pârâtei, in scopul obtinerii unei cote de contributie majorate asupra bunurilor reclamantul neputandu-se prevala de ajutorul financiar dezintersat acordat partilor de catre nasul lor si de care a beneficiat si fiul minor al pârâtei. Pe de alta parte, reclamantul a recunoscut la interogatoriu (f. 178) care erau cheltuielile suportate de fostul sot al pârâtei pentru intretinerea copilului minor al pârâtei (12.000 euro lunar plata scolii si maximum 1.200 lei lunar plata menajerei, f. 176 intrebarea 13). Instanta apreciaza ca pârâta a beneficiat de suport financiar suficient din partea fostului sot, pentru intretinerea fiului minor al pârâtei si nu a fost probata efectuarea unor cheltuieli cu intretinerea minorului in perioada 02.09.2006, data incheierii casatoriei si 07.04.2010, data pronuntarii divortului care sa influenteze simtitor cota de contributie a sotilor la dobandirea patrimoniului comun, din care fac parte bunuri mobile si terenul din P. achizitionat la data de 09.07.2008 cu pretul de 35.000 lei. Pe de alta parte, instanta are in vedere faptul ca reclamantul a achitat in timpul casatoriei ratele aferente creditelor bancare contractate in interes personal, pentru rambursarea datoriei personale, fără sa existe dovada certa ca a adus in bugetul familiei parte din suma împrumutată si a fost utilizata in interesul familiei.

Astfel, instanta observa ca la 22.09.2012, dupa 5 luni de la divort, reclamantul a platit un avans de 7.500 euro pentru cumpararea unui apartament, angajandu-se sa achite diferenta pana la 38.000 euro in termen de 15 zile.

În consecință, instanța va constata că parțile au dobândit în proprietate comună în devălmașie, în cote egale, de ½ fiecare, cota de ½ asupra imobilului situat în Pitești, ..56, jud. Argeș, precum și bunurile mobile identificate și evaluate prin raportul de expertiză tehnică, lit. A și B, aflat la fila 140 din dosarul cauzei.

În consecință, instanța va respinge capatul de cerere din acțiunea principală vizând aducerea la masa de împărțit a creditelor bancare contractate de către reclamantul-pârât.

Cu privire la cererea principală de partaj a bunurilor comune formulată de către reclamantul-pârât, precum și la cererea pârâtei-reclamante având același obiect, instanța reține faptul că, potrivit disp. art.728 alin.1 din C. civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii.

De asemenea, disp. art.741 C. civ. statuează faptul că la formarea și compunerea părților, trebuie sa se dea în fiecare parte, pe cat se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natura și valoare. Se va evita însă, cat va sta prin putința, imbucatatirea peste măsura a eritajelor și diviziunea exploatatiunilor.

Disp. art.742 stabilesc faptul că inegalitatea părților date în natura se compensează prin bani.

În privința apartamentului situat în București, . nr.7, ., ., Sector3, întrucât prin raportul de expertiză (filele 152-154) se concluzionează faptul că acesta nu este comod partajabil în natură, iar relativ la imobilul teren în suprafață de 230 mp, situat în Pitești, ..56, jud. Argeș, prin raportul de expertiză (filele131-134) se arată că partajarea în natură nu este indicată, pentru că loturile obținute sunt prea mici pentru a mai putea fi obținute autorizații de construire pe ele, instanța, dând eficiență disp. art.673⁹ C. proc. civ., în sensul reținerii naturii bunurilor supuse partajului, respectiv faptul că imobilele precizate au fost folosite în permanență de către reclamantul-pârât și de cele două imobile se leagă în mai mare măsură interesul acestuia de a le apropria, prin faptul că reclamantul-pârât a realizat îmbunătățiri cu acordul pârâtei-reclamante la imobilul apartament, iar imobilul teren este posedat de către primul împreună cu fratele său, instanța va admite în parte cerere de partaj formulată de către reclamantul-pârât și va dispune sistarea stării de indiviziune dintre părți.

Prin urmare, instanța va dispune atribuirea in lotul reclamantului-pârât în posesie și proprietate exclusivă a apartamentului situat în București, . nr.7, ., ., Sector 3, în valoare de 326.506 lei, precum și cota indiviză de ½ din terenul în suprafață de 230 mp, situat în Pitești, ..56, jud. Argeș, în valoare de 58.306 lei.

În ceea ce privește bunurile mobile ce fac obiectul comunității, comparând utilitatea pe care acestea o procură părților, instanța va dispune atribuirea reclamantului-pârât în posesie și proprietate exclusivă a acestor bunuri mobile, cu excepția celor de la poziția nr.9 (două carpete în valoare de 80 de lei) și de la poziția 12 (covor piele zebră, în valoare de 1.500 lei) de la lit.A din raportul de expertiză (fila 140), care vor fi atribuite pârâtei-reclamante.

Valoarea totală a bunurilor mobile atribuite reclamantului-pârât, lit.A + B, este de 19.781 lei.

De asemenea, instanța, având în vedere valoarea nominala a masei partajabile, precum și bunurile atribuite în natură reclamantului-pârât, fata de disp. art. 673 ind. 10 al.4 C.p.c., va obliga reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante, cu titlu de sultă, suma de 201.506,5 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Instanța, întrucât părțile nu au înțeles să uzeze de facultatea procesuală prevazuta de art.274 alin.1 din C. proc. civ., va lua act că acestea nu solicita cheltuieli de judecată.

Instanța va dispune ca hotărârea, rămasă irevocabilă, să se comunice OCPI - BCF Sector 3 si DITL Sector 3.”

Împotriva sentinței civile nr._/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria sect. 3 București, în dosarul nr._, a declarat apel reclamantul L. M. R., prin care a solicitat să se constate contribuția sa de 100% la dobândirea terenului situat în Pitești, ..56, jud. Argeș, a bunurilor mobile și la achitarea ratelor aferente contractelor de credit, urmând a se stabili în consecință, și sulta datorată pârâtei în cuantum diminuat, în decizie reținându-se în continuare astfel:

„În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond a apreciat in privința aportului la dobândirea patrimoniului comun, din întreg probatoriul administrat in cauza, ca cei doi soți au avut o contribuție egala la dobândirea patrimoniului comun, cată vreme nu s-a făcut dovada unei contribuții diferențiate, cheltuielile exorbitante efectuate in timpul căsătoriei pentru obiecte de lux, excursii, etc., au profitat deopotrivă părților si nu doar pârâtei, în scopul obținerii unei cote majoritare asupra bunurilor, reclamantul neputându-se prevala de ajutorul financiar dezinteresat acordat pârtilor de către nasul lor si de care a beneficiat si fiul minor al pârâtei.

Tot in considerente se apreciază că „pârâta a beneficiat de suport financiar suficient din partea fostului soț, pentru întreținerea fiului minor al pârâtei si nu a fost probata efectuarea unor cheltuieli cu întreținerea minorului in perioada 02.09.2006, data încheierii căsătoriei si 07.04.2010 data pronunțării divorțului care sa influențeze simțitor cota de contribuție a soților la dobândirea patrimoniului comun...

Pe de alta parte, instanța are în vedere ca reclamantul a achitat în timpul căsătoriei ratele aferente creditelor bancare contractate in interes personal, pentru rambursarea datoriei personale, fără să existe dovada certă că a adus în bugetul familie parte din suma împrumutata si a fost utilizata in interesul familiei”.

Apelantul apreciază că raționamentul instanței de fond este nelegal si netemeinic fata de interpretarea probelor existente la dosar, respectiv unul contradictoriu fata de modul în care a reținut aportul părților la dobândirea bunurilor comune.

Mai clar, instanța retine la fila 7 alin 2, ca reclamantul-parat a dobândit cu titlu exclusiv suma de bani împrumutată, suma utilizata pentru achitarea contravalorii corespunzătoare efectuării lucrărilor de îmbunătățiri menționate, acesta având un drept propriu asupra lucrărilor de îmbunătățiri aduse imobilului - apartament nr. 11 situat in București . ... ca ulterior in cuprinsul hotărârii, la fila 8 sa aprecieze ca „nu exista dovada certa ca a adus in bugetul familiei parte din suma împrumutata si a fost utilizata in interesul familiei”.

Îmbunătățirile aduse unui imobil comun, lucrări care au durat luni de zile pentru ca soții sa poată locui in condiții decente, sunt cheltuieli făcute in interesul familiei.

Instanța trebuia sa observe ca nu valoarea actuala a îmbunătățirilor este relevanta, întrucât acestea au suferit o depreciere fireasca datorata trecerii anilor, ci faptul ca au fost investite sume considerabile de bani in interesul si pentru confortul ambilor soți, sume achitate doar de reclamant din împrumutul contractat de la D. C., de vreme ce pârâta nu a dovedit in mod legal existenta unor venituri, sume ce evident trebuiau restituite.

Este absurda aprecierea instanței prin care sunt înlăturate creditele din masa bunurilor de împărțit, recunoscțndu-se reclamantului doar un drept exclusiv asupra îmbunătățirilor, de care s-au bucurat ambii soți si care au fost achitate exclusiv de către reclamant in interesul familiei, deoarece nu a locuit doar acesta in apartament.

Este inechitabil sa atribui reclamantului valoarea derizorie de astăzi a îmbunătățirilor, fără a tine cont de valoarea acestora la momentul la care au fost achitate si de scopul cu care au fost făcute, ca si cum s-ar putea aprecia ca pârâta si copilul ei doreau sa locuiască . roșu” fără nicio îmbunătățire și că toate lucrările s-au făcut doar pentru confortul reclamantului.

Un raționament legitim la stabilirea sultelor, de vreme ce îmbunătățirile au profitat ambilor soți iar sumele investite pentru confortul acestora trebuiau restituite, trebuia să vizeze atât împărțirea sumelor reprezentând investițiile cât și valoarea creditelor ce au fost contractate pentru restituire datoriei.

Mai mult, raționamentul instanței este nelegal si fata de aprecierea împrumuturilor ca reprezentând o subrogație reala cu titlu particular, de vreme ce contractele nu îmbracă o formă autentică și nu se precizează în cuprinsul lor destinația exactă a acestora si anume, stingerea unui împrumut anume.

De asemenea, instanța apreciază contractul de împrumut făcut de apelant ca fiind unul „pro causa întrucât suma împrumutata era prea mare fata de posibilitățile apelantului” ca mai apoi sa aprecieze ca „cheltuielile exorbitante efectuate in timpul căsătoriei pentru obiecte de lux, excursii, etc., au profitat deopotrivă părților si nu doar pârâtei”.

Prin urmare, sumele de bani de care au beneficiat părțile, erau cele deținute de reclamant, nu doar ca urmare a ajutorului dezinteresat al nasului D. C. ci și ca urmare a împrumutului acordat, de care instanța face abstracție cu desăvârșire.

Apreciază totodată apelantul ca hotărârea este in parte nemotivata întrucât instanța nu motivează, argumentat, anumite considerente.

Astfel, contractul de împrumut pro causa întrucât nu face dovada deplina in privința tuturor aspectelor pe care le constata, apreciind totodată ca acest contract a fost înfățișat târziu în cursul procesului.

Instanța nu motivează care sunt aspectele pe care le considera nedovedite, omite a preciza ca reclamantul a făcut vorbire încă din acțiunea introductiva de contractul de împrumut, acesta nefiind contestat si deci opozabil, prin urmare efectele juridice ale acestuia nu puteau fi puse la îndoiala, fără a mai discuta ca acesta a fost înfățișat împreună cu celelalte înscrisuri de care înțelegea sa le folosească în probațiune și totodată a fost confirmat de martorul audiat, care a declarat ca pârâta cunoștea despre existenta acestuia.

Pentru a face in plus dovada unui raționament subiectiv de o maniera neechitabila, indicam un alt considerent nemotivat, respectiv ca „pârâta a beneficiat de suport financiar suficient din partea fostului soț, pentru întreținerea fiului minor al pârâtei”.

Instanța nu motivează cum a ajuns la aceasta concluzie, de vreme ce la o simpla analiza putea sa observe ca pârâta nu a făcut dovada existentei unor venituri, iar simplele susțineri cu privire la primirea unor sume de la fost soț, in valoare de 800-1000 Euro pe luna (nedovedite cu înscrisuri), puteau sa-i permită in cel mai bun caz achitarea taxelor școlare ale copilului.

Singurele mijloace de proba ale pârâtei, pe care instanța nu le-a considerat pro causa, sunt fie declarația cu privire la remiterea unei sume in valoare de_ euro, proba ineficienta juridic prin raportare la prevederile imperative ale art. art. 1191 alin 1 si alin 2 C.civ, conform cărora „dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare depășește suma de 250 de lei nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătura privata, fie susțineri generice prin care aceasta ar fi primit sume lunare de 800 - 1.000 Euro pe luna de la fostul soț, sau ca aceasta câștiga „la negru” sume de 1.000 de Euro pe luna pe timpul când ar fi lucrat la un coafor, simple susțineri ce nu pot avea valoare probatorie.

Instanța putea insa cu ușurința sa observe faptul ca nu s-a făcut dovada primirii de bani, cu documente justificative, pentru perioada anterioara lunii aprilie 2008; după perioada februarie 2010 sumele câștigate sunt irelevante, părțile se aflau în procedura divorțului; pentru perioada noiembrie 2008 septembrie 2009 nu s-a făcut dovada obținerii vreunui venit; in 7 ani de căsnicie, pârâta a dovedit obținerea unor venituri doar pentru o perioada de 8 luni.

Tot instanța putea să observe ca subsemnatul, de vreme ce a obținut credite bancare, cunoscând dificultatea cu care se obține astfel de credite si condițiile aspre de acordare, era mai mult decât evident ca deținea sume de bani si venituri care sa-i creeze bonitate si solvabilitate in fața instituțiilor bancare, fapt ce dovedește reaua-credința cu care pârâta a susținut ca supraviețuia din ajutorul dat de fostul ei soț, fiind practic întreținuți de acesta.

In toata perioada, pârâta a fost casnică sau femeie de serviciu, prin urmare nu înțelege cum instanța a refuzat să observe lipsa veniturilor acesteia sau viața pe care aceasta a avut-o ca urmare a eforturilor financiare ale reclamantului.

Din punctul său de vedere, singura stare de fapt ce ar trebui luata in considerare, întrucât rezulta din mijloacele de proba si nu din supoziții, este ca imobilul ce a reprezentat domiciliul conjugal a fost îmbunătățit, renovat și utilat în interesul soților, care au locuit și beneficiat ani de zile de aceste îmbunătățiri, sume achitate doar din suma împrumutată de către reclamant si care trebuia restituita in mod firesc.

Orice susținere legata de faptul ca pârâta ca nu a cunoscut sau beneficiat de aceste îmbunătățiri sau ca sumele de bani nu au fost investite in interesul familiei este mai mult decât absurda, instanța trebuind sa observe ca pârâta nu deținea venituri, sau ca sumele lunare de care a făcut vorbire, fără sa le dovedească, abia acopereau costurile cu școlarizarea copilului.

Prin urmare, singura posibilitate de achitare a datoriei reclamantului fata de D. C., pentru sumele folosite in interesul familiei si împreuna cu pârâta, era contractarea de credite bancare, pe care ulterior tot reclamantul le-a achitat din sigurele venituri existente in familie.

F. de lipsa dovezilor privind obținerea de venituri de către pârâta, apreciază nelegala si aprecierea instanței cu privire la presupusul aport al acesteia la dobândirea imobilului situat in Pitești .. 56 județul Argeș, atribuindu-i astfel cota solicitata din bun.

Asa cum a precizat si in fata instanței de fond si cum se poate observa din documentația anexata, bunica reclamantului N. M. a revendicat imobilul in discuție si s-a luptat ani de zile pentru dobândirea drepturilor sale in instanțele de judecata din România, apărata fiind de avocatul D. C. R., acesta din urma câștigând litigiul in fața Curții de Apel Pitești.

Este revoltător modul in care pârâta, fără sa-si fi adus vreodată aportul cu privire la litigiul privind revendicarea imobilului, fără a cunoaște sau a participa la întocmirea documentației imobilului și fără a plați vreo suma de bani, are asemenea pretenții in fata instanței de judecata.

Prețul imobilului a fost unul derizoriu și a fost achitat integral bunicii de către fratele reclamantului. Acest transfer de proprietate a fost de fapt un cadou de la bunica noastră pentru lupta pe care am dus-o prin avocatul D. C. pentru revendicarea imobilului preluat abuziv. Instanța a interpretat greșit susținerile, apreciind ca analizam dobândirea bunului privit ut singuli, întrucât precizările de mai sus erau menite sa prezinte istoricul si raționamentul moral ce a stat la baza transferului de proprietate, justificarea pentru care s-a cerut constatarea unei cote de 100% era tot lipsa veniturilor pârâtei.

Un alt argument al instanței pe care nu-l înțelege și care din punctul său de vedere nu are vreo relevanta juridica, este încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către subsemnatul, la 5 luni de la divorț, prin care dobândea in proprietate un alt imobil cu titlu de investiție.

Dincolo de faptul ca aceasta operațiune financiara nu poate sa facă obiectul analizei instanței, a arătat că va dovedi cu ajutorul extraselor de cont, ca si aceasta suma de bani a fost împrumutata, operațiunea fiind făcuta prin banca.

Prin urmare, raționamentul instanței prin care s-ar acredita ideea ca sumele împrumutate in anul 2007 au fost folosite 5 ani mai târziu, deci in interes personal, sunt absurde și nesusținute, mai ales ca împrumutul folosit in interesul familiei trebuia restituit.

In concluzie, apreciază ca instanța de fond trebuia sa diminueze cuantumul sultei datorata pârâtei prin includerea la calcul si a creditelor obținute in timpul căsătoriei, întrucât fata de lipsa probelor privind veniturile acesteia, este mai mult decât evident ca sumele au fost folosite de soți in comun, aspect ce rezulta inclusiv din declarația martorului audiat, fără a mai pune in discuție îmbunătățirile făcute imobilului ce a reprezentat domiciliul conjugal, achitate de către reclamant in interesul ambilor soți, întrucât amândoi au beneficiat de acestea si au fost făcute in cunoștința de cauza.”

Intimata - pârâtă M. T. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 605 A din 10.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosar nr._, s-a respins apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

„Criticile aduse sentinței pronunțate de prima instanță vizează o alegată greșită reținere a unei cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune - teren în suprafață de 230 mp din Pitești, .. 56, jud. Argeș și bunuri mobile - de către părțile litigante prin prisma probatoriului administrat, respectiv caracterul de datorie comună a celor două împrumuturi bancare contractate în timpul căsătoriei, dar și faptul că hotărârea instanței de fond ar fi insuficient motivată, critici ce vor fi examinate punctual de către Tribunal în cele ce succed.

Astfel, în ceea ce privește primul motiv de apel, Tribunalul pleacă de la premisa că stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune se apreciază și se raportează la masa acestora, iar nu la bunuri privite în mod particular (ut singuli).

Pe cale de consecință, solicitarea apelantului-reclamant de schimbare a sentinței primei instanțe cu privire la bunurile mobile și la cota din dreptul de proprietate asupra terenului din Pitești în sensul reținerii unei contribuții exclusive la dobândirea lor, ca și la restituirea împrumuturilor contractate (afirmat ca fiind datorii comune) nu poate fi primită ca atare. Susținerea va fi însă cercetată în contextul evaluării probatoriului administrat în fața instanței de fond, având în vedere că în această fază procesuală nu s-a solicitat administrarea unor probe suplimentare, în contextul mai sus enunțat, respectiv pentru a se stabili dacă acesta relevă o contribuție majoritară a reclamantului la dobândirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei – acestea fiind limitele cererii de apel (părțile dobândind anterior căsătoriei imobilul din București, . nr. 7, ., .).

Prevederile art. 30 c.fam. instituie o prezumție relativă de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, în timp ce din interpretarea art. 32 c.fam rezultă că datoriile contractate de unul dintre soți sunt personale. Totodată, potrivit dispozițiilor legale, în lipsa unei dovezi contrare, se prezumă o cota de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.

În ceea ce privește situația de fapt, Tribunalul reține că, referitor la suma de 50 000 euro, aceasta a fost împrumutată anterior încheierii căsătoriei de la martorul D. C. (fila 140, ds JS3) fiind folosită pentru mobilarea și utilarea apartamentului care a constituit domiciliul conjugal al foștilor soți. Prima instanță a dat eficiență acestei împrejurări constatând în mod corect că prin efectul subrogației reale cu titlu particular, acestea sunt bunuri proprii ale apelantului-reclamant, aspect de altfel ce nu a fost supus criticii în prezenta cale de atac.

Privitor la cele două contracte de credit bancar, de 14 935 euro și respectiv 16 848,30 euro, încheiate de apelantul-reclamant în timpul căsătoriei, nr. NPFG299/_.0.2008 (cu Credit Europe Bank – filele 274-280) și nr._21451/03.10.2009 (cu Piraeus Bank Romania SA), Tribunalul apreciază că acesta nu a răsturnat prezumția de datorii proprii. Pentru a conchide în acest fel, se are în vedere că însuși apelantul reclamant a susținut că cele două credite au fost folosite pentru restituirea împrumutului ce i-a fost acordat de martorul D. C. (anterior căsătoriei după cum s-a menționat), bani are au fost utilizați în vederea renovării apartamentului din București, ., nr. 7, .. 7 la interogatoriul administrat părții adverse – fila 175, ds JS3). Or, după cum s-a indicat, în ceea ce privește îmbunătățirile, identificate prin raportul de expertiză depus la dosar (filele 141, 144, ds JS3) prin sentința apelată s-a constatat caracterul de bunuri proprii ale apelantului.

În ceea ce privește cota de ½ din terenul în suprafață de 230 mp din Pitești, .. 56, jud. Argeș, dobândit de părți în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2476/09.07.2008 de BNP Teodox (filele 20,21), Tribunalul apreciază că probatoriul administrat relevă o cotă de contribuție egală la dobândirea sa. Pentru a concluziona în acest mod, se are în vedere pe de o parte că dobândirea a avut caracter oneros, nefiind dovedit un eventual caracter de liberalitate, iar pe de altă parte că eventualele demersuri anterior efectuate de apelantul-reclamant în vederea obținerii titlului de proprietate nu prezintă nici un fel de importanță din perspectiva examinată. Stabilit fiind că pentru cota de ½ din dreptul de proprietate asupra acestui teren (cealaltă cotă aparținând fratelui apelantului, L. A I. H.) s-a achitat prețul de 35 000 lei (neavând caracter derizoriu), Tribunalul reține că ambele părți au contribuit la achiziționarea lui.

Totodată, din depozițiile concordante ale martorilor Abbas Mayer (fila 182, ds JS3), P. R. C. (fila 183, ds JS3) și chiar a martorului T. C. (fila 181, ds JS3), coroborat și cu înscrisurile depuse la dosar, rezultă că intimata-pârâtă a obținut venituri în perioada căsniciei cu apelantul-reclamant, prestând activități de coafură (filele 189-215), dar a primit în mod constant sume de bani și de la fostul soț, care prin cuantumul lor exced nevoilor firești ale copilului intimatei-pârâte (800 euro/lunar, chiar 2000-5000 euro pentru școlarizarea minorului). De asemenea, probatoriul administrat relevă faptul că apelantul-reclamant a avut sincope în desfășurarea unei activități profesionale remunerate chiar în perioada de început a căsniciei părților (până în martie 2007). În atare condiții, criticile aduse de apelant în sensul că intimata nu ar fi probat că a obținut venituri decât o perioadă nesemnificativă de timp sunt neîntemeiate.

De altfel, în ceea ce privește terenul în cauză, cu ocazia administrării interogatoriului, apelantul-reclamant însuși a fost de acord cu plata unei sulte intimatei-pârâte conform concluziilor expertizei evaluatorii efectuate în cauză, recunoscând astfel implicit contribuția intimatei-pârâte la dobândirea bunului (întrebarea nr. 10, fila 179 ds JS4).

Pe cale de consecință, critica adusă sentinței apelate din perspectiva cercetată este nefondată și nu va fi reținută de Tribunal.

Considerațiile expuse în cele ce preced referitoare la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, reiterând că aceasta se raportează la masa lor, iar nu la bunuri particulare, rămân valide și în ceea ce privește bunurile mobile.

Așadar, în mod corect prima instanță a reținut ca făcând parte din comunitatea devălmașă de bunuri masa dub pal furnir, culoare neagra, dimensiuni 121/75 cm stare de folosinta, canapea extensibila cu trei locuri, tapiterie material sintetic in stare de folosinta, fotoliu fix tapiterie material textil, stare de folosinta, masute buc.2 din pal, dimensiuni 55/55 cm, in stare de folosinta, mobila suport tv cu 6 compartimente 250/55 cm si corp sticla cu rafturi 150/30 cm, blat raft perete din pal, dimensiuni 240/20 cm, blat raft perete din pal, dimensiuni 110/110 cm, cu rafturi de sticla, 2,90/20 cm, 790/20 cm si un raft pal 140/20 cm, carpete bucati doua 125/80 cm, suport fier forjat dimensiuni 103/90 cm cu capete in forma de sageata, aer conditionat marca Samsung, in stare de functionare, covor piele zebra dimensiuni 175/175 cm, in stare de folosinta, lustra cu abajur sticla cu trei becuri cu brat metalic in stare de functionare. Dormitor 1- compus din: birou calculator din pal melaminat 142/65 cm, trei rafturi carti suspendate si dulapior 70/56 cm, pat sublu cu saltea relaxa 205/150 cm cu doua lazi pentru asternut cu noptiera inclusa in stare de folosinta, dulap cu sase sertare 95/44 cm, sifonier cu trei usi din pal 150/200 cm, scaun cu spatar tapiterie din piele, cu role, televizor color marca Aiwa diagonala ecran 53 cm, lustra cu abajur sirma impletita cu trei becuri, functionabila. Dormitor 2- compus din: pat matrimonial cu saltea relaxa 220/180 cm, in stare cu spatar din P., sifonier cu doua usi cu oglinzi aplicate 180/104 cm, in stare de folosinta, televizor color Sagem, plasma, diagonala 70 cm, functionabil, mobilier suport tv din pal 112/89 cm, in stare de folosinta, noptiera cu doua sertare 65/56 cm, din P., galerie din fier forjat, capete in forma de sageti. Dormitor 3 compus din:canapea extensibila cu doua locuri tapiterie bumbac neprezentata, evaluata ipotetic, uzata 100%, sifonier cu 6 usi glisante la 2 usi oglinzi aplicate cu suprapozabile din pal 380/280/67 cm, in stare de folosinta, suport perete pentru TV color Aiwa neprezentate, reclamantul declara ca le-a lasat in stare de folosinta, lustra cu abajur sticla cu doua becuri cu suport lemn cu brate metalice, in stare de functionare, galerie din metal lungime 2,20 ml, in stare de folosinta. B. 1- suport inox: pentru proposp, hartie spalator, sapun 61 cm, 35 cm, 45/30. B. 2. Suport inox: pentru prosop, hartie spalator, sapun 37 cm, 60 cm, dulapior cu oglinda 71/25 cm cu 2 rafturi. Bucatarie. Aragaz cu aprindere electrica Zanussi, achizitionat in 2005 factura_/14.11.2005, in stare de functionare, cuptor Zanussi, achizitionat in 2005, defect, factura_ din 14.11.2011, combina frigorifica Electrolux, capacitate 380I, clasa energetica A, in stare de functionare, factura_/14.11.2005, hota electrica Dominox achizitionata in 2005, factura_/14.11.2005, in stare de functionare, mobilier bucatatie din P. melaminat compus din: corpuri baza 330/82 cm, corpuri suspendate 325/70 cm, 260/70 cm, corp baza 260/85 cm, in stare de folosinta, masa din aluminiu cu blat sticla si patru scune din lemn tapitate piele ecologica, set vesela Arcopal de 6 persoane incomplet, prezentate un platou, farfurii intinse 4 buc, adanci 5 buc, farfurioare 4 buc, serviciu cafea de 6 persoane din portelan, incomplet, prezentate 3 cesti, cuptor electric portabil flavorway Turbo, in stare de functionare, lustre din fier fortjat buc 2, cu 8 brate respectiv 5 brate, identificate si evaluate de expertiza tehnica (f.140 minus 736 lei) ca fiind de 21.361 lei.

În ceea ce privește cea de-a doua critică adusă sentinței apelate, vizând o alegată insuficientă motivare a acesteia, aceasta este apreciată de Tribunal ca vădit neîntemeiată. Pentru a conchide astfel, se are în vedere că obligația judecătorilor de a-și motiva hotărârile nu presupune analizarea în detaliu a tuturor aspectelor invocate de către părți. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cu toate că art. 6 alin. 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, „această obligație nu poate fi înțeleasă în sensul că impune un răspuns amănunțit pentru fiecare argument (hotărârea B. contra României, paragraf 28). Dimensiunea acestei obligații poate să varieze în funcție de natura hotărârii. Mai mult, instanța trebuie să țină cont mai ales de diversitatea mijloacelor pe care un pledant le poate ridica în instanță și de diferențele existente în statele contractante în materie de dispoziții legale, cutume, concepții doctrinare, prezentare și redactare a sentințelor și deciziilor. De aceea, problema de a ști dacă o instanță și-a încălcat obligația de motivare ce rezultă din art. 6 din Convenție nu se poate analiza decât în lumina circumstanțelor speței”.

Examinând sentința apelată din perspectiva enunțată, Tribunalul apreciază că hotărârea primei instanțe satisface exigențele de motivare, din lecturarea sa rezultând că prima instanță a coroborat probatoriul administrat și și-a fundamentat concluzia pe acesta.

Pe de altă parte, apelul este o cale devolutivă de atac care provoacă o nouă dezbatere asupra fondului, Tribunalul fiind chemat să cerceteze temeinicia pretenției deduse judecății, atât sub aspectul situației de fapt, cât și a dispozițiilor legale incidente, procedând în consecință conform celor de mai sus, astfel că și cel de-al doilea motiv de apel este apreciat ca neîntemeiat.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 296 c.pr.civ Tribunalul va respinge apelul ca nefondat și, văzând că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.”

Împotriva deciziei civile nr. 605 A din 10.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosar nr._, a formulat recurs reclamantul L. M. R., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C.pr.civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, astfel:

- Să se constate contribuția recurentului de 100% la achiziționarea bunurilor mobile și a terenului în suprafață de 230 mp. situat în Pitești, .. 56, jud. Argeș:

- Să se constate că împrumuturile bancare făcute în timpul căsătoriei sunt datorii comune și să se rețină cota procentuală de 100% privind contribuția recurentului la achitarea ratelor aferente contractelor de credit;

- Să se stabilească sulta datorată pârâtei, ținând cont, atât de contractele de credit, cât și de contribuția majoritară la dobândirea bunurilor comune;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru.

În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit s-a aplicat prezumția privind cota de contribuție egală la dobândirea bunurilor instituită prin art. 30 din Codul familiei, fără să existe dovezi concrete,certe, privind veniturile intimatei - pârâte, fără a analiza criticile din apel formulate prin raportare la înscrisurile care dovedeau clar că pârâta nu avea în realitate venituri,instanța de apel reținând pe baza unor simple declarații de martori coroborate cu înscrisurile de la dosar, că pârâta ar fi obținut venituri prestând activități de coafură, enumerând niște sume de 800 euro/lună, chiar 2.000 - 5.000 euro pentru școlarizarea minorului.

Declarațiile de martori reținute, inclusiv aceea cu privire la remiterea unei sume de 2.000 euro, sunt ineficiente juridic potrivit art. 1191 alin. 1 și 2 Cod civil, ca și simplele susțineri cu privire la primirea unor sume de la fostul soț de 800 - 1.000 euro/lună (nedovedite cu înscrisuri( cu care cel mult se puteau acoperi taxele școlare ale copilului de 10.000 euro la care se adaugă și alte costuri, uniforme, etc. - prin raportare la viața de lux și de achizițiile de bunuri de care se face vorbire în litigiu.

Practic, din înscrisurile administrate, în cei 7 ani de căsătorie, pârâta a dovedit obținerea unor venituri pentru doar o perioadă de 8 luni - nerelevantă, întrucât părțile se aflau în procedura de divorț.

Întrucât recurentul a obținut credite bancare, este evident că acesta deținea sume de bani și venituri care să-i creeze bonitate și solvabilitate în fața instituțiilor bancare, fiind clară reaua - credință a pârâtei care a fost casnică sau femeie de serviciu, susținând că soții supraviețuiau practic din ajutorul dat de fostul soț al pârâtei, instanța de apel refuzând să observe lipsa veniturilor acesteia, dar și eforturile financiare ale recurentului - reclamant.

Nu este echitabilă nici soluția instanței privind subrogația reală cu titlu particular, referitor la creditele contractate în timpul căsătoriei, apreciate ca fiind utilizate pentru a fi stinsă o datorie mai veche, personală a recurentului.

Or, sumele au fost utilizate dimpotrivă, la renovarea amplă a imobilului, în interesul și pentru confortul ambilor soți, sume achitate din împrumutul contractat de la D. C., de către recurent, în lipsa dovedirii veniturilor obținute de către pârâtă, fiind clar că pârâta împreună cu copilul nu ar fi dorit să locuiască într-un imobil „la roșu” fără nicio îmbunătățire și că toate lucrările s-ar fi făcut, doar pentru confortul reclamantului.

În consecință, sumele investite în confort, ca și valoarea creditelor trebuiau împărțite corespunzător între soți, și pârâta fiind obligată să restituie datoria, beneficiind ani de zile de îmbunătățirile și utilitățile aduse imobilului ce a constituit domiciliul conjugal.

Astfel cum s-a arătat în fața instanței de apel, recurentul - reclamant a obținut imobilul revendicat de bunica sa, N. M. în instanță, fiind apărată de avocatul D. C. R., de la care s-a transferat dreptul de proprietate la un preț derizoriu (fiind cadou de la bunica în acest fel), pârâta necontribuind la cheltuielile pentru obținerea în instanță a imobilului și respectiv la cele privind renovarea și utilarea acestuia, astfel, contribuția recurentului este de 100% cu privire la acest imobil . situat în Pitești, .. 56, jud. Argeș - greșit fiindu-i atribuită și pârâtei cota solicitată din bun.

În mod greșit s-a analizat și dobândirea bunului primit „ut singuli”, întrucât precizările de mai sus au avut ca menire de a prezenta istoricul și raționamentul moral ce a stat la baza transferului de proprietate.

În consecință, trebuia constată contribuția de 100% a recurentului - reclamant la dobândirea bunurilor, iar instanța să includă în calcul și creditele obținute în timpul căsătoriei și să atribuie bunurile în mod exclusiv, recurentului - reclamant, sens în care s-a solicitat a fi admis recursul.

Nu s-au administrat noi probe în recurs.

Curtea constată că recurentul a fost citat pentru termenele de judecată din data de 08.09.2014 și respectiv 06.10.2014 – în mod legal – la domiciliul ales indicat, cu mențiunea de a achita taxa de timbru stabilită conform art.11 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru raportat la valorile contestate din masa bunurilor comune de împărțit – în cuantum de 3.580 lei și timbru judiciar de 5 lei conform O.U.G. nr. nr.32/1995 (citațiile de la filele 15,18, respectiv 21, 22 din dosarul de recurs) fără ca recurentul să achite sumele menționate potrivit obligațiilor legale.

În consecință, Curtea va anula recursul ca netimbrat, iar potrivit art.274 Cod procedură civilă va lua act că intimata – pârâtă nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul – reclamant L. M. R. împotriva deciziei civile nr.605A/10.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă M. T..

Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. P. C. M. T. D. A.

GREFIER

RĂDIȚA I.

Red. F.P.

Tehnored.GIA./cs

Ex.2/27.10.2014

TB - S.a IV-a civ. - A.C.,E. A.

Judecătoria sect. 3 - M. M.

← Strămutare. Decizia nr. 361/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 220/2014. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1010/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 925/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1194/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Strămutare. Decizia nr. 361/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI