Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1194/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1194/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 1194/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1194
Ședința publică de la 8.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât - reclamant M. M., împotriva deciziei civile nr.401 A din 03.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă D. C. și cu Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA S. 5 BUCUREȘTI.
Cauza are ca obiect – pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Ș. C. V., în calitate de reprezentant al recurentului pârât-reclamant M. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 04.03.2013, emisă de Baroul București, aflată la fila 22 din dosarul de fond și avocat C. G., în calitate de reprezentant al intimatei reclamante-pârâte D. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 05.09.2014, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind Autoritatea Tutelară Primăria sectorului 5 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul recurentului pârât-reclamant învederează că pe data de 23.06.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr.7 cu privire la dezlegarea unor probleme de drept care se referă strict la această chestiune cu privire la excluderea sau nu a normelor de hrană din calculul pensiei de întreținere. Prin urmare, văzând și sesizarea Tribunalului B. care a fost respinsă ca inadmisibilă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că este necesar acordarea unui termen pentru a vedea motivarea instanței cu privire la acest aspect.
Apărătorul intimatei reclamante – pârâte solicită respingerea cererii de amânare, întrucât această împrejurare nu are înrâurire asupra cauzei de față.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de recurentul pârât-reclamant, prin apărător, în sensul amânării cauzei pentru a se cunoaște motivarea deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciind că, față de soluția dispusă prin aceasta, și anume de respingere ca inadmisibilă, este evident că nu poate influența în nici un fel soluția ce se va pronunța în prezenta cauză, indiferent de aspectele de ordin procedural care au dus la pronunțarea acestei soluții. Constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului pârât-reclamant arată că ambele instanțe au interpretat în mod greșit dispozițiile art.409 alin.7 din codul de procedură civilă și nu au avut în vedere dispozițiile speciale ale OG 26/1994 care dau un caracter special normei de hrană; prin urmare, acest venit nu este de natură salarială, astfel încât recurentul a solicitat casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că instanța nu a motivat în nici un fel incidența sau neincidența O.G. nr.26/1994.
De asemenea, solicită a se avea în vedere Decizia nr.20/2012 cu privire la natura juridică a drepturilor prevăzute de anumite legi unde Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii a precizat că aceste ajutoare nu intră în natura drepturilor salariale, astfel încât solicită a fi aplicată prin analogie această decizie. Din acest motiv a solicitat amânarea cauzei deoarece în decizia pronunțată la data de 23.06.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție se va pronunța cu privire la natura juridică a acestei norme.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată solicită a fi reduse la 500 lei .
În concluzie, solicită în principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
În subsidiar, recurentul solicită modificarea în parte a deciziei civile atacate în sensul excluderii de la calculul pensiei de întreținere a normei de hrană și obligarea pârâtului la plata parțială a cheltuielilor de judecată de la fond.
Apărătorul intimatei reclamante-pârâte depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește primul motiv de recurs și criticile invocate, respectiv art.304 pct.5 și art.105 alin.2 din Codul de procedură civilă, apreciază că prezentul recurs este nefondat, având în vedere că textele menționate se referă la încălcarea unor norme de procedură în soluționarea cauzei. Or, apreciază că nu se regăsește nici un astfel de motiv care s-ar circumscrie motivelor de recurs invocate de recurentul pârât-reclamant și nici unul din motivele invocate nu pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.5 din Codul de procedură civilă .
La interpelarea instanței, apărătorul intimatei reclamante-pârâte învederează că nu invocă excepția nulității recursului.
Apreciază că instanța de apel în mod corect a achiesat soluției pronunțată de instanța de fond, chiar dacă nu a făcut nici o referire cu privire la OG 26/1994 și contrar susținerilor recurentului în raționamentul care a condus la pronunțarea deciziei a menționat că la calcularea pensiei de întreținere trebuie să fie avute în vedere toate veniturile încasate de către pârât, inclusiv norma de hrană, întrucât aceasta este plătită în bani, este încasată în fiecare lună și reprezintă un venit care majorează bugetul lunar și nu pot fi excluse aceste venituri de la calculul pensiei.
Consideră că în mod greșit recurentul a invocat dispozițiile art.409 pct.7 din Codul de procedură civilă, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.409 pct.1 lit. a din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, în categoria de salarii sunt incluse și alte venituri periodice realizate din muncă, destinate asigurării mijloacelor de întreținere a debitorului obligației.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată, apreciază că, în mod corect, au fost admise prin prisma dispozițiilor art.274 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 5 București la data de 25.01.2013 sub nr._, reclamanta-pârâtă D. C. a chemat în judecată pe pârâtul-reclamant M. M. și a solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța și în contradictoriu și cu Autoritatea Tutelară Sector 5 București, majorarea pensiei de întreținere, de la data formulării acțiunii și recalcularea pensiei de întreținere începând cu data de 01.09.2011 și până la data formulării acțiunii și obligarea pârâtului-reclamant pentru acest interval la plata diferenței rezultate în urma recalculării.
La data de 21.02.2013, pârâtul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, solicitând admiterea în parte a acțiunii, în sensul majorării pensiei de întreținere de la data formulării acțiunii și respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de plată retroactivă a pensiei de întreținere și cerere reconvențională, solicitând încuviințarea păstrării legăturilor personale cu minora, propunând un program de vizitare.
La data de 28.03.2013, reclamanta-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, solicitând admiterea în parte a cererii reconvenționale și răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.4319/14.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria S. 5 București a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă D. C. și a admis cererea reconvențională, formulată de pârâtul-reclamant M. M.. A majorat pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.4364/20.05.2011, pronunțată de Judecătoria S. 5, în sarcina pârâtului și în favoarea minorei M. Briana M., ns. la 27.07.2007, de la suma de 679 lei lunar la cota de 1/4 din venitul lunar net inclusiv norma de hrană, începând cu data de 25.01.2013 și până la majoratul beneficiarei. A respins cererea privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere recalculate de la 01.09.2011 până la introducerea acțiunii ca neîntemeiată.
A încuviințat ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minora, în afara domiciliului acesteia, în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri de la ora 19,00 până duminica la ora 19,00, două săptămâni în vacanța de vară în concediul tatălui, trei zile de Paști și ziua de naștere a minorei în anii impari, trei zile de C. și ziua onomastică a minorei în anii pari, cu obligația pentru pârâtul-reclamant de a lua și de a aduce copilul la domiciliul mamei. Pârâtul - reclamant va putea lua parte la toate serbările și festivitățile școlare sau ținând de activități extracurriculare, reclamanta - pârâtă având obligația de a aduce acestuia la cunoștință datele necesare cu două zile înainte. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 4364/20.05.2011, pronunțată de Judecătoria S. 5, s-a dispus reducerea pensiei de întreținere stabilite în sarcina pârâtului în favoarea minorei M. Briana M., ns. la 27.07.2007, la suma de 679 lei lunar, de la data de 20.05.2011 și până la majoratul copilului.
Prima instanță a reținut că situația de fapt avută în vedere la momentul pronunțării hotărârii judecătorești anterioare de stabilire a pensiei de întreținere (20.05.2011) s-a modificat, în sensul că nevoile minorei au crescut considerabil, odată cu vârsta acesteia, necesitățile specifice creșterii și educării sale impunând reaprecierea cuantumului contribuției pârâtului. De asemenea, veniturile pârâtului au crescut, potrivit adeverinței emise de M.A.I.
Instanța a stabilit noul cuantum al pensiei de întreținere în cotă de 1/4 din venitul lunar net al pârâtului, această posibilitate fiind prevăzută de textul art.530 alin.3 din Cod civil, ținând cont de faptul că pârâtul nu mai are vreun minor în întreținere. O astfel de modalitate este preferabilă, conducând la evitarea unor litigii ulterioare de majorare sau reducere a pensiei în funcție de fluctuațiile veniturilor debitorului. De asemenea, la calcularea pensiei de întreținere a avut în vedere toate veniturile încasate de către pârât, inclusiv norma de hrană, dat fiind că aceasta este plătită în bani, este încasată în cuantum relativ constant în fiecare lună și reprezintă cu certitudine un venit care majorează bugetul lunar al pârâtului și nu pot fi excluse aceste venituri de la calcularea pensiei doar pentru că au o afectațiune specială, respectiv procurarea de hrană. Prin încasarea acestor sume, pârâtul își reduce cheltuielile din salariu privind procurarea hranei, astfel că nu este nici un motiv pentru a nu fi avute în vedere.
Având în vedere prevederile art. 532 alin.2 Cod civil, potrivit cărora pensia de întreținere se acordă de la data cererii de chemare în judecată și faptul că din probele administrate nu a reieșit că pensia nu a fost solicitată mai devreme din culpa debitorului, instanța a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere recalculate de la 01.09.2011 până la introducerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește legăturile personale, prima instanță a avut în vedere, pentru a stabili un program de vizitare, interesul superior al copilului, potrivit dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004, conform căruia principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest interes impune ca minorul să fie crescut de ambii părinți și de a se bucura de prezența acestora cât mai mult timp posibil, în vederea asigurării unui echilibru psihic și emoțional, fiind necesară în viața copilului și prezența semnificativă a tatălui.
În același timp, instanța trebuie să țină seama de reglementarea dreptului la viața de familie, conform art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, jurisprudența europeană reținând că legăturile personale dintre părinte și copil reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o astfel de relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială. A reținut că reclamanta pârâtă și-a exprimat acordul pentru ca pârâtul-reclamant și minora să aibă legături personale.
Prin încheierea pronunțată la data de 06.02.2014, Tribunalul a respins excepția inadmisibilității apelului formulat de apelanta-reclamantă ca neîntemeiată, iar prin decizia civilă nr.401A/03.04.2014 a admis apelurile formulate de apelanta - reclamanta-pârâtă D. C. și de apelantul - pârât-reclamant M. M., împotriva sentinței civile de mai sus pe care a schimbat-o în parte, în sensul că s-a dispus majorarea pensiei de întreținere de la suma de 679 lei lunar la cota de 1/4 din venitul net lunar inclusiv norma de hrană începând cu data de 25.01.2013 și până la data de 23.11.2013 și la cota de 1/6 din venitul net lunar inclusiv norma de hrană începând de la data de 23.11.2013 până la majoratul minorei, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.274 alin.1 din Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Potrivit mențiunilor cuprinse în practicaua sentinței primei instanțe, reclamanta-pârâtă a solicitat obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată și a depus la dosar chitanța ce atestă efectuarea acestor cheltuieli, astfel încât, ținând cont de soluția dată cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Cod procedură civilă, pârâtul-reclamat datorează cheltuieli de judecată reclamantei-pârâte, dovada efectuării acestor cheltuieli ce reprezintă onorariul pentru avocat, în sumă de 1000 lei, fiind făcută cu chitanța nr._/14.05.2013.
La data de 23.11.2013, după pronunțarea sentinței de către prima instanță, s-a născut M. Nicolas-M., fiul apelantului, conform certificatului de naștere nr._/26.11.2013. În aceste condiții, de la data de 23.11.2013, cuantumul pensiei de întreținere datorată de către pârât pentru minora Briana-M., născută la data de 27.07.2007, se stabilește ținând cont de faptul că acesta are în întreținere doi copii, această pensie urmând să fie stabilită la cota de 1/6 din venitul net lunar realizat de către pârât, inclusiv norma de hrană începând de la data de 23.11.2013 până la majoratul minorei, conform art. 529 alin. 2 din Cod procedură civilă, sentința primei instanțe urmând să fie schimbată în acest sens.
Referitor la motivul de apel privind norma de hrană, Tribunalul a constatat că acesta este nefondat. S- argumentat că, prima instanță a reținut corect că la calcularea pensiei de întreținere trebuie să fie avute în vedere toate veniturile încasate de către pârât, inclusiv norma de hrană, întrucât aceasta este plătită în bani, este încasată în fiecare lună și reprezintă un venit care majorează bugetul lunar al pârâtului și nu pot fi excluse aceste venituri de la calcularea pensiei. Prin încasarea acestor sume, pârâtul își reduce cheltuielile din salariu privind procurarea hranei, astfel că nu este nici un motiv pentru a nu fi avute în vedere, atât timp cât această sumă constituie un venit lunar încasat de către pârât.
Prin recursul formulat împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul – reclamant a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.55 alin.4 lit. b din O.U.G. nr.138/2005, ale art.409 alin.7 din Codul de procedură civilă, art.8 alin.1 lit. b din Legea nr.384/2006, art.1, art.2, art.4 din O.U.G. nr.26/1994 și ale art.16 din Legea nr.90/1996, dispoziții care, în opinia sa, conduc la concluzia că norma de hrană reprezintă o indemnizație cu destinație specială și nu poate fi urmărită pentru nici un fel de datorii; instanța de apel nu a făcut nici o referire la aceste dispoziții legale, în sensul de a le înlătura de la aplicare sau de a le aplica, însă motivat și, în aceste condiții, hotărârea nu răspunde exigențelor prevăzute de dispozițiile art.261 pct.5 din Codul de procedură civilă și ale art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit normelor legale invocate în motivarea recursului, norma de hrană este exclusă de la calculul pensiei de întreținere deoarece aceasta reprezintă un supliment necesar asigurării unui anumit număr de calorii pentru ofițerul activ, adică pentru menținerea sănătății sale la standardul cerut pentru desfășurarea activităților specifice. Această sumă are o afectație specială, are caracter de retribuție tarifară și nu se include în retribuția medie, fiind o măsură de protecție proprie.
Hotărârea a fost criticată și sub aspectul soluției de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate la judecata în fond, reținându-se, în mod greșit că, pe de o parte, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, iar pe de altă parte, faptul că prin întâmpinarea formulată pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii și cu plata pensiei anterioare cererii de chemare în judecată.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5, 7 și 9 din Codul de procedură civilă.
Recursul este însă nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs mai sus enunțate, având în vedere înscrisurile administrate în cauză, în fond și în apel, Curtea reține următoarele:
Decizia recurată a fost pronunțată cu respectarea normelor de procedură a căror încălcare atrage sancțiunea nulității, astfel cum aceasta se găsește reglementată prin dispozițiile art.105 alin.2 din Codul de procedură civilă; se apreciază că modul în care a fost argumentată hotărârea care formează obiectul prezentei căi de atac, răspunde exigențelor relative la motivare și ale respectării dreptului la un proces echitabil, așa cum acestea sunt statuate prin dispozițiile art.261 din Codul de procedură civilă și, respectiv, ale art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin urmare, nu există nici un motiv dintre acelea reglementate de dispozițiile art.304 pct.5 raportate la art.105 alin.2 din Codul de procedură civilă, care să conducă la anularea deciziei civile recurată.
Din perspectiva normelor legale invocate prin însăși motivarea apelului, instanța de apel a concluzionat că interpretarea acestora este diferită de cea afirmată de apelantul – pârât și astfel, a statuat că, la calcularea pensiei de întreținere va avea în vedere toate veniturile încasate de pârât.
Cât privește susținerea că, din remunerația pe care recurentul o primește lunar i se oprește bonificația de masă si că aceasta nu reprezintă un venit impozabil, nici aceasta situație nu poate fi reținută neavând relevanță că nu reprezintă venit impozabil de vreme ce, în categoria de mijloace ale debitorului, intră toate posibilitățile materiale de care dispune acesta, adică atât mijloacele sale au caracter periodic dar si orice alte sume plătite de angajator în temeiul raporturilor de muncă și care au caracter de continuitate.
Sumele de bani reprezentând contravaloarea normei de hrană se acordă militarilor angajați atunci când nu beneficiază de alimente, așadar, aceste sume au caracter permanent.
Chiar dacă reprezintă echivalentul hranei ce nu se acordă în natură militarilor angajați, nu există fundament pentru a nu fi considerate și aceste sume ca având caracter stabil în condițiile în care oricărui debitor al obligației de întreținere ce nu face parte din categoria persoanelor la care face referire art. 4 din O.G. nr.26/1994 i se stabilește cuantumul pensiei de întreținere la care este obligat prin raportare la toate veniturile cu caracter permanent inclusiv sumele pe care le alocă alimentelor.
Prin urmare, norma de hrană intră în calcul la stabilirea pensiei de întreținere având în vedere și dispozițiile art.409 din Codul procedură civilă fiind inclusă în categoria de salarii și alte venituri periodice realizate din muncă, destinate asigurării mijloacelor de întreținere a debitorului obligației.
Recurentul, beneficiază în virtutea dispozițiilor art.8 alin.1 lit. b din Legea nr.384/2006 și art.1 din O.U.G. nr.26/1994 de valoarea financiară a normei de hrană – ca un supliment necesar asigurării unui anumit număr de calorii pentru ofițerul activ, adică pentru menținerea sănătății sale la standardul cerut pentru desfășurarea activităților specifice, venit cu caracter continuu, permanent, care urmează a fi avut în vedere la stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorei, așa cum a stabilit și instanța de apel.
Curtea observă că, în cauză, au fost corect interpretate și aplicate și dispozițiile prevăzute de art.274 alin.1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la soluția de admitere în parte pe care a primit-o cererea de chemare în judecată, la solicitarea părții îndreptățite și la stabilirea culpei procesuale în soluționarea capătului de cerere având ca obiect majorarea pensiei de întreținere.
În temeiul dispozițiilor art.3012 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât - reclamant M. M., împotriva deciziei civile nr.401 A din 03.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă D. C. și cu Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA S. 5 BUCUREȘTI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.M.
Tehnored.C.S.
Ex.2/03.10.2014
T.B.Secția a III-a Civilă – A.D.B.
- M.S.
Jud.sector 5 București – L.M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Strămutare. Decizia nr. 361/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
