Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 309/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 309/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.309
Ședința publică de la 20.02.2013
Curtea constituită din:
P. - A. D. T.
JUDECATOR - I. A. H. P.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât B. R., împotriva deciziei civile nr.136 A din 19.11.2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. R..
P. are ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Gîtu E., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante B. R., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/19.02.2013, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind recurentul-pârât B. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurentul-pârât B. R. a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, consemnată în chitanța nr._/15.01.2013, aflată la fila 10 dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Totodată, a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 30.01.2013, note scrise, la care a anexat o . chitanțe reprezentând dovada cheltuielilor efectuate la imobilul în litigiu, a curții acestuia și a salonului de înfrumusețare.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, declară că nu mai are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită să se constate nulitatea recursului, întrucât motivele de recurs detaliate de către recurent nu se încadrează în nici unul dintre motivele de nelegalitate menționate de alineatele 1-9 ale art.304 din Codul de procedură civilă, apreciind că drepturile recurentului au fost respectate, în sensul că i s-a pus în vedere să timbreze apelul, acesta fiind prezent în sala de ședință a solicitat acordarea unui termen în vedere angajării unui apărător și pentru achitarea taxei de timbru, întrucât nu fusese corect citat.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția nulității recursului invocată de avocatul intimatei-reclamante, apreciind că din detalierea motivelor de recurs, acestea pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 din codul de procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul pe fond, solicită respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere că recurentului i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în apel, dar nu a înțeles să aducă la îndeplinire această obligație, deși a beneficiat de un termen în acest sens, iar motivele invocate nu duc la casarea hotărârii instanței de apel.
Depune la dosar concluzii scrise și nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține pricina spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 15.11.2011, reclamanta B. R., în contradictoriu cu pârâtul B. R., a solicitat partajarea bunului comun dobândit în timpul căsătoriei și evacuarea pârâtului din locuința situată în ., ..136, Vila 9.4.
Prin sentința civilă nr.2365/27.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea modificată și precizată de reclamanta B. R., a fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind evacuarea pârâtului din imobil.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta B. R. și pârâtul B. R. s-au căsătorit la data de 28.02.2009, căsătorie ce a fost desfăcută prin divorțul soluționat prin sentința civilă nr.5863/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, hotărâre prin care s-a dispus disjungerea capătului privind partajul bunurilor comune, petit înregistrat ulterior sub nr._ .
Din actele depuse s-a reținut că prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate nr.1995/23.12.2010 și nr.1996/23.12.2010 soții Bitan au cumpărat imobilul situat în localitatea Tunari, ..136, vila 9.4, județ I., compus din teren de 183,77 mp și construcția aferentă, la prețul de 92.400 euro, precum și bunurile mobile cu care a fost dotată construcția la achiziție, respectiv mobilier de bucătărie, 3 covoare, frigider/congelator, aer condiționat, hotă, aragaz, dressing - bunuri achiziționate prin contract separat la prețul de 23.560 euro (inclus TVA – fila 21-32).
S-a constatat că anterior achiziționării respectivului imobil, reclamanta Bitan R. vânduse prin contractul autentificat sub nr.1902/10.12.2010 un apartament de 4 camere situat în București, sector 3, pe care îl dobândise în anul 2004, moment la care era necăsătorită, și pentru care a încasat prețul de 160.000 euro (filele 17-20, 32-37).
Prin probele administrate a reieșit că: pârâtul a recunoscut la interogatoriu că reclamanta deținea dinainte de căsătorie o locuință la care pârâtul doar a adus îmbunătățiri, că reclamanta a încasat prețul obținut din vânzarea apartamentului propriu și că pârâtul nu are cunoștință că a făcut reclamanta cu banii respectivi; că părțile au dezvoltat împreună o firmă pe care pârâtul i-a cedat-o reclamantei în perioada iulie-august 2011; că reclamanta a făcut mai multe transferuri de bani din contul ei în cel al pârâtului, în cursul anilor 2008-2009, respectiv în perioada iunie-iulie 2011 (extrase de cont filele 82-106 și 118); că reclamanta deținea dinainte de căsătorie un apartament pe care l-a vândut, că deciziile în legătură cu banii le lua reclamanta, astfel cum s-a întâmplat și în privința prețului obținut pe apartamentul vândut; că reclamanta avea venituri dintr-o afacere ce consta într-un salon de înfrumusețare care ulterior a intrat în insolvență și a fost deschisă o altă afacere cu aceeași denumire Wonder, care funcționează în prezent cu 6 salariați, iar reclamanta este persoana care conduce actuala afacere – depoziția martorei B. C. M..
A fost înlăturată depoziția martorei M. A. care a declarat că i-a împrumutat pârâtului suma de 18.000 euro cu care acesta ar fi contribuit la achiziționarea casei din Tunari întrucât declarația nu este susținută de niciun înscris, iar pârâtul nu a menționat acest împrumut în notele scrise depuse. In privința faptului că anterior încheierii căsătoriei pârâtul ar fi realizat venituri lucrând pe un vas de croazieră, instanța a observat că această susținere vizează o perioadă cu mult înainte de achiziționarea imobilului din Tunari iar pârâtul nu a făcut dovada veniturilor realizate la nivelul datei achiziției.
Ca atare, instanța a apreciat raportat la prevederile art.31 lit.f din Codul familiei aplicabil în speță (conform căruia este bun propriu și nu comun al soților valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această) că reclamanta a dovedit prin probele administrate că imobilul, casă și teren, împreună cu bunurile mobile achiziționate prin contractele încheiate in data de 23.12.2010 sunt bunuri proprii ale acesteia și nu comune ale soților, întrucât au fost achiziționate banii obținuți de reclamanta din vânzarea apartamentului propriu, tranzacție efectuată în aceeași dată.
Totodată, instanța a constatat că acțiunea reclamantei, modificată și precizată, prin care se solicită în final constatarea calității de bun propriu a imobilului și implicit scoaterea acestuia din proprietatea devălmașă a soților este admisibilă prin raportare la dispozițiile art.111 Cod de procedură civilă, având în vedere că partea are posesia imobilului și a dovedit incidența dispozițiilor art.31 lit.f C.fam.
In privința capătului de cerere privind evacuarea pârâtului din imobilul situat în localitatea Tunari, ..136 vila 9.4, județ I. instanța l-a respins ca rămas fără obiect având în vedere că pârâtul nu mai locuiește la acea adresă din data de 06.10.2011, când a părăsit imobilul de bună voie potrivit mențiunilor procesului - verbal întocmit de B. B. și V. ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. nr.4351/19.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, hotărâre ce a vizat reintegrarea reclamantei în imobilul din Tunari (fila 71).
Totodată, instanța a constatat că reclamanta a beneficiat în cauză de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare în cuantum de 22.176 lei ca urmare a admiterii cererii de reexaminare dispusă prin încheierea pronunțată la data de 17.10.2011 (fila 74 din dosarul de divorț atașat la prezenta cauză).
Din depoziția martorei Bălăsoiu C. M. (proba administrata la 2â02.04.2012) și extrasul de cont depuse în ședința de la acea datî, deci ulterior soluționării cererii de reexaminare din 17.10.2011, a reieșit că reclamanta nu este o simplă angajată la salonul de înfrumusețare Wonder, ci conduce respectiva afacere, având 6 salariați în subordine; mai mult, în cursul anului 2011, în lunile iunie-iulie a fost în măsură să plătească pârâtului sumele de 39.000 lei și 40.000 lei.
Față de aceste aspecte instanța a apreciat că reclamanta a beneficiat în mod nejustificat de ajutorul judiciar, formulând cu rea - credință cererea și a ascuns veniturile reale pe care le realiza în realitate, respectiv a prezentat o adeverință din care reiese că este salariată la Wonder Bro SRL, cu venit mediu net lunar de 335 lei (fila 24 dosar divorț) în condițiile în care deține și conduce respectiva firmă.
Astfel, potrivit art.17 alin.2 din OUG nr.51/2008 dacă instanța a constatat că cererea de ajutor public judiciar a fost făcută cu rea-credință, prin ascunderea adevărului, va obliga, prin încheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar la restituirea cu titlu de despăgubire a sumelor de care a fost scutit, precum și la o amendă în cuantum de până la 5 ori sumă pentru care a obținut nejustificat scutirea.
Față de aceste aspecte, a obligat reclamanta B. R. să restituie cu titlu de despăgubire suma de 22.186 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru de care a fost scutită.
A luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul B. R..
Cererea de apel nu a fost motivată în fapt și în drept.
Cererea de apel nu a fost legal timbrată.
Prin decizia civilă nr.136 A/19.11.2012, Tribunalul I. – Secția Civilă a admis excepția de netimbrare și a anulat cererea de apel formulată de apelantul B. R., împotriva sentinței civile nr.2365/27.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B. R., ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, examinând excepția anulării apelului ca netimbrat, a apreciat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.”
Apelantul nu a achitat taxa de timbru și timbrul judiciar în momentul depunerii cererii de apel, astfel că prin încheierea de ședință din 22.10.2012, i s-a pus în vedere părții prezente personal să achite taxa de timbru în cuantum de 11.093 lei și timbrul judiciar de 5 lei, astfel cum aceste taxe sunt prevăzute de art. 11 alin. 1 teza a doua, art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Instanța a reținut că nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit, astfel încât față de prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, conform cărora „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii sau acțiunii” și ale art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995, motiv pentru care a admis excepția netimbrării și a anulat apelul ca netimbrat.
Împotriva deciziei civile nr.136 A/19.11.2012 a formulat recurs pârâtul B. R., prin care a solicitat casarea deciziei recurate în tot și reținerea spre judecată a cauzei, pentru următoarele motive:
In fapt, la data de 22.10.2012, a fost fixat primul termen de judecată în dosarul nr._, având ca obiect apelul declarat de către pârât împotriva sentinței civile nr. 2365/2012, având obiect partaj judiciar. La acest termen instanța de apel i-a pus în vedere obligația de a achita taxa de timbru și de a depune motivele de apel, pentru calea de atac promovată până la termenul următor de judecată fixat pentru data de 19.11.2012.
Recurentul-pârât a înțeles cele ce i s-au pus în vedere și urma să angajeze un avocat pentru a-i susține interesele, acesta neavând pregătire juridică, și desigur să achite taxa de timbru solicitată.
Din nefericire însă la data de 04.11.2012, așa cum reiese și din înscrisurile anexate prezentei, pârâtul a fost victima unui incendiu devastator care i-a mistuit locuința cu toate bunurile aflate în ea și mai grav de atât tatăl său a decedat în timpul acestui incendiu.
Recurentul susține că trezit dintr-o dată fără casă și fără tată, neștiind încotro să o apuce și ce să facă, fiind practic pe drumuri în plină iarnă.
Cu ajutorul unor prieteni recurentul a reușit să treacă peste această perioadă neagră din viața sa și totodată să găsească un loc de dormit și să facă față cheltuielilor enorme ce au urmat cu înmormântarea tatălui acestuia și celelalte cheltuieli pentru asigurarea rămășițelor casei sale, întreținere, având în vedere și faptul că acesta nu are un loc de muncă în acest moment.
Datorită tragediei trăite și a suferinței fără margini a recurentului, acesta a fost în imposibilitatea fizică, psihică și materială de a putea da curs solicitării instanței de apel.
Nevoit însă, față de nedreptatea pe care a suferit-o din partea fostei soții, anterior acestei tragedii, privind partajarea bunurilor comune, aceasta în mod viclean ducând instanța de fond în eroare ți luându-i orice drept la vreun bun comun, recurentul a promovat prezentul recurs și a solicitat pe această cale admiterea acestuia și casarea deciziei instanței de apel de respingere a căii sale de atac pentru lipsa timbrajului, având în vedere situația de forță majoră care l-a împiedicat să facă acest lucru.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Investită fiind cu recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 136/2012, curtea potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. este competentă a verifica exclusiv legalitatea deciziei sub aspectul corectei anulări a apelului ca netimbrat.
Prin urmare, curtea reține că, astfel cum a arătat și recurentul prin motivele formulate, tribunalul i-a pus în vedere să achite taxa de timbru aferentă apelului, fiind astfel respectate dispozițiile legale, dar că el s-a aflat în imposibilitate de a achita taxa de timbru datorită incendiului suferit la imobilul proprietatea sa. Deși curtea apreciază că susținerile privind existența incendiului au fost dovedite, totuși constată că recurentul nu a adus la cunoștința instanței de apel situația ce a survenit și imposibilitatea sa de a se conforma obligației stabilite în sarcina sa, astfel că, în lipsa unei asemenea comunicări făcută tribunalului, nu poate reține nelegala anulare a apelului ca netimbrat.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 312 C. pr. civ. curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – pârât B. R., împotriva deciziei civile nr.136 A din 19.11.2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. R..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.-D. T. I.-A. H.-P. E. V.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
2 ex./19.03.2013
Trib.I. – M.E.; L.C.C.
Jud.B. – A.D.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 230/2016. Curtea... → |
|---|
