Partaj judiciar. Decizia nr. 246/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2016 în dosarul nr. 246/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 246
Ședința publică de la 10.03.2016.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul pârât BOIȚEANU GH. V., împotriva încheierii de ședință din 03.02.2015, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. I. și BOȚEANU V. și cu intimații pârâți BOIȚEANU F., BOIȚEANU C., BOIȚEANU L. V., P. N. I., BOIȚEANU A. I., B. E., I. E., M. F., BOIȚEANU E., BOIȚEANU G., A. G., BOIȚEANU J., BOIȚEANU NICUALE G. și T. M..
P. are ca obiect – partaj judiciar.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 25.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data 3.03.2016, apoi de 10.03.2016, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.08.2008 sub nr._, reclamanții S. I., B. V. in contradictoriu cu pârâții B. A. I., B. E., I. E., T. M., M. F., B. D., A. G., B. O.-Ica, B. V., B. J., B. N. G. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la terenurile pentru care s-a emis titlu de proprietate nr._ din 06.03.1995 de către Comisia Județeană I. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, titularii fiind: Boițeanu G., Boițeanu vasile Boițeanu D., Boițeanu O., Boițeanu Ș., Boițeanu G., Boițeanu C., Boițeanu D., Boițeanu V..
Prin sentința civilă nr.3504/28.06.2012 Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității de moștenitori ca neîntemeiată; a admis cererea formulată de reclamanți; a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la terenurile prevăzute în Titlul de proprietate nr._/06.03.1995, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor; a omologat raportul de expertiză (depus la data de 19.04.2012) întocmit în cauză de expert Verigă C.; a dispus ieșirea din indiviziune, prin formarea și atribuirea de loturi conform raportului de expertiză tehnică judiciară de specialitate topografie, varianta 1, întocmit în cauză de expert Verigă C., care face parte din prezenta hotărâre; a dispus ieșirea părților din indiviziune și cu privire la sumele de bani reprezentând despăgubiri, conform cotelor de 1/7 deținute de părți și a obligat pârâții în solidar către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, S. I. și Boițeanu V., instanța a constatat următoarele aspecte:
Calitatea procesuală activă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 112 Cod procedura civila care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Din actele existente la dosar, instanța a reținut că reclamanții au calitate de subiecți activi în raportul dedus judecății, reclamantul Boițeanu V. fiind trecut în Titlul de proprietate nr._ din 06.03.1995 drept moștenitor al defunctului Boițeanu I.G., iar reclamanta S. I. este moștenitoarea lui Boițeanu C..
Prin urmare, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, S. I. și Boițeanu V. ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității de moștenitori a celor patru fii instanța față de obiectul cererii, ieșire în indiviziune și față de împrejurarea că nu a existat o cerere reconvențională, și față de împrejurarea că Titlul de proprietate nr._ din 06.03.1995 este valabil a respins această excepție ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că celelalte excepții invocate de pârâtul Boițeanu V. sunt de fapt apărări de fond ce privesc nulitatea Titlului de proprietate nr._ din 06.03.1995.
Instanța a reținut faptul că pârâtul Boițeanu V. a promovat pe rolul Judecătoriei B. mai multe procese cu privire la validitatea Titlului de proprietate nr._ din 06.03.1995: dosar nr._/94/2010, dosar nr._/94/2011, dosar nr._/94/_, dosar nr._/94/2011.
Potrivit Deciziei nr.3143R din data de 29.11.2011 pronunțata de Tribunalul București, Secția a III a în dosarul nr._/94/2010 s-a reținut în mod irevocabil (se constată efectul pozitiv al autorității lucrului judecat) următoarele aspecte cu privire la Titlul de proprietate nr._ din 06.03.1995:
Tribunalul a constatat ca in titlul de proprietate contestat figurează înscris ca persoana îndreptățita la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului B. I. G. si recurentul-reclamant. De asemenea, acest titlu de proprietate a fost emis în baza unei hotărâri a Comisiei Județene I. pe care recurentul-reclamant nu a contestat-o, potrivit dispozițiilor înscrise în Capitolul IV din Legea nr.18/1991, așa încât acesta, ulterior, nu mai poate solicita nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate, întrucât nu a urmat procedura prevăzut de Legea nr.18/1991.
Tribunalul a mai reținut că doar în situația în care acesta ar fi fost un terț fata de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de pe urma defunctului B. I. G. (întrucât nu era beneficiar al reconstituirii) atunci ar fi avut la îndemâna posibilitatea contestării titlului de proprietate potrivit disp. art. III din Legea nr.169/1997. Insa recurentul, fiind solicitant al dreptului reconstituit prin hotărârea ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat, avea doar posibilitatea formulării plângerii împotriva hotărârii Comisiei Județene potrivit disp. art. 53 alin. 2 din Legea nr.18/1991, prin care sa semnaleze existenta confuziei între terenurile reconstituite și cele despre care afirma că îi aparțin. Însă, recurentul neurmând această procedură pe care legea a prevăzut-o la îndemâna celor nemulțumiți de hotărârile comisiilor județene, în prezent este decăzut din acest drept, iar titlul de proprietate nu mai poate fi contestat, în caz contrar eludându-se dispozițiile Legii nr.18/1991.
Întrucât acest titlu de proprietate nu mai poate fi contestat de către recurentul-reclamant, iar suprafețele solicitate sunt deja cuprinse în acest titlu de proprietate, cele două comisii de aplicare a legii fondului funciar nu mai pot dispune o noua reconstituire sau constituire pentru o altă persoană, terenul nemaifiind la dispoziția comisiilor.
Față de cele mai sus arătate, instanța a apreciat că la acest moment Titlul de proprietate nr._ din 06.03.1995 este un act valabil, instanța urmând a proceda la ieșirea din indiviziune având în vedere mențiunile din acesta.
Potrivit Titlului de proprietate nr._ din 06.03.1995 a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 3 ha 2912 mp pe teritoriul satului Moara Vlăsiei în favoarea moștenitorilor (Boițeanu G., B. V., B. O., B. S., B. G., B. C., B. D. și B. V.) defunctului B. I G..
Reținând incidența art. 728 C.civ, instanța de fond a reținut că partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune sau coproprietate, în sensul că bunul stabilit în comun pe cote părți este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate din bunul ce formează obiectul indiviziunii sau coproprietății.
Principala modalitate de realizare a împărțelii este partajul în natură, prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor, în funcție de criteriile prevăzute de art. 6739 Cod procedură civilă și anume acordul părților, mărimea cotei-părți, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Prin urmare, potrivit art.728 cod civil și 673 Cod procedură civilă, văzând și disp.art.6739 Cod procedură civilă instanța a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la terenul ce face obiectul prezentului dosar, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, ținând cont și de opțiunile părților.
Astfel, s-a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de Verigă C. (depus la data de 19.04.2012) și s-a dispus ieșirea din indiviziune, prin formarea și atribuirea de loturi conform raportului de expertiză tehnică judiciară de specialitate topografie întocmit varianta 1, întocmit în cauză de expert Verigă C., care face parte din prezenta hotărâre.
Totodată, față de înscrisurile depuse la dosar instanța a dispus ieșirea părților din indiviziune și cu privire la sumele de bani reprezentând despăgubiri (suma totală de 49.404,99 lei), conform cotelor de 1/7 deținute de părți, fiecărei cote revenindu-i suma de 7.057,85 lei.
În baza art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant, a sumei de 1219 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul BOIȚEANU GH.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea de ședință din 03.02.2015, Tribunalul I., în baza dispoz.art.243 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea judecării apelului, față de împrejurarea că în cauză a intervenit decesul intimatului Boițeanu D. și având în vedere faptul că, deși s-a acordat un termen pentru depunerea la dosar a certificatului de calitate de moștenitor pentru moștenitorii acestuia, nu s-au îndeplinit aceste obligații.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul BOIȚEANU GH.V., invocând în drept dispozițiile art.243 alin.1 pct.1 C.proc.civ.
În motivare, recurentul a menționat faptul că în mod nelegal av.B. Teofrastus, în apel, a devenit apărător al tuturor intimaților (reclamanți și/sau pârâți), și, deși instanța i-a solicitat depunerea contractelor de asistență juridică, acesta nu s-a conformat, fiind astfel încălcate dispozițiile imperative ale Legii nr.51/1995 și ale Statutului profesiei de avocat.
La termenul din data de 11.11.2014 s-a constatat că s-a făcut dovada decesului intimatului Boițeanu D., s-a constatat lipsa de procedură și s-a dispus citarea moștenitorilor, cu mențiunea de a depune la dosar certificatele de calitate de moștenitori, cauza fiind amânată la data de 3.02.2015.
În cuprinsul încheierii de ședință din 3.02.2015, tribunalul a constatat și a dispus că, față de împrejurarea că în cauză a intervenit decesul intimatului Boițeanu D. și având în vedere faptul că, deși s-a acordat un termen pentru depunerea la dosar a certificatului de calitate de moștenitor pentru moștenitorii acestuia, nu s-au îndeplinit aceste obligații, astfel încât conform dispoz.art.243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea cauzei.
A mai susținut recurentul că instanța avea obligația în virtutea rolului activ de a efectua diligențele necesare, situația care nu s-a întâmplat.
Curtea, analizând cererea de recurs, prin raportare la dispozițiile legale incidente, constată următoarele:
Dispozițiile art. 243 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, temei avut în vedere de către instanța de judecată la suspendarea pricinii, impun suspendarea judecății procesului ca urmare a decesului uneia dintre părți, pentru introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, străini de proces, pentru a se evita pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu persoana care, prin deces, a pierdut capacitatea procesuală de folosință.
Astfel, potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor, iar, potrivit art. 245 pct. 2 din Codul de procedură civilă, judecata în acest caz începe prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moștenitorilor.
În pricina de față, Curtea constată că la data de 11.11.2014, apărătorul intimaților a învederat instanței faptul că a survenit decesul intimatului Boițeanu D., fiind depuse la dosar copia certificatului de deces și copia actelor de identitate ale numiților P. N. I., Boițeanu L. V., Boițeanu E., cu privire la aceștia din urmă apărătorul intimaților făcând precizarea că sunt moștenitori ai părții decedate.
Curtea, are în vedere că la același termen de judecată, instanța de apel a dispus introducerea în cauză a susnumiților, indicați de către apărătorul intimaților ca fiind moștenitorii părții decedate, stabilindu-se, într-adevăr, în sarcina acestora obligația de a depune certificatul de calitate de moștenitor.
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, instanța a dispus suspendarea cauzei față de împrejurarea că a intervenit decesul intimatului Boițeanu D. dar mai ales pentru faptul că s-a acordat termen pentru depunerea certificatului de calitate de moștenitor, de pe urma acestui defunct, obligație neîndeplinită de către aceștia.
Or, de vreme ce instanța dispusese deja introducerea acestora în cauză, suspendarea nu mai putea opera decât, cel mult, în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă pentru nerespectarea obligației impuse de instanță de a depune certificatul de calitate de moștenitor și nu în temeiul art. 243 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă, care fusese deja valorizat în cauză anterior, prin introducerea în cauză a susnumitelor persoane, în calitate de moștenitori.
Curtea are în vedere, totodată, că anterior acestor termene, la data de 25.02.2014, pricina a mai fost suspendată în temeiul art. 243 alin. 1 pct.1 Cod procedură civilă, ca urmare a decesului intimatului Boițeanu O., cauza fiind repusă pe rol de aceeași instanță de apel, la data de 20.05.2014, cu motivarea că au indicați moștenitorii acestuia și au fost depuse acte de stare civilă pentru a dovedi îndreptățirea lor de a sta în proces în locul defunctului Boițeanu O..
Or, principiul egalității părților în fața justiției reprezintă una dintre formele specifice de manifestare a principiului egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat de art. 16 din Constituție, republicată.
De asemenea, art. 124 alin. (2) din Constituție, republicată, prevede că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.
Totodată, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată are un conținut similar are.
Potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, justiția se realizează în mod egal pentru toți, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere ori condiție socială sau de orice alte criterii discriminatorii. Astfel, fiecare parte, păstrându-și poziția sa, are dreptul la aceleași probe, la aceleași apărări, la aceleași căi de atac în contra hotărârilor date, iar instanța de judecată are obligația de a asigura un echilibru în situația procesuală a părților.
Egalitatea părților în fața legii și a autorităților judiciare implică, printre altele, acordarea acelorași drepturi procesuale tuturor părților, fără nicio deosebire.
Acest principiu, de fapt, constituie un element component al noțiunii mai largi de „proces echitabil” consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, una dintre garanțiile privitoare la desfășurarea corectă a procesului judiciar prin care se vizează un just echilibru între părțile litigante.
Or, pentru egalitate de tratament juridic se impune principiul egalității părților în fața justiției, regula care consacră egalitatea părților în raporturile procesuale cu instanța și recunoașterea acelorași drepturi procesuale și impunerea acelorași îndatoriri, corespunzătoare calității lor din proces.
Așa fiind, față de cele arătate mai sus, apreciind că celelalte aspecte invocate de recurent nu vin să susțină cererea de recurs, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 și 5 Cod procedură civilă raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat împotriva încheierii din 03.02.2015, va casa încheierea recurată și va trimite cauza, pentru continuarea judecății, la aceeași instanță - Tribunalul I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât BOIȚEANU GH.V. împotriva încheierii de ședință din 03.02.2015, pronunțată de Tribunalul I., în contradictoriu cu intimații reclamanți S. I. și BOIȚEANU V., intimații pârâți BOIȚEANU F., BOIȚEANU C., BOIȚEANU L. V., P. N. I., BOIȚEANU A. I., B. E., I. E., T. M., M. F., BOIȚEANU E., A. G., BOIȚEANU J., BOIȚEANU N. G..
Casează încheierea recurată și trimite cauza, pentru continuarea judecății, la aceeași instanță - Tribunalul I..
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. D. M. I. M.-A.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I.
2 ex/22.03.2016
-------------------------------
T.B.I. – E.M.O.
-C.D.
| ← Strămutare. Sentința nr. 35/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 146/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
