Legea 10/2001. Decizia nr. 146/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 146/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 146
Ședința publică de la 16.02.2016
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - M. H.
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți L. G., L. I. L., M. L. și C. G. T. împotriva sentinței civile nr. 311 din data de 06.03.2015, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._/3/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București, prin P. G..
Obiectul pricinii - Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat G. R., în calitate de apărător al recurenților-reclamanți L. G., L. I. L., M. L. și C. G. T., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2016, emise de Baroul București, pe care o depune, și consilier juridic, M. I., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât M. București, prin P. G., în baza delegației pe care o depune.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenții-reclamanți L. G., L. I. L., M. L. și C. G. T., prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, având în vedere următoarele argumente:
Invocarea de instanța de apel a excepției autorității de lucru judecat este neîntemeiată și străină de cauză. Prima instanță a analizat în mod global situația dedusă judecății, fără a analiza fiecare capăt de cerere raportat la decizia civilă nr. 515 A pronunțată în dosarul nr.c_ de către Curtea de Apel București.
Consideră că au fost prejudiciați prin nesoluționarea capetelor de cerere privind: - acordarea de despăgubiri pentru apartamentul înstrăinat foștilor chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995, V. A. și V. V.; - corpul A demolat pentru lărgirea arterei de circulație din .>- acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru cota parte indiviză pentru restul apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr.112/199; - restituirea onorariului de expertiză, în cuantum de 2400 lei, întrucât expertiza nu a mai fost efectuată.
La interpelarea instanței, precizează că, în opinia lor, onorariul pentru expert poate fi solicitat și pe această cale.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul-pârât M. București, prin P. G., prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond, în sensul că există autoritate de lucru judecat raportat la pricina anterioară soluționată definitivă și irevocabil și prin urmare cu privire la incidența în speță a dispozițiilor art. 1201 Cod civil.
Cu privire la returnarea onorariului expertului, apreciază că această solicitare trebuia formulată pe o altă cale și nu în cadrul recursului promovat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 10.06.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._/3/2008, reclamanții M. Steriana, M. L. și C. G. T. au chemat în judecată pe pârâtul M. București, prin P. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului să acorde măsuri reparatorii prin echivalent bănesc calculate în concordanță cu valoarea de circulație, pentru următoarele bunuri imobile: - apartamentul compus din 2 camere, bucătărie, baie, wc, vestibul și spălătorie, situat în București, .. 41-41B, corpul B, demisol, înstrăinat de stat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5206/04.12.1997 perfectat între S.C. Titan S.A. și foștii chiriași V. A. și V. R.; - apartamentul compus din 3 camere, bucătărie, vestibul, baie și magazie, situat în București, .. 41-41B, corpul C, înstrăinat de stat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3918/31.03.1997 perfectat intre S.C. Titan S.A. și foștii chiriași V. A. și V. V. E.; - cota-parte indiviză din terenul situat în București, .. 41-4lB, înstrăinată cumpărătorilor V. A. și V. R. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5206/04.12.1997, și respectiv V. A. și V. V. E. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3918/31._; - casa identificată în evidențele oficiale drept corpul A, demolată în anul 1987 în mod abuziv; - fâșia de teren situată în București, .. 41-41B, sector 3, preluată de stat fără titlu legal pentru lărgirea . cheltuieli de judecată.
La data de 23.09.2008, reclamanții L. M. A., L. G. și L. I. L., în calitate de cumpărători ai drepturilor litigioase, au depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 952/17.06.2008, astfel că instanța a luat act că în baza acestui act juridic se subrogă în calitatea de reclamanți în locul vânzătoarei M. Steriana.
La data de 24.11.2014 a decedat reclamantul L. M. A., iar la termenul din 06.03.2015 Tribunalul a constatat că moștenitorii acestuia sunt L. M. A..
În ședința din data de 06.03.2015, Tribunalul a mai invocat excepția autorității de lucru judecat.
P. sentința civilă nr. 311/06.03.2015, Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis excepția puterii de lucru judecat, invocată din oficiu și a respins acțiunea, ca având putere de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2008 a avut ca părți pe reclamanții L. M. A., L. G., L. I. L., M. L. și C. G. T., pârât fiind M. București, prin Primar G., având ca obiect restituirea imobilului situat în București, .. 41-41B, fostă .-41 bis, sector 3, compus din teren în suprafață de 1.360 m.p. și următoarele construcții: corpul B compus din demisol, parter, ., format din 12 apartamente (cel de al 13-lea fiind vândut în condițiile Legii nr. 112/1995 chiriașului V. A.); corpul D compus din remiză și garaje neînstrăinate; restituirea în natură a apartamentelor înstrăinate de stat în favoarea chiriașilor V. A. și V. A. (cerere completatoare din 18.12.2002). Temeiul juridic invocat în susținerea cererii a fost reprezentat de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
P. cererea precizatoare din data de 12.06.2009, reclamanții au solicitat ca pârâtul să fie obligat să restituie reclamanților în natură întregul imobil, inclusiv apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și au invocat nulitatea absolută a contractelor încheiate în temeiul acestui act normativ.
P. sentința civilă nr. 933/25.06.2010, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea precizată și a obligat pârâtul să restituie reclamanților în natură imobilul în litigiu, compus din teren în suprafață de 1.912 m.p. și clădirile corp B și C, cu excepția apartamentelor înstrăinate în baza Legii nr. 10/2001. Pârâtul a fost obligat la restituirea prin echivalent cu acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și a fost disjunsă cererea având ca obiect nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 219/1999 și 3949/1997.
P. decizia civilă nr. 515A/16.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a fost admis apelul declarat de pârâtul M. București și a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că pârâtul a fost obligat să restituie în natură reclamanților imobilul situat în București, .. 41-41B, sector 3, compus din suprafața de teren de 668 m.p. și construcțiile identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert C. L. S. ca fiind corpurile B și C cu excepția apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentul de la etajul 1 corp C, proprietar P. A., apartamentul de la demisol corp B proprietar V. A. și R. și apartamentul parter corp C proprietar O. I.. A constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri prin echivalent pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și pentru terenul în suprafață de 141 m.p.
P. decizia civilă nr. 344A/29.11.2013, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a dispus completarea dispozitivului deciziei civile menționate în sensul că a obligat pe pârâtul M. București la restituirea în natură către reclamanți și a terenului în suprafață totală de 338,39 m.p. situat sub construcții, identificat în raportul de expertiză astfel: cota indiviză de 93,46% din suprafața totală de 303,49 m.p. pe care este amplasat corpul B (respectiv 283,64 m.p. de teren) plus cota indiviză de 33,61% din terenul în suprafață totală de 110,97 m.p. pe care este amplasat corpul C (respectiv 37,30 m.p. de teren), plus cota indiviză de 12,94% din terenul în suprafață totală de 136,67 m.p. pe care este amplasat corpul D (respectiv 17,75 m.p.).
P. aceeași decizie a fost respinsă cererea reclamanților de îndreptare a erorilor materiale privind pronunțarea asupra dreptului la despăgubiri în baza Legii 10/2001, în sensul înlăturării acestei soluții, instanța arătând că motivarea acestei cereri reprezintă o eroare de judecată ce are fi putut fi solicitată numai pe calea de atac a recursului.
Având în vedere cele expuse, tribunalul a constatat că în dosarul nr._/3/2008 s-a soluționat reclamanților notificarea formulată tot în baza Legii nr. 10/2001 pentru același imobil, astfel cum reiese cu putere de lucru judecat și din decizia nr. 46R/14.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel – Secția a IV-a Civilă.
Ca urmare, constatând tripla identitate de părți, obiect și cauză, Tribunalul, în baza art. 1201 Cod civil, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea în temeiul acestei excepții.
Împotriva acestei sentințe, la data de 30.12.2015 au formulat recurs reclamanții C. G. T., M. L., L. G. și L. I. L., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 12.01.2016.
În motivarea cererii lor, recurenții-reclamanți au arătat că instanța de fond a abordat situația creată prin soluția adoptată în dosarul nr._/3/2008 în mod global, fără a analiza fiecare capăt de cerere. Ca urmare, considerând în mod greșit că prin susmenționata soluție s-au dispus măsuri procesuale pentru toate capetele de cerere, recurenții au fost vădit prejudiciați. Astfel: - 1. a rămas nesoluționat capătul de cerere prin care au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru apartamentul înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/2005 foștilor chiriași V. A. și V. V.; - 2. a rămas nesoluționat capătul de cerere prin care au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru corpul A al imobilului situat în .. 41-41B, sector 3, care a fost demolat de municipalitate în anul 1987, pentru lărgirea arterei de circulație Calea Călărașilor (în prezent .. a rămas nesoluționat capătul de cerere prin care au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru cota-parte indiviză aferentă apartamentelor înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/2005 foștilor chiriași V. A. și V. V., V. A. și P. A., V. A. și V. V.; - 4. cererea de restituire a onorariului de expertiză în sumă de 2.400 lei, având în vedere că lucrarea nu s-a mai efectuat, iar în contextul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 165/2013 evaluarea imobiliară în acest stadiu procesual nici nu mai este necesară.
Având în vedere că cererile de la pct. 4 nu au nicio legătură cu soluția definitivă pronunțată în dosarul nr._/3/2008 - toate formând obiectul exclusiv al prezentei cauze, invocarea din oficiu a excepției autorității lucrului judecat este neîntemeiată, fiind străină de cauză.
În contextul de mai sus, nesoluționarea de către prima instanță a capetelor de cerere enunțate mai sus atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I.1. În mod temeinic a reținut prima instanță, în ceea ce privește situația de fapt, că prin cererea înregistrată la data de 04.06.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr._/4/2008, astfel cum a fost precizată la termenul din 26.09.2009, reclamanții L. M. A., L. G., L. I. L., M. L. și C. G. T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar G., restituirea în natură a întregului imobilul (inclusiv apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995) situat în București, .. 41-41B, fostă .-41 bis, sector 3, compus din teren în suprafață de 1.360 m.p. și următoarele construcții: corp A, corp B, Corp C și corp D. Este de menționat că solicitarea inițială excepta expres partea din imobil care formează obiectul prezentei cauze: - apartamentul din corpul B vândut în condițiile Legii nr. 112/1995 chiriașului V. A.; - apartamentul din corpul C vândut chiriașei V. A.; - cota de teren înstrăinată celor doi chiriași odată cu apartamentele; - corpul A, demolat; - suprafața de teren preluată de municipalitate pentru lărgirea actualului bulevard C. C..
2. Pe de altă parte, s-a constatat că prin sentința civilă nr. 933/25.06.2010, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea precizată; a obligat pârâtul să restituie reclamanților în natură imobilul în litigiu, compus din teren în suprafață de 1.912 m.p. și clădirile corp B și C, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat de expertul C. L. S., cu excepția următoarelor apartamente înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995: apartamentul de la etajul 1 al clădirii corp C (proprietar P. A.), apartamentul de demisolul clădirii corp B (proprietari V. A. și R.) și apartamentul corp C (proprietar O. I.) și a obligat pârâtul la restituirea prin echivalent, cu acordarea de despăgubiri, pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, disjungând cererea privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 219/1999 și 3949/1997.
P. decizia civilă nr. 515A/16.05.2011, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de pârâtul M. București și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâtul să restituie în natură reclamanților imobilul situat în București, .. 41-41B, sector 3, compus din suprafața de teren de 668 m.p. și construcțiile identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert C. L. S. ca fiind corpurile B și C cu excepția apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentul de la etajul 1 corp C, proprietar P. A., apartamentul de la demisol corp B proprietar V. A. și R. și apartamentul parter corp C proprietar O. I. și a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri prin echivalent pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și pentru terenul în suprafață de 141 m.p. Instanța de apel a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert inginer C. L. S. terenul liber neafectat de detalii de sistematizare este în suprafață de 668 m.p., iar suprafața de 141 m.p. este afectată de lărgirea arterei de circulație . de curtea Bisericii „Sf. M.” și că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâtul la restituirea întregii suprafețe de teren, respectiv de 1.219 m.p., pe care se află toate cele trei corpuri de clădiri: B, C și D, din care au fost restituite în natură numai corpurile B și C, cu excepția apartamentelor înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 ce se află în aceste corpuri de construcție.
P. decizia civilă nr. 344A/29.11.2013, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a dispus completarea dispozitivului deciziei civile menționate în sensul că a obligat pe pârâtul M. București la restituirea în natură către reclamanți și a terenului în suprafață totală de 338,39 m.p. situat sub construcții, identificat în raportul de expertiză astfel: cota indiviză de 93,46% din suprafața totală de 303,49 m.p. pe care este amplasat corpul B (respectiv 283,64 m.p. de teren) plus cota indiviză de 33,61% din terenul în suprafață totală de 110,97 m.p. pe care este amplasat corpul C (respectiv 37,30 m.p. de teren), plus cota indiviză de 12,94% din terenul în suprafață totală de 136,67 m.p. pe care este amplasat corpul D (respectiv 17,75 m.p.). Curtea a reținut că, deși instanța de apel a stabilit dreptul reclamanților la restituirea în natură a apartamentelor ce nu au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, ea a omis să restituie reclamanților și terenul situat sub construcțiile retrocedate, în cotă indiviză, proporțional cu cota de proprietate restituită din construcție, potrivit art. 1 și 7 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, a constatat că instanța de apel a restituit în natură numai terenul reprezentând curtea liberă a imobilului, respectiv 668 m.p., și nu a analizat aspectele legate de restituirea terenului aflat sub construcțiile retrocedate reclamanților.
II. În drept, instanța de recurs are în vedere că puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1201 Cod civil, are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.
Este adevărat că între prezenta acțiune și cererea astfel cum a fost precizată depusă în dosarul nr._/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a Civilă există tripla identitate cu privire la părți, obiect (parțial) și cauză astfel cum prevede art. 166 Cod procedură civilă.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că în celălalt dosar s-a solicitat restituirea în natură a acelorași părți din imobil pentru care în prezent se solicită despăgubiri (fiind totuși discutabil dacă cererea de restituire în natură a privit și corpul A, demolat), în condițiile în care din formularea art. 1 din Legea nr. 10/2001 rezultă că tipul de măsură reparatorie de care beneficiază persoana îndreptățită se stabilește pe baza criteriilor legale, nefiind lăsat la alegerea notificatorului. De aceea, împrejurarea că prin notificare/contestație s-a solicitat restituirea în natură nu înlătură posibilitatea ca entitatea învestită cu soluționarea acesteia - și implicit instanța care, în cadrul contestației, se substituie unității deținătoare, preluându-i atribuțiile - să dispună măsuri reparatorii/compensatorii. De altfel, în primul proces s-a procedat astfel, instanțele dispunând măsuri reparatorii pentru părți din imobilul în litigiu atât sub forma restituirii în natură, cât și sub forma constatării unui drept la despăgubiri prin echivalent.
Pe de altă parte, puterea lucrului judecat presupune încă o condiție unanim acceptată, și anume aceea ca litigiul să fi fost soluționat (în fond), ceea ce înseamnă că anterior a mai fost analizată aplicarea dispozițiilor legale la aceeași situație de fapt, singura ipoteză în care o hotărâre ulterioară ar putea contrazice drepturile recunoscute sau consolidate prin prima hotărâre.
Potrivit unei jurisprudențe constante și literaturii de specialitate, soluția dată unei cereri (sau unei excepții) trebuie să se regăsească formulată expres în dispozitivul hotărârii, neputându-se admite pronunțarea implicită (unele rezerve fiind exprimate numai în legătură cu cererile accesorii, dacă cererea principală a fost respinsă, precum și cu capetele de cerere care sunt incompatibile conceptual cu altele - se exclud reciproc, cazuri în care regulile de logică juridică permit o concluzie univocă în sensul că nu ar fi putut fi admise).
Or, în litigiul anterior, instanțele au lăsat nesoluționată cererea reclamanților cu privire la anumite părți din imobilul situat în București, .. 41-41B, sector 3, în primul rând imobilul (apartament și teren aferent) vândut în temeiul Legii nr. 112/1995 către V. A. și V.. Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3918/31.03.1997 încheiat de aceștia cu S.C. Titan Al S.A. rezultă că este vorba de un apartament în suprafață de 79,30 m.p. situat pe un teren în suprafață de 79,30 m.p. pe care V. A. și V. V. le-au dobândit în cotă de 100%, deci nu face parte din ceea ce au înțeles instanțele care au soluționat cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2008 ca fiind corpurile B și C (condominii din care părți de construcție și cote-indivize de teren situat sub acestea au fost restituite în natură reclamanților).
De asemenea, instanțele au lăsat nesoluționată cererea reclamanților cu privire la corpul A (demolat), referitor la care nu există nicio mențiune în dispozitiv.
În fine, aceeași este situația și cu privire la terenul aferent apartamentului înstrăinat conform Legii nr. 112/1995 către V. A., existând dispoziții ale instanțelor numai în legătură cu terenul liber (curtea) și cota-parte din terenul de sub construcții restituit în natură ca fiind aferent părților din construcții restituite în natură.
Distinct de aceste aspecte, Curtea mai reține că prin cererea de chemare în judecată cu care au învestit instanțele în prezenta cauză reclamanții nu au solicitat măsuri reparatorii și pentru terenul aferent apartamentului înstrăinat conform Legii nr. 112/1995 către P. A., iar conform art. 316 rap. la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă nu este permisă formularea unor cereri noi direct în recurs.
Totodată, în privința cererii de restituire a onorariului de expert, asupra către se invocă faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat, Curtea constată incidența art. 281^2a Cod procedură civilă: „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 281^2”, cu referire la art. 281^2 Cod procedură civilă: „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.
Față de aceste considerente, reținând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii numai sub aspectele învederate, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să admită recursul, să caseze în parte sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul București, doar sub aspectul imobilului (apartament și teren aferent) vândut în temeiul Legii nr. 112/1995 către V. A. și V., al corpului A (demolat) și al terenului aferent apartamentului înstrăinat conform Legii nr. 112/1995 către V. A., menținând totodată celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți C. G. T., M. L., L. G. și L. I. L. împotriva sentinței civile nr. 311/06.03.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București, prin P. G..
Casează în parte sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București, doar sub aspectul imobilului (apartament și teren aferent) vândut în temeiul Legii nr. 112/1995 către V. A. și V., al corpului A (demolat) și al terenului aferent apartamentului înstrăinat conform Legii nr. 112/1995 către V. A..
Menține celelalte dispoziții.
Ia act că recurenții și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. I. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./C.G.
2 ex/14.03.2016
T.B. Secția a IV-a Civilă - C. R. R.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 246/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 117/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
