Pretenţii. Decizia nr. 1553/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1553/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2012 în dosarul nr. 1553/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1553
Ședința publică de la 1 octombrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă S. M., împotriva sentinței civile nr. 662 din 05.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE .
Cauza are ca obiect – pretenții, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic A. C., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-reclamantă S. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul intimatului-pârât arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, având în vedere că măsura administrativă invocată de reclamantă excede perioadei reglementată de Legea nr.221/2009.
Reprezentantul Ministerului Public pune aceleași concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, precizată la termenul de judecată din 9.02.2012, reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe, prin care să se constate caracterul politic al măsurii administrative luată împotriva sa în perioada ianuarie 1945 – 31 octombrie 1949, cât a fost deportată în U.R.S.S. și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri în cuantum de 10.000 euro.
În motivarea acțiunii, a susținut că în perioada mai sus menționată a fost deportată forțat în Rusia, în localitatea Ciclovca, în lagărul 1027, și a fost obligată la muncă zilnică în mină, până la data de 31.10.1949.
În drept, reclamanta a invocat Legea nr.221/2009.
Prin sentința civilă nr.662/5.04.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că domeniul de aplicare al Legii nr.221/2009, invocată de reclamantă ca temei juridic al acțiunii, este reprezentat exclusiv de măsurile cu caracter politic (condamnări sau măsuri administrative) luate de autoritățile comuniste în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989.
În cauza de față, măsura administrativă invocată de reclamantă în acțiune a fost dispusă anterior perioadei reglementată de această lege specială, situație în care instanța de fond a apreciat că se impune respingerea cererii de chemare în judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe, în sensul constatării caracterului politic al măsurii administrative luată față de aceasta în anul 1945, obligării pârâtului la acordarea de despăgubiri morale și materiale pentru prejudiciul suferit în urma aplicării acestei măsuri și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin motivele de recurs s-a susținut că recurenta a fost deportată la muncă forțată în U.R.S.S. împreună cu aproape 100.000 de persoane, măsură asimilată unei condamnări cu caracter politic și care în multe cazuri similare a fost recunoscută ca măsură administrativă asimilată unei urmăriri politice a statului român, conform Legii nr.221/2009.
În continuare, a arătat că și după încetarea măsurii, statul comunist român a continuat în mod activ urmărirea sa evident politică, până spre anii 1949 – 1950, ceea ce i-a creat în mod evident un prejudiciu moral și material ce se impune a fi reparat de intimatul pârât.
S-a susținut de recurentă că, deși măsura administrativă a deportării s-a luat, în ceea ce o privește, după data de 6.03.1945, prevăzută în Legea nr.221/2009, instanța nu trebuia să respingă acțiunea, ci ar fi trebuit să recunoască cel puțin menținerea în deportare după perioada martie 1945.
A mai arătat că măsurile represive au început în fapt, imediat după 23.08.1944, iar despăgubirile solicitate trebuiau acordate, cel puțin în temeiul art.5 lin.1 lit.b din Legea nr.221/2009, chiar dacă dispozițiile de la lit.a au fost declarate neconstituționale. Recurenta a avut o pierdere în avere și nu numai morală, prin deportarea forțată pentru o perioadă îndelungată, perioadă în care a fost privată de posibilitatea de dobândire a veniturilor și de întreținere a familiei.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile Legii nr.221/2009 și de criticile formulate de recurentă, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Teza juridică susținută de către recurenta reclamantă la instanța de fond constă în faptul că a suferit o măsură administrativă cu caracter politic, în perioada ianuarie 1945 – 31 octombrie 1949, când a fost deportată în URSS, prin care i s-a adus un grav prejudiciu de natură morală și materială ce se impune a fi reparat de intimatul pârât, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.221/2009 .
Din probele administrate, instanța de fond a reținut că reclamanta a participat la munca de reconstrucție a URSS în perioada 01.1945 – 31.10.1949, fiind deportată din . URSS, localitatea Ciclova, măsură apreciată ca fiind politică, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Din cuprinsul Legii nr.221/2009, rezultă însă că, dispozițiile speciale de reparație cuprinse în această lege se aplică persoanelor care au suferit condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, nu și celor condamnate sau sancționate anterior acestei perioade, cum este și cazul recurentei reclamante.
Din actele depuse la dosar și chiar din situația de fapt reținută în considerentele sentinței instanței de fond, cu privire la sancționarea recurentei reclamante, necontestată în recurs, rezultă că deportarea acesteia s-a dispus în ianuarie1945, anterior perioadei de referință a Legii nr. 221/2009, situație în care, în mod corect instanța de fond a apreciat că dispozițiile acestei legi speciale nu erau incidente în cauză.
În condițiile în care dispozițiile Legii nr. 221/2009 reprezintă singurul temei juridic al acțiunii reclamantei, iar, conform celor menționate anterior raportul juridic dedus judecății instanței de către reclamantă excede în mod evident acestei reglementări speciale, Curtea apreciază că se impune, în baza art.312 Cod Procedură Civilă, coroborat cu art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă, respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S. M., împotriva sentinței civile nr. 662 din 05.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. BÂNĂ I. B.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehnored.B.I.
2 ex/25.10.2012
------------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – T.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 560/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
