Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 411/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 411/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.411
Ședința publică de la 06.03.2013
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - A. D. T.
JUDECATOR - I. A. H. P.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți B. M. și B. M., O. L., în calitate de moștenitori ai defunctului B. V., împotriva deciziei civile nr.1009 A din 04.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect – plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-reclamantă B. M., personal și asistată de avocat R. C. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/04.10.2012, emisă de Baroul București – Cabinet Individual, același avocat reprezintă și interesele recurenților-reclamanți B. M., O. L., moștenitorii defunctului B. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/01.03.2013, emisă de Baroul București – Cabinet de avocat, pe care o depune la dosar, lipsind reprezentantul intimatului-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurenților-reclamanți arată că B. V. a decedat la data de 3.02.2013, depunând în acest sens la dosar copia certificatului de deces nr.389/4.02.2013, eliberat de Primăria Sectorului 5 București, copia certificatului de moștenitor nr.11/21.02.2013, emis de Biroul Notarilor Publici Totis A. M. și Totis E. A., dosar nr.11/2013, din care reiese faptul că moștenitorii acestuia sunt: B. M., în calitate de soție, B. M., în calitate de fiu și O. L., în calitate de fiică. Solicită introducerea în cauză a moștenitorilor susmenționați, arătând că a depus la dosar împuternicire avocațială și pentru aceștia, prezentând și contractul de asistență juridică . nr._/01.03.2013, emis de Baroul București – Cabinet de Avocat încheiat cu cei doi moștenitori, urmând a depune la dosar o copie a acestuia.
Curtea, va dispune introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului B. V., respectiv soția acestuia B. M., care figurează deja în proces în nume propriu, dar și în calitate de moștenitor, B. M. și O. L., în calitate de fiii ai defunctului. Pune în vedere avocatului recurenților să depună la dosar o copie de pe contractul de asistență juridică încheiat cu moștenitorii defunctului.
Interpelată fiind de instanță, avocatul recurenților-reclamanți arată că dosarul de expropriere se află pe rolul instanței de fond, la Tribunalul București, înregistrat sub nr._/3/2009.
Avocatul recurenților-reclamanți, având cuvântul, declară că nu mai are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, să se constate că intabularea în Cartea Funciară nu a fost consemnată corect, având în vedere suprafața imobilului deținută în proprietate de către recurenți, conform autorizației de construire și cadastrului făcut ca urmare a construirii imobilului, este în suprafață de 150 mp construit și nu de 74 mp, cum în mod greșit s-a menționat în încheierea pe care au atacat-o prin prezenta plângere.
Ca urmare, dezmembrarea trebuia să se facă numai pentru suprafața de 74 mp și să se menționeze dreptul de proprietate rămas, dezmembrat al recurenților în Cartea Funciară până la suprafața de 150 mp construiți pe care îi deține în proprietate. A depus toate actele doveditoare în susținerea acestor aspecte.
Depune copia contractului de asistență juridică . nr._/01.03.2013 încheiat și cu moștenitorii defunctului B. V., respectiv cu O. L. și B. M. V..
Curtea reține pricina spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.09.2009 sub nr._, petenții B. M. și B. V., în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primarul General, au formulat plângere împotriva Încheierii nr._ din 14.08.2009 și a documentației cadastrale aferente, solicitând anularea acestora.
Prin sentința civilă nr._/07.12.2010, Judecătoria Sectorului 1 București a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva Încheierii nr._ din 2.09.2009 emisă de O.C.P.I. București Sector 1, privind pe petenții B. M. și B. V., în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primarul General.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând probele administrate în vederea soluționării plângerii formulate împotriva Încheierii nr._ din 2.09.2009 emisă de O.C.P.I. Sector 1, instanța a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr._ din 2.09.2009, O.C.P.I. Sector 1 a admis dezmembrarea imobilului situat în ., . cadastral_/1;0;1 de la poziția PI/1 a C.F. numărul_ a localității București, Sector 1, a admis înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului cu număr cadastral_/1;0;1/1 la partea întâi a C.F. număr_, radierea intabulării dreptului de proprietate în favoarea lui B. V. și B. M. și intabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român. Cu privire la imobilul cu număr cadastral_/1;0;1/2 înscris în Cartea Funciară nr._ s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui B. V. și B. M..
Încheierea a fost dată în baza Hotărârii nr. 12/7.04.2009 emisă de M. București – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a procesului-verbal nr. 14/7.04.2009 emis de M. București – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și a O.U.G: nr. 12/25.02.2009.
În cartea funciară nr._, înscrierea s-a făcut în favoarea Statului Român asupra cotei de 1/1 cu titlu de dezmembrare expropriere pentru imobilul construcție – locuință compusă din 5 camere și dependințe în suprafață totală de 74,6 m.p. și teren în proprietate (cotă indiviză) de 110,22 m.p.
Primul motiv de nulitate invocat de petenți a fost găsit neîntemeiat, întrucât înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român s-a făcut ca urmare a dezmembrării dreptului de proprietate. Suprafața terenului înscrisă în cartea funciară nr._ este de 110,22 m.p., astfel cum s-a stabilit prin anexa la O.U.G. nr. 12/2009; suprafața construcției, descrisă la partea I a cărții funciare este cea din Contractul de vânzare-cumpărare nr._, respectiv suprafața utilă de 74,6 m.p. Suprafața terenului înscrisă în cartea funciară nr._, în favoarea petenților B. V. și B. M., este de 147,78 m.p., astfel încât cele două parcele, rezultate în urma dezmembrării, au o suprafață totală corespunzătoare titlului de proprietate nr._/1.
În ceea ce privește titlul de proprietate al Statului, instanța a reținut că prin O.U.G. nr. 12/2009 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local "Pasaj rutier denivelat superior B.", declarată de utilitate publică potrivit art. 2 din Legea nr. 198/2004. Prin Hotărârea nr. 12 din 7.04.2009 și prin procesul-verbal nr. 14 din 7.04.2009 emise de M. București – Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 s-au stabilit despăgubirile cuvenite petenților în urma exproprierii, în cuantum de 513.632,31 lei, menționându-se că transferul dreptului de proprietate va avea loc la data consemnării despăgubirilor. Acestea au fost consemnate la dispoziția petenților la data de 14.06.2009, astfel cum reiese din extrasul de cont emis de B.R.D.
În conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 198/2004, dreptul de proprietate s-a transmis către stat la data de 14.06.2009, faptul că petenții au contestat valoarea despăgubirilor primite neafectând transferul proprietății, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004. Acest text de lege corespunde prevederilor art. 44 din Constituția României, astfel cum s-a stabilit și prin Decizia nr. 1147 din 28.09.2010, și asigură justul echilibru dintre interesul public de a se realiza cât mai rapid lucrările de construcții de drumuri și interesului privat al petenților, care au posibilitatea de a contesta în instanță suma primită cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, instanța a mai apreciat că sunt neîntemeiate susținerile petenților în sensul că registratorul ar fi trebuit să respingă cererea de înscriere pe motiv că există litigii privind valabilitatea exproprierii, întrucât hotărârile judecătorești depuse sunt anterioare Hotărârii nr. 12 din 7.04.2009 emisă de M. București – Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și nu privesc valabilitatea acesteia. În baza principiului legalității înscrierilor în cartea funciară, trebuie verificată legalitatea formală și materială a titlului de proprietate. Însă, această verificare se face numai pe baza conținutului înscrisului și în baza mențiunilor existente în cartea funciară. Or, din analiza acestor înscrisuri, nu rezultă nici un motiv evident de nevalabilitate a exproprierii, iar actele juridice se prezumă a fi valabil încheiate, până la proba contrară. Existența unei acțiuni prin care se contestă exproprierea nu ar fi justificat respingerea cererii, întrucât registratorul nu se putea substitui instanței de judecată pentru a decide dacă exproprierea este legală sau nu. În cazul în care exproprierea va fi declarată nelegală, cartea funciară va fi rectificată, astfel încât cuprinsul său să corespundă cu situația reală, în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 7/1996, fără ca petenții să sufere vreun prejudiciu.
Împotriva acestei sentințe, la data de 29.04.2011, au declarat apel reclamanții B. M. și B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară: „...actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale dacă este (sunt) opozabil(e titularilor), în speță, actul de expropriere nu este opozabil, fiind contestat în instanță”.
Instanța de fond a ignorat faptul că exproprierea și utilitatea publică pentru Pasajul Suprateran Denivelat B. au fost anulate în mod irevocabil de instanță prin sentința nr. 1176/09.04.2008. Astfel, procedura de expropriere aplicată, introdusă în Legea nr. 198/2004 de Legea nr. 184/2004, nu putea fi aplicată acestei lucrări pentru că legea nu poate retroactiva. Cu atât mai mult, ordonanța de urgență a guvernului nu putea fi considerată un act legal de declanșare a exproprierii, întrucât aceasta nu poate modifica o hotărâre irevocabilă a instanței, nu poate hotărî aplicarea retroactivă a unei legi și nici nu poate să conțină măsuri de expropriere, acest lucru fiind interzis în mod expres de art.115 din Constituția României. Ca urmare, nu sunt îndeplinite condițiile de intabulare din art. 20 neexistând un act definitiv, opozabil, sinalagmatic de transmitere a dreptului de proprietate.
Instanța de fond a ignorat art. 1 din Protocolul 1 din CEDO atunci când a apreciat că procedura de expropriere, deci procedura de preluare forțată a dreptului de proprietate nu poate fi nici suspendată nici contestată. Justul echilibru între interesul de a se realiza construcții de drumuri și un drept fundamental se apreciază numai în funcție de criteriile stabilite de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, la care România este parte și care are preeminență asupra legislației interne și asupra deciziilor Curții Constituționale a României. Acest just echilibru se analizează numai daca această construcție de drumuri se înscrie în situațiile expres și limitativ prevăzute de CEDO în care drepturile fundamentale pot fi limitate, și care sunt reluate și în art. 53 din Constituția României. La o simplă lectură este limpede că această construcție de drumuri nu se încadrează în aceste excepții.
Cu privire la suprafețele înscrise în cartea funciară de expropriator, acestea nu corespund situației reale nici în fapt.
Aprecierea instanței că nu se produce nici un prejudiciu proprietarilor prin intabularea dreptului de proprietate al expropriatorului în asemenea condiții este o altă încălcare a CEDO. Preluarea forțată a dreptului de proprietate fără plata unei despăgubiri reale înseamnă încălcarea unui drept fundamental și ca atare producerea de prejudicii.
Instanța trebuie să constate în temeiul Legii nr.7/1996 și în temeiul art.1 din Protocolul 1 din CEDO, precum și în temeiul art. 15, 44 și 53 din Constituția României că actul juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu își poate produce efecte valabile, și să aștepte soluționarea litigiului existent pe rolul instanțelor în acest sens. Registratorul ar fi trebuit înainte de intabulare să verifice opozabilitatea actului de expropriere, care nu este un act normativ ci un act administrativ unilateral, astfel încât nu este opozabil erga omnes.
In drept a invocat dispozițiile art. 304 ind.1 Cod de procedură civilă, dispozițiile Legii nr.7/1996 și Constituția României.
Prin decizia civilă nr.1009 A/04.11.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții – reclamanți B. M. și B. V., împotriva sentinței civile nr._/07.12.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente in cauză, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr._/07.12.2010, prima instanță în mod corect a respins plângerea formulată de petenții B. M. și B. V. ca neîntemeiată.
Astfel, prin încheierea nr._ din 2.09.2009, O.C.P.I. Sector 1 a admis dezmembrarea imobilului situat în ., . cadastral_/1;0;1 de la poziția PI/1 a C.F. numărul_ a localității București, Sector 1, a admis înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului cu număr cadastral_/1;0;1/1 la partea întâi a C.F. număr_, radierea intabulării dreptului de proprietate în favoarea lui B. V. și B. M. și intabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român. Cu privire la imobilul cu număr cadastral_/l;0;l/2 înscris în Cartea Funciară nr._ s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui B. V. și B. M..
Încheierea a fost dată în baza Hotărârii nr. 12/7.04.2009 emisă de M. București Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a procesului-verbal nr. 14/7.04.2009 emis de M. București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și a O.U.G. nr. 12/25.02.2009.
In cartea funciară nr._, înscrierea s-a făcut în favoarea Statului Român asupra cotei de 1/1 cu titlu de dezmembrare expropriere pentru imobilul construcție - locuință compusă din 5 camere și dependințe în suprafață totală de 74,6 mp și teren în proprietate (cotă indiviză) de 110,22 mp.
Ca atare, s-a reținut faptul că înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român s-a făcut ca urmare a dezmembrării dreptului de proprietate, fapt dovedit prin actele depuse la dosar. Suprafața terenului înscrisă în cartea funciară nr._ este de 110,22 mp, astfel cum s-a stabilit prin anexa la O.U.G. nr. 12/2009; suprafața construcției, descrisă la partea I a cărții funciare este cea din contractul de vânzare-cumpărare nr._, respectiv suprafața utilă de 74,6 mp. Suprafața terenului înscrisă în cartea funciară nr._, în favoarea petenților B. V. și B. M., este de 147,78 mp, astfel încât cele două parcele, rezultate în urma dezmembrării, au o suprafață totală corespunzătoare titlului de proprietate nr._/1
De asemenea, tribunalul a reținut și faptul că în ce privește titlul de proprietate al statului, prin O.U.G. nr. 12/2009 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local "Pasaj rutier denivelat superior B.", declarată de utilitate publică potrivit art. 2 din Legea nr. 198/2004. Prin Hotărârea nr. 12 din 7.04.2009 și prin procesul-verbal nr. 14 din 7.04.2009 emise de M. București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 s-au stabilit despăgubirile cuvenite petenților în urma exproprierii, în cuantum de 513.632,31 lei, menționându-se că transferul dreptului de proprietate va avea loc la data consemnării despăgubirilor.
În consecință, față de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004, dreptul de proprietate s-a transmis către stat la data de 14.06.2009, iar reclamanții au contestat valoarea despăgubirilor primite neafectând transferul proprietății, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004. Acest text de lege corespunde prevederilor art. 44 din Constituția României, astfel cum s-a stabilit și prin Decizia nr. 1147 din 28.09.2010, care asigură justul echilibru dintre interesul public de a se realiza cât mai rapid lucrările de construcții de drumuri și interesului privat al petenților, care au posibilitatea de a contesta în instanță suma primită cu titlu de despăgubiri.
Tribunalul a mai reținut și faptul că registratorul ar fi trebuit să respingă cererea de înscriere pe motiv că există litigii privind valabilitatea exproprierii, întrucât hotărârile judecătorești depuse sunt anterioare Hotărârii nr. 12 din 7.04.2009 emisă de M. București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr.198/2004 și nu privesc valabilitatea acesteia. Astfel că, în baza principiului legalității înscrierilor în cartea funciară, trebuie verificată legalitatea formală și materială a titlului de proprietate. Insă, această verificare se face numai pe baza conținutului înscrisului și în baza mențiunilor existente în cartea funciară. Or, din analiza acestor înscrisuri, nu rezulta nici un motiv evident de nevalabilitate a exproprierii, iar actele juridice se prezumă a fi valabil încheiate, până la proba contrară.
In situația în care exproprierea va fi declarată nelegală, cartea funciară va fi rectificată, astfel încât cuprinsul său să corespundă cu situația reală, în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 7/1996.
In concluzie, față de dispozițiile art. 282 și următoarele Cod de procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.1009 A/04.11.2011 au formulat recurs reclamanții B. V. și B. M., criticând-o ca netemeinică pentru următoarele motive:
1. Instanța de apel le-a încălcat dreptul la apărare apreciind în mod
nelegal că există posibilitatea substituirii unui avocat. Contractul de asistență
juridică este un contract intuituu personae. În consecință, substituirea nu este
posibilă decât cu acordul clientului exprimată în formă scrisă, în speță clientul, recurenții în cauză nu sunt de acord cu substituirea iar instanța nu a avut la dosar dovada existenței acestei posibilități de substituire, respectiv acordul clienților în formă scrisă. Substituirea este o posibilitate și nu o obligație, ea existând numai cu condiția acceptării acesteia de către client.
2. Instanța de fond le-a încălcat dreptul la apărare respingând în mod
nejustificat cererea lor de probe. Respectarea dreptului la apărare
presupunea acordarea unui termen pentru depunerea la dosar a actelor
necesare în dovedirea apelului. Din aceste acte urma să rezulte suprafața
reală a casei reclamanților: acte de proprietate și cadastru având ca obiect
proprietatea acestora, valabile înainte de expropriere.
3. Instanța de apel, ca și instanța de fond au ignorat faptul că suprafața
construită a imobilului pe care reclamanții l-au deținut în proprietate nu era de 74,6 mp ci de 151,27. Astfel dezmembrarea s-a făcut în mod greșit luându-se în considerare o suprafață mult mai mică a casei lor.
4. Instanța de fond, ca și instanța de apel, au încălcat dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară: „...actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale dacă este (sunt) opozabile titularilor", în speță, actul de expropriere nu le este opozabil.
5. Procedura de expropriere în temeiul căreia s-a intabulat dreptul de
proprietate al statului român este nelegală, existând un litigiu cu acest obiect
pe rolul instanțelor de judecată:
a. Procedura de expropriere aplicată, introdusă în Legea nr. 198/2004 de Legea nr. 184/2004, nu putea fi aplicată acestei lucrări pentru că legea nu poate retroactiva, fiind interzis prin Constituția României.
b. A fost ignorată sentința nr. 1176/09.04.2008 dată de Tribunalul
București prin care exproprierea și utilitatea publică pentru Pasajul Suprateran Denivelat B. au fost anulate în mod irevocabil de instanță, OUG nr.12/2009 privind exproprierea imobilelor reclamanților nu poate hotărî aplicarea retroactivă a unei legi și nici nu poate să conțină măsuri de expropriere, acest lucru fiind interzis în mod expres de art.115 din Constituția României. De asemenea, aceasta nu suplinește și nici nu rezolvă problemele reținute de instanță în sentința nr. 1176/09.04.2008 dată de Tribunalul București în legătură cu modalitate de expropriere și demolare a unor monumente istorice aflate pe traseul Pasajului B..
c. Transferul dreptului de proprietate de la proprietar la expropriator s-a produs fără realizarea acordului părților și fără plata despăgubirii juste. A fost astfel încălcat în mod flagrant atât art. 1 din Protocolul 1 din CEDO cât și art. 20 al 3 din Legea nr.7/1996, precum și art. 44 alin. 3 din Constituția României.
6. Prin această intabulare reclamanților li se produc în mod evident prejudicii:
a. Dezmembrarea indică faptul că reclamanții nu ar mai avea o casă pe
terenul rămas în proprietate, lucru fals întrucât aceștia mai au trei camere în
suprafață de 76 mp în care locuiesc. Acest lucru le va produce prejudicii și
cheltuieli suplimentare în procesul de stabilire al despăgubirilor unde va trebui
să facă expertiză si pentru a dovedi suprafața de imobil reală (au fost
demolați mai mult de 74 mp datorită neluării de către expropriator a măsurilor
tehnice necesare).
b. Prin intabularea acestei exproprieri realizate fără plată niciunui
leu ca și despăgubire de peste 3 ani, i se conferă acesteia un caracter de
legalitate și opozabilitate față de terți. Astfel, reclamanții ar trebui să facă cheltuieli imense pentru a putea să facă dovada existenței dreptului de proprietate asupra imobilului în care locuiesc și pentru intabularea acestuia. Or, este injust să fie obligați reclamanții la așa ceva din simpla ignoranță a instanțelor care refuză să accepte că aceștia au avut o casă de 151 mp și nu de 74, dezmembrarea și intabularea dreptului de proprietate de către expropriator făcându-se în mod nelegal.
Recurenții - reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în tot, și să se dispună anularea încheierii de carte funciară.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima critică ce vizează încălcarea dreptului la apărare nu este întemeiată întrucât, în mod corect a fost respinsă cererea apelanților de acordare a unui termen pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului angajat în condițiile în care la dosarul cauzei nu au fost depuse nici un fel de dovezi care să justifice această imposibilitate de prezentare.
Pe de altă parte, curtea constată că, în cauză apelul a fost declarat la data de 29 aprilie 2011, apelanții au fost citați în mai 2011, iar primul termen pentru judecarea apelului a fost acordat în 28 octombrie 201, dată până la care apelanții au avut timp suficient să-și angajeze un avocat care să le asigure apărarea la primul termen acordat.
Nu este întemeiată nici critica vizând neadmiterea probei cu înscrisuri solicitată prin cererea formulată la 25.octombrie 2011.
Astfel, curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 287 alin. 1 pct. 4 din C. pr. civ. dovezile invocate în susținerea apelului trebuie indicate, sub sancțiunea decăderii, prin cererea de apel sau cel mai târziu până la prima zi de înfățișare.
Deși, apelantul nu a arătat în motivele de apel că dorește să administreze probe, anterior primei zile de înfățișare a solicitat, prin înscrisul depus la 25.10.2011, proba cu înscrisuri, fără a arătat în concret, potrivit dispozițiilor art. 167 și următoarele C. pr. civ. ce înscrisuri dorește să administreze și faptele pe care tinde a le dovedi cu proba solicitată, aspect în raport de care în mod corect tribunalul i-a respins proba solicitată.
Criticile vizând greșita reținere a suprafeței construite a imobilului nu sunt întemeiate, întrucât instanțele s-au raportat la actele de proprietate ale părților, respectiv contractul de vânzare – cumpărare nr._ din care rezultă că imobilul cumpărat de recurenți are o suprafață de 74,60 mp., aceasta fiind de fapt și suprafața imobilului cu care recurenții figurează înscriși în cartea funciară, conform extrasului informativ aflat la dosarul instanței de fond.
Pe de altă parte, actele noi depuse în recurs nu sunt de natură să confirme susținerile recurenților privind existența unei construcții în suprafață de 151,21 mp. Astfel, curtea constată că au fost depuse certificate de urbanism și o autorizație de construcție pentru extinderea construcției cumpărate de recurenți, dar conform expertizei tehnice întocmite pentru analizarea modului de realizare a extinderii, ceea ce s-a realizat prin această extindere a fost o „verandă parter în construcție metalică” și nu altceva.
Pe de altă parte, nici nu au fost depuse acte din care să rezulte că această nouă construcție ar fi fost intabulată în cartea funciară, întrucât extrasul depus în recurs vizează exclusiv intabularea dreptului de proprietate dobândit de recurenți în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 559/1995.
De altfel, din actele depuse la dosar rezultă că pe teren ar exista o construcție în suprafață de 121,78 mp, nerezultând dacă această construcție are suprafață indicată în urma extinderii ei cu acea verandă, și anexe în suprafață de 29,43 mp, în total 151,21 și nu confirmă susținerile recurenților privind existența unei construcții unice în suprafața indicată prin motivele de recurs, construcții care nu sunt intabulate în cartea funciară, aspecte în raport de care este evident că expropriatorul nu le putea avea în vedere.
Criticile vizând nelegalitatea exproprierii nu sunt întemeiate întrucât în mod corect s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului în urma exproprierii, aspectele legate de neacordarea despăgubirilor și criticile vizând cuantumul acestora urmând a fi analizate în litigiul aflat pe rolul Tribunalului București și înregistrat sub nr._/3/2009.
Pentru aceste considerente în baza art. 312 C. pr. civ. curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți B. M. și B. M., O. L., în calitate de moștenitori ai defunctului B. V., împotriva deciziei civile nr.1009 A din 04.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. A.-D. T. I.-A. H.-P.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L/cs
2 ex./15.04.2013
TB-S.5 – E.D.; M.S.
Jud.S.1 – M.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1553/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 490/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
