Uzucapiune. Decizia nr. 78/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 78/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.78 A
Ședința publică de la 25 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanta-reclamantă ., împotriva sentinței civile nr. 2182 din 10.12.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SA.
Cauza are ca obiect – uzucapiune.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate intimatei-pârâte să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 18 martie 2013 și apoi la 25 martie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași la data de 29.07.2011 și înregistrată sub nr._ reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. Consid S.A să se constate că a dobândit, prin uzucapiunea de lungă durată, de 30 de ani și joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 18.000 mp, conform schiței anexe, atașată la fila nr. 5 din dosarul de fond.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că terenul de 18.000 mp asupra căruia solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate, a fost folosit înainte de anul 1989, de fostul Combinat Siderurgic Călărași devenit, după anul 1990, S.C. Siderca S.A. (în prezent, aflată în procedura de reorganizare și lichidare) fiind stăpânit de aceasta încă din anul 1976, iar din anul 1995 de către reclamantă, prin preluarea unei organizări de șantier compuse din 8 camere necesare desfășurării activității de birou.
Reclamanta a mai invocat, în aceste circumstanțe, joncțiunea posesiei proprii cu aceea a S.C. Siderca S.A. Călărași, posesii utile și neîntrerupte.
A arătat că își justifică legitimitatea procesuală prin aceea că S.C. Consid S.A. poate invoca un drept similar.
În ședința publică din data de 01.11.2011 apărătorul reclamantei a precizat că S.C. Consid S.A. este, actualmente, S.C. Siderca S.A., aflată în procedura insolvenței.
Prin urmare, s-a dispus citarea acesteia prin administratorul judiciar, C.I.I. F. C..
Pentru termenul de judecată din data de 08.11.2011 reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu S.C. Consid S.A. și cu S.C. Siderca S.A.
În aceeași ședință publică, apărătorul reclamantei a precizat că renunță la această cerere precizatoare și că înțelege să se judece cu S.C. M. T. Consid S.A. Călărași.
La solicitarea reclamantei, în cauză a fost încuviințată și dispusă efectuarea unei expertize, concretizată în raportul de expertiză aflat la filele nr. 64 – 73 din dosarul de fond, și din ale cărei concluzii a rezultat că suprafața de teren asupra căreia se solicită a se constata dreptul de proprietate este de 20.284 m.p. și în prezent este împrejmuită cu gard din beton, plasă sudată și tablă. Din aceiași expertiză rezultă că în urma confruntării la O.C.P.I. Călărași, a conturului suprafeței de teren aflată în litigiu cu imobilele intabulate în zonă se poate constata că această suprafață se suprapune cu trei imobile care au următoarele numere cadastrale și cărți funciare, anume:_,_,_.
La termenul de judecată din data de 29.11.2011 s-a încuviințat reclamantei proba testimonială iar pentru justa soluționare a cauzei instanța a dispus efectuarea unei adrese către Primăria Călărași pentru ca aceasta să precizeze cine figurează ca proprietar asupra suprafeței de teren de 18.000 mp, situată în Călărași; .. 1; jud. Călărași, între vecinii: la N – Combinatul Siderurgic Călărași, la V – Combinatul Siderurgic Călărași, la S – S.C. Tenaris Silcotub Z. și la E – teren proprietatea S.C. Izocon S.A. Călărași.
Pentru aceleași considerente, s-a solicitat pârâtei să depună la dosar titlul de proprietate, dacă există, pentru respectiva suprafață de teren.
Cu adresa nr. 3097/31.01.2012 Primăria Călărași a comunicat instanței faptul că S.C. MONTAJ CONSID S.R.L. nu a deținut în proprietate teren pe raza mun. Călărași.
Pentru termenul de judecată din data de 06.03.2012 Primăria Călărași a revenit cu adresă și a precizat că S.C. M. T. Consid S.A. figurează cu teren proprietate, în suprafață de 442.523 mp, conform Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenului . nr. 0158 eliberat de Ministerul Industriilor, în data de 05.09.1993. În ceea ce privește suprafața de teren de 18.000 mp situat în Călărași; .. 1, cu vecinătățile: la N – Combinatul Siderurgic Călărași, la V – Combinatul Siderurgic Călărași, la S – S.C. Tenaris Silcotub Z., la E – S.C. Izocon S.A. Călărași, nu se poate preciza cine este proprietarul.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.1200/03.04.2012, Judecătoria Călărași a respins cererea formulată de reclamanta S.C. MONTAJ CONSID S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. T. CONSID S.A., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că suprafața de teren asupra căreia se solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate, se suprapune cu trei imobile care au numere cadastrale și cărți funciare, anume:_,_ și_ și deci proprietari.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, apelanta reclamantă ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza dispozițiilor art.282 Cod procedură civilă și a prevederilor CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
La data de 06.06.2012 cererea de apel a fost precizată de apelantă, în sensul completării cererii cu un nou motiv de apel referitor la lipsa competenței materiale a Judecătoriei Călărași în soluționarea cauzei, având în vedere concluziile raportului de expertiză dispus și efectuat în cauză.
Soluționând cauza, Tribunalul Călărași prin decizia civilă nr.63/3.07.2012 a admis apelul declarat de apelanta . împotriva sentinței civile nr.1200/03.04.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași în contradictoriu cu intimata . SA. precum și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași în soluționarea cauzei, excepție invocată de apelantă, a anulat sentința civilă nr. 1200/03.04.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași și a reținut cauza spre judecare de Tribunalul Călărași, ca instanță de fond.
Pentru a soluționa astfel, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art.2 alin.1 lit. b Cod procedură civilă și concluziile raportului de expertiză care estimează valoarea de circulație a terenului ce face obiectul prezentului dosar la suma de_,72 lei.
Celelalte motive de apel invocate de apelantă prin cererea formulată nu au mai fost expuse de instanță în raport de excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași în soluționarea cauzei, care face inutilă analizarea celorlalte apărări.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._ la 4.09.2012 iar prin sentința civilă nr.2182/10.12.2012, această instanță a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din suplimentul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că pe terenul cu privire la care reclamanta solicită să se constate că a devenit proprietară ca efect al uzucapiunii sunt întocmite documentații cadastrale pe numele a trei proprietari, care și-au întabulat dreptul de proprietate sub nr._,_ și_, fiind individualizate pe schița întocmită aceste bunuri. Din documentațiile cadastrale atașate suplimentului rezultă că terenul înregistrat sub nr. cadastral_ are o suprafață de 5400, terenul cu nr. cadastral 22.300 are o suprafață de 5500 mp iar terenul cu nr. cadastral_ are o suprafață de 2400 mp toate aceste terenuri suprapunându-se pe terenul în cauză.
Mai concluzionează suplimentul raportului de expertiză că terenul deținut de pârâtă în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului . nr.0158/5.09.1993 nu se suprapune cu terenul cu privire la care reclamanta solicită să se constate dreptul de proprietate.
Față de concluziile suplimentului la raportul de expertiză, potrivit cărora terenul deținut de pârâtă în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu se suprapune cu terenul de 18.000 mp, ce face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată și că suprafața totală de 13.300 este deținută de alte persoane fizice, instanța a solicitat reclamantei să precizeze cu ce titlu deține pârâta terenul și să depună titlul de proprietate în dosar, însă aceasta a arătat, atât la termenul din 14.11.2012 cât și la termenul din 5.12.2012 că pârâta nu este proprietara terenului, neavând un titlu de proprietate ci este singura societate care poate să emită pretenții cu privire la teren pentru că este unul dintre vecini.
Mai reține Tribunalul că, prin prezenta acțiune, se solicită a se constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 18.000 mp prin uzucapiunea de lungă durată.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate prevăzut de art.1837 CCA (codul civil anterior aplicabil în cauză) dacă se face dovada că terenul a fost posedat neîntrerupt intervalul de timp fixat de lege. În același timp, uzucapiunea este o sancțiune pentru fostul proprietar care a dat dovadă de lipsă de diligență vreme îndelungată și o acțiune în revendicare a sa poate fi paralizată prin invocarea uzucapiunii. Este evident că dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune poate fi opusă doar proprietarului insă în situația de față pârâta chemată în judecată s-a dovedit că nu este proprietara terenului. Mai mult, din probe a rezultat că pe terenul folosit în prezent de reclamantă, situat în Călărași, ..1, alte persoane fizice și-au întabulat suprafețe de teren, însumând suprafața totală de 13.300 mp și și-au și întabulat drepturile lor de proprietate, persoane care însă nu au fost chemate în judecată.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile de mai sus, reclamanta a susținut că, instanța de fond a invocat, în mod nelegal, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . SA față de împrejurarea că pentru imobilul asupra căruia s-a solicitat a se constata că s-a împlinit termenul de prescripție achizitivă de lungă durată ar exista lucrări de cadastru pentru alți proprietari; acest aspect a fost relevat de expertul desemnat în prezenta cauză, fără ca această împrejurare să constituie un obiectiv pus în discuția părților și încuviințat astfel de instanța de judecată cu toate că reclamanta a învederat instanței aspecte de notorietate rezultând din posesia utilă și sub titlu de proprietar exercitată în tot termenul defipt de lege.
Admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive reprezintă o încălcare gravă a prevederilor art.6 pct.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece reclamanta nu a beneficiat de accesul liber la justiție, de examinarea cauzei în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil și de către un tribunal independent, imparțial, stabilit de lege și de publicitatea pronunțării hotărârilor judecătorești.
Pârâta este unul dintre continuatorii în drepturi ai proprietarului inițial al terenului ce face obiectul cauzei, și anume, Combinatul Călărași, devenit după 1990 S.C. Siderca S.A și este singura entitate care putea emite pretenții față de acest teren.
Pe de altă parte, se mai arată în memoriul de apel, admiterea excepției în discuție reprezintă o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană întrucât faptul de a poseda terenul în cauză, comportarea ca un adevărat proprietar, exercitarea unei posesii utile, neîntrerupte și neviciate poate duce doar la concluzia dobândirii dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei; pârâta a fost chemată în judecată deoarece era unica entitate care ar putea invoca un drept similar( Cauza G. S. c. României). D. fiind că nici un alt proprietar nu a putut fi identificat, reclamantul s-a aflat în imposibilitate de valorificare a drepturilor lui rezultând dintr-o îndelungată stăpânire a unui teren din cauza lipsei unei activități coerente a statului privind publicitatea imobiliară referitoare la înscrierea dreptului de proprietate.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra unor probe nelegal administrate. Deși obiectivele expertizei au avut în vedere identificarea suprafeței de teren de 18.000 mp teren și stabilirea valorii de circulație a acestuia, expertul a făcut aprecieri asupra unei presupuse suprapuneri a terenului în litigiu cu alte imobile ce figurează întabulate în cartea funciară. Instanța nu a pus în discuția părților acest obiectiv și nu a fost admis în această structură, motiv pentru care instanța nu putea să achieseze la concluziile acestuia. Chiar și așa, potrivit legii, pentru a se putea aprecia asupra suprapunerii unui imobil prezentat în schițe cu un altul pentru care ar exista lucrări de cadastru, instanța va numi un expert care va arăta criteriile avute în vedere la stabilirea acestei concluzii, va indica dacă bunul este corect identificat conform coordonatelor stabilite prin GPS, în ce mod anume și pe ce suprafețe există suprapunere și va propune constatarea intervenirii prescripției achizitive eventual pro parte, asupra cotei părți posedate și pentru care nu ar exista suprapunere, ci nu ar respinge cererea doar pe baza unor asemenea concluzii. Cu toate că reprezentanții reclamanților au arătat în repetate rânduri că nu au fost realizate măsurători în incinta terenului folosit, nu au fost realizate puneri în posesie sau înstrăinări urmare cărora să fie realizate lucrările de cadastru de care expertul face vorbire, instanța a reținut aceste concluzii într-o manieră greșită în același mod cum a fost interpretată de altfel și adresa cu nr. 3097/2012 emisă de Primăria Călărași.
Instanța nu a analizat temeinicia cererii de chemare în judecată și, implicit, nu a analizat excepția admisă prin raportate la cel de-al doilea pârât, .. Prin hotărârea apelată, cauza a fost examinată doar cu privire la una din societățile pârâte, deși în toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, raportul de expertiză și citativul cauzei, este menționată și o a treia parte, respectiv, pârâta S.C. Siderca S.A.; reclamanta nu a formulat nicio cerere de renunțare la judecată în raport cu acest pârât, iar instanța nu a dispus scoaterea acestuia din cauză prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive raportată la acesta.
În apel nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând cauza, prin prima criticilor mai sus enunțate, având în vedere dispoziția art. 295 din Codul de procedură civilă, Curtea a apreciat că apelul este nefondat pentru considerentele care succed:
Așa cum rezultă din analiza actelor procedurale derulate pe parcursul judecății în fața primei instanțe, aceasta a încuviințat reclamantei, pe lângă probatoriul câștigat cauzei în fața Judecătoriei Călărași, proba cu înscrisuri, proba cu martori (în cadrul căreia a fost audiat martorul Burtel A.) și, a supus dezbaterii părților necesitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză.
Astfel, la termenul de judecată de la 17 octombrie 2012, Tribunalul Călărași a stabilit, în condițiile reglementate prin dispozițiile art. 129 din Codul de procedură civilă, necesitatea administrării unui supliment al expertizei cu obiectivul:individualizarea terenurilor care au numerele cadastrale și numerele cărților funciare_,_ și_ și proprietarii acestora; să se precizeze dacă terenul de 18.00 mp se suprapune cu terenul deținut de pârâta S.C. M. T. Consid S.A în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în anul 1993.
Prin aceiași încheiere de ședință, Tribunalul a dispus rectificarea citativului în sensul că, în cauză, calitatea de pârâtă o are S.C. M. T. Consid S.A. potrivit cu manifestarea de voință a reclamantei care a înțeles să se judece doar cu această pârâtă; cadrul procesual, a arătat însăși reclamanta, a fost stabilit încă din primul ciclu procesual conform precizării din data de 08.11.2011( fila 36 dosar judecătorie).
Or, în acest cadru procesual, Curtea observă că, în mod corect, consecință a interpretării coroborate a ansamblului probator administrat în cauză, cu respectarea exigențelor principiului disponibilității și contradictorialității procesului civil și ale dreptului la un proces echitabil, prima instanță a stabilit corect situația de fapt în cauză și a soluționat, în mod corect, excepția invocată din oficiu.
Așa cum s-a arătat, Tribunalul a aplicat corect dispozițiile art.1837 din Codul civil și, în condițiile în care a stabilit că, terenul care face obiectul litigiului aparține unor proprietari particulari, care nu figurează ca părți în cauză, pârâta nu este persoana care poate fi sancționată de reclamantă prin intervenirea prescripției achizitive consecință a delăsării bunului în mâinile sale. Tribunalul a avut în vedere, la stabilirea situației de fapt, nu doar concluziile raportului de expertiză, la care se face referire în memoriul de apel, dar și celelalte probe administrate în cauză, probe care converg către concluzia că pârâta nu deține terenul din litigiu; mai mult, suprafața de teren de 13.300 mp care se suprapune peste suprafața revendicată, aparține unor persoane particulare care au obținut și întabularea sub numerele cadastrale 2300,_ și_. Înscrierea efectuată implică prezumția proprietății celui care figurează în cartea funciară și asigură opozabilitatea față de terți, a dreptului înscris în condițiile reglementate prin dispozițiile Legii nr.7/1996.
Obiectivele expertizei dispusă din oficiu de instanță (cu referire la suplimentul efectuat), au fost dezbătute în contradictoriu cu părțile din litigiu iar susținerea apelantei potrivit cu care probele administrate în cauză nu au fost cunoscute de părți nu poate fi primită. De asemenea, aspectele învederate în motivarea apelului, relativ la netemeinicia raportului de expertiză, conduc la sancțiunea nulității relative a actului de procedură astfel contestat pe calea apelului pendinte; această ingerință s-a acoperit însă prin faptul că nu a fost invocată la primul termen de judecată ce a urmat administrării expertizei. Chiar și depășind această modalitate de invocare a unei neregularități de ordine privată, Curtea reține că, la termenul de judecată de la 5 decembrie 2012, reclamanta a învederat, cunoscând concluziile raportului de expertiză și a anexelor acestuia, că pârâta nu deține un titlu de proprietate asupra terenului din litigiu, nu îl folosește, ci este chemată în judecată în calitate de vecin care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta.
Prin urmare, niciunul din prerogativele dreptului efectiv la un proces echitabil nu este nesocotit; reclamanta a beneficiat de analiza cererii sale într-un termen rezonabil, cererea i-a fost examinată de un tribunal imparțial și cu asigurarea tuturor garanțiilor procedurale.
Dreptul la un proces echitabil, ca și dreptul de proprietate pe care reclamanta le invocă în motivarea apelului, nu sunt drepturi absolute; ele pot suferi modificări și limitări cu respectarea exigențelor de proporționalitate pe care însăși Curtea E.D.O le recunoaște în jurisprudența sa.
În altă ordine de idei, art.1 din Protocolul adițional la Convenție apără drepturi efective ori speranța legitimă de a dobândi asemenea drepturi, or reclamanta nu a demonstrat nici cerințele elementare de sesizare a instanței.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenta unei identități între persoana chemată in judecată si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecății aparținând celui față de care se poate realiza interesul reclamantului. De asemenea, reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie sa justifice atât calitatea procesuala activă, cat si calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o in judecată.
Sub acest aspect, jurisprudența comunitară este consecventă în a statua că respectarea drepturilor fundamentale nu presupun implicit soluția favorabilă a cererilor de chemare în judecată; în mod corect, prima instanță a interpretat dispoziția art.1847 din Codul civil potrivit cu care prescripția achizitivă poate fi invocată împotriva proprietarului bunului imobil dacă este continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Pentru argumentele arătate, Curtea va respinge, ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă . cu sediul ales la Cabinetul Individual de Avocat „F. C. în București, ..3, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.2182 din 10.12.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SA cu sediul în Călărași, ..1, județul Călărași.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.M.
Tehnored. D.M./cs
Ex.4/08.05.2013
Tribunalul Călărași – L. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 549/2013. Curtea de Apel... | Succesiune. Decizia nr. 647/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
