Revendicare imobiliară. Decizia nr. 569/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 569/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 569/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 569R
Ședința publică din data de 12.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. LĂMÂIȚA C. LL.M
Judecător - A. P.
Judecător - L.-C. D.
Grefier - C. B.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1974 din data de 12.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. R. și C. L., cauza având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații-reclamanți G. R. și C. L. prin avocat C. E. cu împuternicire avocațială . nr._/2013 aflată la fila 14 din dosarul de recurs, lipsă fiind recurentul-pârâte.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind excepții de invocat, cererii de formulat sau probe de administrat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul avocatului recurentei-reclamantă în susținerea recursului.
Intimații-reclamanți, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, ca nefundat.
Prezentând situația de fapt arată că în urmă cu 12 ani a depus o cerere în vederea obținerii de măsuri compensatorii pentru un teren care a fost naționalizat. După depunerea dosarului la Primăria Municipiului București, intimații-reclamanți nu au primit nici un răspuns timp de 11 ani și au decis să se adreseze instanței. În timpul judecății fondului, Primăria Municipiului București a emis decizia_/23.05.2011, prin care a fost dat curs sesizării intimaților-reclamanți. Instanța de recurs a casat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, pentru a se pronunța cu privire la despăgubirile acordate. În despăgubirile acordate, Primăria, a acordat doar ¾ din întregul despăgubirilor solicitate, pe motiv că există o persoană cu calitate de moștenitor care a renunțat.
De asemenea arată că în motivarea recursului, recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, face tot felul de speculații, care deși în opinia sa, sunt juste, nu fac obiectul acestei cauze.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefundat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declara închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă la data de 13.07.2010, sub nr._, reclamanții G. R. și C. L. au chemat în judecată pe pârâtul M. Bucuresti prin Primar General, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige paratul la plata masurilor reparatorii care li se cuvin pentru terenul situat in Bucuresti, .) nr. 4, sector 5, precum și la plata de daune cominatorii in suma de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitiva a hotărârii si pana la plata efectiva si integrala a masurilor reparatorii, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii reclamanții arată că, imediat după apariția Legii nr. 10/2001, mai exact la data de 24.07.2001, au notificat unitatea deținătoare referitor la faptul ca, in conformitate cu prevederile legii sus-amintite, sunt îndreptățiți la a primi masuri reparatorii pentru terenul pe care autorii lor, L. si A. Rosswald, si apoi reclamanții, ca moștenitori legali, l-au deținut in Bucuresti, . Tigrului) nr.4, sector 5.
Cu toate acestea, pana in anul 2008 dosarul reclamanților a stat in nelucrare, apoi la insistentele lor a fost completat cu actele care oricum existau la parata „îngropat" in sertarele Comisiei interne de aplicare a Legii 10/2001 in vederea analizării si soluționării.
In conformitate cu prevederile art. 25 (1) din Legea 10/2001, unitatea deținătoare este obligata sa se pronunțe prin decizie motivata asupra cererii, decizie pe care este obligata sa o comunice solicitantului in termen de 10 zile de la adoptare.
Cum acest termen a fost depășit nejustificat de mult, este evident faptul ca procedura administrativa este "iluzorie", așa cum, de altfel, a fost calificata si de CEDO.
Mai mult decat atat, chiar Legea 10/2001 in art. 14 prevede posibilitatea ca persoanele îndreptățite sa-si dobândească drepturile si prin hotărâre judecătoreasca.
F. de cele arătate si in lumina prevederilor art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, este evident că acțiunea in justiție este singura cale prin care reclamanții au o șansă reala pentru a dobândi drepturile recunoscute prin lege.
In ceea ce privește calitatea procesuala activa, reclamanții arată că titularii dreptului de proprietate asupra terenului in discuție au fost frații L. si A. Grosswald, conform Contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar. După decesul acestora au urmat la succesiune Grossvald R. - unicul moștenitor al lui Grossvald L., conform certificatului de moștenitor nr. 518/17.12.1964 si G. G., G. R., Grosswald Octav – moștenitori ai lui A. Grosswald, conform certificatului de moștenitor nr. 1036/22.12.1975.
După decesul lui Grossvald R., drepturile referitoare la terenul in discuție au trecut in patrimoniul lui Grossvald L., căsătorită C., conform certificatului de moștenitor nr. 53/07.05.2004, iar după decesele lui G. G. si Grosswald Octav, cotele acestora au trecut in patrimoniul lui G. R., conform certificatelor de moștenitori nr. 1053/02.10.1985 si respectiv nr. 44/22.04.2009.
In ceea ce privește calitatea procesuala pasiva, in cazul procedurii in fata instanței calitatea procesuala pasiva revine unității administrativ-teritoriale prin Primarul General.
Autorii reclamanților, L. si A. Grosswald, au dobândit terenul din . Tigrului) nr.4, sector 5, in baza contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 24.05.1921. Aceștia au supraînălțat construcția existentă, obținând un imobil cu o suprafață de 238,60 mp pe un teren de 280 mp.
Imobilul construcție si teren a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 133/1985, stabilindu-se despăgubiri numai pentru clădire, terenul trecând gratuit in proprietatea statului, conform prevederilor Legii 58/1974.
In jurisprudența Curții Europene din cauzele in care România este parte, s-a constatat ca art. l Primul Protocol adițional a fost încălcat deoarece privarea de bun nu a fost însoțită de o despăgubire justa si actuala. In aceste spete, Statului R. i se impune ca foștii proprietari sa primească despăgubiri efective si actuale pentru privarea de proprietate.
In drept reclamanții își întemeiază cererea pe prevederile art. 481 din Codul Civil.
In susținerea cererii reclamanții au depus la dosar in copie actele comunicate pârâtei împreună cu notificarea.
A fost atașat dosarul administrativ format ca urmare a înregistrării notificării formulate de reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 1279/06.07.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanții G. R., și C. L., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCURESTI prin PRIMAR GENERAL; a fost obligat pârâtul să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în suprafață de 280 m.p. situat în București, . Tigrului) nr. 4, sector 5, imobil evaluat la suma de 873.278 lei; a fost obligat pârâtul la plata de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală a măsurilor reparatorii către reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, ce a fost admis prin decizia civilă nr. 1673/24.11.2011, pronunțată în dosarul nr._ a Curții de Apel București, dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
După casare cu trimitere reclamanții și-au precizat cererea în sensul că se contestă dispoziția nr._/25.05.2011 emisă de către pârât în sensul desfășurării prezentului litigiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de precizarea acțiunii, tribunalul, reține următoarele:
Prin dispoziția nr._/23.05.2011, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață pentru cota de ¾ din suprafața totală de 280mp situat în București, ., sector 5, imposibil de restituit persoanelor îndreptățite C. L., G. R. și s-a respins cererea formulată de G. R. și G. Octor, decedați ulterior formulării notificării prin moștenitoarea C. L., respectiv G. R., privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de ¼ din același imobil ca nedovedită.
Tribunalul va analiza în raport de prevederile Legii nr. 10/2001 dacă contestatorii au dreptul la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul.
Astfel, referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, tribunalul reține că, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/24.05.1921 de Tribunalul I. Secția notariat, autorii reclamanților, Grosswald L. și A., au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 281,28 mp situat în București, .. 4, și din construcție edificată pe acest teren.
Din relațiile comunicate de . (fila 12 din dosar) rezultă că imobilul din litigiu a fost expropriat conform Decretului nr. 133/1985, iar pentru construcție au fost stabilite despăgubiri, ce au fost ridicate de Grossvald R., Grossvald R. și Grossvald G., moștenitorii defunctei G. I..
În anexa nr. 1 a Decretului nr. 133/1985, la poziția 53, sunt înscriși Grossvald R., Grossvald R. și Grossvald G., moștenitorii defunctei G. Ilica, cu suprafața de teren de 280 mp și suprafața desfășurată construcții de 307 mp (fila 13 din dosar).
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 518/1964 emis de Notariatul de stat al Raionului V.I. Lenin, moștenitorul defunctului Grosswald L. este numitul Grossvald R., care, la rândul său, a fost moștenit de reclamantă, conform certificatului de moștenitor nr. 53/07.05.2004 emis de BNP L. B. și L. D..
După defunctul Grosswald A. au rămas, în calitate de moștenitori, G. G., Grossvald Octav și reclamantul. Numita G. G. a fost moștenită de reclamant și de numitul Grosswald Octav, conform certificatului de moștenitor nr. 1053/02.10.1985, iar numitul Grosswald Octav a fost moștenit de reclamant, aspect ce rezultă din certificatul de moștenitor nr. 44/22.04.2009.
În raport de cele reținute, tribunalul, urmează a constata că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 pentru întreg imobilul compus din teren în suprafață de 280 mp situat în București, .) nr. 4, sector 5 și nu numai pentru cota de ¾ cum în mod greșit s-a reținut prin dispoziția contestată.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor se apreciază că acesta urmează a fi stabilită conform mecanismului stabilit de Titlul VII din legea nr. 247/2005.
În această situație reclamanții nu se pot prevala de o speranță legitimă deoarece „creanța de restituire” în sensul jurisprudenței CEDO, pe care reclamanții ar putea-o invoca, este o creanță sub condiție, întrucât valoarea patrimonială a acestei creanțe urmează a fi stabilită în cadrul procedurii speciale prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Față de considerentele menționate, Tribunalul, va admite contestația, va anula dispoziția nr._/23.05.2011 și va obliga pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul (teren) în suprafață de 280 MP situat în București, . Tigrului) nr. 4, sector 5.
Prin sentința civilă nr. 1974/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă s-a admis contestația formulată de reclamanții G. R., C. L., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General.
S-a anulat Dispoziția nr._/23.05.2011 și a fost obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție, prin care să propună acordarea de despăgubiri, conform Titlului VII din legea nr. 247/2005 pentru imobilul (teren) în suprafață de 280 mp, situat în București, .), nr. 4, sector 5.
Primăria Municipiului București prin Primarul General a declarat recurs împotriva acestei sentințe civile invocând următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a contestat dispoziția emisă și a solicitat instanței de judecată să se pronunțe pe fondul notificării formulate în condițiile Legii nr. 10/2001 și să oblige pârâta la emiterea unei noi dispoziții în sensul de a constata dreptul contestatoarei, în calitate de persoana îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru întreg imobilul situat în București, ., sector 5.
În motivele de fapt ale acțiunii s-a invocat dreptul de proprietate al contestatorilor asupra imobilului în cauza, caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat și refuzul pârâtei de a soluționa notificarea în sensul acordării de măsuri reparatorii
Prin dispoziția contestată s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent doar pentru cota de ¾ din imobilul în litigiu, fiind respinsă cererea notificatoarei ca nedovedită pentru cealaltă cota de ¼ din imobil.
Considerentele hotărârii pronunțate sunt în totală contradicție cu dispozițiile art. 4 alin.1 din Legea nr. 10/2001 astfel cum, a fost modificată prin H.G. nr. 250/2007.
Art. 4 din lege prevede ca:
(1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.
(2) De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
(4)De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Norme metodologice vin și clarifica:
4.1. La art. 4 alin. (1) din lege, în cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existența unei coproprietăți la data preluării abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat.
În cazul în care numai o parte din foștii proprietari au solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora. Ulterior emiterii deciziei de restituire, coproprietarii pot ieși din indiviziune pe calea dreptului comun.
În speța, instanța de fond in mod greșit constata în urma analizării probatoriului administrat posibilitatea acordării de masuri reparatorii pentru întregul imobil notificat deoarece dreptul părților se justifica doar în ceea ce privește cota de ¾ din bun.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
Asupra recursului declarat, Curtea reține:
Singura critică vizează dreptul intimaților-reclamanți la cota de ¾ din imobil, fără a se argumenta cu referire la probele administrate în ce constă dreptul părților doar la această cotă și nu la întreg imobilul cum s-a reținut de către prima instanță.
Prin dispoziția nr._/23.05.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București s-a dispus 1- măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de ¾ constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață de către C. L. și G. R.; 2- S-a respins cererea lui G. R., decedat ulterior formulării notificării (la data de 17.12.2003) prin moștenitoare C. L. și G. Octav, decedat ulterior formulării notificării (20.10.2006), prin notificator G. R., ca nedovedită.
Potrivit notificării nr. 1481/24.07.2001 G. R., Grosswald Octav și Grosswald R. au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 pentru teren expropriat în suprafață de 281 m2 situat în București, ., sector 5, fost proprietate a autorilor lor Grosswald L. și Groswald A. dobândit prin act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11.150/24.05.1921 de Tribunalul I. – Secția Notariat.
Ulterior, Groswald R. succesor a lui Grosswald Octav și C. L. revin la notificarea nr. 7896/24.07.2001 prin care solicită emiterea titlurilor de despăgubire care să fie schimbate în Titluri de plată conform art. 3 lit. a și art. 4, lit. h, din OUG nr. 81/2007.
Din succesiunea actelor notariale privind dezbaterile succesiunilor defuncților Grosswald L. decedat la 12.06.1964 Groswald G. decedată la 10.01.1985, Groswald D. decedat la 04.06.1975, Groswald R. decedat la 17.12.2003, Grosswald Octav decedat la 20.10.2006, rezultă că reclamanții sunt succesorii foștilor proprietari de la care imobilul a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 133/09.05.1985, anexa 1 unde la poziția 53 sunt înscriși G. R., Grosswald R., Groswald G. cu teren în suprafață de 280 m2 și construcție desfășurată de 307,40 m2.
Prin raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat de către expert A. V. s-a stabilit că imobilul a fost identificat ca actualul sediu al Ministerului Comerțului și Turismului și nu poate fi restituit în natură.
Acest raport de expertiză nu a fost contestat de către părți.
Ulterior notificării din 2001, au decedat Grosswald R. la 17.12.2003, iar conform certificatului de moștenitor nr. 53/07.05.2004, reclamanta C. L. este unic moștenitor, iar Grosswald Octav decedat la 20.06.2006, este succedat potrivit certificatului de moștenitor nr. 44/22.04.2009de fratele său Graowald R..
Prin urmare, cei doi succesori ai defuncților Groswald R. și Groswald Octav sunt reclamanții din cauză și ca atare calitatea procesuală activă sub aspectul dovedirii calității de moștenitori și pentru cote de ¼ este probată în dosar.
În consecință, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, sentința recurată va fi menținută în sensul obligării pârâtului să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul de 280 m2 situat în București, .), nr. 4, sector 5, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1974 din data de 12.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. R. și C. L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. LĂMÎIȚA A. P. L.-C.
C. LL.M D.
GREFIER
C. B.
Red. PA
Tehnored. .> 2 ex. / ………………..
Tribunalul București – Secția a III-a Civilă
Judecător: I. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1400/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 572/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
