Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 436/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 436/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.436
Ședința publică de la 11 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă C. C., împotriva deciziei civile nr.79 A din 18.10.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. C..
Cauza are ca obiect – stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul-reclamant M. C., personal, lipsind recurenta-pârâtă C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a chitanțelor CEC reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și a unui înscris în susținerea recursului.
Se mai învederează faptul că prin înscrisul înaintat prin fax la data de 11.03.2013, recurenta-pârâtă menționează că a înaintat prin poștă originalul chitanțelor, astfel încât a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar astfel cum s-a dispus prin rezoluția administrativă.
La solicitarea instanței, intimatul-reclamant M. C. se legitimează cu CI . nr._ eliberat de Municipiul Slobozia la 24.07.2003 și arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în memoriul de recurs prevăzut de art.304 din codul de procedură civilă și acordă cuvântul asupra excepției și pe fondul recursului.
Intimatul-reclamant solicită în principal să se constate nulitatea recursului iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1535 din 23.05.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâta C. C. și s-a modificat programul de vizitare a minorului M. L., născut la data de 11 august 2008, de către tatăl – reclamant, așa cum a fost stabilit prin Sentința civilă nr. 1242 din 18.04.2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, încuviințându-se ca tatăl – reclamant să aibă legături personale cu minorul la domiciliul tatălui după următorul program, astfel:
- în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbăta de la ora 14.00 până duminica la ora 16.00;
- o săptămână în vacanța de iarnă, care să includă alternativ fie sărbătoarea Crăciunului, fie pe cea a Anului nou;
- o săptămână în vacanța de primăvară;
- două perioade de câte 15 zile fiecare în vacanța de vară.
S-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a fost căsătorit cu pârâta, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr.1242 din 18.04.2011, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ . Prin această sentință, minorul rezultat în urma căsătoriei, M. L., născut la data de 11 august 2008, a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei iar reclamantului i-a fost stabilit un program de vizitare săptămânal, sâmbăta sau duminica, la alegere, în intervalul orar 10-18, program de stabilit de instanță pe baza acordului celor doi părinți.
Reținând că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului, care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale cu ambii părinți și cu rudele sale, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie, din analiza probelor administrate în cauza, instanța a apreciat că la acest moment, nu exista niciun motiv pentru care tatăl-reclamant să nu beneficieze de un program mai extins de legături personale cu minorul.
S-a reținut de către instanța de fond că nu se confirmă susținerile paratei referitoare la comportamentul tatălui față de minor și nici cele cu privire la condițiile improprii de locuit ale acestuia. Martorii audiați la cererea paratei nu au putut furniza informații despre relația tatălui cu minorul iar martorii audiați la cererea reclamantului (dintre care martora C. E. este chiar mama paratei iar martora N. R. este educatoarea minorului), au arătat că minorul se simte confortabil in prezenta tatălui sau. Când minorul se află la tatăl său, acesta se ocupă nemijlocit de copil, îl duce în parc si la cofetărie. În ceea ce privește condițiile de trai ale tatălui, din referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul sau, rezulta ca acesta locuiește împreună cu părinții săi . din 5 camere, mobilate, utilate si curat întreținute. La nivelul comunității reclamantul este cunoscut ca fiind o persoana echilibrata, având relații bune cu rudele si vecinii.
Pe de alta parte, instanța a constatat că programul de vizitare solicitat de către reclamant nu este in totalitate unul potrivit la acest moment având în vedere împrejurarea ca solicitarea reclamantului de a i se stabili un program de legături personale care sa cuprindă si marțea si joia, cate trei ore in fiecare zi, nu corespunde interesului minorului, întrucât in cursul săptămânii minorul trebuie sa urmeze cursurile grădiniței, ceea ce reclama un program strict de masă si odihna, iar solicitarea tatălui ar avea rolul de a perturba programul acestuia. De asemenea, nici solicitarea reclamantului de a i se stabili niște perioade strict determinate pentru vacantele de iarna, primăvara si vara, nu este oportuna. Se considera astfel ca aceste perioade nu trebuie determinate strict, ci stabilite numai generic, astfel încât sa permită ambilor părinți sa-si stabilească anual concediile si programul împreuna cu minorul, știut fiind ca perioadele de concediu sau zile libere diferă de la un an la altul.
Astfel instanța a apreciat că stabilirea unui program in care tatăl sa aibă legături personale cu minorul la domiciliul tatălui, după următorul program: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbăta de la ora 14.00 până duminica la ora 16.00; o săptămână în vacanța de iarnă, care să includă alternativ fie sărbătoarea Crăciunului, fie pe cea a Anului nou; o săptămână în vacanța de primăvară; două perioade de câte 15 zile fiecare în vacanța de vară, corespunde scopului avut în vedere de legiuitor, respectiv de a permite părintelui si copilului sa creeze o legătura afectiva puternica, precum si de a asigura respectarea drepturilor prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului pârâta invocă faptul că prin soluția pronunțată instanța de fond nu a ținut cont de interesul superior al copilului.
Astfel, din declarația martorilor rezultă că reclamantul nu este un părinte responsabil, nu are grijă efectiv de copil, hrănindu-l cu pufuleți, gumă de mestecat și covrigi iar tot ceea ce face nu este decât să o denigreze pe ea; mai arată apelanta că intimatul nu respectă programul de odihnă al copilului și nu are grijă de sănătatea lui deoarece de fiecare dată când îl aduce copilul este bolnav. Nu în ultimul rând se invocă faptul că minorul refuză să se ducă la tată atunci când trebuie să plece în domiciliul acestuia și să rămână peste noapte la el.
Față de situația expusă, apelanta apreciază că un program care ar satisface pe deplin interesul minorului ar fi vizitarea minorului în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta, de la ora 10,00 la 13,00 și pentru motivele invocate solicită admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul celor invocate.
În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile art.282 cod procedură civilă iar în dovedirea ei s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare dar prezent la instanță a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
Prin decizia civilă nr.79/A/18.10.2012, Tribunalul Ialomița a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că apelanta invocă faptul că reclamantul nu este un părinte responsabil și nu se poate ocupa în mod corespunzător de copil pentru o perioadă mai mare de timp dar nu își dovedește susținerile.
Deși invocă depozițiile martorilor analizând aceste depoziții se constată că niciunul dintre martori nu confirmă susținerile apelantei.
Martorii audiați la propunerea pârâtei au arătat că nu cunosc amănunte despre relația tatălui cu copilul și de la pârâtă știu că minorul este mai agitat când se întoarce de la tată, una dintre martore relatând și situații percepute personal în care reclamantul i-a trimis mesaj pârâtei că minorul doarme astfel că pârâta l-a luat pe copil la ora 9,00 sau în care minorul este mai reticent față de tată din cauza violențelor exercitate de acesta asupra mamei. Aceste împrejurări însă nu pot duce la concluzia că tatăl nu este capabil să se îngrijească de copil, prima situație neconstituind o regulă iar în ceea ce privește reticența minorului aceasta poate fi eliminată în timp, prin contacte directe ale copilului cu tatăl, în care cei doi să se cunoască și să apropie și copilul să capete încredere în tată. Or, pentru asemenea contacte este nevoie de un program mai permisiv de vizitare decât cel încuviințat până în prezent, așa cum a reținut și instanța de fond.
Totodată s-a reținut că martorii audiați la propunerea reclamantului au relatat că minorul se simte bine în preajma tatălui, care se ocupă corespunzător de el iar printre acești martori s-a aflat și mama pârâtei și educatoarea minorului.
Având în vedere că motivele invocate de apelantă nu au fost dovedite, instanța de fond făcând o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, programul de vizitare respectând interesul superior al minorului, pentru considerentele reținute tribunalul a apreciat apelul ca fiind nefondat și l-a respins în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. C. arătând că nu este în interesul minorului programul de vizitare încuviințat de instanțele anterioare iar decizia are o motivare contradictorie.
Din depozițiile martorilor a rezultat că intimatul are un comportament necorespunzător, copilul este agitat în prezența intimatului care o denigrează pe recurentă, ceea ce îl face să sufere pe minor.
Intimatul nu este un părinte responsabil nu are grijă de copil, nu-i respectă programul de odihnă și nu are grijă de sănătatea lui.
Copilul refuză să se ducă la tatăl lui și să rămână peste noapte la el, la revenirea în domiciliu copilul este nespălat, obosit și bolnav, astfel încât un program mai larg nu este în interesul minorului.
În cadrul probei cu acte recurenta a depus o caracterizare a copilului din partea unui profesor consilier de la grădinița cu program prelungit Junior.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul se încadrează pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă .
În ceea ce privește nemotivarea hotărârii pronunțate în apel Curtea constată că aceasta corespunde exigențelor dispozițiilor art.261 pct.5 Cod procedură civilă, răspunzând coroborat motivelor de apel prin raportare la situația de fapt și probele administrate, referindu-se în concret și reanalizând depozițiilor martorilor la care a făcut referire recurenta.
Recursul nu este fondat nici în ceea ce privește greșita interpretare și aplicare a Legii nr.272/2004, instanțele anterioare fiind preocupate atât de confortul psihic al minorului în prezența tatălui său cât și în cea ce privește modul în care acesta se preocupă de el în timpul programului de vizitare.
În domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal, acesta va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat minorul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea și educarea, învățătura și pregătirea profesională în opoziție cu terțele persoane și, în special,cu celălalt părinte,căruia i s-a încredințat copilul și care este debitorul obligației corelative, fiind ținut să-i asigure fostului său soț,care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege.
O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitatea, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte față de copilul său și care subzistă atâta timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintești.
Astfel ,dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
În prezenta cauză, limitarea dreptului recurentului de a avea legături personale cu minorul, nu se impune datorită împrejurărilor concrete, a manifestărilor și atitudinilor subiective intervenite pe parcursul derulării efective a primului program de vizitare a minorului, cele mai multe nemulțumiri ale recurentei fiind legate de atitudinea intimatului față de ea.
Caracterizarea minorului efectuată de un profesor consilier, din care rezultă tendințe violente ale minorului, nu poate fi asociată numai cu persoana tatălui său.
În acest context, ambii părinți au datoria de a modela comportamentul copilului și dezvoltarea acestuia, prin înlăturarea stărilor conflictuale dintre ei, în prezența copilului, creând astfel minorului măcar aparența de normalitate a relațiilor dintre părinții săi.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUNELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă C. C. împotriva deciziei civile nr.79/A/18.10.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/13.03.2013
---------------------------------------
T.Ialomița – L.I.M.
- R.M.I.
Jud.Slobozia D.C.A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
