Succesiune. Decizia nr. 83/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 83/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 83/2016

Dosar nr._

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 83

Ședința publică de la 29.01.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - F. P.

JUDECĂTOR - A. M. G.

JUDECĂTOR - D. A. GREFIER - RĂDIȚA I.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât P. I., împotriva deciziei civile nr.2367.A. din 23.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. C..

P. are ca obiect – succesiune.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul P. A. C., pentru recurentul-pârât P. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, eliberată de Baroul București, avocatul O. C., pentru intimata-reclamantă R. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2016, emisă de Baroul București, prezentă fiind și mandatara T. M., legitimată cu C.I. . nr._/05.03.2007.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că intimata-reclamantă a depus la dosar, în data de 25.01.2016 o întâmpinare care s-a comunicat și recurentului pârât.

De asemenea, avocatul recurentului-pârât face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 134 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate de instanță.

Avocatul intimatei-reclamante depune la dosar înscrisuri, constând în încheierea din 21.09.2015 a Biroului Executorului Judecătoresc ”Paviliu B. A.” din care rezultă că aceasta și-a îndeplinit obligația de plată a sultei, înscrisuri care se comunică și avocatului recurentului-pârât și solicită încuviințarea acestei probe.

Curtea, în urma deliberării, potrivit art. 305 C.p.civ. încuviințează pentru intimata-reclamantă proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată.

Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.

Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocatul recurentului-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, cât și a sentinței instanței de fond, numai pe aspectul cheltuielilor de judecată.

Primul motiv de recurs privește motivele contradictorii ale instanței de apel în decizia pronunțată, iar cel de al doilea motiv de recurs privește aplicarea greșită a legii în privința calculării cheltuielilor de judecată.

În privința motivelor contradictorii, arată că această critică privește exclusiv decizia din apel, care, pentru a determina sulta care urma să fie acordată clientului său, a fost obligată să determine și valoarea apartamentului de face obiectul partajului.

Astfel, instanța de apel a reținut că nu intră în calculul valorii respective, un procent reprezentând așa-zisa marjă de negociere a Agenției Imobiliare.

Deși instanța reține acest lucru, în decizia pronunțată în calculul matematic pe care-l face, rezultă că păstrează procentul de 12%. Ca atare, motivele instanței de apel sunt contradictorii pentru determinarea acelei valori.

Pe de o parte, arată că trebuie înlăturat, iar pe de altă îl păstrează în calculul respectiv.

La momentul formulării recursului, au arătat că trebuie respectată întocmai formula de calcul, propusă de expertul care a efectuat expertiza la fond și nu cum se susține prin întâmpinare că au venit cu o formulă nouă, dimpotrivă au solicitat instanței de fond, cât și din apel respectarea formulei propusă de expert.

Au cerut instanței de recurs ca și instanței de apel, să înlăture o eroare materială produsă în cauză și anume folosirea din greșeală a altei valori tehnice, însă în partea finală a modalității de calcul propusă de expert.

Din această perspectivă solicită admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel, să se acorde în mod corect sulta recurentului-pârât, având în vedere cele expuse anterior.

Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, arată că, dacă prima instanță a aplicat prevederile art. 274 C.p.civ., instanța de apel aplică un principiu al echității, dar care nu are un temei de drept.

Prima instanță a acordat cheltuieli de judecată proporțional cu valoarea acțiunii, iar cea de a doua instanță reține că cheltuielile de judecată trebuie acordate pe jumătate.

Din punctul său de vedere este aplicabilă în cauză dispoziția art. 276 C.p.civ. și anume, având în vedere că ne aflăm într-un proces de partaj, în care părțile au dublă calitate, atunci există o coparticipare procesuală, iar cheltuielile de judecată trebuie acordate proporțional cu interesul pe care fiecare parte îl are în dosar.

Solicită cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.

Avocatul intimatei-reclamante având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului, conform susținerilor din întâmpinare.

Arată că recurentul-pârât prin motivele de recurs lansează critici și împotriva sentinței fondului și solicită să se aibă în vedere că apelul lor, viza doar cheltuielile de judecată și nu critici privind valorile din expertiză.

Din primul motiv de recurs rezultă că este o diferență de 300 Euro, apreciind că acest motiv de recurs nu poate fi primit, pentru că instanța de apel a avut în vedere valoarea expertizei, de la data rezolvării partajului și deschiderii succesiunii.

Cu privire la cheltuielile de judecată, consideră că instanța de apel a făcut o corectă apreciere a acestora.

Solicită cheltuieli de judecată și depune și dovada în acest sens.

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr._/02.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._, s-a respins cererea expertului Ș. R. I. de majorare a onorariului de expert ca neîntemeiată.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta RABOJ C., în contradictoriu cu pârâtul P. I..

S-a admis în parte cererea reconvențională precizată.

S-a constatat deschisă succesiunea defunctei P. P., decedata la data de 16.10.2011, cu ultimul domiciliu in București, sectorul 3.

S-a constatat că masa succesorala a defunctei este compusa din activ succesoral reprezentat de apartamentul nr. 87 situat in București, ., nr.51 (fost .), .. F, . cota indiviza din părțile și dependințele comune aferente apartamentului în valoare de 49.644,31 euro la data deschiderii succesiunii și pasiv succesoral în cuantum de 6741,42 lei reprezentând ½ din ratele achitate de pârâtul-reclamant P. I. la contractul de împrumut nr. 2190/08.10.1969 în perioada noiembrie 1981 – februarie 995, actualizate cu rata inflației.

S-a dispus reducțiunea testamentului defunctei întocmit în favoarea reclamantei R. C. în limita cotității disponibile.

S-a constatat că moștenitori ai defunctei sunt reclamanta R. C. în calitate de legatară universală cu cotă de ¾ și pârâtul P. în calitate de soț supraviețuitor – moștenitor rezervatar cu cotă de ¼ din masa succesorală.

S-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la apartamentul nr. 87 situat in Bucuresti, ., nr.51 (fost .), .. F, . cota indiviza de din partile și dependintele comune aferente, apartament în valoare de 49.644,31 euro la data deschiderii succesiunii, precum și cu privire la creanța în cuantum de 6741,42 lei.

S-a atribuit reclamantei R. C., in natura, apartamentul nr. 87 situat in Bucuresti, ., nr.51 (fost .), . cota indiviza de din părțile și dependințele comune aferente.

A fost obligată reclamanta R. C. la plata către pârâtul P. I. a sumei de 12.411,07 Euro la cursul BNR de la data efectuării plății cu titlul de sulta, precum și la plata sumei de 5056,06 lei reprezentând ¾ din pasivul succesoral.

S-a respins restul capetelor de cerere din acțiunea principală și cererea reconvențională ca neîntemeiate.

S-a constatat că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată in cuantum de 7042,64 lei, iar pârâtul în cuantum de 4592,45 lei.

S-au compensat parțial cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2450,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:

„Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.01.2013 sub nr. de dosar_, reclamanta R. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. I. să se constate deschisă succesiunea defunctei P. P., decedată la data de 16.10.2011, să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 87 situat în București, ., nr. 51 (fost Macaralei nr. 51), ., ., compus din 3 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 63,59 mp împreună cu cota indiviză cuvenită din părțile și dependințele blocului și cu o suprafață totală de 65,38 mp, incluzând și logia de 4,14 mp, conform releveului apartamentului din documentația cadastrală întocmită, dobândit de defunctă, necăsătorită fiind, ca bun propriu, prin contractul de construire nr. 6946/69/22.05.1969 și procesul-verbal de predare primire din 10.11.1970, ambele încheiate cu ICVL și contractului de împrumut nr. 2190/08.10.1969 încheiat de defuncta pe atunci R. P. cu Banca de Investiții, împrumut rambursat integral conform mențiunii de radiere a ipotecii înscrise în registrul de transcripțiuni sub nr. 9869/29.03.1995; în baza testamentului lăsat de defunctă autentificat sub nr. 4979/01.11.2000 de BNP M. D. sa se constate că reclamanta are calitatea de legatar universal al defunctei P. P..

A mai arătat că prin poziția exprimată de pârât prin mandatarul său în fața notarului public unde a fost deschisă succesiunea, aceasta a solicitat în temeiul art. 1092 și urm. C.civ. reducțiunea testamentului în limita cotității disponibile conform mențiunii exprese din procura autentificată sub nr. 4269/30.10.2012 de BNP M. D., reducțiune reținută ca solicitată și în cuprinsul încheierii de suspendare pronunțată de notarul public în ședința din 15.01.2013 unde a fost specificat acordul părților cu privire la reducțiunea testamentului autentificat, în limitele cotității disponibile, conform declarațiilor autentificate sub nr. 124 și 123 din 15.01.2013, reducțiune în raport de care reclamanta a arătat că în calitate de legatar universal îi revine cota de ¾ din masa succesorală, iar pârâtului în calitate de soț supraviețuitor al defunctei îi revine rezerva succesorală de ¼ din masa succesorală.

A mai solicitat de asemenea să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunului succesoral în sensul atribuirii acestuia în deplină și exclusivă proprietate, folosință și posesie reclamantei, cu obligarea corelativă a acesteia la plata către pârât a echivalentului bănesc al cotei sale succesorale, raportat la valoarea imobilului stabilită prin expertiză, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că la data de 16.11.2011 a decedat P. P. cu ultimul domiciliu în București, ., nr.51, sector 3, iar la data decesului era căsătorită cu pârâtul P. I., nu a avut descendenți nici din această căsătorie și nici din afara căsătoriei. A mai arătat că defuncta a lăsat un testament autentic prin care a instituit-o (căsătorită Fabbri) drept legatar universal, fiind totodată și nepoată de soră predecedată a defunctei. A învederat că pârâtul prin mandatar a deschis succesiunea defunctei P. P. în fața BNP M. D., formându-se dosarul succesoral nr. 372/2012, depunându-se la dosar declarația acestuia de acceptare a succesiunii defunctei sale soții P. P., iar prin mandatara sa a solicitat reducțiunea testamentului în limita cotității disponibile, solicitând totodată înscrierea în pasivul succesoral a cotei de ½ din contravaloarea ratelor și dobânzilor aferente achitate în timpul căsătoriei, în contul prețului apartamentului proprietatea defunctei, conform contractului de împrumut nr._/08.10.1969 încheiat cu Banca de Investiții. A învederat că defuncta a dobândit apartamentul necăsătorită fiind, ca bun propriu, iar rambursarea împrumutului contractat pentru achitarea apartamentului s-a făcut conform scadențarului anexat contractului de împrumut între anii 1970 (10 luni) și 1995 (o lună).

A mai arătat că depune la dosar și declarația autentificată sub nr. 74/04.01.2013 de BNP Concordia prin care martorele M. F. și S. E. au declarat cu privire la reclamantă că ”R. C., căsătorită Fabbri C., este una și aceeași persoană cu Fabri C.”. La data de 15.01.2013 notarul public M. D. a pronunțat încheierea de suspendare a cauzei succesorale privind pe defuncta P. P. în baza art. 75 lit. b din Legea 36/1995, îndrumând moștenitorii la judecătoria competentă pentru stabilirea drepturilor succesorale pe cale judecătorească.

Reclamanta a estimat valoarea bunului imobil succesoral la suma de 118.088 lei ca valoare estimativă.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 673 C.pr.civ., art. 953 și urm C.civ., art. 1043, 1055, art. 1143 din C.civ.

În dovedirea susținerilor a depus înscrisuri la filele 6-46 din dosar,vol.I.

La data de 12.04.2013, pârâtul P. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană străină de succesiune întrucât acceptarea succesiunii nu s-a făcut în termenul legal de opțiune succesorală de 1 an conform art. 1103 alin. 1 C.civ., dreptul reclamantei de accepta succesiunea autoarei P. P., decedată la data de 16.10.2011 fiind prescris. A solicitat de asemenea să se constate deschisă succesiunea defunctei P. P. decedată la data de 16.10.2011 cu ultimul domiciliu în București, sector 3, să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din activ succesoral ce include dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 87 situat în București, ., nr. 51 (fost .), ., compus din 3 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 63,59 mp împreună cu cota indiviză cuvenită din părțile și dependințele comune blocului și cu o suprafață de 65,38 mp incluzând și logia de 4,14 mp conform releveului apartamentului din documentația cadastrală întocmită, dobândit de defunctă ca bun propriu, anterior căsătoriei cu pârâtul-reclamant P. I., prin contractul de construire nr. 6946/69/22.05.1969 și a procesului-verbal de predare-preluare-recepție a locuinței din 10.02.1970, ambele încheiate cu ICVL București și contractul de împrumut nr. 2190/08.10.1969 încheiat de defuncta P. P. (fostă R.) cu Banca de Investiții, împrumut rambursat integral conform mențiunii de radiere a ipotecii înscrise în registrul de transcripțiuni sub nr. 9869/29.03.1995.

De asemenea, a arătat că în masa succesorală este inclus un pasiv succesoral în cotă de ½ din contravaloarea ratelor, plus dobânzile aferente, achitate în contul prețului apartamentului proprietatea defunctei, în timpul căsătoriei cu pârâtul conform contractului de împrumut nr._/08.10.1969 și a scadențarului anexat contractului. A arătat că apreciază contribuția sa ca fiind de 20% din valoarea apartamentului întrucât a plătit cu soția sa 40% din prețul apartamentului așa cum reiese din scadențarul anexat contractului de împrumut – 12.11.1981 data căsătoriei – 01.02.1995 achitarea integrală.

A solicitat de asemenea pe cale reconvențională să se constate că în calitate de soț supraviețuitor este unic moștenitor acceptant al autoarei P. P. ca efect al acceptării exprese în termen a succesiunii bunurilor rămase la decesul soției sale, declarație autentificată sub nr. 3958/10.10.2012 de BNP M. D. și în consecință să se constate că reclamanta R. C. (căsătorită Fabri) și-a pierdut calitatea de moștenitor, atât legal, cât și universal.

În subsidiar a arătat că în eventualitatea admiterii cererii reclamantei solicită ca prin hotărârea pronunțată să se constate dreptul său de creanță așa cum a fost descris în pasivul succesoral reprezentând 20% din valoarea actuală de piață a apartamentului stabilită printr-o expertiză tehnică imobiliară.

A solicitat de asemenea obligarea reclamantei la plata sumei de 2022 lei reprezentând ajutorul de înmormântare acordat de stat, ajutor ridicat în mod fraudulos, la plata sumei de 2400 lei reprezentând diferența dintre suma primită de acesta în calitate de soț supraviețuitor pentru înmormântarea soției în cuantum de 7400 lei și cheltuielile efective de înmormântare declarate de reclamantă prin reprezentant în cuantum de 5000 lei, ieșirea din indiviziune asupra imobilului cu respectarea drepturilor legale conform poziției exprimate prin mandatar în fața notarului, cu cheltuieli de judecată.

În fapt a arătat că în urma decesului soției sale la data de 16.10.2011 s-a adresat notarului public cu cerere de deschidere a procedurii succesorale, depunând la dosar și declarația de acceptare expresă a succesiunii, dosar succesoral nr. 372/2012 al BNP M. D., solicitând reducțiunea testamentului în temeiul art. 1092 și următoarele C.civ., testament prin care soția sa a instituit legatar cu titlu universal conform art. 888 V.C.Civ. pe nepoata sa R. C. (căsătorită Fabri) în limita cotității disponibile, cerere reținută și în cuprinsul încheierii de suspendare pronunțată de notarul public în ședința din 15.01.2013 unde a fost specificat acordul părților cu privire la reducțiunea testamentului în limitele cotității disponibile conform declarațiilor autentificate sub nr. 124/15.01.2013 de BNP M. D. și respectiv nr. 123/15.01.2013. A mai arătat că totodată a solicitat prin mandatara sa înscrierea în pasivul succesoral a cotei de ½ din contravaloarea ratelor, plus dobânzile aferente achitate în contul prețului apartamentului proprietatea defunctei în timpul căsătoriei cu acesta conform contractului de împrumut nr._/08.10.1969. A arătat că a evaluat acest drept de creanță prin calcularea ratelor conform scadențarului anexat contractului de împrumut la un procent de 20% din valoarea integrală a apartamentului cuprins în masa succesorală și a plătit împreună cu soția sa 40% din prețul apartamentului, astfel cum reiese din scadențarul anexat contractului de împrumut – 12.11.1981 data căsătoriei – 01.02.1995 achitarea integrală.

A arătat că dreptul său de creanță a fost contestat atât în data de 11.01.2013, dată la care au fost programați pentru dezbaterea succesiunii, cât și la data de 15.01.2013 termen solicitat de reclamantă, fiind solicitată suspendarea procedurii succesorale, menționând că, în urma discuției telefonice avută cu legatarul universal R. C., aceasta din urmă și-a exprimat dorința de a merge în instanță pentru stabilirea valorică a masei succesorale.

A arătat că estimează valoarea bunului imobil succesoral la suma de 118.088 lei pentru stabilirea taxelor de timbru.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115, 118 alin. 1, art. 171, art. 119-120 C.pr.civ., art. 112 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ., art. 1103, art. 1106, art. 114 NCCiv.

În dovedirea susținerilor au fost depuse înscrisuri la filele 57-74, în copie.

La data de 18.06.2013 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare arătând că întâmpinarea formulată de pârât are caracterul unei cereri reconvenționale, solicitând calificarea acesteia în acest sens, precum și respingerea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală. A mai arătat că așa cum a rezultat din încheierea de suspendare pronunțată în ședința din 15.01.2013 de către notarul public s-a procedat la autentificarea acordului părților cu privire la reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 4979/01.11.2000 în limitele cotității disponibile conform declarațiilor autentificate sub nr. 124/15.01.2013 și nr. 123/15.01.2013. Prin declarația autentică a pârâtului P. I. din data de 15.01.2013 acesta a recunoscut-o ca legatar universal al defunctei P. P. și a solicitat reducțiunea în limitele cotității disponibile a testamentului autentificat sub nr. 4979/01.11.2000.

A mai arătat că în ceea ce privește pasivul succesoral invocat de pârât, respectiv cota de ½ din contravaloarea ratelor și dobânzilor aferente, achitate în contul prețului apartamentului proprietatea defunctei în timpul căsătoriei sale cu soțul supraviețuitor P. I. conform contractului de împrumut nr._/08.10.1969 încheiat cu Banca de Investiții, acesta poate fi valorificat de pârât prin formularea unui drept de creanță, solicitând respingerea cererii pârâtului-reclamant de a se constata că are o contribuție de 20% din valoarea apartamentului, referindu-se la valoarea ratelor și dobânzilor achitate împreună cu defuncta în timpul căsătoriei acestora. A învederat că valoarea ratelor și a dobânzilor aferente nu pot fi procentual raportate la valoarea apartamentului, ci doar reactualizate cu indicele de inflație, dreptul de creanță neconferind prin el însuși un drept de proprietate asupra imobilului.

În ceea ce privește solicitarea pârâtului de obligare la plata sumei de 2022 lei reprezentând ajutorul de înmormântare a arătat că acesta a fost ridicat de sora sa, mandatara T. M. și a fost folosit pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare și de pomenire a memoriei defunctei, defuncta lăsând bani pentru înmormântare, iar aceasta și pârâtul au primit numeroase rânduri bani expediați de către reclamantă, aspect ce rezultă din buletinele de schimb valutar.

Prin încheierea de ședință din data de 01.10.2013 a fost încuviințată părților proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă și proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu un martor.

În acest sens proba cu interogatoriul pârâtului a fost administrată la domiciliul față de starea de sănătate a acestuia, iar la termenul de judecată din data de 11.02.2014 a fost audiată martora P. D., declarația acesteia fiind atașată la dosar la f. 119.

Prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014 instanța a calificat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de pârât prin întâmpinare ca fiind excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția fiind respinsă prin încheierea de ședință de la acea dată, cu motivarea din încheierea de ședință (f. 121).

La același termen de judecată – 11.02.2014 – a fost încuviințată proba cu expertiză imobiliară evaluatorie.

La data de 28.03.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert M. N. (f. 127-134).

La termenul de judecată din data de 08.04.2014 pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, admise de către instanță.

La data de 17.05.2014 expertul M. N. a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile formulate de către pârât (f. 151-152).

La data de 20.05.2014 pârâtul a formulat din nou obiecțiuni la răspunsul la obiecțiuni depus de către expertul judiciar M. N., respinse de către instanță. De asemenea, s-a luat act că ambele părți se opun efectuării unei alte expertize.

La termenul de judecată din data de 12.08.2014 pârâtul a formulat cerere precizatoare cu privire la cererea reconvențională prin care a arătat că solicită ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în București, ., nr. 51, . în sensul atribuirii acestuia către reclamanta R. (Fabri) C., cu obligarea acesteia la plata către pârât a sultei de ¼ din valoarea imobilului la momentul deschiderii succesiunii, așa cum a fost evaluat prin raportul de expertiză, înlăturându-se comisionul agenției imobiliare din prețul de circulație al imobilului, precum și obligarea reclamantei la plata sumei de 25.094,89 lei reprezentând 50% din ratele plătite pentru achitarea apartamentului. În motivarea în fapt a reiterat, în esență, aspectele invocate și prin cererea reconvențională inițială.

Prin încheierea de ședință din data de 02.09.2014 s-a luat act de acordul reclamantei cu privire la acordarea către pârât a unui drept de creanță în cuantum de ½ din ratele achitate la contractul de împrumut.

Prin aceeași încheiere de ședință, față de faptul că părțile nu au fost de acord cu privire la suma solicitat de către pârât cu titlu de drept de creanță, a fost dispusă din oficiu efectuarea unei expertize contabile.

La data de 10.10.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă, precum și cerere de majorare a onorariul de expert cu încă 604 lei (f.1-12 vol. II).

Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă.

Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, instanța reține:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește cererea expertului contabil Ș. R. I. de majorare a onorariului de expert cu suma de 604 lei (f.1 vol.II), instanța o va respinge ca neîntemeiată, reținând că solicitarea este nejustificată față de complexitatea expertizei ce a impus calcularea unor rate în funcție de scadențarul aferent și actualizarea acestora cu rata inflației. De asemenea, instanța reține că expertul nu a făcut dovada timpului lucrat, acestea fiind simple susțineri, iar onorariul de 92 lei/oră este stabilit unilateral și subiectiv de către acesta.

Cu privire la fondul cauzei,

În fapt, conform certificatului de deces depus la dosar (fila 35 vol.I), numita P. (fostă R.) P. a cărei succesiune se solicit dezbătută a decedat la data de 16.10.2011, astfel că în raport de dispozițiile art. 6 alin. 5 C.civ. în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 2009. În temeiul art. 954 alin. 1 C.civ. moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului, astfel încât instanța va constata deschisa succesiunea defunctei P. (fostă R.) P..

Din încheierea de suspendare din data de 15.01.2012 emisă de către BN M. D. reiese că procedura succesorală a fost suspendată de către notarul public în vederea stabilirii pe cale judecătorească a drepturilor moștenitorilor, având în vedere că aceștia nu s-au înțeles amiabil asupra pasivului succesoral (f. 6 vol.I).

Pârâtul P. I. este soț supraviețuitor al defunctei P. P. conform certificatului de căsătorie depus la fila 30, vol. I, iar reclamanta R. C. este legatar universal conform testamentului întocmit de defunctă și autentificat de către notarul public M. D. prin încheierea nr. 4979/01.11.2000 (f,41 vol.I). Reclamanta R. C. este căsătorită Fabbri, în testament fiind o eroare cu privire la numele Fabri scris cu un singur ”b”, aspecte atestate de martori și necontestate de părți în cauză.

Cu privire la masa succesorală rămasă la data decesului defunctei P. (fostă R.) P., instanța constată în temeiul art. 1091 C.civ. că aceasta este compusă din activ succesoral reprezentat de apartamentul nr. 87 situat in București, ., nr.51 (fost .), .. F, . cota indiviza de din părțile și dependințele comune aferente apartamentului în valoare de 49.644,31 euro la data deschiderii succesiunii și pasiv succesoral în cuantum de 6741,42 lei reprezentând ½ din ratele achitate de pârâtul-reclamant P. I. la contractul de împrumut nr. 2190/08.10.1969 în perioada noiembrie 1981 – februarie 995, actualizate cu rata inflației.

Componența masei succesorale rezultă în privința activului din contractul de construire nr. 6946/69/22.05.1969 și a procesului-verbal de predare-preluare-recepție a locuinței din 10.02.1970, ambele încheiate cu ICVL București și contractul de împrumut nr. 2190/08.10.1969 încheiat de defuncta P. P. (fostă R.) cu Banca de Investiții, împrumut rambursat integral conform mențiunii de radiere a ipotecii înscrise în registrul de transcripțiuni sub nr. 9869/29.03.1995.

Imobilul apartament nr. 87 situat in București, ., nr.51 (fost .), . cota indiviza de din părțile și dependințele comune aferente apartamentului a fost dobândit de către defuncta P. (fostă R.) P. ca bun propriu, anterior încheierii căsătoriei cu pârâtul, aspect de altfel necontestat în cauză de părți.

În privința valorii imobilului apartament nr. 87 situat in București, ., nr.51 (fost .), .. F, . cota indiviza de din părțile și dependințele comune aferente apartamentului instanța reține pe de o parte că aceasta trebuie avută în vedere la momentul deschiderii succesiunii prin moarte, acesta fiind momentul în raport de care se stabilește valoarea masei succesorale, cotitatea disponibilă și o eventuală încălcare a acesteia prin testament efectuat în favoarea unui legatar universal.

Astfel, instanța va omologa în parte raportul de expertiză tehnică imobiliară evaluatorie întocmit de către expert M. N., în sensul că apreciază că nu se justifică diminuarea valorii imobilului cu un procent de 12% reprezentând comisionul agenției imobiliare, nefiind necesar ca în cazul în care bunul ar fi vândut, vânzarea să se efectueze printr-o agenție imobiliară. În urma adăugării procentului de 12 % la valoarea stabilită de către expert, rezultă o valoare a imobilului la data deschiderii succesiunii de 49.644,31 euro (formulă de calcul: x = 12%x + 43.687 euro valoare stabilită de expert, rezultând valoarea de 49.644,31 euro prin adăugarea comisionului de agenție de 12%).

În privința pasivului succesoral, instanța constată că pârâtul P. I. și defuncta au achitat în perioada noiembrie 1981 – februarie 1995, în timpul căsătoriei celor doi, ratele aferente contractului de credit nr._/08.10.1969 contractat de către defunctă ca datorie proprie, anterior încheierii căsătoriei cu pârâtul P. I., în vederea achiziționării imobilului bun propriu ce formează activul succesoral.

În aceste condiții, pârâtul P. I. are față de succesiune un drept de creanță reprezentând 1/2 din valoarea actualizată cu rata inflației a ratelor achitate în perioada noiembrie 1981 – februarie 1995, prin aplicarea prezumției dobândirii comunității de bunuri și datorii de către soți în cote egale de ½. De altfel, reclamanta a recunoscut chiar în ședință publică dreptul de creanță al pârâtului în cuantum de ½ din valoarea actualizată cu rata inflației a ratelor achitate în perioada noiembrie 1981 – februarie 1995, discuțiile fiind doar cu privire la cuantumul acestora.

În urma raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, pe care instanța îl omologhează, se reține că în perioada noiembrie 1981 – februarie 1995 soții au achitat împreună suma de 13.482,85 lei, actualizată cu rata inflație, ca rate la contractul de credit nr._/08.10.1969, astfel încât pârâtul P. I. este titularul unui drept de creanță față de succesiune în cuantum de 6741,42 lei reprezentând ½ din valoarea acestor rate.

Conform art. 1055 C.civ. legatul universal este dispoziția testamentară ce conferă unei persoane vocație la întreaga moștenire. Prin testamentul autentificat de către notarul public M. D. prin încheierea nr. 4979/01.11.2000 (f,41 vol.I) a fost instituită legatară universală reclamanta Fabri (fostă R.) C., astfel încât a fost încălcată rezerva succesorală a pârâtului P. I., în calitate de soț supraviețuitor – moștenitor rezervatar.

Astfel, în temeiul art. 1092 C.civ. și art. 1097 alin. 1 și 2 C.civ. va dispune reducțiunea testamentului defunctei întocmit în favoarea reclamantei R. C. în limita cotității disponibile de ¾ prin deducerea rezervei succesorale de 1/4.

Cu privire la cotele succesorale, în urma reducțiunii testamentului în limita cotității disponibile, se constată că pârâtul P. I. are o cotă de ¼ din masa succesorală în calitate de moștenitor rezervatar – soț supraviețuitor conform art. 1093 C.civ., art. 1096 alin. 1 și 2 C.civ., art. 1088 C. civ. Astfel, în temeiul art. 1088 C.civ. rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal. Reclamanta este nepot de soră predecedată având calitatea de colateral privilegiat față de dispozițiile art. 976 alin. 2 C.civ. Prin urmare, în lipsa testamentului, soțul supraviețuitor ar fi avut o cotă de ½ în concurs doar cu colateralii privilegiați în temeiul art. 972 alin. 1 lit. c C.civ., astfel încât rezerva sa succesorală este de jumătate din această cotă, respectiv de ¼ din masa succesorală, atât din activ, cât și din pasivul succesoral.

Reclamantei în urma reducțiunii testamentului în limita cotității disponibile, îi revine o cotă succesorală de ¾ din masa succesorală, atât din activ, cât și din pasivul succesoral.

În concluzie, instanța constata ca moștenitori ai defunctei sunt reclamanta R. C. în calitate de legatară universală cu cotă de ¾ și pârâtul P. în calitate de soț supraviețuitor – moștenitor rezervatar cu cotă de ¼ din masa succesorală.

Față de cele arătate, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1143 Cod Civ., în conformitate cu care nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar un comoștenitor poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar când ar exista convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel.

La formarea și atribuirea loturilor trebuie să se țină seama de acordul părților, mărimea cotelor, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul si ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor, potrivit art. 6739 Cod proc Civ.

Aplicând aceste dispoziții legale în cauza de față, instanța va admite în acțiunea principală și în parte cererea reconvențională precizată, și va dispune partajarea masei succesorale, în sensul că va atribui reclamantei R. C., in natura, apartamentul nr. 87 situat in Bucuresti, ., nr.51 (fost .), .. F, . cota indiviza de din partile și dependintele comune aferente. părțile au fost de acord în privința atribuirii bunului imobil în natură către reclamantă.

În conformitate cu art. 1143 alin. 2 C.civ. și art. 676 alin. 2 lit. a C.civ., inegalitatea loturilor atribuite părților, se va compensa cu o sultă proporțională cu cota fiecărui moștenitor, urmând ca a obliga reclamanta R. C. la plata către pârâtul P. I. a sumei de 12.411,07 Euro la cursul BNR de la data efectuării platii cu titlul de sulta, precum și la plata sumei de 5056,06 lei reprezentând ¾ din pasivul succesoral.

În ceea ce privește pasivul succesoral, instanța constată că acesta trebuie suportat de către toți moștenitorii, atât de reclamantă, cât și de pârât. Prin urmare, pârâtului nu i se cuvine întreg dreptul de creanță constatat în pasivul succesoral, ci va suporta la rândul său ¼ din pasiv în calitate de moștenitor, urmând ca reclamanta să îi achite doar ¾ din pasivul succesoral, respectiv suma de 5056,06 lei. Pârâtului i s-a fi cuvenit întreg dreptul de creanță numai în situația în care nu ar fi fost moștenitor, ci exclusiv un creditor al succesiunii, iar atunci nu ar fi avut la rândul său obligația suportării pasivului succesoral proporțional cu cota sa din masa succesorală.

În ceea ce privește restul pretențiilor solicitate de către pârâtul-reclamant prin cererea reconvențională, respectiv sumele de 2022 lei reprezentând ajutorul de înmormântare acordat de stat și suma de 2400 lei reprezentând diferența dintre suma primită de acesta în calitate de soț supraviețuitor pentru înmormântarea soției în cuantum de 7400 lei și cheltuielile efective de înmormântare declarate de reclamantă prin reprezentant în cuantum de 5000 lei, instanța reține că în temeiul art. 1169 V.C.civ., aplicabil în continuare ca normă de procedură conform art. 230 alin. 1 lit. a din Legea 71/2011 ce a exceptat acest articol de la abrogare până la . Noului Cod de procedură civilă, pârâtul-reclamant nu a efectuat dovada acestor susțineri, deși proba îi incumba. Pentru aceste considerente, va respinge aceste pretenții ca neîntemeiate.

In baza art. 274 C.p.c. instanța va admite și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de părți și va constata că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 7042,64 lei compuse din suma de 3542,64 lei achitată cu titlu de taxă de timbru, suma de 1500 lei cu titlu de onorariu de expert și 2000 lei onorariu de avocat, iar pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 4592,45 lei compuse din 1969,95 lei taxă de timbru, 500 lei onorariu de expert și 2000 lei onorariu de avocat, precum și cheltuieli cu xerox dovedite cu bonurile depuse la dosar.

În temeiul art. 276 C.pr.civ., va acorda integral fiecărei părți cheltuielile efectuate față de admiterea în parte a pretențiilor fiecăreia, și compensând parțial cheltuielile acordate până la concurența celei mai mici, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2450,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”.

Prin Încheierea de ședință din 23.02.2015, Judecătoria Sectorului 3 București a admis în temeiul art.281 C.proc.civ. cererea reclamantei R. C. (căsătorită FABRI) și a dispus îndreptarea erorilor materiale prin omisiune în sentința civilă nr._/02.12.2014, în sensul că imobilul apartament nr.87 este situat în București, sector 3, ..1918, nr.51 (fost .), .,, iar numele complet al pârâtului în alineatul 7 al dispozitivului sentinței este P. I..

Împotriva sentinței civile nr._/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București au formulat apel ambele părți și s-a depus întâmpinare – astfel cum s-a reținut în decizia Tribunalului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:

„Prin apelul formulat de reclamanta R. C. (casatorită Fabbri), au fost invocate următoarele aspecte:

În privința valorii imobilului ce compune masa succesorală, instanța de fond a reținut că aceasta trebuie avută în vedere la momentul deschiderii succesiunii.

În expertiza efectuată în cauză, s-a stabilit valoarea de circulație a apartamentului în două variante, la momentul deschiderii succesiunii, în cuantum de_ lei, echivalentul a 43.687 euro și la momentul efectuării expertizei, 22.03.2014, la o valoare de_ lei, respectiv 41.403 euro.

A fost omologat în parte raportul de expertiză apreciind că nu se justifică diminuarea valorii imobilului cu un procent de 12% reprezentând comisionul agenției imobiliare, ajungând la suma de 49.644,31 euro. Calculul efectuat de instanță este greșit, corectă fiind suma de_,44 lei, iar dacă s-ar adăuga cei 12% la momentul expertizării, ar rezulta o valoare de 46.371,36 euro.

În ceea ce privește majorarea valorii de circulație a imobilului cu 12 %, se arată că expertul a explicitat faptul că acest procent reprezintă ”marja de negociere a prețului de vânzare și cota aferentă agenției imobiliare, care este cuprins de fapt între 10% și 15%.

A treia critică este legată de faptul că instanța a omologat valoarea de circulație de la momentul deschiderii succesiunii și nu cel de la momentul efectuări expertizei, pentru realizarea partajului.

Valoarea ce trebuia reținută de instanță este cea de la data efectuării partajului, astfel că sulta pe care o are de achitat este de 10.350 euro și nu suma stabilită de instanță.

Apelanta arată că este de acord cu celelalte aspecte ale hotărârii, inclusiv cu stabilirea obligației de plată a sumei de 5056,06 lei reprezentând cota de ¾ din pasivul succesoral.

Apelantul P. I. a formulat apel criticând sentința sub următoarele aspecte:

Soluția instanței de fond cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți este contrară legii întrucât în procesele de partaj părțile au o dublă calitate atât de reclamant cât și de pârât, iar soluția pronunțată este în interesul tuturor părților. Aceste cheltuieli trebuie suportate proporțional cu cota – parte ce revine fiecăreia din masa partajabilă, potrivit art. 277 C.p.civ..

În prezenta cauză, totalul cheltuielilor de judecată făcute de părți este de 11.635,09 lei, din care 7042,64 lei efectuate de reclamantă și 4592,45 lei efectuate de pârât. În aceste condiții, reclamanta ar fi trebuit să suporte 75% din cheltuieli, proporțional cu cota sa succesorală, reprezentând 8726,31 lei. Cum reclamanta a achitat doar 7042,64 lei, diferența de 1683,67 lei trebuie restituită apelantului – pârât.

Prin întâmpinarea depusă de P. I., acesta arată că este de acord cu susținerea apelantei reclamante în sensul că valoarea imobilului trebuie raportată la momentul efectuării expertizei, însă această valoare este de_ euro, astfel că pârâtul P. I. trebuie să primească o sultă de 11.941,5 euro”.

Prin decizia civilă nr.2367/A/23.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, s-au admis ambele apeluri formulate de părți, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 11.593,4 euro cu titlu de sultă aferentă cotei de ¼ din imobil și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.225,095 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a obligat pe intimatul-pârât P. I. la plata către apelantă a sumei de 334 lei – cheltuieli de judecată în apel – pentru următoarele considerente:

„Analizând actele și lucrările dosarului precum și sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele:

Cu titlu prealabil, tribunalul reține că părțile nu au dezvoltat critici sub aspectul calității de moștenitor și procentului ce le revine în această calitate din masa succesorală și nici compunerea masei succesorale.

Singurele aspecte contestate privesc modul de stabilire a valorii imobilului și de repartizare a cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește apelul formulat de apelanta reclamantă, se constată că ambele părți sunt de acord cu faptul că valoarea apartamentului – obiect al partajului – trebuie raportată la momentul efectuării expertizei (ca moment al efectuării partajului).

Sub acest aspect, se reține că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză la instanța de fond, valoarea apartamentului la data de 22.03.2014 (data efectuării raportului de expertiză), a fost stabilită la suma de 41.403 euro. La stabilirea acestui cuantum, expertul a avut în vedere un coeficient de zonă de 1,77, coeficient pe care judecătorul fondului l-a apreciat la 12% și pe care l-a scos din formula de calcul.

Critica apelantului în sensul că acest coeficient negativ trebuia menținut motivat de faptul că reprezintă mai mult decât comisionul agenției imobiliare, este nefondată.

În speță nu s-a pus problema înstrăinării apartamentului și nici vânzarea acestuia prin intermediul unei agenții imobiliare.

În situația în care părțile doreau ca împărțirea să se facă în funcție de prețul efectiv obținut din vânzarea apartamentului, aveau posibilitatea de a uza de procedura prevăzută de art. 673¹¹ C.p.civ.

În cauză însă, apelanta reclamantă a dorit atribuirea în natură a imobilului și obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare cotei pârâtului de 1/4.

În acest context nu se pot aplica coeficienți negativi rezultați din riscurile date de scoaterea la vânzare pe piața imobiliară a apartamentului.

Rezultă astfel că în mod corect instanța a apreciat că expertul nu trebuia să procedeze la diminuarea valorii imobilului cu un procent cuprins între 10 – 15 % pentru marja de negociere și comisionul agenției imobiliare.

În ceea ce privește procentul de 12%, tribunalul reține că niciunul dintre apelanți nu are critici cu privire la cuantumul acestui procent, în sensul că nu se contestă faptul că procentul de 12% nu este corect calculat, ci se contestă doar faptul că el nu trebuia scos din formula de calcul.

Rezultă astfel că la suma de 41.405 trebuie să se adauge cele 12 procente (necontestate în cuantumul lor), rezultând astfel o valoare totală de circulație a imobilului la momentul expertizării de_,6 euro.

Față de cele reținute, rezultă că se impune admiterea apelului formulat de apelanta reclamantă, schimbată în parte sentința civilă apelată și obligarea reclamantei la plata către pârâtul P. I. a sumei de_,4 euro, cu titlu de sultă aferentă cotei sale de ¼ din imobil.

În ceea ce privește apelul formulat de pârâtul P. I., tribunalul constată că instanța de fond a procedat la compensarea cheltuielilor reciproce și a obligat pârâtul la plata sumei de 1683,67 lei.

Sub acest aspect tribunalul reține că într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 277 C.p.civ., cheltuielile de judecată se suportă în mod egal, proporțional sau solitar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei, însă acest articol are în vedere situația în care există coparticipare procesuală pasivă sau activă sau activă și pasivă, iar nu și situația în care există un singur reclamant și un singur pârât.

În această situație sunt incidente dispozițiile art. 276 C.p.civ., potrivit cărora instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre cele două părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată putând face compensarea lor. Rezultă astfel că judecătorul apreciază culpa procesuală nu în funcție de cota parte din moștenire, ci în funcție de pretențiile admise/respinse ale părților.

Cum atât acțiunea reclamantului cât și cererea reconvențională a pârâtului au fost admise în parte, rezultă că fiecare are o culpă procesuală egală.

Instanța de fond a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată prin raportare la cheltuielile efectiv efectuate de părți, reținând că reclamantul a avut cheltuieli totale de 7042,64 lei, iar pârâtul de 4592,45 lei., rezultând o diferență de 2450,19 lei cheltuieli achitate reclamantă, mai mult decât pârâtul.

Tribunalul reține și faptul că în privința onorariului avocațial, ambele părți au achitat un onorariu de 2000 lei, iar diferențele au rezultat din cuantumul taxelor de timbru și din onorariile experților.

Prin obligarea pârâtului la plata totală a diferenței dintre cheltuieli, a fost rupt echilibrul dintre părți în privința suportării în mod egal a culpei procesuale.

În lumina art. 276 C.p.civ., această diferență de 2450,19 lei trebuie suportată de părți în mod egal, astfel că se impune admiterea apelului pârâtului și schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond și sub aspectul cheltuielilor de judecată, în sensul că pârâtul va fi obligat la plata sumei de 1225,095 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru toate aceste motive tribunalul va admite ambele apeluri, va schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de_,4 euro, cu titlu de sultă aferentă cotei de ¼ din imobil și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1225,095 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor.

În baza art. 274 C.p.civ., tribunalul reținând culpa procesuală a ambelor părți, precum și faptul că doar apelanta reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată, îl va obliga pe intimatul pârât P. I., la plata către apelantă a sumei de 334 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru și timbru judiciar conform chitanțelor depuse la dosar”.

În temeiul art.281² C.proc.civ., prin decizia civilă nr.3358/A/6.10.2015, Tribunalul București a admis cererea de completare a deciziei civile nr.2367/A/23.06.2015 formulată de apelanta reclamantă R. C., în sensul că „Dispune și păstrarea celorlalte dispoziții ale sentinței civile apelate”, iar în temeiul art.281 C.proc.civ. prin Încheierea de ședință din 06.10.2015 în camera de consiliu, s-a admis și cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelanta reclamantă, în sensul că numele corect al apelantului pârât este P. I. și nu Peterscu, astfel cum din greșeală s-a menționat în dispozitivul deciziei din apel.

Împotriva deciziei civile nr.2367/A/23.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, a formulat recurs apelantul pârât P. I., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul obligării intimatei reclamante R. C. la plata sultei către recurent de 11.941,50 euro reprezentând contravaloarea cotei-părți ce-i revine din dreptul de proprietate asupra imobilului, iar nu doar suma de 11.593,4 euro, astfel cum a reținut în mod greșit instanța de apel, obligarea recurentului la plata către intimata-reclamantă R. C. a sumei de 83,50 lei cheltuieli de judecată în apel și obligarea reclamantei R. C. să-i plătească recurentului suma de 1.683,67 lei cheltuieli de judecată efectuate în fața instanței de fond – cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată către recurent efectuate de către acesta la instanța de apel și la instanța de recurs.

În motivarea recursului s-au susținut următoarele:

1. Instanța de apel a reținut că „în mod corect instanța (de fond) a apreciat că expertul nu trebuia să procedeze la diminuarea valorii imobilului cu un procent cuprins între 10- 15 % (în concret, fiind vorba de 12%) pentru marja de negociere și comisionul agenției imobiliare".

Ca urmare, instanța de apel a stabilit că „la suma de 41.405 (reprezentând valoarea apartamentului supus partajului, calculată la momentul efectuării expertizei) trebuie să se adauge cele 12 procente (necontestate în cuantumul lor), rezultând astfel o valoare totală de circulație a imobilului la momentul expertizării de 46.373,6 euro".

În consecință, instanța de apel a schimbat în parte sentința pronunțată la fond și a obligat intimata-reclamantă la plata către apelantul pârât „a sumei de 11.593,4 euro, cu titlu de sultă aferentă cotei sale de 1/4 din imobil.

Procedând în modul descris mai sus, instanța de apel a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii, pentru argumentele mai jos prezentate.

Astfel, deși instanța de apel afirmă că procentul de 12%, reprezentând marja de negociere și comisionul agenției imobiliare, trebuie scos din formula de calcul al valorii imobilului supus partajului, atunci când calculează efectiv această valoare, instanța de apel păstrează acel procent în respectiva formulă de calcul.

În primul rând, valoarea de circulație a imobilului la data efectuării expertizei este dată de formula avută în vedere în raportul de expertiză, formulă care nu a fost contestată de părțile din prezenta cauză, respectiv Vc (valoarea de circulație) = Vt (valoarea tehnică actualizată) x Kz (coeficientul de zonă) x Ki (coeficientul de individualizare).

Kz (coeficientul de zonă) a fost calculat de expertul desemnat de instanța de fond ca fiind raportul dintre valoarea de piață a apartamentului și valoarea tehnică actualizată a acestuia, la momentul efectuării expertizei - 1._ lei /1._ lei - 1,77 (pag. 5 și 6 din raportul de expertiză).

Pentru a determina valoarea de piață a apartamentului, același expert a avut în vedere doar 88% din prețul de piață al apartamentului, întrucât a scăzut procentul de 12%, reprezentând marja de negociere și comisionul agenției imobiliare - 50.000 euro x 44.816 lei/euro x 0,88 = 1._ lei (pag. 5 și 6 din raportul de expertiză).

În consecință, procentul de 12%, reprezentând marja de negociere și comisionul agenției imobiliare, nu trebuie avut în vedere la calculul prețului de piață al apartamentului.

Acest procent nu va fi adăugat valorii de circulație a apartamentului obținute de expertul desemnat de instanța de fond, cum în mod greșit a procedat instanța de apel, pentru că, în formula de calcul a valorii de circulație se regăsește coeficientul de zonă, determinat pe baza valorii de piață a apartamentului, la rândul ei determinată pe baza prețului de piață al apartamentului, preț din care s-a dedus procentul de 12%, reprezentând marja de negociere și comisionul agenției imobiliare.

Ca urmare a celor arătate mai sus, prin înlăturarea procentului de 12% din prețul de piață al apartamentului, valoarea de piață a apartamentului va fi mai mare (în procent de 100%) - 50.000 euro x 44.816 lei/euro = 2.240.800,000 lei - și, deci, și coeficientul de zonă va fi mai mare - 2._ lei /1._ lei = 2.

În al doilea rând, trebuie observat că, expertul, pentru a calcula valoarea de circulație a imobilului la data efectuării expertizei, a avut în vedere, în mod eronat, valoarea tehnică actualizată a acestuia de la data deschiderii succesiunii (1._ lei) - a se vedea pag 4 din raportul de expertiză - iar nu valoarea tehnică actualizată de la data efectuării expertizei (1._ lei) - a se vedea pag. 5 și 6 din raport - așa cum ar fi fost corect.

Deși, prin concluziile scrise, pârâtul a adus la cunoștința instanței de apel acest aspect, aceasta nu a ținut cont de el.

Așadar, în mod corect, valoarea de circulație a apartamentului la data efectuării expertizei va fi - potrivit formulei de calcul Vc(valoarea de circulație) – Vt (valoarea tehnică actualizată) x Kz(coeficientul de zonă) x Ki (coeficientul de individualizare) - 1._ lei - valoarea tehnică actualizată la data efectuării expertizei x [(50.000 euro - prețul de piață la data efectuării expertizei - x 44.816 lei/euro - cursul valutar la data efectuării expertizei) = 2._ lei /1._ lei - valoarea tehnică actualizată la data efectuării expertizei] = 2 - coeficientul de zonă x 0,96 - coeficientul de individualizare = 2._ lei / 44.816 lei/euro = 47.766 euro.

În consecință, dacă intimatei-reclamante i s-a atribuit în natură întregul apartament, aceasta trebuie obligată la plata sumei de 11.941,50 euro, reprezentând contravaloarea cotei-părți, în procent de 1/4, ce-i revine pârâtului din dreptul de proprietate asupra imobilului - 47.766 euro * 1/4 = 11.941,50 euro.

2. Prin sentința pronunțată, instanța de fond a constatat „că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 7.042,64 lei, iar pârâtul în cuantum de 4.592,45 lei”.

Totodată, instanța a acordat „integral fiecărei părți cheltuielile efectuate" și, făcând aplicarea art. 276 C.proc.civ., „compensează parțial cheltuielile de judecată si obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.450,19 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată".

Instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 277 C.proc.civ. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât „acest articol are în vedere situația în care există coparticipare procesuală pasivă sau activă sau activă si pasivă, iar nu si în situația în care există un singur reclamant și un singur pârât", fiind însă aplicabile dispozițiile art. 276 C.proc.civ., „potrivit cărora instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre cele două părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor".

Ca urmare, instanța de apel a stabilit că, „prin obligarea pârâtului la plata totală a diferenței dintre cheltuieli, a fost rupt echilibrul dintre părți în privința suportării în mod egal a culpei procesuale", motiv pentru care a admis apelul pârâtului și, schimbând în parte soluția instanței de fond, l-a obligat pe acesta doar la jumătate din cuantumul cheltuielilor de judecată reținute de instanța de fond în sarcina sa.

De asemenea, instanța de apel l-a obligat pe pârât „la plata către apelantă a sumei de 334 cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă de timbru și timbru judiciar".

Procedând în maniera descrisă mai sus, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, pentru argumentele mai jos prezentate.

Întrucât în procesele de partaj părțile au o dublă calitate - atât de reclamant, cât și de pârât - iar soluția pronunțată este în interesul tuturor acestor părți, acestea vor fi obligate să suporte cheltuielile de judecată proporțional cu cota-parte ce revine fiecăreia din masa partajabilă, potrivit art.277 C.proc.civ., potrivit cu care „dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată ... proporțional ... potrivit cu interesul ce are fiecare".

Așadar, în cauză sunt incidente dispozițiile art.277 C.proc.civ., deoarece există o coparticipare procesuală atât activă (doi reclamanți), cât și pasivă (doi pârâți).

Ca urmare, pârâtul este ținut să suporte doar ¼ din cheltuielile efectuate de intimata-reclamantă în fața instanței de apel, respectiv 83,50 lei -334 * 1/4 = 83,50 lei - proporțional cotei sale de ¼ din masa succesorală.

De asemenea, intimata-reclamantă ar fi trebuit să suporte ¾ din cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de fond, reprezentând 8.726,31 lei, proporțional cotei sale de 3/4 din masa succesorală.

În fața instanței de fond, totalul cheltuielilor de judecată făcute de părți a fost de 11.635,09 lei (7.042,64 lei, cheltuieli efectuate de reclamantă, și 4.592,45 lei, cheltuieli efectuate de pârât).

Însă, reclamanta a achitat cu titlu de cheltuieli de judecată sumă de 7.042,64 lei.

Ca urmare, diferența dintre 8.726,31 Iei și 7.042,64 lei, reprezentând 1.683,67 lei, trebuie restituită pârâtului, întrucât a fost achitată de acesta.

S-a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimata R. C. (căsătorită Fabbri) a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că nu pot fi formulate critici direct în recurs vizând valoarea de circulație a imobilului – în condițiile în care astfel de critici nu au făcut obiectul apelului (omisso medio), singurele critici ce pot fi analizate fiind cele legate de cheltuielile de judecată și care nu sunt fondate, întrucât Tribunalul București a constatat că acțiunea și cererea reconvențională s-au admis în parte, atât reclamanta, cât și pârâtul-reclamant au făcut cheltuieli în proces, rezultând o diferență în plus pentru reclamantă de 2.450,19 lei pe care a decis că trebuie să le împartă între cei doi, obligându-l pe pârâtul-reclamant să-i plătească reclamantei astfel, suma de 1.225,095 lei. Iar în apel, avocatul recurentului a declarat că nu solicită cheltuieli de judecată, în timp ce apelanta-reclamantă a solicitat astfel de cheltuieli – respectiv suma acordată de 334 lei achitată pentru taxa de timbru aferentă apelului său.

Recurentul nu a administrat noi înscrisuri, potrivit art.305 C.proc.civ. în sprijinul recursului, iar intimata a depus în temeiul textului de lege susmenționat – Încheierea din 21.09.2015 emisă de B.E.J. „Paviliu B. A.”, din care rezultă că și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin decizia recurată – de plată a sultei către recurent – în dosarul de executare nr.48/2015, având anexată și factura privind diferență onorariu executor din 21.09.2015.

S-a timbrat legal recursul.

Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Curtea constată că primele critici din recurs privesc contestarea evaluării apartamentului ce face obiectul succesiunii, respectiv a calculului expertului tehnic, recurentul oferind calculul pe care-l apreciază corect și potrivit căruia ar rezulta o valoare superioară celei de la fond – fără ca mai întâi, astfel de critici să fi fost formulate în calea de atac a apelului – așadar „omisso medio”, ceea ce este inadmisibil.

Pe cale de consecință, cum aceste critici s-au formulat neprocedural în sensul explicitat mai sus, astfel cum a arătat în întâmpinarea sa, intimata reclamantă-pârâtă – Curtea constată că recursul pârâtului-reclamant în partea referitoare la evaluarea apartamentului nu poate face obiectul cercetării lui direct în această fază procesuală, decât în măsura în care, s-a reașezat valoarea apartamentului în apel, prin adăugarea procentului de 12% cu care în mod greșit la fond s-a operat diminuarea, nefiind caz de negociere/comision aferent agenției imobiliare, în speță – considerentele nefiind contradictorii pe acest aspect, potrivit susținerilor recurentului.

Curtea așadar nu va analiza însă criticile privind formula de calcul a expertului utilizată în efectuarea expertizei la fond, în scopul obținerii unei valori imobiliare superioare, chiar celei din apel, cu observația și că acestea nu vizează atât aspecte de nelegalitate a deciziei din apel, cât mai ales de netemeinicie, dar care nu puteau fi analizate decât în apel, care este devolutiv.

Cu privire la criticile din recurs referitoare la obligarea la cheltuieli de judecată, în urma admiterii ambelor apeluri de către Tribunalul București – pentru fond, în urma compensării – pe pârâtul-reclamant către reclamantă la suma de 1.225,095 lei la fond și suma de 334 lei în apel – Curtea constată că acestea nu sunt fondate, întrucât incidente nu sunt prevederile art.277 C.proc.civ., nefiind vorba de coparticipare procesuală – ci de două părți contradictorii – reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant făcând aplicabile prevederile art.276 C.proc.civ., pentru care, în mod corect s-a aplicat compensarea.

Or, prevederile art.276 C.proc.civ. privesc măsura în care fiecărei părți i-au fost încuviințate pretențiile deduse judecății, implicând compensarea și plata eventuală a unei diferențe în sarcina uneia dintre părți, care s-au aplicat în mod corect pentru fond, de către Tribunalul București – diferența de cheltuieli de 2450,19 lei împărțindu-se între reclamantă și pârâtă în raport cu culpa procesuală dată de prevederile art.274 C.proc.civ., iar nu de cota în succesiune la care fiecare are dreptul potrivit legii.

Iar pentru apel, apelantul-pârât a fost obligat la suma de 334 lei către apelanta-reclamantă care a solicitat cheltuielile de judecată – reprezentând taxa de timbru aferentă apelului său admis și nu și alte cheltuieli cu onorariul de avocat – făcându-se aplicarea art.274 C.proc.civ., întrucât pe apelul admis al reclamantei, privind scăderea sultei datorate de la 12.411,07 euro, la 11.593,4 euro, apelantul pârât apare ca parte căzută în pretenții, iar acesta la rândul său nu a solicitat cheltuieli de judecată când s-au pus concluzii, în apelul său, pentru care nu a achitat taxe judiciare, aceasta fiind singura critică privind cheltuielile de judecată de la fond, invocându-se scutirea de taxă conform art.14 din Ordinul Ministerului Justiției nr.760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997 în calea de atac.

Pentru considerentele reținute, potrivit art.312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Potrivit art.274 C.proc.civ., Curtea va obliga pe recurent la plata către intimată a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocat, conform chitanței de la fila 16 din dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât P. I., împotriva deciziei civile nr.2367/A/23.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. C..

Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29.01.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. P. A. M. G. D. A.

GREFIER

RĂDIȚA I.

Red.F.P.

Tehnored.B.I

2 ex/25.02.2016

T.B.-Secția a III-a – I.N.

- E.M.S.

Jud.Sector 3 – D.I.S.

← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 77/2016. Curtea de...		Uzucapiune. Decizia nr. 182/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 6/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 77/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Uzucapiune. Decizia nr. 182/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act. Decizia nr. 56/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI