Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 6/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 6/2016
7454 3 2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 6 A
Ședința publică de la 12.01.2016
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror F. N..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – reclamantă T. G., împotriva sentinței civile nr.818 din data de 22.06.2015, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât TELCEANU G..
Obiectul pricinii – declararea judecătorească a morții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa apelantei – reclamante T. G., și a intimatului – pârât TELCEANU G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că părțile au solicitat judecata în lipsă, iar cauza se află în stare de judecată, motiv pentru care acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită anularea apelului, ca netimbrat și, în subsidiar, respingerea, ca nefondat. Potrivit materialului probator administrat în cauză, nu rezultă indiciile solicitate de art.49 din Codul civil cu privire la declararea judecătorească a morții unei persoane. În mod legal și temeinic, prima instanță a evaluat toate probatoriile și a constatat că nu există nici un indiciu, singurul indiciu fiind acela că este posibil ca persoana a cărei declarare a morții este solicitată, să fi părăsit teritoriul României.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția III-a Civilă la data de 03.07.2014, sub nr._/301/2014, reclamanta T. G. a solicitat declararea morții numitului T. G..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 14.01.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București dosarul nr._ având ca obiect declararea judecătorească a morții numitului T. G. prin care reclamanta, în calitate de soră a pârâtului, a solicitat instanței să constate că acesta a dispărut de la domiciliu din 15.06.2003.
Reclamanta a mai învederat că a fost informată de Secția 13 Politie că acesta figurează în evidente ca fiind apatrid și nu i-au fost comunicate alte detalii în legătură cu locul unde se află.
În perioada 1990-2003 fratele acesteia a fost stabilit în mai multe țări iar la întoarcerea în România acesta a locuit cu mama sa la adresa din București, ., .. Pe data de 15.06.2003 T. G. a plecat de acasă fără a specifica destinația sau data de întoarcere.
S-a mai susținut că reclamanta în încercarea de a afla ce s-a întâmplat cu acesta după moartea mamei în 08.03.2006 a găsit la ultimul domiciliu al pârâtului mai multe acte în original: carte de identitate, certificat de naștere, diplomă de absolvire a Institutului Politehnic G. Georghiu D. din București - Facultatea de Aeronave, certificat de atestare profesională, livretul militar. Singurul act în original pe care T. G. îl mai avea asupra sa la data dispariției este pașaportul, acesta fiind expirat în prezent. Din cercetările efectuate de Secția 13 Poliție i s-a comunicat faptul că acesta nu figurează în evidente ca ar fi părăsit țara.
La efectuarea succesiunii rămase de pe urma mamei, pârâtul T. G. a fost declarat străin de succesiune și nu s-a revendicat dreptul de moștenire nici până în prezent.
Din declarația numitului B. Muller V., persoana care locuiește la aceeași adresă cu pârâtul doar că la apartamentul nr. 59, a rezultat faptul că pârâtul a fost văzut pentru ultima dată în anul 2006 la înmormântarea mamei sale.
Prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ a fost declarată dispariția pârâtului T. G., sentința rămânând definitivă prin neapelare.
Având în vedere că de la data ultimelor informații cu privire la pârât au trecut mai mult de doi ani precum și faptul că există o hotărâre definitivă de declarare a dispariției, reclamanta a menționat că sunt îndeplinite condițiile pentru declararea judecătorească a morții conform art.49 alin.1 și 50 Cod civil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.49 alin.1, 51 cod civil coroborate cu art. 943-950 NCPC.
În probațiune a fost solicitată proba cu înscrisuri. (f. 6-11)
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei (f. 12).
La solicitarea instanței, au fost depuse la dosar relații din partea Primăriei Sectorului 3 București - Direcția juridică și a Secției 13 Poliție. (f. 28-32).
La termenul de judecată din data de 20.01.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 București a reținut cauza în pronunțare asupra excepției.
Prin sentința civilă nr.425/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost reînregistrată la data de 03.03.2015 pe rolul Tribunalului București - Secția III-a Civilă sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.818/22.06.2015 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de petenta T. G., în contradictoriu cu intimatul T. G..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, examinând actele și lucrările dosarului, că prin cererea de față s-a solicitat de către reclamantă - sora numitului Telceanu G. să se dispună declararea morții acestuia întrucât a dispărut de la domiciliu din data de 15.06.2003.
Prin sentința civilă nr._/05.07.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus la cererea reclamantei declararea dispariției pârâtului Telecean G. la data de 31.12.2006.
Dispozițiile art. 49 alin. Din Noul Cod Civil prevăd că „În cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață”.
Procedura de declarare a morții este reglementată de dispozițiile art. 943-950 din Noul Cod de procedură Civilă.
În cauza de față există o hotărâre judecătorească definitivă ce a fost pronunțată în anul 2013, hotărâre prin care a fost declarată dispariția pârâtului Telecean G..
Față, de ansamblul probator al cauzei, instanța a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.49 alin.1 Cod civil întrucât nu există indicii în sensul că numitul Telecean G. - fratele reclamantei ar fi încetat din viață, ci dovezile aflate la dosar conduc la concluzia că acesta a părăsit teritoriul României.
În raport de aceste considerente, acțiunea introdusă de reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, la data de 06.10.2015 a declarat apel reclamanta T. G. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 15.10.2015.
În motivarea apelului său, apelanta – reclamantă a arătat că în fapt, la data de 14.01.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 dosarul nr._ având ca obiect declararea judecătoreasca a morții numitului T. G., prin care apelanta - reclamantă T. G., in calitate de sora a pârâtului, am solicitat instanței să se constate dispariția acestuia având în vedere faptul ca este dispărut de la domiciliu din data de 15 iunie 2003.
A arătat instanței faptul ca a fost informata de Secția 13 Politie că acesta figurează in evidente ca fiind apatrid si nu i-au fost comunicate alte detalii in legătura cu locul unde se afla acesta.
Totodată, a menționat si faptul ca, in perioada 1990 - 2003, fratele său a fost stabilit in mai multe tari, Canada, Statele Unite ale Americii si Finlanda. La întoarcerea in tara acesta a locuit cu mama sa la adresa mai sus menționata. Pe data de 15.06.2003, T. G. a plecat de acasă fără a specifica destinația sau data de întoarcere.
Apelanta - reclamantă, sora lui T. G., in încercarea de a afla ce s-a întâmplat cu acesta, după moartea mamei in data de 08.03.2006, a găsit în domiciliul de la adresa mai sus menționata, următoarele acte in original aparținând paratului: Carte de Identitate; Certificat de naștere; diploma de absolvire al Institutului" Politehnic "G. G.-D." din București, Facultatea ele Aeronave; Certificate de atestare profesionala; Livretul militar. Singurul act in original pe care T. G. îl mai avea asupra sa la data dispariției este pașaportul, acesta fiind expirat in prezent. De asemenea, urmare a cercetărilor pe care apelanta le-a făcut la Secția 13 Politie, i-a fost comunicat faptul ca acesta nu figurează in evidente ca ar fi părăsit țara.
In soluționarea cauzei, instanța de judecata a ținut cont de proba cu înscrisuri, de proba cu martori si de răspunsurile primite de la organele de politie de la Secția 13, Serviciul de Investigații criminale din cadrul DGPMB, DEP ABD, Autoritatea Tutelara din cadrul Primăriei Sectorului 3 care, in urma verificărilor efectuate, au comunicat instanței faptul ca nu se mai cunoaște nimic despre pârât, acesta fiind dispărut de la domiciliu din data de 15.06.2013.
Din declarația domnului B. Muller V., persoana ce locuiește la aceeași adresa cu pârâtul, doar că la apartamentul 59, a reieșit faptul ca numitul T. G. a fost văzut pentru ultima dată în 2006 la înmormântarea mamei sale.
Având in vedere toate aceste aspecte, instanța a admis cererea de declarare a dispariției pârâtului T. G. din data de 31.12.2006, hotărârea rămânând definitivă si irevocabila prin neapelare la data de 13.12.2013.
Potrivit arte 49 alin. 1 Cod Civ., " În cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață,",
Iar potrivit art.51 Cod Civ., "Soluționarea cererii de declarare a morții se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. ".
Tribunalul București, față de ansamblul probator al cauzei a apreciat în mod eronat ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49 alin. 1 din Noul Cod civil.
Din cercetările efectuate de către Secția 13 Politie, precum si din declarațiile martorilor reiese in mod vădit ca numitul T. G. nu a părăsit teritoriul României, instanța de fond reținând în mod eronat faptul ca intimatul ar fi părăsit țara.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.466 si art.468 din Noul Cod de procedură civilă, 49 alin.1 Cod Civ, art.51 Cod Civ.
În ceea ce privește excepția netimbrării apelului, Curtea, constatând că s-a făcut dovada de către apelanta reclamantă a achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum s-a stabilit prin rezoluția administrativă, va respinge această excepție ca nefondată și va trece la soluționarea pe fond a apelului.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de, dispozițiile art 488 cod procedură civilă din materia recursului, care stabilesc în mod expres și limitativ, cazurile de modificare respectiv de casare a hotărârii recurate exclusiv pentru motive de nelegalitate, dispozițiile art 479 cod procedură civilă, în alineatul 1 permit instanței de apel să examineze cauză, în limitele criticilor invocate prin cererea de apel atât din punct de vedere al situației de fapt cât și din punct de vedere al aplicării legii iar în alineatul 2 dau posibilitatea instanței să refacă probatoriul administrat în primă instanță și să administreze probe noi dacă consideră necesar.
Din această perspectivă, relevante sunt și prevederile art 477 cod procedură civil, care reglementează limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, în sensul că instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. În alineatul al doilea se precizează că devoluțiunea operează cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil. În concepția noului cod de procedură civilă, efectul devolutiv al apelului este analizat dintr-o dublă perspectivă, atât din punct de vedere aceea ce s-a criticat prin exercitarea căii de atac, cât și din punct de vedere a ceea ce s-a dedus judecății în prima instanță. Acest al doilea aspect face obiect de analiză prin prevederile art 478 cod procedură civilă, care, reluând vechea reglementare interdicția schimbării în apel a cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe, precum și a calității părților, a cauzei sau a obiectului cererii de chemare în judecată iar în alineatul al doilea stabilesc că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, recunoscându-se instanței de apel posibilitatea de a încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
Menținând regula din vechiul cod relativă la interdicția de a formula cereri noi în apel, actuala reglementare în materie procesual civilă, conferă părților posibilitatea să expliciteze pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe. În alineatul final al acestui text de lege, legiuitorul recunoaște, în acord cu vechea reglementare, posibilitatea părților de a cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe și de a invoca compensația legală.
Pe cale de consecință, apelul este reglementat ca o cale de atac ordinară devolutivă, spre deosebire de recurs, în sensul că provoacă o nouă judecată în fond, astfel că organul judiciar în apel este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat în fața instanțelor de fond și poate modifica situația de fapt reținută, exercitând atât un control de legalitate câr și de temeinicie asupra soluției apelate.
Făcând aplicarea acestor aspecte în speța de față și examinând cererea de apel promovată de reclamantă, Curtea constată că, în esență, aceasta a criticat sentința atacată, sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a prevederilor art 49 din noul cod civil.
Potrivit acestor dispoziții legale, în cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață. Din interpretarea textului lege rezultă în mod indubitabil că pentru a fi în situația declarării morții unei peroane este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: persoana să fie dispărută și să existe indicii că a încetat din viață. Pe cale de consecință, neîndeplinirea uneia dintre condiții, împiedică organul judiciar să dispună declararea morții persoanei respective.
Instanța de fond a considerat neîndeplinită cea de a doua cerință, din perspectiva faptului că materialul probator existent la dosar nu crea premisele unei astfel de concluzii. Astfel, potrivit relațiilor comunicate de Direcția Siguranță, dețineri și regim penitenciar, pârâtul nu figurează încarcerat într-un a din unitățile Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar potrivit informațiilor oferite de Consiliul Local Anina, Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor, din verificările efectuate, pe marginea actului de naștere al pârâtului nu apare mențiunea decedat. Potrivit sentinței civile nr_/2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București, s-a declarat dispariția pârâtului, la data de 31 12 2006. Prin adresa oficială, Direcția generală de poliție a Municipiului București a comunicat faptul că pârâtul nu mai locuiește efectiv la adresa din . verificările întreprinse în imobil nu au putut fi obținute date în vederea stabilirii locației actuale a pârâtului. Din această perspectivă, relevante sunt și susținerile reclamantei din cererea de recurs, în sensul că la ultimul domiciliu cunoscut s-au găsit toate actele personale ale pârâtului, în original, mai puțin pașaportul, acesta fiind singurul act original pe care pârâtul îl avea asupra sa la data dispariției( potrivit afirmațiilor pe care înseși petenta le face). Faptul că pașaportul ar fi la această data expirat nu este de natură să ofere un indiciu cert sub aspectul pretinsului deces al pârâtului. De asemenea, reclamanta mai susține că în urma cercetărilor pe care le-a întreprins la Secția 13 Poliție, i s-a comunicat că pârâtul nu figurează că ar fi părăsit țara. Curtea reține că reclamanta nu a făcut aceste dovezi, iar pe de altă parte, simplul fapt că nu a părăsit țară nu poate, prin el însuși, să conducă la concluzia decesului pârâtului. Toate aspectele de fapt, învederate în cele ce preced și reținute pe baza informațiilor furnizate de diferite autorități publice, nu au aptitudinea de a creiona altceva decât dispariția pârâtului de la domiciliu, chestiunea ce a fost deja stabilită printr-o hotărâre judecătorească și care nu este suficientă pentru a fundamenta constatarea, pe cale judiciară, a morții pârâtului, potrivit celor expuse anterior.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, apreciind că s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art 49 din noul cod civil, prin raportare și la prevederilor art 480 din noul cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de netimbrare, ca nefondată.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă T. G. – CNP_, cu domiciliul în București, ., . și cu domiciliul ales la Curtea de Apel București .Av. T. G. L. în București, ..nr.7, Corp A, sector 2 în contradictoriu cu intimatul T. G., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3 citat și prin afișare la ușa instanței.
Cu recurs în 30 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red.I.S.
Tehnored.C.S./I.S.
6 ex.
T.B.Secția a III-a Civilă – C.T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 77/2016. Curtea de... → |
|---|
