Uzucapiune. Decizia nr. 182/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 182/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 182R
Ședința publică de la 22 februarie 2016
Curtea compusă din
PREȘEDINTE - D. F. B.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă H. E. împotriva deciziei civile nr. A118/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. S., P. Gv. G., P. Mihela, P. R., P. D., P. V., P. I., P. M. M., P. G., P. Z. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect: uzucapiune, accesiune.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 8.02.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 15.02.2016 și apoi la 22.02.2016.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 București, la data de 9.05.2012 sub nr._, reclamanta H. E. a chemat în judecată pe pârâții A. S., P. GV. G., P. M., P. R., P. D., P. V., P. I., P. M. M., P. C., P. G., P. Z. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate că reclamanta a devenit proprietară în baza uzucapiunii de 30 de ani asupra unei suprafețe de teren de 900 m.p., situat în București, ., sector 6, iar prin accesiune imobiliară să-i fie recunoscut dreptul de proprietate asupra construcției ridicate de reclamantă pe acest teren care cuprinde două camere de locuit, hol și bucătărie.
Prin sentința civilă nr. 4799/03.06.2014, Judecătoria sector 6 București a admis în parte cererea formulată de reclamanta H. E., în contradictoriu cu pârâții A. S., P. Gv. G., P. M., P. R., P. Danela, P. V., P. I., P. M. M., P. C., P. G., P. Z., și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului teren, cu destinație loc de casă, în suprafață de 900,00 mp din acte și 864,00 mp din măsurători, situat în mun. București, .. 11, Sectorul 6, identificat de punctele 1-2-3-4, anexa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, omologat de instanță, având vecinătățile, NE – P. G. pe distanța de 18,46 m, între punctele 2-3, SE – I. D. și S. F. pe distanța de 46,26 m între punctele 3-4, SV – I. D. pe distanța de 19,82 m între punctele 4-1, NV – . distanța de 45,47 m între punctele 1-2; a constatat că reclamanta a dobândit prin accesiune, dreptul de proprietate asupra imobilului clădire și anexe, situat în mun. București, .. 11, Sectorul 6, edificat în anul 1946, parter, alcătuit din clădire de locuit compusă din două camere și hol, în suprafață utilă de 28,75 mp, precum și anexe gospodărești, compuse din magazie, în suprafață utilă de 10,85 mp și bucătărie, în suprafață utilă de 9,00 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară în construcții, omologat de instanță; a constatat că reclamanta a dobândit prin accesiune, dreptul de proprietate asupra imobilului clădire și anexe, situat în mun. București, ., Sectorul 6, edificat în anul 1995, parter, alcătuit din clădire de locuit compusă din două camere, bucătărie și hol, în suprafață utilă de 60,08 mp, precum și anexe gospodărești, compuse din magazie, în suprafață utilă de 14,76 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară în construcții, omologat de instanță; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, din coroborarea înscrisului intitulat „Chitanță de vânzare-cumpărare“, fila 32, vol. 1, cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară topografică avizată de O.C.P.I., efectuată de expert C. S. I., filele 417-431 și cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în construcții și evaluatorie, filele 188-202, ambele omologate de instanță, rezultă că reclamanta H. E. a posedat, conform art. 1847-1862 cod civil 1864, terenul ce formează obiectul prezentului demers judiciar, în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar mai bine de 30 de ani. În consecință, în temeiul art. 1890 Cod civil 1864, instanța a admis în parte cererea.
Tot din coroborarea înscrisului intitulat „Chitanță de vânzare-cumpărare“, fila 32, vol. 1, cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară topografică avizată de O.C.P.I., efectuată de expert C. S. I., filele 417-431 și cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în construcții și evaluatorie, filele 188-202, instanța a reținut că autorii reclamantei au edificat și reclamanta a posedat și posedă construcția situată pe terenul sus-amintit ce formează și ea obiectul prezentului demers judiciar.
Față de cele expuse și în temeiul art. 492 Cod civil 1864, instanța a admis în parte cererea și în acest sens și a constatat că reclamanta a dobândit prin accesiune, dreptul de proprietate asupra imobilului clădire și anexe, situat în mun. București, ., Sectorul 6, edificat în anul 1946, parter, alcătuit din clădire de locuit compusă din două camere și hol, în suprafață utilă de 28,75 mp, precum și anexe gospodărești, compuse din magazie, în suprafață utilă de 10,85 mp și bucătărie, în suprafață utilă de 9,00 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară în construcții, omologat de instanță. În consecință, în temeiul art. 492 Cod civil 1864, instanța a admis în parte cererea și în acest sens și a constatat că reclamanta a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra imobilului menționat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, considerat ca fiind apel la termenul din 15.01.2015, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea sentinței civile atacate, în principal în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și, în subsidiar, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, apelantul a arătat că hotărârea pronunțată de Judecătoria sector 6 București este nelegală și netemeinică. Instanța nu a argumentat care au fost considerentele pronunțării hotărârii în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Este de principiu că, într-o cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive, are calitate procesuală pasivă numai proprietarul, de vreme ce uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății, reprezintă sancțiunea îndreptată împotriva adevăratului proprietar care, prin pasivitate, s-a desesizat de bun, permițând ca acesta sa intre în posesia altei persoane. S. R. este chemat în judecată în litigiile în care s-a constatat vacanța succesorală în condițiile prevederilor art. 680 din Codul civil conform cărora, în lipsa de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trece în proprietatea statului. Situația reglementată de art. 680 din Codul civil nu se regăsește în prezenta speță, de vreme ce, în urma tatălui reclamantei H. E. decedat la data de 11.07.1999, au rămas moștenitori H. E. în calitate de fiică, A. S. în calitate de frate și A. M. în calitate de soție supraviețuitoare.
Cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcției edificate pe teren, apelantul a considerat, de asemenea, că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile Legii nr. 50/1991. O astfel de cerere trebuie îndreptată împotriva unității administrativ teritoriale pe raza căreia se afla construcția, care, prin reprezentanții săi, aplică sancțiuni contravenționale pentru efectuarea de lucrări de construcții fără autorizație de construire, iar, odată cu aplicarea amenzii contravenționale, dispun și măsuri de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori nerespectarea prevederilor acesteia, conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991. De asemenea, potrivit art. 28 alin. 2 din același act normativ, decizia menținerii sau desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire se va lua de către autoritatea administrației publice competente. Or, în speța de față, calitatea procesuală pasivă a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu este justificată, atât timp cât proprietarul terenului și al imobilului construit pe acesta dobândește, prin efectul accesiunii imobiliare și dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe acesta.
În subsidiar, apelantul a apreciat că în mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1890 Cod civil, întrucât, anterior consacrării legale a proprietății private a statului prin art. 6 din Legea nr. 18/1991, art. 81 din Legea nr. 69/1991 și art. 4 din Legea nr. 213/1998, bunurile aparținând statului și unităților administrativ teritoriale nu puteau fi dobândite prin uzucapiune. Ca efect al dispozițiilor Legilor nr. 58 și nr. 59/1974, au fost scoase din circuitul civil toate categoriile de terenuri, cu excepția, începând din anul 1984, a celor prevăzute de Decretul nr. 12/1984 care a dus la modificarea art. 44 din Legea nr. 59/1974 (terenurile agricole din zonele cooperativizate). Prin urmare, nu se poate opune o posesie utilă statului, cel puțin până în anul 1989, întrucât proprietatea socialistă era insesizabilă, imprescriptibilă și inalienabilă, iar Constituțiile anterioare anului 1991 nu au făcut distincție între domeniul public și cel privat al statului. Or, având în vedere faptul ca, pe de o parte, terenul în cauză a intrat în domeniul public al statului, iar pe de altă parte, ca urmare a efectului produs de către Legile nr. 58 si 59/1974, toate categoriile de terenuri au fost scoase din circuitul civil, în acest caz, prezumția de proprietate, ca efect al posesiei nu poate opera în favoarea reclamanților.
La data de 09.11.2014, intimata reclamantă H. E. a depus întâmpinare la apelul declarat de apelantul pârât prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală. În drept, intimata reclamantă a invocat dispozițiile art.312 C.pr.civ, art.1846 Cod civil, art.1847 Cod civil, art.482 Cod civil, art.1890 Cod civil, Legea nr. 71/2011, art.82.
Prin decizia civilă nr. 118A/15.01.2015, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, a admis apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 4799/03.06.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice; a respins cererea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că uzucapiunea sau prescripția achizitivă este definită ca fiind modul originar de dobândire a proprietății ca urmare a posesiei exercitate asupra bunului în termenul și condițiile prevăzute de lege (art. 1837 din C.civ.), de la proprietarul nediligent și care s-a desistat de posesia bunului proprietatea sa pe toată durata invocată pentru constatarea intervenirii uzucapiunii. Dobândirea unui drept de proprietate, indiferent de modul de dobândire, nu se poate realiza în mod valabil decât dacă persoana de la care este preluat bunul nu justifică în patrimoniul său existența dreptului de proprietate. Așa fiind, calitate procesuală pasivă are ultimul proprietar care a deținut în patrimoniul său, cu acte de proprietate valabile, dreptul de proprietate, având în vedere și principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite un drept pe care nu îl are în patrimoniu și, pe cale de consecință, nici nu îl poate pierde prin efectul prescripției achizitive.
Sub acest aspect, pe situația de fapt, tribunalul a reținut că, la data de 28.07.1981, tatăl reclamantei, A. V., a dobândit prin chitanță sub semnătură privată de la B. M. terenul în suprafață de 900 m.p. și construcția denumită „casă bătrânească”, situate în București, ., sector 6. Reclamanta a arătat că S. R. – prin Ministerul Finanțelor a fost chemat în judecată în calitate de moștenitor al defunctei B. M., decedată la data de 18.08.1981, întrucât, în urma deschiderii succesiunii după defuncta B. M., s-a constatat vacanța succesorală și s-a constatat că S. R. are calitatea de moștenitor al acesteia. Deși reclamanții au pretins că defuncta B. M. a fost proprietar în baza actului autentificat sub nr._/16.12.1946, acest contract nu se regăsește la dosar, iar existența lui nu rezultă nici din restul probatoriului administrat de reclamantă. În acest sens, tribunalul a mai reținut că din adresa nr._/26.11.2012 emisă de OCPI sector 6 București rezultă că, la adresa fostului imobil situat în prezent în . Păcii) nr. 179 figurează deschisă carte funciară pe numele M. L. și M. D.. În doctrină și jurisprudență s-a acreditat în mod constant principiul că, lipsa unor acte care să ateste ultimul proprietar asupra imobilului, nu poate fi în niciun caz fi suficientă pentru a se prezuma că bunul aparține Statului R. ori unităților sale administrativ teritoriale. Or, potrivit art. 129 alin. 1 C.proc.civ. reclamanților le revine obligația de a face dovada în cauză atât a calității procesuale active, cât și a celei pasive.
Tribunalul a considerat că pârâtul nu justifică legitimare procesuală pasivă în cauză și sub aspectul persoanei care devine proprietar asupra bunului urmare a declarării vacanței succesorale. Tribunalul a reținut că, deși procedura declarării vacanței succesorale se judecă în contradictoriu cu S. R., sub rezerva că acesta stă în judecată nu prin Ministerul Finanțelor Publice, ci prin Direcția generală a Finanțelor din Municipiul București, acesta nu devine proprietar, bunul intrând în patrimoniul Municipiului București, devenind bun privat al acestuia, ca unitate administrativ-teritorială. Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 477 și 680 din Codul civil, art. 5 alin. 2 și 25 din Legea nr. 213/1998 republicată și a constatat că bunurile ce fac parte din domeniul privat pot constitui obiectul tuturor actelor de conservare, administrare sau dispoziție.
Tribunalul a reținut că, în litigiile care au ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, calitatea procesuală pasivă o are întotdeauna adevăratul proprietar al bunului. Unitatea administrativ-teritorială poate avea această calitate doar în situația în care devine titularul dreptului de proprietate al imobilului, fie ca urmare a declarării bunului ca fiind fără stăpân, fie ca urmare a existenței unei succesiuni vacante. Așadar, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă în cauză, aceasta revenea municipiului București - prin Primarul General, dreptul său de proprietate fiind constatat prealabil printr-un titlu, potrivit art. 2 alin. 5 din Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 128/1998 și art. 85 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială.
Pârâtul nefiind proprietarul terenului, nu se poate prezuma nici că ar fi proprietarul construcțiilor edificate asupra acestuia, potrivit art. 492 C.civ., cu atât mai mult cu cât din actele aflate la dosar rezultă că o construcție a făcut obiectul chitanțelor sub semnătură privată, iar pentru transmiterea în mod valabil a construcțiilor nu se cerea îndeplinirea condiției ca actul să fie unul autentic. Cum în speță pârâtul nu pretinde nici un drept de proprietate asupra terenului ori construcțiilor edificate pe teren, iar raporturile juridice sunt de proprietate, iar nu de drept administrativ potrivit Legii nr. 50/1991 în ceea ce privește construcțiile, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Întrucât cauza se soluționează pe cale de excepție, tribunalul a constatat că nu se mai impune analizarea criticilor din apel care privesc soluționarea cauzei pe fond.
Împotriva deciziei civile nr. 118A/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, a declarat recurs reclamanta H. E., solicitând desființarea în totalitate a deciziei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate în fond de Judecătoria Sectorului 6.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă a arătat că Statul Român prin Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă. În temeiul sentinței civile nr. 2926/9.04.2009, definitivă prin neapelare, se constată că statul român este moștenitorul defunctei B. M. astfel încât Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, nu mai are posibilitatea legală ca în prezent, într-un alt dosar, să se pronunțe față de calitatea procesuală a statului, această calitate fiind stabilită cu șase ani în urmă de o instanță judecătorească, prin sentința menționată.
Recurenta reclamantă a arătat că tribunalul considerat greșit că recurenta nu a anexat la dosarul cauzei titlul de proprietate al defunctei B. M.. La dosarul de fond exista dovada existenței contractului de proprietate al defunctei B. M. asupra imobilului ce face obiectul litigiului, fiind depus la dosar contractul de închiriere al imobilului, nr._/5.08.1981 depus la Administrația Financiară a sectorului 6 București de către B. M., iar în cuprinsul acestuia se menționează că aceasta are titlul de proprietate cu nr._.12.1946.
Recurenta a arătat că, în anul 2012, când a formulat cerere de chemare în judecată în vederea constatării dreptului său de proprietate în baza uzucapiunii de 30 de ani, nu putea să cheme în instanță Direcția Generală Regională a Finanțelor publice a Municipiului București pentru că nu era înființată.
Recurenta a considerat că în mod greșit tribunalul a reținut că nu trebuia chemat în judecată S. prin Ministerul Finanțelor în vederea constatării dreptului de proprietate al recurentei pe baza uzucapiunii și că ar fi trebuit chemat în judecată Municipiul București - prin Primarul General, întrucât Statului R. i-a fost stabilită legal calitatea procesuală pasivă odată cu judecarea dosarului nr. 8882/303.2008 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 2926/2009 de către Judecătoria Sectorului 6. S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor la acea dată nu a atacat pe cale legală sentința nr. 2926/2009 astfel că a devenit definitivă și irevocabilă, iar statul a devenit prin intermediul acesteia moștenitor al defunctei B. M.. În acestă calitate, recurenta l-a chemat în judecată în prezentul dosar.
Recurenta a criticat faptul că instanța de apel a menționat faptul că fostul imobil din ..179 are deschisă carte funciară pe numele M. L. și M. D. întrucât această împrejurare nu are legătură cu imobilul din ., sector 6, București. In adresa OCPI nu se face nicio mențiune referitoare la vreun act care ar conferi acestor persoane calitatea de succesori ai lui B. M..
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește limitele în care se judecă pricina în prezenta cale de atac, Curtea precizează că instanța de recurs procedează la examinarea deciziei atacate numai în limitele criticii formulate de recurentă. De asemenea, față de principiul neagravării situației în propria cale de atac, instituit de art. 316 raportat la art. 296 teza a II-a din Codul de procedură civilă, care presupune ca părții care a exercitat calea de atac să nu i se agraveze, prin soluția dată de instanța de control judiciar, situația stabilită prin hotărârea atacată, instanța de recurs nu poate să invoce din oficiu alte motive care ar presupune o înrăutățire a situației părții. Astfel, calitatea procesuală a pârâților persoane fizice precum și îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 1847 și art. 1890 din Codul civil pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune nu pot fi supuse controlului judiciar în recurs în situația în care singura critică formulată de partea recurentă în calea de atac privește modul în care instanța de apel a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Critica menționată mai sus, încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, nu este întemeiată. Astfel, în cauză, prin sentința civilă nr. 2926/9.04.2009, irevocabilă conform mențiunii aflate la fila 396 din dosarul primei instanțe, Judecătoria Sectorului 6 București a constatat vacantă succesiunea după defuncta B. M. și calitatea de moștenitor a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
În cazul în care s-a constatat vacanța succesorală, în speță, prin hotărâre judecătorească, statul dobândește moștenirea ope legis, de la deschiderea ei, potrivit regulilor generale. Astfel, hotărârea judecătorească pronunțată în această materie nu are efect constitutiv, ci numai declarativ, dobândirea de către stat a moștenirii vacante operând retroactiv, de la data morții celui care lasă moștenirea, potrivit regulilor generale.
Calitatea procesuală pasivă a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice în procesul având ca obiect constatarea vacanței succesorale și calitatea acestuia de moștenitor nu se confundă cu problema calității procesuale pasive în acțiunea în uzucapiune, care, reprezentând o sancțiune împotriva proprietarului neglijent care a delăsat bunul timp îndelungat, se judecă în contradictoriu cu acesta.
Astfel, în mod corect a considerat instanța de apel că, în litigiile care au ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, calitatea procesuală pasivă o are întotdeauna adevăratul proprietar al bunului. Pentru a aprecia asupra acestei calități în speță, în privința pretinsului fost proprietar conform celor susținute de reclamantă, trebuie avute în vedere prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, conform cărora terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt administrate de primării, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor. Conform art. 477 din Codul civil, toate averile vacante sunt ale domeniului public, iar potrivit art. 25 din Legea nr. 213/1998, prin sintagma domeniu public, cuprinsă în art. 477 din Codul civil, se înțelege domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale. În cauză, imobilul aflat în domeniul privat al statului în temeiul, conform prevederilor legale menționate, urmează regimul juridic instituit de art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 arătat mai sus.
În raport de această prevedere legală, trebuie concluzionat că, în cazul în care se face dovada că proprietarul terenului a decedat și că succesiunea este vacantă, dovezi existente în speță, unitatea administrativ-teritorială, în speță municipiul, în domeniul privat al căruia se află imobilul, are calitate procesuală pasivă în acțiunea prin care se solicită, în baza art. 1847 și art. 1890 C.civ, constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă de 30 de ani.
În această situație, Curtea constată că tribunalul a soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. român prin Ministerul Finanțelor Publice în contextul din speță. În consecință, reținând că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă este neîntemeiat, în temeiul art. 312 alin. 1 din același cod, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă H. E. împotriva deciziei civile nr. A118/15.01.2015 pronunțate de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă H. E. împotriva deciziei civile nr. A118/15.01.2015 pronunțate de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. S., P. Gv. G., P. Mihela, P. R., P. D., P. V., P. I., P. M. M., P. G., P. Z. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. B. I. P. B. A. S.
GREFIER
V. Ș.
RED. DFB
Tehnored. MȘ/ 2 ex.
26.02.2016
| ← Succesiune. Decizia nr. 83/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 56/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
