Validare poprire. Decizia nr. 1109/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1109/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 1109/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1109 R
Ședința publică din data de 19.06.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. S. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurenta terț-poprit U. Ț. B. SA împotriva deciziei civile nr.1002A/17.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata creditoare A. B. ROMÂNIA SA și intimatul debitor CUTIȘTEANU H., cauza având ca obiect „validare poprire”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.05.2014 și, apoi, la data de 29.05.2014, dată la care, constatând imposibilitatea constituirii completului de judecată, d-na judecător M. A. M. aflându-se în concediu medical, a amânat succesiv pronunțarea la datele de 05.06.2014, 12.06.2014, 19.06.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei sector 1 București sub nr._ creditoarea A. B. România S.A. a solicitat sa se dispună validarea popririi asupra conturilor debitorului urmărit C. H. deschise la terțul poprit U. Ț. B. S.A., pentru suma de_ lei.
În motivarea cererii de chemare în judecată, creditoarea a arătat că în executarea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 290/28.08.2007, B.E.J.A. S. și S. a înființat poprirea prin adresa din 05.10.2012 emisă în dosarul de executare nr. 162/B./2012, însă terțul poprit a refuzat să indisponibilizeze suma menționată.
Prin sentința civilă nr._/21.05.2013 Judecătoria sector 1 București a respins acțiunea ca neîntemeiată; a desființat poprirea înființată de B. S. și S. în cadrul dosarului de executare nr. 162/B./2012 prin adresa din data de 05.10.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, prin contractul de credit nr. 290/28.08.2007, modificat prin două acte adiționale, creditoarea și debitorul au convenit acordarea unui împrumut. In baza acestui titlu executoriu creditoarea a formulat cerere de executare silita in dosarul nr. 161/B./2012 al B.E.J.A. S. și S..
Executorul judecătoresc a emis la data de 05.10.2012 adresa de înființare a popririi pentru suma de_ lei, reprezentând debit conform titlului executoriu și cheltuieli de executare.
Terțul poprit a refuzat indisponibilizarea sumei menționate în adresa de înființare a popririi cu respectarea prevederilor legale, dat fiind faptul că în speță nu a fost probată existența la data înființării popririi a calității de terț poprit a U. Ț. B. S.A., din niciun înscris depus la dosarul cauzei nerezultând faptul că acesta ar avea o datorie către debitorul C. H..
Astfel, depozitul pe care debitorul îl constituise la terțul poprit fusese lichidat anterior înființării popririi, astfel încât judecătoria nu a putut reține în sarcina terțului poprit vreo culpă legată de faptul că ar fi refuzat să indisponibilizeze sumele solicitate
Împotriva sentinței civile nr._/2013 a declarat apel creditorul A. B. ROMANIA S.A.
În motivarea apelului, s-a arătat că din probele administrate a rezultat ca debitorul C. H. deținea conturi deschise la U. înca din anul 2002, mai mult, prin adresa nr._/13.05.2013 depusa la dosarul cauzei de către terțul poprit la solicitarea instanței, acesta afirma ca "va comunicam atașat extrasele din perioada 08.10.2012 (data receptionarii adresei de in ființare a popririi) - prezent, aferente conturilor deschise de dl. C. H. la U. Tiria B. SA", ceea ce denota faptul ca debitorul deținea conturi deschise in evidentele U. la data comunicării adresei de înființare poprire.
De asemenea, ulterior introducerii cererii de validare poprire, prin adresa nr. 21743R/05.02.2013 comunicata executorului judecătoresc, terțul poprit a confirmat faptul ca debitorul C. H. deține conturi deschise in evidentele sale si mai mult decât atât a procedat la virarea sumei de 1.177 lei in contul indicat de executor prin adresa de înființare poprire.
Astfel, in conturile debitorului la data înființării popririi se aflau următoarele sume: 40,90 USD, 83.550,25 LEI si 208,41 EUR. Ulterior înființării popririi conturile debitorului au fost creditate cu importante sume de bani: 1.556.076,49 LEI si 49.325,16 EUR.
Prin urmare, extrasele de cont au făcut dovada ca terțul poprit datora sume de bani debitorului atât la data înființării popririi cat si ulterior.
Culpa terțului poprit este evidenta si a fost dovedita prin probatoriul administrat in cursul judecării fondului, din care rezulta ca terțul poprit cu rea credința a răspuns executorului ca debitorul nu are conturi deschise in evidentele sale, nu a procedat la indisponibilizarea sumelor aflate in conturile debitorului si a eliberat debitorului toate sumele aflate in conturile acestuia.
Prindecizia civilă nr. 1002A/17.10.2013Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta creditoare A. B. Romania S.A, a schimbat în tot sentința civilă nr._/21.05.2013, în sensul că a admis cererea, a validat poprirea înființată de B. S. și S. în dosarul de executare nr. 162/B.//2012 până la concurența sumei de 31.086.242 lei și a obligat terțul poprit să achite creditoarei suma de 31.086.242 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că debitorul nu a înțeles să formuleze contestație la executare în termenul de decădere de 15 zile.
La data de 05.10.2012 executorul judecătoresc a transmis către terțul poprit U. T. B. SA adresa de înființare poprire asupra conturilor debitorului C. H. până la concurenta sumei de lei 31.086.242 lei, însă prin adresa nr. 21743R/19.10.2012 terțul poprit a răspuns executorului judecătoresc ca debitorul nu are conturi deschise in evidentele sale.
Cu toate acestea, din adresa nr._/05.04.2013 emisă la solicitarea instanței de fond, rezultă că debitorul C. H. avea deschise 4 conturi la terțul poprit U. T. B. SA la data de 05.10.2012, printre care și un cont în euro - cont de cash colateral EUR, astfel cum a susținut și apelantul.
Așa fiind, tribunalul a constatat că U. T. B. SA avea la acea dată calitatea de terț poprit.
Și critica apelantului-creditor conform căreia terțul poprit U. T. B. SA se află în culpă întrucât nu a procedat la indisponibilizarea sumelor pe care debitorul le avea în conturile deschise la terțul poprit este fondată.
Din informațiile aflate la Arhiva Electronică rezultă că la poziția nr. 2 figura ipoteca mobiliară asupra contului cu afectațiune specială/depozit nr. RO31 BACX_ 5000, având un sold în valoare de 525.000 Euro, deschis la U. T. B. SA de către C. H.. Acest cont se afla sub controlul U. T. B. SA, iar prin această garanție ipotecară mobiliară se garanta creditul în sumă de 500.000 Euro, conform contractului de credit nr. GRIM/Contractului de ipotecă mobiliară încheiat la data de 05.06.2012 între U. T. B. SA și C. H..
Or, U. T. B. SA nu a administrat probe din care să rezulte că garanțiile mobiliare au fost radiate ca urmare a stingerii obligațiilor care le-au generat.
Tribunalul nu a putut să primească nici apărările privind datele de stare civilă comunicate de către executorul judecătoresc pentru identificarea debitorului, date care au fost modificate în timp, întrucât înscrierile în Arhiva Electronică sunt cu privire la garanții constituite în 2012, potrivit extraselor de cont, prin conturile debitorului au fost efectuate operațiuni, iar cartea de identitate a debitorului C. H. a fost eliberată la data de 03.06.2011, fiind inadmisibil a se susține că s-au radiat garanțiile bancare, ori s-au eliberat sume din conturile acestuia, fără o minimă verificare a datelor de identificare ale debitorului.
Împotriva deciziei civile nr. 1002A/2013 a declarat recurs terțul poprit U. Ț. B. SA, în motivarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate:
1. Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea si aplicarea greșită a prevederilor legale - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
1.1. Hotărârea recurată a fost pronunțată cu nesocotirea prevederilor art. 460 C.proc.civ., în speță nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru a se dispune validarea popririi, prevăzute de art. 998 Vechiul C.civ. (art. 1349 Noul C.civ.), respectiv condiția existenței unei fapte ilicite si condiția existenței unei vinovății.
Cu privire la inexistența faptei ilicite, recurentul terț poprit a arătat că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a comunica un alt răspuns decât cel transmis executorului la data de 19.10.2012.
Astfel, odată sesizat cu o adresă de înființare a popririi, terțul poprit - societate bancară - este obligat să se raporteze exclusiv la datele de identificare cuprinse în aceasta, si în funcție de elementele indicate, să verifice dacă persoana urmărită se află în portofoliul de clienți. Numai după corespondența strictă dintre persoana arătată în adresă și persoana arătată în cerere, terțul poprit poate proceda la indisponibilizarea conturilor.
În speță, două dintre elementele impuse de lege și în funcție de care terțul poprit trebuie să realizeze identificarea, respectiv codul numeric personal si adresa, nu corespundeau vreunei persoane având calitatea de client al băncii.
Deși formal adresa de înființare a popririi conținea aceste elemente, ele nu au permis identificarea dl. C. H., acesta figurând în evidențele recurentei cu datele din pașaportul emis de autoritățile israeliene, fără ca această situație să poată fi imputată băncii.
Având în vedere că adresa de înființare a popririi nu a fost însoțită de alte documente care să probeze faptul că în ceea ce privește persoana debitorului poprit au intervenit schimbări esențiale cu privire la datele de identificare, recurenta arată că răspunsul său a corespuns întru-totul rezultatului căutării și că nu era în măsură să procedeze la efectuarea de investigații suplimentare pentru aflarea noilor date ale debitorului, art. 460 C.proc.civ. neprevăzând vreo obligație de acest tip în sarcina terțului poprit.
Răspunsul recurentei terț poprit formulat în termen și bazat exclusiv pe datele transmise de către executor nu se poate constitui într-un refuz nejustificat de înființare a popririi.
Cu privire la condiția existenței unui culpe a terțului poprit, recurentul a arătat că nu a cunoscut si nici nu putea să cunoască, din informațiile puse la dispoziție de executorul judecătoresc, că persoana vizată era client al băncii, astfel încât să poată da curs solicitării de înființare a popririi. Mai mult, recurentei nu îi poate fi imputat în niciun mod faptul că datele de identificare ale dl. C. H. nu au fost modificate în urma dobândirii de către acesta a cărții de identitate emise de autoritățile române.
Debitorul a evitat să se prezinte personal la agenția unde avea deschise conturile pentru efectuarea de operațiuni si nici nu a notificat banca despre schimbările intervenite (dobândirea CNP-ului, schimbarea domiciliului), mai mult, acesta a ascuns noile date de identificare și în relația cu creditorul popritor A. B..
Recurentul susține că, în acest caz, culpa aparține chiar creditorului popritor care nu a depus toate diligentele necesare în vederea realizării titlului său, precum si executorului judecătoresc sesizat în cauză care, deși a descoperit faptul că debitorul se identifică în prezent cu alte date, nu a procedat la individualizarea completă a acestuia.
Recurentul terț poprit susține că a acționat cu bună-credință în baza datelor de care dispunea, astfel că atitudinea acesteia nu poate fi interpretată drept una culpabilă, în măsură să cauzeze vreun prejudiciu în mod direct creditorului urmăritor. Astfel cum rezultă din condițiile generale ale băncii clientul si-a asumat obligația de a o informa imediat, prezentând documentele justificative aferente despre orice modificări apărute în situația sa, inclusiv a documentelor care stau la baza deschiderii contului, cu consecințe în planul opozabilității sau nu a acestor modificări față de bancă.
În concluzie, elemente extrinseci (ce denotă culpa debitorului urmărit, iar nu a recurentei, în calitate de terț poprit) au făcut imposibilă îndeplinirea obligațiilor care se invocă de către creditorul urmăritor, așa încât în absența unei atitudini culpabile din partea recurentei, consideră că nu poate fi ținută la acoperirea vreunui prejudiciu.
1.2. Nesocotirea prevederilor art. 452 și art. 460 alin. 2 C.proc.civ. Neverificarea raporturilor dintre debitorul urmărit și terțul poprit - validarea popririi pentru suma de 31.086.242 lei este nelegală, în condițiile în care recurenta nu înregistrează această datorie față de dl. C. H..
Invocând prevederile art. 452 C.proc.civ. recurentul arată că, validarea de poprire nu produce îndatorarea terțului poprit decât în limita creanței reprezentând suma datoriei sale către debitorul urmărit.
În ceea ce privește poprirea bancară, în interpretarea art. 457 alin. 2, sumele existente în contul bancar al debitorului, precum si cele provenite din încasările viitoare care vor indisponibilizate în măsura necesara realizării creanței.
În speță, având în vedere că între terțul poprit și debitorul poprit nu există un alt raport contractual în afara celui de găzduire a contului, angajarea răspunderii recurentei nu se poate face, în ipoteza constatării unei culpe, decât exclusiv în limita sumelor existente în sold la momentul recepționării adresei de înființare a popririi, respectiv a celor eliberate din conturile acestuia până la momentul indisponibilizării.
Or, din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei reiese în mod clar care este valoarea sumelor ce au tranzitat conturile debitorului C. H. de la momentul recepționării adresei de înființare a popririi și până la indisponibilizarea acestora.
În concret, sumele rulate prin conturile debitorului poprit, inclusiv soldurile existente la data înființării popririi sunt în cuantum de 49.533,12 Euro, 40,99 USD și 1.652.952, 49 RON.
Mai mult decât atât, chiar creditorul popritor a arătat în cuprinsul apelului formulat în prezentul dosar, în mod defalcat, rulajul fiecărui cont, trimițând chiar la extrasele de cont depuse de recurentă, însă, instanța de apel a procedat la obligarea recurentei la întregul debit datorat de dl. C. H. către A. B., deși în raport de restul sumelor, raportul de poprire nu este născut, ci urmează a se naște în funcție de sumele viitoare cu care urmează a fi creditate conturile respective.
Această gravă eroare a instanței cu privire la cuantumul sumelor în limita cărora recurenta poate fi obligată direct față de A. B., poate permite ca executarea popririi sa se realizeze asupra fondurilor proprii ale băncii terț poprit, urmând să producă grave prejudicii patrimoniale recurentei.
Or, având în vedere soldul conturilor, respectiv sumele rulate până la data indisponibilizării si fără ca instanța de apel să rețină în vreun fel că Banca ar datora vreo altă sumă de bani debitorului urmărit, singura modalitate în care se putea valida poprirea asupra restului de creanță până la concurența sumelor de 49.533,12 Euro, 40,99 USD și 1.652.952,49 RON era asupra încasărilor viitoare.
2. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
Prin cererea de validare a popririi formulate împotriva recurentei, A. B. a indicat expres că solicită obligarea recurentei la plata sumei datorate debitorului C. H., până la concurența sumei de 31.086.242 lei
Creditorul popritor a înțeles așadar să își restrângă pretențiile la valoarea efectiv datorată de către terțul poprit debitorului poprit, iar nu să solicite invariabil acordarea întregii sume, indiferent de existența si probarea unei datorii a terțului poprit.
3. Decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind rezultatul unei interpretări și aplicări eronate a legii – motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
3.1. Interpretarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește regimul juridic al validării popririi, termenelor în care poate fi contestată și apărărilor ce pot fi formulate de terțul poprit.
Recurenta terț poprit a arătat că instanța de apel face o gravă eroare între regimul juridic al contestației la executare și regimul cererii de validare a popririi, din perspectiva drepturilor terțului poprit, termenele în care pot fi invocate și a apărărilor ce pot fi formulate de terțul poprit.
Sub un prim aspect, se critică soluția instanței de apel pentru interpretarea greșita a textelor legale si instituțiilor incidente, raportat la prevederile art. 460 C. proc. civ., adăugare nepermisă la prevederile legale care limitează inclusiv dreptul la apărare al terțului poprit și conduce la soluții nelegale, instituind o decădere din drepturi în lipsa unei dispoziții legale exprese în acest sens.
Astfel, prin considerentele hotărârii atacate instanța a reținut că neregulile privitoare la condițiile de înființare a popririi nu mai pot fi invocate în etapa validării popririi, deoarece debitorul nu a înțeles să formuleze în termenul legal de 15 zile contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi, în continuarea acestui raționament eronat instanța reținând că nu poate (...) să respingă cererea pentru alte motive decât cele care ar rezulta din interpretarea dispozițiilor art. 460 C. proc. civ.
În opinia recurentei terț poprit, aceste susțineri sunt vădit eronate si nu țin cont de natura juridică a cererii de validare a popririi, aceea de acțiune în atragerea răspunderii civile delictuale a terțului poprit, în care acesta din urmă poate invoca orice fel de neregularități, inclusiv cele privitoare la legalitatea înființării popririi.
Impunerea în sarcina terțului poprit a unei condiției de a fi invocat motivele pe calea contestației la executare în termen de 15 zile, îl lipsește pe acesta de dreptul la apărare.
Sub un al doilea aspect, decizia este nelegală deoarece instanța de apel era obligată să verifice toate criticile de nelegalitate ale terțului poprit.
Astfel, dacă s-ar fi aplecat asupra susținerilor recurentei terț poprit, instanța ar fi observat pe de-o parte faptul că persoana care figura în titlul executoriu diferă în ceea ce privește datele sale de identificare de persoana care figura în adresa de înființare a popririi.
Pe de altă parte, dacă ar fi cercetat întreg ansamblul probator, instanța de apel ar fi constatat că, în ceea ce privește contul aferent depozitului cash collateral constituit la U. pe numele debitorului C. H., acesta a fost lichidat înainte de recepționarea adresei de înființare a popririi de către bancă, prin urmare față de această sumă nu se putea naște raportul de poprire și prin urmare validarea ar fi exclusă, chiar și în ipoteza în care se reține o culpă a recurentei terț poprit .
Sub un al treilea aspect, validarea presupune răspunderea personală a terțului poprit, în limita în care subscrisa era datoare debitorului poprit, nefiind garant al debitorului poprit care să suporte realizarea creanței creditorului urmăritor.
Recurenta a susținut că, dacă ar fi luat în considerare toate susținerile probate cu documente bancare (extrase de cont), ce nu au fost contestate de către reclamanta-creditoare, instanța ar fi constatat faptul că limitele în care putea fi obligat terțul poprit nu puteau fi superioare datoriei acestuia către debitor, materializată în speță prin adiționarea sumelor ce au fost eliberate din conturile acestuia, ulterior recepționară adresei de înființare a popririi.
3.2. Depășirea limitelor legale ale validării de poprire prin obligarea terțului poprit la plata din fonduri proprii a datoriei debitorului.
Decizia recurată este nelegală, pe de-o parte, întrucât instanța de apel a reținut, ca urmare a unei interpretări greșite a legii, că, în situația în care s-ar reține culpa terțului poprit, acesta este dator să suporte întreaga creanță a creditorului popritor, independent de cuantumul sumelor pe care, la rândul său, terțul poprit le datora debitorului urmărit, iar pe de altă parte, întrucât instanța de apel a refuzat recurentei dreptul de a dovedi întinderea datoriei față de debitorul poprit.
Astfel, instanța de apel face abstracție de toate argumentele invocate de subscrisa și probate încă din faza de judecată a fondului, cu privire la limita maximă în care se poate dispune obligarea directă a recurentei față de creditorul popritor.
Aceasta deși, în cuprinsul considerentelor, instanța face referire directă la adresa emisă de recurentă prin care a comunicat la dosar extrasele de cont cu privire la toate conturile deținute de Cutișteanu H., în care sunt evidențiate toate operațiunile, de la momentul recepționării adresei de înființare a popririi și până la indisponibilizarea efectivă a acestora.
Or, prevederile art. 460 alin. 2 C.proc.civ. impuneau instanței să cerceteze dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului si să pronunțe o hotărâre de validare exclusiv în limita acelei datorii, în caz contrar fiind vorba de o executare asupra veniturilor proprii ale terțului poprit.
Textul mai sus-amintit este aplicabil și în cazul popririi bancare, cu particularitatea că, în acest caz, datoria terțului poprit - bancă este reprezentată de sumele ce au fost eliberate debitorului poprit cu nerespectarea interdicției conținute în adresa de înființare a popririi. Or, recurentul arată că a evidențiat aceste sume în mod transparent și erau accesibile instanței din simpla lecturare a extraselor de cont depuse în dosar.
Astfel, din evidențele depuse de recurentă și necontestate de către creditorul popritor rezultă că rulajele conturilor deținute de Cutișteanu H. în perioada menționată au fost în cuantum de 49.533,12 EURO, 40,99 USD si 1.652.952,49 ROM, acestea fiind sumele maximale în raport de care se putea dispune validarea prin obligarea directă la plată a terțului poprit.
Pentru restul sumelor, până la concurența valorii poprite de 31.086.242 lei, recurenta arată că nu poate fi considerată că datorează, până la momentul la care conturile vor fi din nou alimentate putând opera cel mult o validare asupra veniturilor viitoare în condițiile art. 457 alin. 2 C. proc. civ. Aceasta deoarece nu se poate susține în mod rezonabil că sumele viitoare (cu care urmează sau nu a fi creditate conturile debitorului Cutișteanu H.) pot fi considerate datorate de către bancă, legea impunând caracterul cert, lichid si ajuns la scadență al propriei sale datorii.
În aceste condiții, soluția instanței de obligare necondiționată a recurentei la plata întregii sume poprite se constituie într-o încălcare a dreptului la apărare componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO.
4. Decizia recurată cuprinde o motivare străină de situația conflictuală dedusă judecății, respectiv cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C.pr.civ.)
Instanța de apel a reținut în mod eronat calitatea recurentei de terț poprit în raport de contul de afectațiune specială/depozit. Ipoteca mobiliară asupra contului respectiv a fost radiată înaintea înființării popririi.
Chiar dacă se admite calitatea recurentei de terț poprit, aceasta nu se poate raporta decât la situația conturilor active ale debitorului Cutișteanu, respectiv cele care prezentau sold la momentul primirii adresei de înființare a popririi.
Astfel, în lipsa oricărui alt raport cu debitorul în afara celui de găzduire a contului, calitatea de terț poprit - bancă și întinderea răspunderii sale trebuie apreciată prin prisma conturilor deschise pe numele debitorului la momentul recepționării adresei de poprire, respectiv a rulajului acestor conturi ulterior acestui moment.
Acest lucru rezultă cu prisosință din interpretarea prevederilor art. 454 alin. 23 coroborate cu cele ale art. 457 alin. 11 C. proc. civ. 1865.
Or, instanța a reținut în cuprinsul considerentelor faptul că debitorul Cutișteanu H. avea deschis inclusiv un cont în euro-cont de cash collateral EUR, calitatea de terț poprit verificându-se și în raport de acesta.
Contul de depozit cash collateral a fost constituit de debitorul Cutișteanu H. exclusiv cu scopul de garanta restituirea creditului acordat societății Petprod Pre S.R.L, urmând ca după executarea garanției ori eliberarea sumei, acesta să devină inactiv.
La data de 24.09.2012, depozitul de cash collateral a fost lichidat în întregime, contul având sold "0" devenind inactiv, în sensul că toate operațiunile ce puteau fi realizate prin acesta au fost epuizate. Pe cale de consecință și garanția pe acest cont, constituită pentru garantarea creditului acordat societății Petprod Pre SRL, a fost radiată, conform avizului de stingere din data de 25.09.2012 care a fost anexat prezentelor motive suplimentare de recurs.
În consecință, recurenta terț poprit solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului si menținerii sentinței apelate pronunțate de Judecătoria Sectorului l, în subsidiar, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul obligării recurentei exclusiv la plata sumelor rulate prin conturile debitorului poprit, în cuantum de 49.533,12 Euro (sold inițial 208,41 EURO, rulaj 49.325,12 EURO), 40,99 USD și 1.652.952,49 ROM (sold inițial 97.550,25 RON, rulaj 1.555.402,24 Ron);
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.pr.civ.
Intimatul-debitor Cutișteanu H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, este absurd a susține că poți deschide și opera un cont numai în baza pașaportului, însă nu poți fi poprit decât în baza CNP-ului, nu este adevărată susținerea recurentei conform căreia avea obligația de a prezenta băncii schimbarea datelor de identificare, deoarece nu a primit alte date de identificare, pentru a se putea afirma că vechile date de identificare au devenit invalide și nu mai pot fi folosite, ci a primit date de identificare suplimentare, în sensul că, pe lângă pașaportul eliberat de Ministerul de Interne din Israel a devenit și titular al cății de identitate emisă în România. Câtă vreme datele de identificare existente în sistem și folosite la deschiderea relației contractuale au rămas valide, nicio prevedere nu-l obliga să declare și date suplimentare. Intimatul a mai arătat că a prezentat băncii atât cartea de identitate cât și pașaportul, fapt care reiese fără echivoc din extrasele de cont atașate, iar unele retrageri de bani au fost efectuate la ghișeu, după legitimarea sa.
Intimata-creditoare A. B. Romania SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că terțului poprit i s-a comunicat titlul executoriu în temeiul căruia a fost solicitată înființarea popririi, în cuprinsul contractelor de credit și de fideiusiune fiind menționate datele de identificare ale debitorului din cuprinsul pașaportului, că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în calitate de terț poprit; că recurentul recunoaște că, la momentul înființării popririi, a eliberat debitorului suma de 1.652.952 RON, 49.533,12 euro și 40,99 USD, de unde rezultă că terțul poprit nu a respectat obligația prevăzută de art. 457 alin. 2 C.pr.civ., situație în care devin incidente dispozițiile art. 460 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este întemeiat, în limitele și pentru considerentele următoare:
1.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. privind aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 460 C.proc.civ. este nefondat.
În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul terț poprit arată că nu sunt întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale pentru a se dispune validarea popririi, întrucât nu există nici fapta ilicită a terțului poprit și nici culpa acestuia.
Recurentul terț poprit susține că dispozițiile art. 460 alin. 1 C.pr.civ. reprezintă o aplicație în materie a răspunderii civile delictuale, astfel că, pentru corecta lor aplicare, instanța trebuia să analizeze întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana terțului poprit.
În opinia Curții, pentru a dispune validarea popririi, instanța de apel nu avea obligația de a analiza întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ. (1864) în raport de persoana terțului poprit, ci exclusiv dispozițiile legale cuprinse în Secțiunea a V-a („Poprirea”) din cadrul Cap. II („Urmărirea silită asupra bunurilor mobile”) al Cărții a V-a „Despre executarea silită”.
Procedura validării popririi nu este o simplă aplicație a instituției răspunderii civile delictuale, ci este o procedură de executare silită indirectă, ce se bucură de o reglementare proprie, specifică materiei executării silite, astfel încât paralela sugerată de recurentul terț poprit între intituția validării popririi și instituția răspunderii civile delictuale nu este îmbrățișată de instanță, având în vedere faptul că dispozițiile art. 3711 alin. 2 C.pr.civ. consacră caracterul de drept comun în materie de executare silită a Cărții a V-a a Codului de procedură civilă.
Instanța învestită cu o cerere de validare a popririi înființată de executorul judecătoresc este ținută a verifica doar existența celor două raporturi juridice necesare pentru existența oricărei popriri, respectiv (1) raportul juridic dintre creditorul popritor și debitorul poprit, în cadrul căruia instanța de validare verifică numai existența titlului executoriu în baza căruia au luat naștere raporturile creditor-debitor, precum și (2) raportul juridic obligațional dintre debitorul poprit și terțul poprit.
Pe baza și ca efect al validării popririi de către instanță, urmează să ia naștere și cel de-al treilea raport juridic, dintre creditorul urmăritor și terțul poprit.
Procedând la verificarea existenței celui de-al doilea raport juridic, dintre debitorul urmărit și terțul poprit, în mod corect a constatat instanța de apel faptul că U. Ț. B. SA are calitatea de terț poprit, precum și faptul că acesta a încălcat obligațiile legale care îi reveneau potrivit dispozițiilor art. 456 alin. 1 rap. la art. 457 alin. 1 și 2 C.pr.civ.
Astfel, cu privire la calitatea recurentului U. Ț. B. SA de terț poprit, sunt aplicabile dispozițiile art. 452 alin. 1 și art. 457 alin. 11 C.pr.civ. potrivit cărora are această calitate terța persoană care datorează debitorului sume de bani, sau pe care i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente; iar în cazul popririi bancare se au în vedere atât soldul creditor cât și încasările viitoare, precum și dispozițiile art. 457 alin. 2 C.pr.civ., care stabilesc că aceste verificări se raportează din punct de vedere temporal „la data sesizării băncii”.
Făcând o corectă aplicare și interpretare a acestor dispoziții legale, tribunalul a reținut că la data primirii adresei de înființare a popririi, 5.10.2012, debitorul C. H. avea deschise la U. Ț. B. 4 conturi, respectiv cele 4 conturi enumerate în adresa nr._/5.04.2013 emisă de recurent – RO31 BACX_ 5000 (cont cash collateral EUR), RO73 BACX_ 5020 (cont curent USD), RO03 BACX_ 5310 (cont curent RON) și RO24 BACX_ 5320 (cont curent EUR).
Cu privire la obligațiile legale care îi reveneau terțului poprit, sunt aplicabile dispozițiile art. 456 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cărora, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani și să trimită dovada indisponibilizării acesteia către executorul judecătoresc; precum și dispozițiile art. 457 alin. 1 și 2 C.pr.civ., potrivit cărora, din momentul indisponibilizării sumelor existente în conturile bancare ale debitorului urmărit precum și ale celor provenite din încasările ulterioare, terțul poprit nu mai poate face nicio plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată.
Recurentul terț poprit a încălcat ambele obligații legale, menționate mai sus.
Cu privire la prima obligație, aceea ca, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, terțul poprit să consemneze suma de bani și să trimită dovada indisponibilizării acesteia către executorul judecătoresc, Curtea reține că adresa de înființare a popririi nr. 1008/2012, emisă în dosarul de executare nr. 162/2012 al B. S. și S., a fost înregistrată în evidențele U. Ț. B. SA la data de 5.10.2012, termenul de 15 zile pentru îndeplinirea obligației prevăzute de art. 456 alin. 1 C.pr.civ. expirând în data de 23.10.2012.
Or, abia în data de 4.02.2013 recurentul a procedat la consemnarea sumei de 1177 lei, din contul RO03 BACX_ 5310 (cont curent RON) aparținând debitorului urmărit, la dispoziția B. S. și S..
Cu privire la cea de-a doua obligație, aceea ca, din momentul indisponibilizării sumelor existente în conturile bancare ale debitorului urmărit precum și ale celor provenite din încasările ulterioare, terțul poprit să nu facă nicio plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, Curtea reține că momentul indisponibilizării este 5.10.2012, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. 2 C.pr.civ.
După acest moment, potrivit extraselor de cont depuse la dosar de terțul poprit (filele 170-182 din dosarul de fond), acesta a procedat la eliberarea către debitorul urmărit a sumelor de 40,90 USD din contul RO73 BACX_ 5020, 49.533,12 EUR din contul RO24 BACX_ 5320 și 1.652.952,49 RON din contul RO03 BACX_ 5310.
Cu toate acestea, prin adresa nr. 21743R/19.10.2012 U. Ț. B. a comunicat B. S. și S. faptul că debitorul poprit C. H. nu are cont deschis în evidențele sale.
Recurentul susține că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a-și îndeplini obligațiile legale care îi reveneau în calitate de terț poprit, deoarece, raportând datele de identificare ale debitorului aflate în evidențele sale cu cele menționate în adresa de înființare a popririi, a rezultat că nu există o corespondență strictă între acestea, respectiv între codul numeric personal și adresa de domiciliu ale debitorului din cererea executorului nu corespundeau cu cele din evidența băncii.
Critica este nefondată.
Astfel, prin adresa de înființare a popririi nr. 1008/5.01.2012, emisă în dosarul de executare nr. 162/2012, B. S. și S. a menționat că executarea silită se efectuează împotriva debitorului urmărit C. H., a indicat . numărul buletinului de identitate, a indicat CNP-ul acestuia, precum și adresa de domiciliu (București, ., .); și a anexat titlurile executorii care au stat la baza încuviințării executării silite.
Pe același nume și CNP, identice cu numele și CNP-ul indicate de executor în adresa de înființare a popririi din 5.10.2012, la datele de 24.09.2012, 7.09.2012, 6.06.2012, 14.02.2012 și 28.11.2011, recurentul eliberase debitorului mai multe sume de bani din contul RO03 BACX_ 5310, după cum reiese din extrasele de cont depuse la filele 37-42 din dosarul de recurs.
De asemenea, pe același nume și pe aceeași adresă de domiciliu, identice cu numele și adresa de domiciliu indicate de executor în adresa de înființare a popririi din 5.10.2012, la data de 24.09.2012 recurentul eliberase debitorului suma de 525.000 EUR din contul RO31 BACX_ 5000, după cum reiese din extrasul de cont depus la fila 137 din dosarul de fond.
De aceea, Curtea constată că sunt lipsite de orice fundament susținerile recurentului conform cărora, două dintre elementele impuse de lege și în funcție de care terțul poprit trebuie să realizeze identificarea - respectiv codul numeric personal si adresa de domiciliu a debitorului - nu corespundeau vreunei persoane având calitatea de client al băncii.
În mod corect a reținut tribunalul că datele de stare civilă comunicate terțului poprit de către executorul judecătoresc permiteau identificarea debitorului, în consecință Curtea constatând că tribunalul a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 454 alin. 21 C.pr.civ.
Aceste dispoziții legale prevăd mențiunile minime obligatorii pe care trebuie să le cuprindă adresa de înființare a popririi, respectiv, în cazul persoanelor fizice, numele și domiciliul, ele fiind respectate cu prisosință de executorul judecătoresc, care a indicat în adresa nr. 1008/5.10.2012, comunicată recurentului terț poprit, pe lângă numele și adresa de domiciliu ale debitorului urmărit, și CNP-ul și datele buletinului de identitate.
Este nefondată susținerea recurentului potrivit căreia nu a putut realiza identificarea debitorului deoarece acesta figura în evidențele băncii cu datele din pașaportul emis de autoritățile israeliene, deoarece identificarea debitorului urmărit era posibilă și suficientă în baza numelui, adresei de domiciliu și CNP-ului acestuia, datele de identificare comunicate de executor depășind exigențele minimale cerute de art. 454 alin. 21 C.pr.civ.
Este nefondată și susținerea recurentului potrivit căreia era necesar ca adresa de înființare a popririi să fie însoțită de alte documente care să probeze faptul că în ceea ce privește persoana debitorului poprit au intervenit schimbări esențiale cu privire la datele de identificare, deoarece Curtea constată că numele, adresa de domiciliu și CNP-ul debitorului urmărit nu au suferit modificări, așa cum eronat susține recurentul, ci aceste date - așa cum au fost ele comunicate de executor - se aflau în evidențele recurentei astfel cum s-a constatat în cele ce preced; iar, pe de altă parte codul de procedură civilă nu stabilește o astfel de obligație în sarcina executorului judecătoresc, ci numai aceea de a atașa la adresa de înființare a popririi o copie certificată de pe titlul executoriu, fapt necontestat de recurent.
În ceea ce privește celelalte susțineri - referitoare la obligațiile debitorului C. H. către recurentă derivând din condițiile generale ale băncii, sau la relațiile contractuale sau extracontractuale dintre debitor și creditorul popritor A. B. – Curtea arată că în procedura validării popririi instanța verifică doar îndeplinirea condițiilor legale reglementate la art. 452-460 C.pr.civ.; iar terțul poprit poate invoca în această procedură doar aspecte legate de raportul juridic obligațional dintre el și debitor (în calitate de creditor al terțului poprit), fără să poată invoca aspecte legate de raportul juridic dintre creditorul urmăritor și debitorul poprit.
Procedura de validare a popririi este o procedură judiciară distinctă, în cadrul căreia instanța de validare nu analizează legalitatea actelor de executare sau alte aspecte străine raportului juridic obligațional dintre debitorul urmărit și debitorul său (terțul poprit), ci verifică exclusiv existența raporturilor juridice de poprire, precum și conduita terțului poprit, condiții de a căror îndeplinire depinde pronunțarea unei hotărâri judecătorești ce va constitui titlu executoriu împotriva terțului poprit.
3.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. privind aplicarea și interpretarea greșită a legii în ceea ce privește regimul juridic al validării popririi, termenelor în care poate fi contestată și apărărilor ce pot fi formulate de terțul poprit este nefondat.
La acest punct, recurentul-terț poprit susține că interpretarea dată de instanța de apel dispozițiilor art. 460 C.pr.civ. a avut ca efect limitarea dreptului său la apărare, de vreme ce instanța a reținut că neregulile privitoare la condițiile de înființare a popririi nu mai pot fi invocate în etapa validării popririi, câtă vreme debitorul nu a înțeles să formuleze în termenul legal de 15 zile contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi.
În primul rând, din examinarea considerentelor deciziei recurate, Curtea constată că tribunalul nu a arătat că nu va analiza apărările formulate de terțul poprit și nu l-a îndrumat pe acesta să urmeze calea contestației la executare, ci pe debitorul urmărit, astfel încât criticile recurentului referitoare la încălcarea dreptului său la apărare apar ca lipsite de orice fundament, câtă vreme instanța de apel nu a susținut că terțul poprit ar putea formula apărările legate de poprire într-o altă procedură judiciară.
În al doilea rând, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului, că instanța de apel a analizat apărările formulate de terțul poprit, referitoare la îndeplinirea prevederilor art. 460 C.pr.civ., la identificarea debitorului sau la contul cu afectațiune specială.
Susținerea referitoare la depășirea limitelor în care terțul poprit putea fi obligat să suporte realizarea creanței creditorului urmăritor va fi analizată în cadrul criticilor de la pct. 1.2, pct. 2 și pct. 3.2 din motivele de recurs, deoarece este o critică ce ține de modul de aplicare sau interpretare a legii, și nu de regimul juridic al validării de poprire, iar legalitatea hotărârii recurate cu privire la limitele validării popririi urmează a fi analizată în cadrul criticilor de la pct. 1.2, 2 și 3.2 din motivele de recurs.
4. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. potrivit căruia decizia recurată cuprinde o motivare străină de situația conflictuală dedusă judecății, respectiv motive contradictorii este nefondat.
În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul arată că instanța de apel a reținut în mod eronat calitatea sa de terț poprit în raport de contul de afectațiune specială/depozit, deoarece ipoteca mobiliară asupra contului respectiv a fost radiată înaintea înființării popririi; că raționamentul instanței este eronat și contrar dispozițiilor legale, raportat la toate susținerile recurentei din fața instanței de fond respectiv a celei de apel.
Or, față de argumentele aduse de recurent în susținerea acestui motiv de recurs, Curtea arată că acestea nu se circumscriu ipotezelor legale avute în vedere de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
În realitate, recurentul susține aplicarea sau interpretarea greșită a unor dispoziții legale incidente cauzei, motiv pentru care aceste critici vor fi avute în vedere de Curte în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și împreună cu criticile de la pct. 1.2, pct. 2 și pct. 3.2 din cadrul recursului.
1.2, 2, 3.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. privind pronunțarea deciziei recurate cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 460 alin. 1, art. 457 alin. 1 și art. 452 C.pr.civ. este întemeiat.
În susținerea criticilor dezvoltate la pct. 1.2, pct. 2 și pct. 3.2 din cadrul motivelor de recurs, recurentul terț poprit susține că dispozițiile legale enunțate mai sus impuneau instanței să pronunțe o hotărâre de validare a popririi în limita datoriei pe care terțul poprit o avea față de debitorul urmărit, în caz contrar fiind vorba de o executare asupra veniturilor poprii ale terțului poprit.
Critica este întemeiată.
Finalitatea procedurii de validare a popririi este crearea celui de-al treilea raport juridic, în care creditorul urmăritor va avea calitatea de titular al dreptului de creanță stabilit de instanța de validare, iar terțul poprit va avea obligația corelativă de a achita, direct creditorului, sumele de bani datorate debitorului poprit și pe care, culpabil, nu le-a indisponibilizat sau le-a eliberat debitorului poprit. Ca efect al validării, va opera o cesiune de creanță, terțul poprit devenind debitorul direct al creditorului popritor.
În acest scop, și întrucât hotărârea de validare constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit, dispozițiile art. 460 alin. 4 C.pr.civ. prevăd că instanța de validare trebuie să determine prin dispozitiv suma pe care trebuie să o plătească terțul poprit.
Prin urmare, Curtea constată ca fiind întemeiate criticile recurentului terț poprit potrivit cărora aceste dispoziții legale impun instanței de validare să cerceteze, pe baza probatoriilor administrate în cauză, întinderea datoriei terțului poprit față de debitorul poprit.
Obiectul popririi în cazul sumelor de bani din conturile bancare ale debitorului poprit se determină potrivit dispozițiilor art. 452, art. 457 și art. 460 alin. 2 C.pr.civ.
Astfel, potrivit art. 452 alin. 1 C.pr.civ. pot face obiectul popririi sumele de bani pe care terțul poprit le datorează debitorului la momentul înființării popririi, sau pe care acesta le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente la aceeași dată.
Potrivit art. 457 alin. 11 C.pr.civ. obiectul popririi sumelor de bani din conturile bancare este dat atât de soldul creditor al acestor sume, cât și de încasările viitoare, iar potrivit art. 460 alin. 2 C.pr.civ., instanța va da o hotărâre de validare dacă, din probele administrate, rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului.
În interpretarea acestor dispoziții legale, prin decizia în interesul legii nr. IV/1998 a CSJ – Secții Unite s-a statuat că „prin sume datorate de terțul poprit trebuie înțelese nu numai sumele exigibile în momentul înființării popririi, ci și acele ce se vor datora, cum sunt sumele care fac obiectul unei datorii existente în momentul înființării popririi, dar care va deveni exigibilă ulterior, precum și sumele făcând obiectul unei datorii ce se va naște după data înființării popririi, dar care trebuie să provină dintr-un raport juridic existent la acea dată între terțul poprit și creditorul debitorului urmăritor”.
Existența celei de-a doua categorii din cuprinsul noțiunii de „sume datorate” (respectiv acele sume de bani datorate debitorului C. H. de către terțul poprit în baza unei datorii ce se va naște după data înființării popririi, dar în baza unui raport juridic existent la această dată) nu a putut fi reținută, în baza probelor administrate în cauză, Curtea constatând sub acest aspect că s-a făcut o corectă aplicare de către tribunal a dispozițiilor art. 460 alin. 3 C.pr.civ., potrivit cărora, pentru a se putea dispune validarea popririi asupra unor sume de bani pe care banca le va datora în viitor debitorului C. H., trebuia ca intimata-creditoare să dovedească că banca datorează acestuia anumite sume de bani, deoarece numai sumele din soldul creditor, prezent sau viitor, al contului poate face obiectul validării.
Cu privire la existența primei categorii din cuprinsul noțiunii de „sume datorate” (respectiv acele sume datorate debitorului de către terțul poprit în baza unei datorii existente la data înființării popririi, fie că sunt deja exigibile la data înființării popririi, fie devin exigibile ulterior acestui moment), în mod corect a reținut tribunalul că la data înființării poprii, 5.10.2012, debitorul C. H. avea deschise 4 conturi în evidențele terțului poprit.
Însă, în mod greșit tribunalul a avut în vedere, la stabilirea sumei concrete ce poate face obiectul transferului de poprire de la debitorul urmărit la terțul poprit, contul RO31 BACX_ 5000, cont cash collateral EUR, critica recurentului sub acest aspect fiind găsită întemeiată de Curte.
Astfel, este întemeiată critica recurentului terț poprit potrivit căreia instanța trebuia să aibă în vedere doar conturile deschise pe numele debitorului la data recepționării de către bancă a adresei de înființare a popririi, în caz contrar hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 454 alin. 2 și art. 457 alin. 2 C.pr.civ.
Este întemeiată susținerea recurentului conform căreia la data de 5.10.2012 contul RO31 BACX_ 5000 fusese lichidat în întregime, ca urmare a retragerii operate în data de 24.09.2012, după cum reiese din extrasul de cont de la fila 137 din dosarul de fond.
Deși este întemeiată și susținerea potrivit căreia contul de depozit cash collateral RO31 BACX_ 5000 a fost constituit de debitor cu o destinație specială, exclusiv cu scopul de a garanta restituirea unui credit bancar - situație în care sumele de bani din acest cont erau insesizabile prin poprire, ca urmare a afectațiunii sale speciale – cu toate acestea, Curtea nu va reține incidența cu privire la acest cont a dispozițiilor art. 452 alin. 2 lit. a) C.pr.civ., ci faptul că sumele de bani din acest cont nu puteau face obiectul validării întrucât nu mai existau la data înființării popririi, contul în discuție fiind lichidat anterior acestei date.
Cu privire la celelalte 3 conturi, existente la data înființării popirii, Curtea constată că însuși recurentul terț poprit, prin recursul de față, recunoaște că a eliberat debitorului sume de bani după data de 5.10.2012, respectiv: 40,90 USD din contul RO73 BACX_ 5020, 49.533,12 EUR din contul RO24 BACX_ 5320 și 1.652.952,49 RON din contul RO03 BACX_ 5310, sume cu privire la care Curtea constată că recurentul se află în culpă de a le fi eliberat debitorului după înființarea popririi, cu încălcarea obligațiilor legale care îi reveneau în calitate de terț poprit, astfel încât recurentul terț poprit urmează să plătească aceste sume creditorului urmăritor, ca efect al validării popririi.
Pentru aceste motive, constatând că tribunalul a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 452, art. 457 alin. 11 și 2 și art. 460 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va valida poprirea pentru sumele pe care terțul poprit în mod culpabil le-a eliberat debitorului după momentul indisponibilizării, urmând să modifice decizia recurată sub aspectul întinderii creanței terțului poprit, deoarece obligația acestuia către creditor nu poate depăși limitele propriei sale datorii către debitor, o altă soluție ar condice la îndestularea creditorului din patrimoniul propriu al terțului poprit, situație care excede naturii juridice a instituției popririi.
Pentru aceste considerente, constatând că este întemeiat cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ.; Curtea va admite recursul declarat de recurentul terț-poprit U. Ț. B. SA împotriva deciziei civile nr.1002A/17.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata creditoare A. B. ROMÂNIA SA și intimatul debitor CUTIȘTEANU H. și va modifică decizia civilă recurată, în sensul că validează poprirea înființată în dosarul de executare nr. 162/2012 asupra conturilor debitorului CUTIȘTEANU H., deschise la terțul poprit U. Ț. B. SA pentru sumele de: 49.533,12 euro, 40,88 USD și 1.652.952,49 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta terț-poprit U. Ț. B. SA împotriva deciziei civile nr.1002A/17.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata creditoare A. B. ROMÂNIA SA și intimatul debitor CUTIȘTEANU H..
Modifică decizia civilă recurată, în sensul că validează poprirea înființată în dosarul de executare nr. 162/2012 asupra conturilor debitorului CUTIȘTEANU H., deschise la terțul poprit U. Ț. B. SA pentru sumele de: 49.533,12 euro, 40,88 USD și 1.652.952,49 RON.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. C. S. M. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. GC/03.06.2014
2 ex./
Jud. apel: E. R.
E. A.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 141/2016. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 1108/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
