Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1107/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1107/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 1107/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1107 R
Ședința publică din data de 19.06.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurentul petent M. R. F. împotriva deciziei civile nr. 549A/ 28.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, cauza având, ca obiect, „plângere împotriva încheierii de carte funciară”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea recurentului petent să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.05.2014, dată la care, constatând imposibilitatea constituirii completului de judecată, d-na judecător M. A. M. aflându-se în concediu medical, a amânat succesiv pronunțarea la datele de 05.06.2014, 12.06.2014 și 19.06.2014.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2012 pe rolul Judecătoriei Sector 5 București – Secția a II-a Civilă, sub nr._, petentul M. R. F. a formulat plângere împotriva încheierii nr. 1972 emisă și comunicată de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 5 București la data de 09.05.2012 de respingere a cererii de intabulare asupra imobilului situat în București, ., nr. 147.
Prin sentința civilă nr. 2/03.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M. R. F..
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel motivat petentul M. R. F., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și pe fondul cauzei admiterea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, cu consecința intabulării dreptului său de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 549 din 28.05.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a Civilă s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul– reclamant M. R. F. împotriva sentinței civile nr. 2/03.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Apelantul reclamant a solicitat intabularea în carte funciară a dreptului de proprietate exclusivă asupra unei suprafețe de teren de 1476 m.p., conform actelor, respectiv de 1250,82 m.p., conform măsurătorilor cadastrale, pretinzând că actele de proprietate și certificatele de moștenitor fac dovada deplină a dreptului a cărei înscriere în cartea funciară o solicită.
Procedând la verificarea actelor de proprietate și a certificatelor de moștenitor depuse în susținerea cererii de intabulare Tribunalul a constatat că petentul nu are un drept de proprietate exclusiv asupra imobilului situat în Șoseaua Alexandriei, nr. 147, sector 5, la dosar nefiind depus nici un certificat de nomenclatură stradală care să ateste schimbarea denumirii străzii și corespondența dintre numărul din actul de proprietate al autorilor și numărul poștal actual.
Tribunalul a reținut că potrivit actului de vânzare cumpărare încheiat la data de 01.05.1931 autorii apelantului reclamant Beldiș G. și I. Z. C. ( ulterior căsătorită Beldiș ) au cumpărat o suprafață de teren de 3000 m.p. situată în București, Prelungirea Calea Rahovei, nr. 173, actul fiind transcris în Registrul de Transcripțiuni aflat la Grefa Tribunalului I. – Secția notariat sub nr. 4546/05.05.1943.
Prin actul de vânzare cumpărare aflat la fila 36 din dosarul de fond (care nu poartă nici o mențiune privind întocmirea în formă autentică și nici înscrierea în Registrul de Transcripțiuni) părinții apelantului reclamant, Iordana Gh. M. și G. M. au dobândit de la A. T. și P. B. dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 375,20 m.p., teren ce se învecina cu proprietatea lui Beldiș G. și Beldiș Ivanca în partea dreaptă, aceștia la rândul lor dobândind respectivul teren de la bunicii apelantului reclamant din prezenta cauză, familia Beldiș, în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/22.05.1934 de către Tribunalul I. – Secția Notariat. Apelantul reclamant a susținut că de pe urma defunctului Beldiș G. ar fi rămas ca moștenitoare M. Iordana și G. M., fiicele acestuia, conform testamentului autentificat sub nr._/ 07.07.1945 de către Tribunalul I., Secția Notariat și a unui proces verbal din 20.01.1948 încheiat de către Administrația Financiară a sectorului III Albastru, fiecăreia revenindu-i câte 750 de m.p. din totalul de 1.500 m.p deținuți de către tatăl lor, însă la dosar nu a fost depusă o dovadă a dezbaterii succesiunii și a partajului de pe urma lui Beldiș G.. Procesul verbal la care apelantul a făcut referire nu a fost considerat de către Tribunal un act care să facă dovada dezbaterii succesiunii și nici a partajului intervenit între moștenitori. Acest proces verbal a fost întocmit în vederea stabilirii impozitului datorat pentru masa succesorală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că de pe urma defunctei Ivanca (I.) Beldiș, bunica apelantului reclamant, nu s-a făcut dovada dezbaterii succesiunii, la dosar fiind depus tot un proces verbal din data de 30.03.1945 întocmit de către Administrația Finanțelor Publice a Sectorului III Albastru în care s-a reținut că activul succesoral rămas de pe urma acesteia l-ar reprezenta suprafața de ½ din imobilul de 3015 m.p. situat în Prelungirea Rahovei, nr. 105, din care a înstrăinat suprafața de 375,20 m.p. și că moștenitoare ar fi fiicele acesteia fără ca acest act să facă însă dovada dezbaterii succesiunii și a partajului intervenit între succesibili, el fiind întocmit în scopul impunerii averii succesorale și a sancționării succesibililor pentru nedeclararea în termen a decesului mamei lor.
S-a mai reținut de către Tribunal că M. Iordana, mama apelantului reclamant, a decedat la 27.06.1989, potrivit certificatului de moștenitor cu nr. 1105/18.10.1989 emis de către Notariatul de Stat Sector 5 București, de pe urma acesteia rămânând ca moștenitor legal apelantul reclamant, M. R. F., din masa succesorală făcând parte terenul în suprafață de 1101 m.p. situat în București, Soseaua Alexandriei, nr. 147, ce ar fi fost dobândit de către aceasta astfel: 750 m.p. de la defunctul său tată, Beldiș G., și 351 m.p., de la defuncta sa mamă, Beldiș I., precum și o cotă de 5/8 din suprafața de teren de 375, 20m.p. situată la aceeași adresă, moștenită de către aceasta de la defunctul său soț, M. G., potrivit certificatului de moștenitor cu nr. 84/1981.
Apelantul reclamant a moștenit cealaltă cotă de 3/8 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 375, 20 m.p. situat în Soseaua Alexandriei, nr. 147 în nume propriu, în calitate de moștenitor de gradul 1 al defunctului M. G., potrivit certificatului de moștenitor cu nr. 84/1981.
Procedând la analiza actelor de vânzare cumpărare anterior menționate și a certificatului de moștenitor cu nr. 1105/18.10.1989 emis de către Notariatul de Stat Sector 5 București, Tribunalul a constatat că acesta din urmă nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale. Chiar dacă este în ființă (nu a fost anulat de vreo instanță judecătorească) nu poate fi luat în calcul pentru a face dovada dreptului de proprietate exclusivă a apelantului reclamant asupra terenului a cărui intabulare o solicită.
Sub un prim aspect s-a reținut de către instanță împrejurarea că din imobilul inițial de 3000 m.p achiziționat de soții Beldiș, aceștia au înstrăinat 375,20 m.p., situație în care nu mai puteau să transmită fiecare fiicelor lor câte o suprafață de 750 m.p., cum a susținut apelantul reclamant și cum s-a reținut în certificatul de moștenitor sus menționat, ci doar câte ½ din suprafața de 2624,80 m.p., respectiv 1312,40 m.p. indivizi, având în vedere că niciodată între soții Bediș nu a fost făcută o delimitare în fapt a imobilului achiziționat în comun, înainte de încheierea căsătoriei.
În plus, s-a reținut de către Tribunal că neexistând o dovadă a dezbaterii succesiunii și a partajului averii succesorale rămase de pe urma lui Beldiș G. și Beldiș Ivanca (I. ) nu se poate stabili în mod legal calitatea autoarei apelantului reclamant de proprietar exclusiv a unei suprafețe de 1101 m.p din imobilul a cărui intabulare se solicită, nefiind clară nici modalitatea în care notarul a înscris în certificatul de moștenitor mai sus menționat suprafața de 1101 m.p., din care 351 ar fi fost moștenită de la M. Iordana, în condițiile în care, conform regulilor devoluțiunii legale și testamentare, aceasta ar fi trebuit să dobândească 1312 m.p. indivizi, jumătate de la tatăl său și jumătate de la mama sa, dacă ar opera prezumția că fiecare dintre aceștia au contribuit în mod egal la dobândirea dreptului de proprietate.
Având în vedere că nu a avut loc o dezbatere a succesiunii rămase de pe urma defuncților Beldiș G. și Beldiș Ivanca (I. ) și un partaj al averii succesorale, în urma cărora să se fi pus capăt stării de indiviziune existentă în legătură cu terenul în suprafață de 2.624,80 m.p. rămas de pe urma acestora, Tribunalul a constatat că nu se poate reține vreun drept de proprietate exclusiv al apelantului reclamant asupra imobilului situat la adresa din Șoseaua Alexandriei, nr. 147, drepturile exclusive urmând a se determina doar în urma dezbaterii succesiunii și a partajului cu moștenitorii lui G. M., pe cale notarială sau judecătorească.
S-a mai reținut de către Tribunal că titlul de proprietate nr._/28.11.1994 depus de către apelant, prin care moștenitorii lui G. G., soțul defunctei G. M., ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil de 2800 m.p. dintre care 1935 m.p. sunt învecinați cu terenul a cărei intabulare se solicită în prezenta cauză, nu poate fi invocat în dovedirea dreptului exclusiv al apelantului reclamant asupra imobilului în litigiu, în condițiile în care așa cum s-a menționat ulterior nu s-a făcut o dovadă a faptului că anterior reconstituirii dreptului de proprietate acesta ar fi fost exercitat în mod exclusiv de către G. M..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul – reclamant M. R. F..
Recursul a fost declarat în termen și a fost legal timbrat cu suma de 4 lei taxă timbru.
În susținerea recursului, după ce s-a făcut istoricul cauzei, se arată că instanța de apel a invocat faptul că la dosar nu a fost depusă o dovadă a dezbaterii succesiunii și a partajului de pe urma lui Belidis G., în condițiile s-a apreciat că procesul – verbal nu reprezintă dovada dezbaterii succesiunii, fiind întocmit în vederea stabilirii impozitului datorat. De asemenea instanța de apel a invocat că la dosar nu a fost depus nici un certificat de nomenclatură stradală care să ateste schimbarea denumirii străzii și corespondența dintre numărul din actul de proprietate al autorilor și numărul poștal.
Recurentul susține că în certificatul de moștenitor nr. 1105/18.10.1985 nu sunt trecute cotele de proprietate ci sunt trecute direct suprafețele de teren deoarece, pentru suprafața de 750 m.p. notarul a apreciat că procesul verbal nr._/20.01.1948 reprezintă atât dovada succesiunii, cât și dovada ieșirii din indiviziune cu G. M. întrucât la nivelul anilor 1940 nu era constituit notariat de stat iar funcționarii administrațiilor financiare aveau și rolul de a constata succesiunea.
Relativ la suprafața de 351 m.p moștenită de la Belidis I. (bunica petentului) recurentul susține că a fost trecută în certificatul de moștenitor nr. 1105/18.10.1989 când s-ar fi solicitat notarului să se deschidă succesiunea, iar Camera Notarilor Publici București a considerat că succesiunea după Belidis I. a fost deschisă, dovada fiind dosarul atașat în care a existat și procesul – verbal nr._/12.05.1945 prin care se constată că succesorii acesteia erau M. Iordana și G. M. în cote egale de ½ fiecare. În același dosar, mai arată recurentul, pe spatele actului întocmit de Administrația Financiară, există și o schiță ștampilată prin care suprafața de teren este împărțită în mod egal.
Recurentul opinează că dacă procesele – verbale nu ar reprezenta dovada deschiderii succesiunii ele nu s-ar mai fi aflat la Camera Notarilor Publici.
Recurentul menționează că G. M. a fost căsătorită cu G. G., fără ca din căsătorie să fi rezultat copii. Conform titlului de proprietate nr._/28.11.1994 pe care recurentul arată că la depus la dosar, moștenitorii soțului numitei G. M. au solicitat și obținut în baza Legii nr. 18 titlul de proprietate pentru suprafața de teren ce a aparținut numitei G. M.. Această suprafață de teren, după cum se poate observa pe spatele titlului de proprietate, se învecinează în partea de Est cu proprietatea recurentului și cu ..
La fel ca și notarul care a emis certificatul de moștenitor nr. 1105/18.10.1989 recurentul apreciază că procesele – verbale din anii 1945, respectiv 1948 fac dovada atât a deschiderii succesiunii cât și a ieșirii din indiviziune față de G. M..
Recurentul consideră că o eventuală acțiune în partaj succesoral ar fi inadmisibilă și lipsită de interes având în vedere că în certificatul de moștenitor nr. 1105/18.10.1989 nu sunt trecute cotele ci direct suprafețele de teren, iar pentru suprafața de teren ce a aparținut numitei G. M., moștenitorii săi au obținut titlu de proprietate.
Recurentul invocă faptul că, așa cum rezultă și din certificatul fiscal existent la dosar, suprafețele de teren au deschise separat rol fiscal, au număr poștal separat și sunt împărțite faptic, un eventual partaj voluntar nemaifiind posibil.
Cu privire la faptul că la dosar nu a fost depus nici un certificat de nomenclatură stradală care să ateste schimbarea denumirii străzii și corespondența dintre numărul din actul de proprietate al autorilor și numărul poștal, recurentul menționează că la dosarul depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 5, exista certificatul în original dar l-a atașat în copie motivelor de recurs.
În final, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziilor recurate, iar pe fond intabularea dreptului de proprietate cu privire la imobilul compus din teren și construcții situat în ., sector 5, București.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma și în limita motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Petentul a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 5, să i se înscrie în Cartea Funciară (să se dispună intabularea) dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 147, sector 5, cu nr. topografic nr._. În susținerea cererii, petentul a depus o chitanță din anul 1943 prin care s-a cumpărat imobilul în suprafață de 3000 m.p situat la adresa din momentul respectiv Prelungirea Calea Rahovei nr. 173 . Respectiva chitanță a fost transcrisă în Registrul de Transcripțiuni la data de 5 mai 1943 sub nr. 4546, în condițiile art. 722 din Codul de Procedură Civilă. De asemenea, petentul a mai depus la dosar următoarele înscrisuri justificative: actul de vânzare – cumpărare din 16.09.1935 prin care A. T. și P. B. au vândut irevocabil numiților Iordana Gh. M. și G. M., un teren viran loc de casă în suprafață de 375,20 m.p situat în . Calea Rahovei nr. 73); extras din registrul de succesiuni din care rezultă că de pe urma numitului G. Belidis care a încetat din viață în ziua de 4 octombrie 1946 au rămas ca moștenitoare fiicele acestuia Iordana M., respectiv M. G.; autorizația de construire nr. 69 - 70A/95/1953 prin care au fost autorizați I. G. M. și G. să construiască la imobilul din .. 147, sector 5, două corpuri de clădire din zidărie de cărămidă; sentința civilă nr. 169/9 martie 1946 prin care s-a admis cererea făcută de către soții G. M. și Iordana M. de adoptare a copilului F. I. I R., născut la 2 octombrie 1942 al cărui nume de familie se va completa cu cel al adoptatorilor și anume M.; certificat de moștenitor nr. 84/1981 din 2.02.1981 în baza căruia de pe urma defunctului M. G. decedat la data de 16.11.1980; certificat de atestare fiscală nr._/01.02.2012, din care rezultă că M. R. F. este în evidența fiscală cu un teren în proprietate de 1476 mp, din care 113 mp sunt ocupați de construcții; certificat de moștenitor nr. 1105/18.10.1989 din care rezultă că M. R. F. este unicul moștenitor al mamei sale, defuncta M. Iordana decedată la data de 27.06.1989 și în care se include suprafața de teren de 1101 mp situat în București, .. 147, sector 5, cota indiviză din suprafața de teren de 375 mp situat la aceeași adresă, în continuarea terenului menționat anterior; certificat de deces al numitei Belidis I., decedată la data de 17.07.1943; copii din dosarul succesoral întocmit în anul 1945 de către Administrația financiară competentă la momentul decesului numitei Ivanca I. Gr. Belidis și documentația topografică pentru obținerea numărului cadastral.
Prin încheierea nr. 1972 din 07.05.2012 s-a respins cererea de intabulare depusă de petent, pe motiv că la dosar nu a fost depus actul autentic de ieșire din indiviziune cu G. M. și certificat de număr poștal și pe motiv că de pe urma defunctei Belidis I. a rămas o cotă de ½ din terenul în suprafață de 3000 mp, din actele depuse de către petent, nerezultând cum a fost împărțit terenul. Cererea de reexaminare împotriva încheierii menționată anterior a fost respinsă prin încheierea nr._/11.06.2012, deoarece nu exista concordanță între documentația cadastrală și actele prezentate, în sensul că imobilul identificat prin numărul cadastral_ reprezintă o parcelă de teren în suprafață exclusiv de 1250,82 mp, iar actele de proprietate atestă o suprafață deținută în cotă indiviză de către petent.
Curtea constată că recurentul nu a înlăturat nici în recurs impedimentele la intabulare. Astfel, chiar dacă s-ar accepta că moștenitorii defunctei G. M. au obținut dreptul de proprietate exclusivă asupra terenului situat în . (învecinată cu proprietatea recurentului), în baza Legii nr. 18/1991 și că în acest fel, s-ar fi dovedit implicit sistarea indiviziunii dintre M. Iordana și G. M., în sensul celor stabilite prin procesul verbal nr. 1174/1945, nu este cu putință să se ignore certificatul de moștenitor nr. 1105/18.10.1989 (acceptat întru-totul de către recurentul reclamant) în care, la pct. 2 reprezentând bunuri imobile care intră în masa succesorală, se vorbește expres de cota indiviză de 5/8 din suprafața de teren de 375 mp. Prin urmare, instanțele de fond au respins, respectiv au menținut, în mod corect, soluția de respingere a plângerii formulate de petentul M. R. F..
Trebuie reiterat faptul că în procedura necontencioasă nu se tranșează asupra unor drepturi a căror situație nu este clară și că prealabil obținerii intabulării dreptului de proprietate, recurentul reclamant trebuie să întreprindă demersurile necesare care să dovedească faptul că starea de indiviziune dintre M. Iordana și G. M. a fost sistată, fie explicit, și direct, prin procesul-verbal din 1945, fie implicit, la momentul eliberării titlului de proprietate către moștenitorii numitei G. M. în baza Legii nr. 18/1991. De asemenea, recurentul reclamant trebuie să dovedească faptul că dreptul de proprietate indiviză pentru cota de 5/8 s-a transformat într-un drept de proprietate pură și simplă cu privire la o anumită suprafață de teren. În ambele situații trebuie să se aibă în vedere faptul că sistarea indiviziunii presupune, pe de o parte, stabilirea întinderii dreptului de proprietate a fiecărui coproprietar prin aplicarea cotei indivize la suprafața de teren existentă, iar pe de altă parte, individualizarea bunului care face obiectul dreptului de proprietate exclusivă în materialitatea sa. D. în acest fel, titularul dreptului de proprietate exclusivă poate obține intabularea.
Pentru motivele arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent M. R. F. împotriva deciziei civile nr. 549A/ 28.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. M. G. D. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. GDM/Tehnored. GC
2 ex/ 24.06.2014.
Jud. apel: M. C. B.
L. F.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1037/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1045/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
