Grăniţuire. Decizia nr. 1308/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1308/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 300/235/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1308/R/2014
Ședința publică din 6 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: A. I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții M. I., M. E., M. T., precum și recursul declarat de pârâții H. V. M., C. N., H. A. M., împotriva deciziei civile nr. 161 din 6 martie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 23 octombrie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 632/22.05.2013, Judecătoria G. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. I. M. E., M. Tațian împotriva pârâților H. V. - M., C. N. Și H. A. M., și în consecință:
A stabilit linia despărțitoare între proprietatea reclamanților înscrisă în CF nr._ Cornești nr. cadastral_ și proprietatea pârâților, ca moștenitori ai defunctului H. A., ambele situate în Cornești . 3 din anexa 5 din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză de expert judiciar topograf S. D., de care se va ține seama în momentul stabilirii liniei despărțitoare în teren.
A obligat pârâții în solidar la suportarea a 1/2 parte din costul raportului de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză, astfel că obligă pârâții în solidar, să plătească reclamanților suma de 1427,50 lei.
A compensat celelalte cheltuieli de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut ca părțile sunt vecini în satul Lujerdiu, . învecinându-se pe una din laturi. Ca urmare a relațiilor tensionate dintre ei, fiecare parte o suspectează pe cealaltă că încalcă linia despărțitoare dintre proprietăți și că se ocupă din terenul celeilalte.
Astfel, reclamanții sunt proprietari cu titlu de reconstituire și moștenire ai terenului în suprafață de 1700 mp înscris în titlul de proprietate nr._/1095/20.02.1998 și întabulat în CF_ Cornești, cu nr. cadastral_ din 2010 (f. 8), iar pârâții sunt proprietarii terenului în suprafață de 7400 mp intravilan înscris în titlul de proprietate nr._/22.09.2009. (f. 31).
Instanța în baza raportului de expertiză topo și a concluziilor verbale ale expertului conturate în fața instanței, precum și din coroborarea cu celelalte probe administrate în cauză, în temeiul art. 584 cod civil vechi aplicabil în cauză, a apreciat că varianta cea mai echitabilă de refacere a hotarului real dintre cele două proprietăți vecine, propusă de expert, este cea cu numărul 3 din anexa 5 care este susținută și de planul vechi de CF ce reprezintă vechea limită de proprietate dintre cei doi vecini, respingând cererea reclamanților de stabilire a mejdiei potrivit variantei 1.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâții în solidar la suportarea a 1/2 parte din costul raportului de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză, astfel că a obligat pârâții în solidar, să plătească reclamanților suma de 1427,50 lei, iar în temeiul art.276 cod procedură civilă a compensat celelalte cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 161/6.03.2014 a Tribunalului Cluj au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanții M. I., M. E., M. Tațian și de pârâții H. V. M., C. N., H. A. M. împotriva sentinței civile nr. 632/2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., care a fost menținută în totul, fiind respinsă și cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, cu privire la apelul reclamanților, tribunalul a reținut că deși sentința atacată este motivată mai succint, insă suficient, din considerentele hotărârii rezultând care sunt motivele ce au determinat instanța sa stabilească mejdia potrivit variantei 3, si anume aceea ca este singura care se raportează la un criteriu obiectiv, respectiv harta de carte funciara, celelalte variante corespunzând susținerilor parților, varianta 1 susținerilor reclamanților iar varianta 2 susținerilor paraților.
Reținând acest motiv, era lipsit de utilitate să mai analizeze in detaliu celelalte probe, care serveau in susținerea altor variante de stabilire a mejdiei decât cea potrivit vechii situații de carte funciară,
Astfel, primul motiv de apel invocat de reclamanți referitor la nemotivarea sentinței a fost apreciat neîntemeiat, sentința atacata întrunind exigentele art. 261 Cod pr.civ.
Este adevărat că instanța a încuviințat drept obiectiv al expertizei si stabilirea unei variante de grănițuire potrivit documentației cadastrale de intabulare a reclamanților, pe care apoi a omis sa o administreze.
In conformitate cu dispozițiile art.294 Cod pr.civ, instanța de apel a suplinit aceasta omisiune, dispunând completarea expertizei de către dl. expert Santamarean D. cu o varianta in care media sa se raporteze la documentația cadastrala întocmita cu ocazia intabulării in cartea funciara a terenului din titlul de proprietate al reclamanților.
Aceasta varianta de stabilire a mediei nu a putut fi luata in insa in considerare, întrucât documentația cadastrala s-a raportat la limitele proprietarii reclamanților indicate unilateral de către aceștia, nu au fost stabilite de comun acord cu parații astfel încât sa fie o delimitare convenita si recunoscuta de către aceștia.
Contrar susținerilor reclamanților apelanți, din interogatoriul paratei H. M. nu s-a reținut o recunoaștere de către aceasta a amplasamentului gardului actual intre punctele indicate de expert.
Aceasta a arătat la interogatoriu ca a existat un gard intre proprietari, care s-a deteriorat, dar nu a lămurit exact amplasamentul lui. Nu se poate cobora răspunsul paratei la interogatoriu cu amplasamentul gardului indicat de expert, câtă vreme nu rezulta ca in răspunsul dat parata s-a referit la acest amplasament.
Cercetarea locala este o proba neconcludenta, câtă vreme releva situația actuala a fondurilor învecinate, in care linia de garniță se prezintă modificata din anul 2010, nu situația trecuta, respectiv amplasamentul vechiului gard care a fost edificat, potrivit susținerii apelanților reclamanți, de către antecesorii pârtilor, in consens.
Instanța s-a pronunțat asupra grănițuirii fondurilor învecinate proprietatea părților, astfel cum a fost sesizata, astfel rămânând in limitele investirii sale, nu s-a pronunțat plus petita.
Acțiunea in grănițuire este acțiunea prin care se urmărește stabilirea liniei ce delimitează proprietățile limitrofe, când aceasta delimitare nu este cunoscuta si semnalizata prin semne exterioare sau reconstituirea vechii linii de delimitare dintre proprietăți, atunci când aceasta este contestata de proprietarii învecinați. Ne aflam in cea da doua situație, care se circumscrie insa tot acțiunii in grănițuire.
In speță fiecare dintre proprietari au avut propria susținere cu privire la linia de granița dintre fondurile lor, instanța a apreciat că este neîntemeiata susținerea reclamanților apelanți, in sensul ca varianta de grănițuire dispusa de instanța a încălcat o limita stabilita convențional de parți si utilizata in aceasta maniera de multa vreme.
Pentru motivele arătate, apelul reclamanților a fost apreciat neîntemeiat, motiv pentru care a fost respins.
Cu privire la apelul paraților, tribunalul a reținut următoarele:
Critica referitoare la nemotivarea sentinței a fost cercetata in cadrul analizării apelului reclamanților, când a fost găsita neîntemeiata.
Concluzia reținuta acolo se impune si in cazul apelului paraților.
Revăzând conținutul raportului de expertiza întocmit de expert Santamarean D. si răspunsul la obiecțiunile parților întocmit de expert, tribunalul a apreciat, contrar susținerilor paraților apelanți, ca acesta este cat se poate de clar, de explicit, argumentele expuse sunt ușor de urmărit, sunt prezentate logic si sunt convingătoare.
Apelanții parați au insistat foarte mult asupra ideii ca planul de punere in posesie depus la dosar de către expert nu este cel original si diferă de cel obținut de ei de la Primaria . l-au depus, iar acest plan de punere in posesie este esențial in cauza.
Planul de punere in posesie nu este un act esențial, câtă vreme mejdia dintre proprietăți s-a stabilit in raport de planul de carte funciara vechi, pe care expertul l-a depus ca anexa la raportul de expertiza.
Expertul a motivat convingător motivele pentru care planul de punere in posesie si acel țăruș de delimitare la care fac referire apelanții parați nu poate fi avut in vedere la stabilirea mejdiei, mai cu seama in situația in care aceasta este atât de contestata.
Explicațiile expertului se afla in răspunsul la obiecțiuni, fila 172 dosar.
Dl expert a arătat următoarele:
Potrivit răspunsului primit de la dl. Ing. M. V., la punerea in posesie a reclamanților, a stabilit limita de demarcație intre proprietatea parților, determinând cu rigla distanta dintre limitele trasate pe planul de punere in posesie, apoi cu ruleta a determinat distanta rezultata si acolo a plantat țărușul de delimitare. Expertul arata ca ceea ce denumim frecvent plan de punere in posesie in intravilan este de fapt suportul topografic primit de către Primarii de la OCPI, pe care au fost numerotate parcelele înscrise in titlurile de proprietate eliberate in intravilan. Modalitatea de lucru in determinarea acestui tarus este defectuoasa. Poziția țărușului determinat de către dl. Inginer M. V. fiind cu 0,93 m spre reclamanți fata de mejdia propusa in expertiza. Precizia de trasare a unui punct situat pe un plan( prin masarea distantelor pe plan si in teren) este data de scara planului si lungimea distantei măsurate de la reperul ales,in vederea stabilirii poziției punctului. In cazul de fata planul are scara de 1:2000, precizia de citire in măsurarea cu rigla fiind de 0,5 mm, rezulta o precizie maxima de determinare a distantei măsurate cu rigla pe plan de 1 m. Trebuie ținut cont de erorile de măsurare datorita poziționării punctului si evident ca nu toate erorile sunt cu același semn. Apoi, liniile despărțitoare dintre proprietăți, materializate pe planurile de punere in posesie ,sunt rezultatul prelucrării unor fotografii aeriene. Chiar daca forma liniei de delimitare se poate determina după aceste planuri, precizia determinărilor in ceea ce privește lățimile si lungimile sunt influente de unghiul de fotografiere, de grosimea si inaltimea arborilor situați pe mejdii, de contrastul imaginii etc.
Din pricina erorilor mari care pot interveni, expertul a arătat ca planul de punere in posesie si țărușul de delimitare utilizat pentru demarcare nu este indicat sa fie folosit drept reper in stabilirea mediei.
Argumentele expertului sunt convingătoare, astfel că in mod temeinic le-a reținut prima instanța si a procedat in consecința la stabilirea mejdiei potrivit planului vechi de carte funciara.
Câtă vreme intanța a apreciat ca stabilirea mejdiei trebuie sa se facă prin raportare la harta de carte funciara, nu prezintă relevanta nici omisiunea depunerii originalului hărții ca anexa la raportul de expertiza, nici posibile inadvertente intre harta depusa de parații apelanți si cea utilizata de expert.
Expertul nu a stabilit mejdia in raport de suprafața proprietăților limitrofe, urmărind ideea de a recupera prin mejia trasata diferențe in plus sau in minus găsite in proprietățile parților in urma măsurătorilor, ci a stabilit mejdia prin suprapunerea planului cuprinzând situația actuala peste planul de carte funciara.
Astfel fiind, nu prezintă relevanta modalitatea in care s-a reperat delimitarea proprietăți reclamanților fata de proprietatea vecinului S., nici nu se impunea sa se verifice daca proprietatea reclamanților însumată cu cea a vecinilor S., ambele rezultate din dezmembrarea topograficului inițial 90,92 întrunesc suprafața topograficului inițial.
Expertul a arătat ca măsurarea parțiala a terenului proprietatea vecinilor S. a fost făcuta in ideea de a determina cat mai multe puncte de reper posibile, prin raportare la care mejdia sa fie cat mai exact determinata, nu cu intenția de a stabili exact suprafața unu corp funciar care nu interesează cauza.
Data fiind modalitatea de stabilire mediei, tribunalul a apreciat stabilirea suprafeței însumate a celor doua proprietăți la care se refera parații apelanți, socotita esențiala de pârâți, este in realitate irelevanta.
Expertul nu avea de ce sa explice diferența dintre frontul a . potrivit celor doua planuri de punere in posesie diferite, câta vreme mejdia dintre proprietăți s-a stabilit prin raportare la harta veche d ecarte funciara.
Grănițuirea potrivit variantei nr. 4 din răspunsul expertului la obiecțiuni nu are nicio justificare, căci nu reflecta situația de carte funciara, ci așa cum a arătat expertul reprezintă o varianta de compromis, care ar permite menținerea frontului actual la ., cu mutarea corelativa a limitei din spatele proprietății cu cei 14 cm lăsați nemodificați la frontul la . reprezintă media reala dintre proprietăți, așa cum rezulta ea prin suprapunerea situației de fapt peste harta de carte funciara.
O astfel de varianta ar fi posibila numai prin consensul proprietarilor învecinați, care nu s-a realizat in cauza.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții M. I., M. E., M. T., solicitând casarea deciziei atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și în consecință, stabilirea liniei dintre cele două proprietăți, conform variantei din completarea la raportului de expertiză depus în apel, varianta 4 din anexa nr. 1.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., recurenții au arătat că hotărârile instanței de fond și apel sunt netemeinice și nelegale, întrucât nu au respectat suprafețele trecute în titlurile de proprietate deținute de părți, că prin varianta aleasă li se diminuează suprafața cu 39 mp, iar pârâților li se mărește suprafața de teren, în condițiile în care aceștia nu au formulat un capăt de acțiune în revendicare.
În continuarea declarației de recurs, reclamanții arată că pârâta H. recunoaște că părinții ei au edificat un gard între proprietățile lor pe anumite porțiuni, aspect care rezultă și din cercetările instanței la fața locului, cât și de depozițiile martorilor audiați în cauză și, cu toate acestea, instanța de apel menține hotărârea instanței de fond prin care li se diminuează suprafața de teren cu 39 mp.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Cluj au declarat recurs și pârâții, solicitând modificarea în parte a deciziei și sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii formulată de reclamanți și, în consecință, stabilirea mejdei conform variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert S..
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., pârâții au arătat că decizia atacată este netemeinică și nelegală, întrucât se bazează pe o eroare de interpretare a concluziilor raportului de expertiză. Astfel, reținerile expertului referitoare la faptul că la vest spre terenul pârâților, pe porțiunea din spatele casei (pct. 42-81), există o împrejmuire improvizată sunt nereale pentru că expertul trebuia să verifice dacă suprapunerea măsurătorilor s-a făcut pe harta veche de carte funciară și dacă a folosit o hartă reală, comparabilă cu originalul. Această solicitare este întemeiată, întrucât cartea funciară consultată de ei și cea folosită de expert sunt diferite în ce privește dimensiunile și configurația terenurilor în litigiu și unghiurile de înclinație față de terenurile învecinate.
Recurenții au mai arătat că expertul avea obligația de a folosi vechea hartă de cartea funciară și că nu a ținut cont de semnele exterioare (țărușul) indicat de pârâta H. M., țăruș care reprezintă delimitarea dintre proprietăți și care a fost amplasat cu ocazia punerii în posesie de către Comisia locală de fond funciar.
Instanța de apel nu a ținut seama nici de declarațiile martorilor audiați în cauză din care rezultă linia de mejdă dintre proprietățile lor, conform punerii în posesie făcută pe baza hărții cadastrale.
În continuarea declarației de recurs pârâții se referă la modalitatea în care instanța de apel a interpretat declarațiile martorilor și celorlalte probe administrate în cauză, concluzionând că varianta II ar fi cea care ar răspunde în modul cel mai corect folosinței faptice a imobilelor și ar respecta dreptul de proprietate al fiecăreia dintre părți.
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
În motivarea recursului reclamanților și al pârâților, curtea constată că aceștia se referă la faptul că prin varianta de grănițuire aleasă, reclamanților li se diminuează suprafața de teren iar pârâților li se mărește suprafața de teren, că pârâții au recunoscut că au mutat gardul înspre proprietatea lor, că acest aspect rezultă și din cercetările instanței la fața locului, și din declarațiile martorilor audiați în cauză, că soluția instanței de apel se bazează pe o interpretare eronată a tuturor probelor administrate în cauză, respectiv a declarațiilor martorilor, a expertizei tehnice efectuată în cauză, a procesului verbal de punere în posesie ș.a.
Curtea, în baza art. 316 Cod proc. civ., coroborat cu art. 137 Cod proc. civ., va constata incidența excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei atacate, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 Cod proc. civ., singurele care permiteau critica privind modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate, erau abrogate la data pronunțării deciziei.
Singura critică de nelegalitate ale deciziei atacate formulate de toți recurenții și care se încadrează în prev. art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., este aceea referitoare la faptul că instanța de apel nu a respectat suprafețele trecute în titlurile de proprietate deținute de părți, că procedând în această modalitate a gratificat pe părți cu suprafața de 39 mp, fără să existe un capăt de acțiune în revendicare.
Cu referire la aceste critici, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea promovată reclamanții au solicitat să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea lor înscrisă în CF_ Cornești și proprietatea pârâtului H. A., situată în Lujerdiu nr. 56. În motivarea acțiunii s-a arătat că terenul dobândit de ei și de pârât provine dintr-un lot ce a aparținut în întregime lui B. T., fiind înscris în CF 16 Lujerdiu, că între ei au aparținut neînțelegeri cu privire la linia de mejdă.
În sensul prevederilor art. 584 C. civil, grănițuirea constituie operațiunea de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe. O asemenea operațiune poate avea loc în situația când nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semene există și nu sunt contestate de părți.
Rezultă așadar că, pe calea acțiune în grănițuire se urmărește stabilirea vechiului hotar dintre fonduri, adică acea linie de graniță originară stabilită prin voința comună și concordantă a proprietarilor, deci amiabilă, fie impusă prin hotărâre judecătorească sau lege.
Pornind de la susținerile părților, tribunalul a reținut, pe baza probelor administrare că intabularea dreptului de proprietate al reclamanților s-a făcut pe baza unei expertize extrajudiciare, fapt recunoscut chiar de reclamanți prin acțiunea promovată, acțiunea căreia i-au anexat planul de amplasament și delimitare a imobilului (f. 7 dosar fond).
Imobilul reclamanților și al pârâților a fost un singur corp funciar în legătură cu care, expertul a constatat că din punct de vedere al cărții funciare, imobilul reclamanților în suprafață de 1700 mp se suprapune cu o parte din imobilul cu nr. top 90 și 92 înscris în CF 655 Lujerdiu, iar prin documentația cadastrală extrajudiciară întocmită de expertul P. D., acestui imobil i s-a atribuit nr. cad._ cu suprafața de 1700 mp și a fost înscris în CF nou 5066 Cornești.
Imobilul pârâților, conform titlului de proprietate nr._/2009 cu suprafața de 7400 mp se identifică cu nr. top 9394 din CF nr. 16 Lujerdiu.
La efectuarea expertizei expertul a procedat la măsurarea celor două imobile în litigiu și a extins măsurătorile și asupra imobilelor învecinate. Urmare acestui fapt, după efectuarea măsurătorilor și prelucrarea datelor cu programe specializate și transpunerea pe planurile cadastrale și de carte funciară, s-a stabilit că limita de nord a imobilelor în litigiu este un pârâu care în prezent nu mai curge pe amplasamentul prezentat în planul de carte funciară (vechiul curs), ci pe unul modificat, fapt ce influențează asupra celor două imobile astfel:
Imobilul pârâților identificat sub nr. top 9394 prin modificarea cursului pârâului și-a mărit suprafața față de cea inițială înscrisă în CF vechi cu 305 mp, în timp ce modificarea cursului pârâului are ca efect asupra imobilului reclamanților micșorarea suprafeței ( o dată cu micșoare ara suprafeței imobilului de sub întreg nr. top 92 și 90 cu 352 mp față de 389, cât este înscris în cartea funciară.
Stabilirea liniei de mejdă în varianta 3 anexa 5, corespunde cu planul de carte funciară vechi, forma și poziția liniei d mejdă fiind obținută prin georediferențierea și constrângerea precisă a planului de cartea funciară atât în privința limitelor, cât și a suprafețelor transpuse pe planul de CF al imobilului în litigiu.
Mejda propusă în această variantă este o linie dreaptă ce pornește de la linia dinspre stradă al imobilelor și se închide la răzorul actual al pârâului care delimitează proprietățile în partea de nord.
În consecință, curtea apreciază ă stabilirea mejdei în această variantă s-a făcut cu respectarea criteriilor în raport de care se stabilește linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Faptul că în această variantă de stabilire a liniei de mejdă suprafețele reale ale loturilor sunt diferite nu are relevanță în cauză, pentru că instanța nu se pronunță asupra existenței dreptului de proprietate, ci asupra formei acestuia, al cărei contur este fixat prin stabilirea liniei despărțitoare dintre fonduri, linie determinată în speță de vechea limită de proprietate.
Celelalte variante solicitate de părți nu respectă criteriile în raport de care se poate stabili mejda dintre două fonduri, așa cum legal au apreciat instanțele de fond. Astfel, varianta cerută de reclamanți nu poate fi acceptată, având în vedere că intabularea dreptului lor de proprietate s-a făcut în baza documentației cadastrale în raport de limitele indicate de aceștia, iar varianta solicitată de pârâți nu poate fi acceptată, ținând seama de precizia determinărilor în ce privește lățimea și lungimile parcelei, determinări influențate de mijloacele tehnice folosite cu ocazia punerilor în posesie în baza Legii nr. 18/1991. De altfel, expertul a explicat pe larg în lucrarea efectuată care sunt motivele pentru care aceste variante nu pot fi acceptate.
În concluzie, în baza art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea va respinge recursurile declarate de reclamanții M. I., M. E., M. T. și cel declarat de pârâții H. V. M., C. N., H. A. M. împotriva deciziei civile nr. 161 din 6 martie 2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții M. I., M. E., M. T. și cel declarat de pârâții H. V. M., C. N., H. A. M. împotriva deciziei civile nr. 161 din 6 martie 2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. C. A. A. C. A. I. C. B.
Red. IAdact. GC
2 ex/25.11.2014
Jud. apel: C.V. B., C.A.C.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 66/2014. Curtea de Apel CLUJ | Legea 10/2001. Decizia nr. 34/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
