Legea 10/2001. Decizia nr. 34/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 6012/117/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 34/A/2014
Ședința publică din 16 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. C.
JUDECĂTOR: A.-A. P.
GREFIER: A.-A. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții B. A. V. C., B. GRAȚIELA E., D. M., L. S. C. și D. R. O. V., împotriva sentinței civile nr. 84 din 07.02.2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați B. A. P., M. C.-N. prin PRIMAR, S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D.G.F.P. A JUD. C. și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, în calitate de continuatoare a COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamanților apelanți, doamna avocat N. I., cu împuternicire avocațială de reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 38 din dosar, lipsă fiind părțile persoane fizice personal și reprezentanții părților persoane juridice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul declarat de reclamanții apelanți B. A. V. C., B. Grațiana E., D. M., L. S. C. și D. R. O. V., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru întrucât vizează un imobil supus Legii nr. 10/2001.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:
Tuturor părților din dosar le-a fost comunicat suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de dl. expert M. A. I., iar intimaților le-au fost comunicate și următoarele înscrisuri: înscrisul care cuprinde motivul de apel suplimentar invocat, în temeiul art. 295 alin. 1 teza 2 C.pr.civ., de reprezentanta reclamanților apelanți și schița privind . din prăvăliile 6/1 și 6/2.
La data de 13.01.2014 au fost înregistrate la dosar “Note scrise”, în 3 exemplare, care au fost formulate și expediate prin poștă de către Primarul municipiului C.-N., prin care arată că față de răspunsul expertului privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară, consideră că se impune efectuarea lucrărilor menționate, urmând ca după prezentarea rezultatului acestora, pârâtul intimat să-și exprime un punct de vedere față de obiectivele suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară. De asemenea, arată că imobilul în litigiu este situat în mun. C.-N., . (fostă ., iar în urma efectuării expertizei s-au identificat cele două părți rezultate prin partajarea apartamentului nr. 6 din imobil, și anume: . . de aceste considerente, solicită comunicarea aspectelor sesizate de către C. Tehnică de Aplicare a Legii nr. 10/2001, cu expertul numit în cauză.
La data de 14.01.2014 au fost înregistrate la dosar “Note de ședință” care au fost formulate și expediate, atât prin fax, cât și prin email de către reclamanții apelanți B. A. V. C., B. Grațiana E., D. M., L. S. C. și D. R. O. V., prin intermediul doamnei avocat I. N., note care se referă la motivul de apel suplimentar formulat la termenul de judecată din data de 05.12.2013 și care a fost comunicat tuturor părților în litigiu.
Prin aceste note de ședință, în esență, se dezvoltă în fapt motivul de apel suplimentar și se invocă practic obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică întocmit la fondul cauzei.
De asemenea, se solicită suplimentarea probei cu înscrisuri în sensul efectuării unei adrese către Direcția de Impozite și Taxe locale a Mun. C.-N., respectiv la Administrația financiară pentru a se comunica instanței istoricul de rol fiscal al magazinului compus din două camere, situat în apartamentul înscris sub nr. topo. 588/VI/1 înscris în CF col. 70.013 și reînscris în CF ind. 70.019.
Curtea comunică reprezentantei reclamanților apelanți un exemplar din notele de ședință formulate de Primarul mun. C.-N..
Cu privire la precizarea motivelor de apel formulată de reprezentanta reclamanților apelanți la data de 05.12.2013 (f.152 și f.168-171) Curtea pune în discuția reprezentantei reclamanților apelanți împrejurarea dacă motivul de apel suplimentar pe care aceasta l-a invocat în ședința publică din 05.12.2013 este unul de ordine publică sau de nu.
Reprezentanta reclamanților apelanți arată următoarele:
Motivul de apel suplimentar pe care l-a invocat în ședința publică din 05.12.2013 este un motiv de apel de ordine publică pe care l-a invocat în temeiul art. 295 alin. 1 teza 2 C.pr.civ. deoarece practic, prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul tinde să modifice compunerea unui imobil, iar acest motiv de apel se încadrează în prevederile Decretului-lege nr. 115/1938.
Motivele care se încadrează în prevederile Decretului-lege nr. 115/ 1938, sunt motive de ordine publică.
Curtea apreciază că acest motiv de apel vizează un aspect strict privat al reclamanților apelanți și având în vedere aspectele arătate de reclamanți invocă excepția decăderii reclamanților din dreptul de a formula noi motive de apel, excepție pe care instanța o pune în discuția reprezentantei reclamanților apelanți.
Reprezentanta reclamanților apelanți arată următoarele:
În toate actele depuse la dosar se evidențiază că acea prăvălie este împărțită în două, respectiv în prăvălia 6/1 și 6/2.
Apreciază că motivul de apel suplimentar, anterior arătat, se încadrează în art. 4 teza I din Decretul-lege nr. 115/1938.
Din prisma modului în care este redactat dispozitivul hotărârii atacate nu se înțelege modalitatea în care instanța a înțeles să interpreteze acea linie punctată din raportul de expertiză întocmit în cauză, pentru că acea linie era greu vizibilă, iar la prima vedere părea că este în regulă modalitatea în care instanța a înțeles să interpreteze acea linie punctată.
Curtea după deliberare, având în vedere precizarea motivelor de apel, care se află la f. 152 din dosar, constată că dispozitivul sentinței a fost dat în sensul celor arătate în această precizare, iar motivul de apel suplimentar invocat de reclamanții apelanți nu reprezintă un motiv de apel de ordine publică și, totodată, constată că acest motiv de apel nu a fost invocat prin cererea de apel înregistrată la data de 10.09.2013.
În temeiul art. 284 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 287 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ., Curtea constată că acest motiv de apel suplimentar, invocat de reclamanții apelanți, intră sub excepția decăderii, excepție întemeiată pe prevederile art. 287 alin. 2 teza I C.pr.civ.
Curtea pune în discuție proba cu înscrisuri, formulată de reclamanții apelanți prin notele de ședință înregistrate la dosar în data de 14.01.2014, și anume: efectuarea unei adrese către Direcția de Impozite și Taxe locale a Mun. C.-N., respectiv la Administrația financiară pentru a se comunica instanței istoricul de rol fiscal al magazinului compus din două camere, situat în apartamentul înscris sub nr. topo. 588/VI/1 înscris în CF col. 70.013 și reînscris în CF ind. 70.019.
Reprezentanta reclamanților apelanți arată următoarele:
La fond, reclamanții s-au prevalat de faptul că prăvălia (. din două camere, respectiv din prăvălia 6/1 și prăvălia 6/2.
Referitor la prăvălia 6/2 reclamanții apelanți nu au investit instanța de control judiciar să observe discrepanța dintre suprafața înscrisă în cartea funciară și cea identificată de expert pentru prăvălia 6/2, dar Curtea, din oficiu, a observat această discrepanță și a dispus efectuarea unui supliment de expertiză pentru a se lămuri care este suprafața reală a prăvăliei 6/2.
Solicită a se face același supliment la raportul de expertiză și pentru prăvălia 6/1, având în vedere dispozițiile art. 138 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 295 alin. 2 C.pr.civ., respectiv că această necesitate rezultă din dezbateri. De asemenea, solicită efectuarea acestui supliment la raportul de expertiză pentru ca Primarul mun. C.-N. să-și poată exprima poziția și față de suprafața prăvăliei 6/1.
Apreciază că se impune efectuarea unei adrese către Direcția de Impozite și Taxe locale a Mun. C.-N., pentru a se comunica instanței istoricul de rol fiscal al magazinului compus din două camere, situat în apartamentul înscris sub nr. topo. 588/VI/1 înscris în CF col. 70.013 și reînscris în CF ind. 70.019 și, de asemenea, efectuarea unei adrese către Serviciul de Carte Funciară pentru a se comunica instanței istoricul dezmembrărilor imobilului anterior arătat, la care dl. expert M. A. I. s-a referit în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză pe care l-a întocmit în cauză. Față de acest răspuns al expertului este necesară efectuarea unei adrese către Serviciul de Carte Funciară pentru a se comunica operațiunile de dezmembrare atât a prăvăliei 6/2, cât și a prăvăliei 6/1.
Curtea după deliberare, respinge toate cererile în probațiune solicitate de reclamanții apelanți prin notele de ședință înregistrate la dosar în data de 14.01.2014, având în vedere prevederile art. 295 alin. 2 teza II C.pr.civ. raportat la art. 292 alin. 1 C.pr.civ., respectiv faptul că prin motivele de apel, formulate în termen legal, reclamanții apelanți nu au solicitat nici efectuarea unui supliment la raportul de expertiză și nici efectuarea unor adrese la alte instituții ale statului pentru lămurirea aspectelor privind . ., totodată, având în vedere împrejurarea că prin motivele de apel formulate inițial, reclamanții apelanți au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fără a se menționa concret aceste înscrisuri, și a probei cu interogatoriul, fără a se arăta în mod concret ce se dorește a se dovedi prin această probă. De asemenea, având în vedere că în ședința publică din data de 07.11.2013, când Curtea, din oficiu, a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit de dl. expert M. A. I., pentru lămurirea aspectelor privind . reclamanților apelanți nu a solicitat alte cereri în probațiune în ceea ce privește .>
Curtea constată că toate aspectele pe care reprezentanta reclamanților apelanți dorește a le dovedi cu privire la . un nou motiv de apel, care intră sub incidența excepției decăderii, excepție întemeiată pe prevederile art. 287 alin. 2 teza I C.pr.civ. și, totodată, constată că acest motiv de apel nu vizează . calitatea reclamanților de a fi îndreptățiți la vânzarea-cumpărarea acestui apartament sau a unor cote din acest apartament.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților apelanți în susținerea apelului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris. De asemenea, arată următoarele:
Instanța de fond, în mod greșit a arătat că hotărârea pronunțată ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la .. 6/1 în raportul de expertiză, prin suplinirea consimțământului pârâtului, având în vedere că reclamanții au solicitat instituirea în sarcina pârâtului B. A. P. doar a unei simple obligații de a face (de a încheia actul translativ de proprietate în forma autentică cu toți reclamanții).
Obligația nu e determinată nici în ceea ce privește imobilul, nici în ceea ce privește prețul.
Nici în prezenta cauză și nici în cauza conexă nu s-au invocat aspecte legate de prăvălia 6/1.
Împrejurarea că promitenta-vânzătoare a încasat prețul vânzării rezultă fără echivoc atât din cuprinsul celor două antecontracte de vânzare-cumpărare, precum și din conținutul sentinței civile nr._/23.11.2011, definitivă, irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat și opozabilă și pârâtului, în calitate de continuator al promitentei-vânzătoare, prin care s-a respins acțiunea în constatarea nulității absolute a acelor antecontracte de vânzare-cumpărare pentru nevalabilitatea obiectului convențiilor, nevalabilitatea semnăturii promitentei-vânzătoare și cauză falsă.
Solicită a se observa că, în prezenta cauză, niciodată nu s-a invocat neplata prețului din antecontractele de vânzare-cumpărare.
Curtea întrerupe susținerea reprezentantei reclamanților apelanți și aduce la cunoștința acesteia că pârâtul B. A. P. nu a formulat apel cu privire la aspectul că nu s-a achitat prețul.
Reprezentanta reclamanților apelanți arată următoarele:
Instanța de fond l-a obligat pe pârât să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare și a omis să se pronunțe asupra tuturor motivelor și mijloacelor de probă.
În concluzie, reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului formulat de reclamanții apelanți, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea capătului de cerere referitor la prăvălia 6/2, având în vedere că aceasta nu a fost restituită în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Ne aflăm într-o situație paradoxală, având în vedere împrejurarea că pe rolul Primăriei mun. C.-N. s-au înregistrat două notificări pentru restituirea imobilului în litigiu, una formulată de numita B. Iudita, iar alta formulată de B. E. și ceilalți reclamanți.
Această prăvălie a fost vândută în mod ilicit.
Acțiunea formulată de reclamanți ar putea fi întemeiată pe dreptul comun, în baza Legii nr. 554.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamanților apelanți, referitoare la împrejurarea dacă solicită cheltuieli de judecată în apel, aceasta arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamanților apelanți, referitoare la împrejurarea dacă știe că în situația solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată, cererea se timbrează separat, aceasta arată că are cunoștință despre acest aspect, însă nu vrea să solicite cheltuieli de judecată de la pârâtul B. A. P., care este cetățean israelian.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 379 din 04.04.2006 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. 6802/2005, s-a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a petitelor 1-4 din acțiune și completarea de acțiune, declinându-se competența de soluționare a acestor petite în favoarea Judecătoriei C.-N..
S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în ce privește petitul subsidiar din acțiune și completare, care s-a respins ca inadmisibil și, în consecință, s-a respins cererea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamanții B. L., B. A. V. C., B. GRAȚIELA E., D. F. C. D. și L. S. C., cerere formulată în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. reprezentat prin PRIMAR, S. R. reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, B. IUDITA și C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru .
Reclamanții au fost obligați la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei B. Judita.
Prin decizia civilă nr. 279/A/15.09.2006 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._ , rămasă irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR prin decizia civilă nr. 2.229/09.03.2007 a Î.C.C.J., dosar nr._ , s-a admis apelul declarat de reclamanții B. L., B. A. V. C., B. GRAȚIELA E., D. F. C. D., L. S. C. împotriva sentinței civile nr. 379 din 04 aprilie 2006 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. 6802/2005, care a fost desființată și s-a trimis cauza pentru rejudecare în întregul ei la Tribunalului C..
În al doilea ciclu procesual,în rejudecare, prin sentința civilă nr. 39 din data de 31.01.2008 a Tribunalul C., pronunțată în dosarul nr._ , s-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive și restituirea în natură a imobilului și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C.-N. și S. R. prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea existenței dreptului de creanță, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și întabularea dreptului de proprietate, și în consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B. L., B. A. V. C., B. GRAȚIELA E., L. S. C., D. F. C. D. – decedată pe parcursul soluționării cauzei, acțiunea fiind continuată de succesorii D. M., D. R. O. V. împotriva pârâtei B. IUDITA, iar reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei B. IUDITA suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că acțiunea civilă cu care reclamanții au investit instanța are un caracter complex: pe de o parte primul petit vizează restituirea imobilului apartament nr. 6 din imobilul situat în mun. C.-N., . preluat în baza Decretului nr. 92/1950, în patrimoniul pârâtei B. Iudita iar pe de altă parte reclamanții urmăresc valorificarea drepturilor lor ce decurg din antecontractul încheiat la data de 23.12.1949 și 10.08.1950 de antecesorul acestora cu antecesorul pârâtei B. Iudita.
Prin întâmpinarea depusă la dosar această pârâtă a invocat excepțiile insuficientei timbrări a acțiunii, a prematurității și a lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la petitul 1 al acțiunii precum și excepția prescripției dreptului la acțiune în cea ce privește capătul de cerere referitor la creanța născută din antecontractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor București a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii cu privire la capetele de cerere 1-4 și petitul subsidiar al acțiunii introductive.
Tribunalul la termenul de judecată din data de 11.10.2007 (f.49 dosar) a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților precum și excepția prematurității acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor București și pe cale de consecință a constatat ca fiind rămasă fără obiect excepția inadmisibilității invocată de această pârâtă.
Astfel cum rezultă și din considerentele încheierii de ședință de la acea dată, tribunalul a apreciat în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, că aceștia urmăresc, prin intermediul acțiunii oblice, realizarea unui drept și raportat la capetele de cerere din acțiune - așa cum au fost ele formulate - reclamanții justifică această calitate.
Excepția prematurității acțiunii a fost respinsă având în vedere faptul că nesoluționarea până în prezent a notificării nu poate conduce la respingerea acțiunii formulate, apreciind că tergiversarea soluționării de către unitatea deținătoare nu poate conduce la îngrădirea drepturilor celor prejudiciați în valorificarea lor.
Referitor la de pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a apreciat că, raportat la prevederile Legii 10/2001, în această fază procesuală, față de această pârâtă nu se poate justifica calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce privește timbrajul capetelor de cerere aferente dreptului de creanță izvorât din valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare, tribunalul a apreciat că pentru acestea reclamanții datorează taxă judiciară de timbru și timbru judiciar sens în care acestea au fost fixate la cuantumul de 5348,83 lei și, respectiv, 5,3 lei fiind achitate de reclamanți (f.55), excepția invocată de pârâta rămânând astfel fără obiect.
S-a constatat că au mai rămas în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește dreptul de creanță izvorât din valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare precum și soluționarea pe fond a petitului principal al acțiunii referitor la preluarea abuzivă a imobilului și restituirea acestuia în patrimoniul pârâtei debitoare B. Iudita.
Pe parcursul soluționării cauzei a fost soluționată notificarea înregistrată de pârâta B. Iudita în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind emisă de Primarul mun. C.-N. Dispoziția nr. 9782 din 01.11.2007, depusă la dosarul cauzei, prin care s-a restituit în natură în favoarea acesteia spațiile neînstrăinate existente la preluare din apartamentul nr. 6 revendicat și terenul aferent acestora, apartament înscris inițial în CF nr. 9651 C.-N. nr. top 588/VI compus din două prăvălii, ateliere, 2 camere, 1 bucătărie, 1 magazie, 4 closete, 3 despărțituri de pivnițe, 1 despărțitură de pod, 2 despărțituri din camera pentru lemne, cu părțile indivize comune în cotă de 44/100 părți înscrise în CF col. nr. 3740, din imobilul situat în C.-N., ., condiționat de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubire în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru spațiile și terenul restituit, actualizată la data plății, iar pentru spațiile înstrăinate din apartament s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, soluționarea petitelor acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 a rămas fără obiect, imobilul din litigiu intrând în patrimoniul pârâtei B. Iudita, fiind restituit acesteia în natură și prin echivalent.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta B. Iudita, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 c.pr.civ. și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, excepția a fost admisă și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea reclamanților pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin prezenta acțiune dedusă judecății în fața instanței reclamanții au urmărit valorificarea dreptului de creanță izvorât din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.12.1949 și reînnoit la data de 10.08.1950 intervenit între antecesorul acestora B. V. și antecesoarea pârâtei B. Iudita, defuncta Bergner Malvina, fostă R. prin care aceasta din urmă s-a obligat a transmite promitentului cumpărător dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu.
Dreptul născut în patrimoniul antecesorului reclamanților și transmis acestora din urmă, privind dobândirea în viitor a dreptului de proprietate, are natura juridică a unui drept de creanță prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și curge, în principiu, de la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare.
Se apreciază în literatura de specialitate și în practica judiciară că termenul de prescripție privind dreptul la acțiune al promitentului cumpărător izvorât din antecontract se întrerupe dacă prestațiile sunt executate în fapt de părțile contractante, respectiv promitentul cumpărător în urma achitării prețului intră în posesia imobilului, urmând ca un nou termen de prescripție să curgă de la data pierderii posesiei imobilului. Această ipoteză nu se regăsește în speță antecesorul reclamanților neavând posesia imobilului care a fost preluat de stat.
Achitarea integrală a prețului a fost contestată de pârâtă, însă instanța nu s-a mai pronunțat asupra acestui aspect având în vedere soluția dată asupra excepției prescripției dreptului la acțiune.
Reclamanții în apărare au invocat faptul că începând din aprilie 1950 și până la momentul emiterii dispoziției de restituire în favoarea pârâtei cursul prescripției extinctive a fost suspendat, fiind incidente astfel dispozițiile art. 13 lit. a din Decretul nr. 167/1958, reclamanții fiind împiedicați de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere. Efectele naționalizării în temeiul cărora bunul imobil nu s-a aflat în patrimoniul debitoarei sau al moștenitorilor acesteia reprezintă un caz de forță majoră.
Pe de altă parte, se arată de către reclamanți că potrivit clauzelor contractuale părțile au convenit ca la momentul îndeplinirii condiției suspensive, când bunul ar putea ieși din proprietatea statului și ar putea reintra în circuitul civil, promitenții cumpărători să poată promova orice acțiune având ca finalitate producerea efectelor unui veritabil act translativ de proprietate și . acestora.
Susținerile reclamanților sunt neîntemeiate. Forța majoră presupune existența unei împrejurări externe, independentă de voința părților, absolut imprevizibilă și absolut invincibilă, elemente care nu se regăsesc în totalitate în cazul de față.
Astfel iminența naționalizării a fost prevăzută de părțile contractante, acestea inserând în conținutul actului încheiat și o condiție rezolutorie, și nicidecum suspensivă cum susțin reclamanții, potrivit căreia în ipoteza în care imobilul nu ar fi scutit de naționalizare, pierderea cade exclusiv în sarcina și pericolul cumpărătorului. Prin urmare, acesta din urmă și-a asumat un risc acela al pierderii dreptului izvorât din antecontract ca urmare a naționalizării.
Chiar și în situația în care s-ar putea admite faptul că pe perioada naționalizării reclamanții au fost practic în imposibilitate de a întreprinde vreun demers în vederea valorificării drepturilor lor, termenul de prescripție s-a împlinit raportat la dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, anterior reglementării prin legi speciale a restituirii imobilelor naționalizate, litigiile având un astfel de obiect erau soluționate potrivit prevederilor de drept comun. Reclamanții nu au înțeles să uzeze de o astfel de posibilitate după 22.12.1989, când ar fi putut face acest lucru printr-un demers similar ca și în prezenta cerere pe calea unei acțiuni oblice.
După . Legii nr. 10/2001, de asemenea reclamanții au avut posibilitatea introducerii unei acțiuni similare cu cea din prezenta cauză, or, în acțiunea înregistrată inițial de reclamanta B. E. și care a format obiectul dosarului nr._/2005 (înregistrată inițial pe rolul Tribunalului C. sub nr. 4077/2005) s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei situație în care nu ar putea fi incidente nici dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la întreruperea cursului prescripției extinctive.
S-a constatat astfel că primul demers al reclamanților îl constituie prezenta acțiune ce a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 09.09.2005, cu depășirea termenului general de prescripție.
Așa fiind, față de considerentele mai sus arătate, tribunalul a respins ca rămas fără obiect, capătul de cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive și restituirea în natură a imobilului și, pe cale de consecință, a respina acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C.-N. și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor .
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea existenței dreptului de creanță, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și întabularea dreptului de proprietate, și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B. L., B. A. V. C.,B. Grațiela E., L. S. C., D. F. C. D. – decedată pe parcursul soluționării cauzei, acțiunea fiind continuată de succesorii D. M., D. R. O. V. împotriva pârâtei B. Iudita.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei B. Iudita suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței de la dosar – f.107 dosar nr. 6802/2005.
Prin decizia civilă nr. 243/A/26.09.2008 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis în parte apelul declarat de reclamanții B. A. V. C., B. GRAȚIELA E., D. M., D. R. O. V., L. S. C. și B. L. împotriva sentinței civile nr. 39/31.01.2008 a Tribunalului C. care a fost desființată în parte și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, menținându-se dispozițiile sentinței referitoare la respingerea capetelor de cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive și restituirea în natură a imobilului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în dosarul nr. 6802/2005 prin acțiunea introductivă instanța a fost investită cu capetele de cerere având ca obiect constatarea că reclamanții, în calitate de moștenitori ai lui B. V., au un drept de creanță derivând din încheierea contractului de vânzare-cumpărare provizoriu din 23.12.1949 și a contractului de vânzare-cumpărare din 10.08.1950, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, radierea din cartea funciară a dreptului statului și întabularea dreptului reclamanților.
Prin cererea „completatoare și modificatoare”, reclamanta B. L. a extins obiectul cererii introductive și cu privire la cea de-a doua prăvălie din imobilul cuprins în CF col. 3740 C. și CF ind. 9651, solicitând a se constata că este titulara unui drept de creanță născut în patrimoniul său ca urmare a încheierii la data de 21.02.1950 a unui antecontract de vânzare-cumpărare intitulat „Convenție provizoriu”, precum și a actului juridic intitulat „Contract de vânzare-cumpărare” din 26.04.1950, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, radierea din CF a dreptului de proprietate al statului și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei.
Deși în debutul considerentelor sentinței instanța menționează investirea sa și cu această cerere „precizare înregistrată la 16.09.2005”, în analiza excepției prescripției dreptului la acțiune vorbește doar de antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.12.1949 și reînnoit la 10.08.1950.
Acest fapt nu este lipsit de consecințe juridice avându-se în vedere că în timp ce, în valorificarea antecontractului încheiat de B. V., reclamanții, mai puțin B. L., au promovat acțiunea introductivă în calitate de moștenitori ai lui B. V., în timp ce prin cererea „completatoare” B. L. tinde a valorifica drepturi proprii derivând din calitatea sa de promitent cumpărător, parte în antecontractul încheiat la 21.02.1950.
Conform dispozițiilor art. 129 alin. 6 C.pr.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, instanța având obligația a se pronunța asupra tuturor cererilor cu care a fost legal investită. Desigur, respingerea acțiunii în integralitatea sa ar putea fi apreciată ca examinare a tuturor cererilor reclamanților însă în cauză dispozitivul hotărârii nu este susținut de considerente, din acestea reieșind că instanța nu a analizat cererea completatoare formulată de B. L., ceea ce atrage nelegalitatea sentinței și incidența dispozițiilor art. 297 alin. 1 C.pr.civ.
S-a apreciat ca întemeiată critica privind greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Antecontractele de vânzare-cumpărare inițiale, cel încheiat la 23.12.1949 între antecesoarea pârâtei B. Iudita, văd. Lui Bergner Maurițiu, născută R. Malvina, și B. V., și cel încheiat la 21.02.1950 între aceeași promitentă vânzătoare și reclamanta B. L., nu conțin nici o referire la o posibilă naționalizare a imobilului obiect al antecontractelor și prevăd obligația asumată de promitenta vânzătoare de a încheia contractele în formă autentică după achitarea integrală a prețului.
După încheierea acestor convenții, respectiv la 19.04.1950 a apărut Decretul nr. 92/1950, imobilul fiind naționalizat ceea ce a condus la apariția unui "litigiu” între părți, termen pe care acestea îl utilizează în convențiile ulterioare. Cronologic, o primă convenție intitulată „contract de vânzare-cumpărare” s-a încheiat la 26.04.1950 între reclamanta B. L. și vânzătoare, prin care părțile au consimțit ca ambele să suporte efectele naționalizării, iar modalitatea în care au înțeles să o facă a fost aceea de a scădea prețul la jumătate, respectiv de la 140.000 lei la 70.000 lei, preț ce s-a achitat în întregime.
De asemenea, s-a stipulat clauza conform căreia „Dacă imobilul n-ar fi scutit de naționalizare, în acest caz pierderea proprietății cade în sarcina cumpărătoarei”.
În mod similar, la antecontractul încheiat cu B. V. s-a încheiat o nouă convenție, în care prețul s-a redus de la 120.000 lei la 90.000 lei, achitat integral.
Voința reală a părților de a vinde, respectiv cumpăra imobilul, reiese neîndoielnic din contractele încheiate la 23.12.1949 și 21.02.1950, acestea nefăcând vorbire, astfel cum s-a arătat despre o posibilă naționalizare. La acea dată, promitenta vânzătoare s-a obligat să dezmembreze prăvălia din imobilul al cărei proprietară era, obiect al antecontractelor „să obțină aprobarea transformării acestei prăvălii în proprietate individuală”, obligație de care depindea încheierea contractului în formă autentică. În contractul încheiat cu B. V. s-a stipulat un termen de aproximativ 60 de zile, care s-a împlinit la 22 februarie 1950, dată la care, dacă obligația asumată s-ar fi îndeplinit, contractul s-ar fi putut perfecta anterior naționalizării.
Din aplicarea regulilor legale de interpretare a convențiilor stipulate de art. 977 și urm. C.civ., reiese că interpretarea se face după intenția comună a părților contractante, iar clauzele care ar putea primi două înțelesuri se interpretează în sensul ce poate produce efecte.
În speță, chiar după apariția decretului de naționalizare părțile au înțeles să-și execute obligațiile anterior asumate numai astfel putând fi interpretat faptul că părțile vorbesc de încheierea „contractului definitiv” și plata prețului astfel cum a fost redus de comun acord.
Clauza potrivit căreia în ipoteza în care imobilul n-ar fi scutit de naționalizare „pierderea cade exclusiv în sarcina și în pericolul cumpărătorului”, înserată în contractele din 26.04.1950 și 20.08.1950, greșit a fost calificată ca o condiție rezolutorie, apreciindu-se că părțile ar fi prevăzut iminența naționalizării.
Condiția este definită ca fiind un eveniment viitor și nesigur ca realizare, de care depinde însăși existența actului juridic, or, în contractele mai sus menționate, evenimentul, adică naționalizarea, era deja realizat. Mai degrabă, s-ar putea aprecia, interpretând clauzele contractelor în ansamblul lor, că voința reală a părților a fost de a vinde-cumpăra imobilul, ba chiar mai mult, că transferul proprietății s-ar fi realizat în favoarea cumpărătorului („cumpărătorul să fie considerat proprietarul prăvăliei naționalizate și astfel de a avea posibilitatea de a face demersuri pentru a i se deznaționaliza”).
„Litigiul” despre care vorbesc părțile în contractele încheiate după naționalizare nu le-a determinat să stipuleze vreo clauză rezolutorie, dimpotrivă, chiar în aceste condiții prevăd clauze specifice contractului de vânzare-cumpărare.
Cumpărătoarea a încasat o parte substanțială din preț și s-a obligat „necondiționat și irevocabil ca dreptul de proprietate asupra imobilului să se întabuleze fără nici o altă întrebare prealabilă, în favoarea cumpărătorului, în baza acestui contract”.
Clauzele convențiilor intervenite după naționalizarea imobilului trebuie interpretate în sensul că părțile au prevăzut o condiție suspensivă, în sensul art. 1017 C. civ., care constă în încetarea efectelor naționalizării („deznaționalizare”) și ieșirea bunului din proprietatea statului.
Condiția suspensivă s-a realizat prin emiterea dispoziției nr. 9782/01.11.2007 a Primarului municipiului C.-N., în favoarea pârâtei B. Iudita fiind restituită în natură o parte din imobil, iar pentru o parte s-a propus acordarea de despăgubiri. Până la împlinirea condiției cursul prescripției extinctive nu a curs, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958.
În concluzie, prima instanță în mod greșit a soluționat procesul, fără a se pronunța cu privire la antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de reclamanta B. L. și de asemenea apreciind că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune în privința petitelor având ca obiect stabilirea dreptului de creanță al reclamanților și obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 297 C.pr.civ., Curtea a desființat în parte sentința cu privire la soluția dată petitelor având obiectul mai sus menționat, menținându-se dispozițiile sentinței referitoare la respingerea capetelor de cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilului și restituirea în natură a acestuia în favoarea pârâtei B. Iudita.
Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâta B. IUDITA, continuat de moștenitorul B. A. P., prin decizia civilă nr. 3768/17.06.2010 a Î.C.C.J., dosar nr._ .
În cel de-al treilea ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 84 din 07.02.2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ , s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții B. A. V. C., B. L., decedată în cursul procesului, acțiunea fiind continuată de B. A. V. C., B. GRAȚIANA E., L. S. C. și D. F. C. D., decedată pe parcursul soluționării cauzei, acțiunea fiind continuată de succesorii D. M. și D. R. O. V., în contradictoriu cu pârâții B. IUDITA, decedată în cursul procesului, continuată față de moștenitorul B. A. P. și M. C.-N. prin PRIMAR și în consecință:
Pârâtul B. A. P. a fost obligat să încheie cu reclamanții act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul prăvălie spre stradă, înscris inițial în CF 3740 colectivă C., CF ind. nr.9651 C. nr. top. 588/VI, în suprafață de 54 mp. și cota indiviză de 4/100 parte, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert M. A., ca făcând parte din imobilul apartament nr.6/1, actualmente înscris în, CF ind. nr.70.019 C., nr. top 588/VI/1 în suprafață de 472,60 mp. cu cota părți indivize înscrisă în CF col. nr._ C., în caz contrar, sentința ținând loc de contract autentic de înstrăinare.
S-au respins restul pretențiilor reclamanților.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Fără cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limitele stabilite de instanța de control judiciar prin Decizia nr.243/A/2008, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.137 C.p.c. instanța este ținută să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, judecarea pricinii.
Pentru început, s-a considerat necesar a se menționa faptul că, așa cum s-a reținut în încheierea din data de 10.01.2013, excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a rămas fără obiect, întrucât în cel de-al doilea ciclu procesual, instanța a soluționat această excepție în sensul admiterii ei la termenul de judecată din data de 11.10.2007 (f.49 dosar_ ) și pe cale de consecință, a constatat ca fiind rămasă fără obiect excepția inadmisibilității invocată de această pârâtă .
Cu aceeași ocazie, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților precum și excepția prematurității acțiunii.
S-a reținut însă că niciuna dintre căile de atac promovate în cauză, nu a vizat aceste aspecte, iar instanțele de control judiciar nu au reținut o incorectă soluționare a acestora, astfel încât, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a paratei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, pronunțată în cel de-al doilea ciclu procesual prin încheierea de ședință din data de 11.10.2007 a rămas irevocabilă, la fel și soluția în privința celorlalte două excepții menționate.
Ca atare, acțiunea civilă promovată de reclamanți, în contradictoriu cu această parată, a foste respinsă, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu referire la calitatea procesuală pasivă a Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, invocată în al treilea ciclu procesual, instanța a reținut că reglementarea instituită prin Titlul VII din Legea nr.247/2005 nu conferă acestuia atribuții în procedura de acordare a despăgubirilor, el putând sta în proces în ipoteza prevăzută de art.28 din Legea nr.10/2001, ipoteză ce nu se regăsește în speță.
În plus, s-a reținut că, urmare a emiterii Dispoziției nr. 9782 din 01.11.2007 de către Primarul Municipiului C.-N. și a pronunțării Deciziei civile nr. 234/ A/2008 a Curții de Apel C. și a Deciziei nr.3768/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a rămas investită doar cu petitele din acțiunea inițială privind stabilirea dreptului de creanță al reclamanților și obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilelor în litigiu. Or, în antecontractele invocate de reclamanți în susținerea acțiunii, S. R. nu este parte nici în nume propriu, nici prin reprezentant Ministerul Finanțelor Publice, astfel încât acestuia nu îi revin nici un fel de drepturi sau obligații decurgând din respectivele antecontracte .
Ca atare, cum nu s-a justificat legitimarea procesuală pasivă a acestui parat, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu consecința respingerii acțiunii civile formulate de reclamanți în contradictoriu cu acest parat, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat la data de 23.12.1949 între antecesoarea pârâtului, văd. lui Bergner Maurițiu născ. R. Malvina și B. V., privind imobilul situat în C. N., ., în prezent, ., vânzătoarea-promitentă s-a obligat să transmită către promitentul-cumpărator" imobilul cuprins în CF no 3740 colectiva a Mun. C. si în CF individuala nr. 9651 o prăvălie a cărei întindere este de aproximativ 93 mp. S-a prevăzut totodată că această prăvălie nu este transformată în proprietate pe apartamente, dar vânzătoarea se obligă ca în scurt timp, aproximativ 60 de zile, să obțină aprobarea transformării prăvăliei în proprietate individuală. Prețul stipulat a fost de 120.000 lei din care s-a menționat că s-a achitat suma de 20.000 lei, urmând ca diferența să se plătească după obținerea aprobării transformării imobilului în apartament individual, când se va încheia și contractul definitiv (f.7 dosar nr. 6802/2005 Tribunalul C.).
Prin convenția provizorie încheiată la data de 21.02.1950 între vânzătoarea văd. lui Bergner Maurițiu născ. R. Malvina și cumpărătoarea T. E., cea dințai s-a obligat să vândă celei de a doua imobilul înscris în CF 3740 col. C., CF ind. 9651 C. constând în prăvălia care este situată direct în vecinătatea casei cu nr.20 din . cărei întindere este de aproximativ 54 mp. S-a prevăzut totodată că această prăvălie nu este transformată în proprietate pe apartamente dar vânzătoarea se obligă ca în scurt timp, aproximativ 10 de zile, se va îngriji de transformarea prăvăliei în proprietate individuală. Prețul stabilit a fost de 140.000 lei din care s-a achitat suma de 10.000 lei diferența urmând a se achita în ziua când cartea funciară va aproba transformarea acestui imobil în apartament individual (f.33 dosar nr. 6802/2005 Tribunalul C.).
După apariția Decretului 92/1950 părțile contractante au semnat cu privire la imobilele obiect al contractelor provizorii anterior menționate, alte două convenții, stipulându-se că încheierea acestora a fost determinată de împrejurarea că aceste imobile au căzut sub incidența Decretului 92/1950 iar între părți a intervenit un litigiu referitor la partea care trebuie să suporte pericolul și dauna naționalizării.
Astfel, cronologic, la data de 26.04.1950 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată privitor la imobilul în suprafață de 54 mp. obiect al convenției inițiale din 21.02.1950, părțile prevăzând că prețul va fi redus la jumătate și cumpărătoarea va fi considerată proprietara prăvăliei naționalizate. În consecință, s-a menționat că dacă prăvălia va fi scutită de naționalizare, cumpărătoarea rămâne proprietara acesteia la prețul stabilit prin acest contract, ori dacă proprietarul va fi dezdăunat pentru naționalizare, această dezdăunare îi va reveni cumpărătoarei în baza acestui contract.
La art. 2 din convenție s-a mai menționat clauza potrivit căreia „dacă imobilul n-ar fi scutit de naționalizare, pierderea proprietății cade în sarcina cumpărătoarei”, iar la art.3 s-a stipulat că prețul este stabilit de comun acord la suma de 70.000 lei care s-a achitat în întregime, iar vânzătoarea recunoaște prin semnarea contractului, primirea acestei sume (f.34 dosar nr. 6802/2005 Tribunalul C.).
La data de 10.08.1950 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare referitor la imobilul în suprafață de 93 mp., obiect al contractului provizoriu inițial din 23.12.1949, părțile prevăzând că pentru ca ambele să suporte daunele provocate de naționalizare, prețul a fost redus la suma de 90.000 lei, cumpărătorul urmând să fie considerat proprietarul prăvăliei naționalizate, și de a avea posibilitatea de a face demersuri pentru a i se deznaționaliza și a putea intra în posesiunea imobilului cumpărat. S-a prevăzut de asemenea, că în ipoteza în care imobilul n-ar fi scutit de naționalizare, pierderea cade exclusiv în sarcina și pericolul cumpărătorului, iar la art.3 din contract s-a stipulat că prețul de 90.000 lei convenit de părți a fost primit în întregime de vânzătoare (f.6 dosar nr. 6802/2005 Tribunalul C.).
S-a observat că reclamanții inițiali B. L., ( născ. T.) și B. A. V. sunt succesorii lui B. V., cumpărătorul din contractul provizoriu din 23.12.1949, modificat prin convenția din 10.08.1950, fiind nora și respectiv nepotul de fiu (B. I.) ai acestuia, iar reclamanții B. Grațiana E., L. S. C. și D. F. C. D. sunt și ei succesorii aceluiași B. V., în calitate de noră și respectiv nepoate de fiu (B. V. V.), potrivit actelor de stare civilă și certificatelor de moștenitor depuse la dosar (f.10-24, 41 dosar nr.6802/2005 al Tribunalului C.).
Pe parcursul procesului a decedat reclamanta B. L., acțiunea fiind continuată de fiul său, B. A. V. C. și de asemenea a decedat reclamanta D. F. C. D., acțiunea fiind continuată de succesorii acesteia D. M. și D. R. O. V. (f.48 dosar nr._ și f. 56-58 dosar nr._ Tribunalul C.).
În ceea ce o privește pe pârâta inițială B. Iudita, aceasta a fost moștenitoarea lui B. A., nepot de fiu al promitentei vânzătoare văd. lui Bergner Maurițiu, născ. R. Malvina, potrivit actelor de stare civilă și certificatului de moștenitor aflate la dosar (f.37-40 dosar nr.6802/2005 al Tribunalului C.). B. Iudita a decedat pe timpul derulării procesului, acțiunea fiind continuată față de moștenitorul acesteia, B. A. P. (f.50-52).
S-a constatat că prin prezentul demers judiciar, reclamanții tind să obțină obligarea pârâtului, ca succesor al promitentei vânzătoare B. Iudita, la executarea în natură a obligațiilor asumate de aceasta prin antecontractele de vânzare-cumpărare anterior amintite.
Este fără îndoială că actele încheiate la data de 23.12.1949 și respectiv 21.02.1950 au caracterul unor antecontracte de vânzare-cumpărare, ele neputând opera transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. În acest sens, s-a reținut că la momentul respectiv erau aplicabile în Transilvania dispozițiile Decretului Lege nr.115/1938 care, la art.17,18 instituia principiul efectului constitutiv de drepturi, conform căruia, transferul proprietății avea loc doar la data efectuării înscrierii în cartea funciară, cu excepțiile prevăzute de art.26 din același act normativ, ipoteze care nu se regăsesc în speță.
Cele două convenții au suferit modificări determinate de apariția Decretului nr.92/1950 și a incidenței acestuia asupra imobilelor obiect al convențiilor. Modificările contractuale au vizat stabilirea suportării riscului naționalizării imobilelor respective și reducerea, în noul context, a prețului acestora. Prin încheierea acestor acte ulterioare, părțile au intenționat să asigure executarea contractelor inițiale, fiind reconfirmată astfel voința lor reală de a vinde și respectiv de a cumpăra.
Că este așa, rezultă tocmai din aplicarea principiilor de interpretare a convențiilor prevăzute de dispozițiile art.977 și urm. C.civ., conform cărora actul juridic se interpretează după voința reală a părților și nu după sensul literal al termenilor, iar potrivit art.982 C.civ. interpretarea clauzelor se realizează sistematic, unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce reiese din întregul act.
Or, așa cum s-a arătat, atât în actul intervenit la data de 26.04.1950 cu referire la contractul din 21.02.1950, cat și în convenția din data de 10.08.1950 cu referire la cea din 23.12.1949, părțile au arătat în mod expres că motivul determinant al încheierii actelor ulterioare a fost apariția Decretului 92/1950 și necesitatea stabilirii de comun acord, a părții care va suporta riscul naționalizării și în ce măsură. Ca atare, aceste convenții au reconfirmat intenția părților de a realiza vânzarea-cumpărarea, chiar și în noile condiții, ale naționalizării.
În acest sens, în contractul semnat la data de 26.04.1950 între B. L. (T.) și antecesoarea pârâtului B. P. A. ,s-a prevăzut o reducere a prețului inițial al imobilului și s-a stipulat că „dacă prăvălia va fi scutită de naționalizare,cumpărătoarea B. L. (T.) rămâne proprietara acesteia…”, … „vânzătoarea își dă permisiunea necondiționată ca dreptul de proprietate să fie intabulat în favoarea cumpărătoarei „..,. „dacă imobilul n-ar fi scutit de naționalizare, pierderea proprietății cade în sarcina cumpărătoarei”.
În același timp, în contractul din data de 10.08.1950 încheiat între B. V. și antecesoarea pârâtului B. P. A., s-a prevăzut reducerea prețului inițial cât și consimțământul necondiționat și irevocabil al vânzătoarei la întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea cumpărătorului.
De altfel, aceste aspecte au fost tranșate prin Decizia nr.243/A/2008 a Curții de Apel C. și confirmate de instanța de recurs prin Decizia civilă nr.3768/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind astfel obligatorii pentru instanța de rejudecare, contrar susținerilor pârâtului.
S-a remarcat faptul că prin întâmpinarea depusă pârâtul B. A. P. a formulat o . critici față de statuările instanței de apel. Or, aceste critici puteau fi valorificate doar pe calea recursului, pe care de altfel antecesoarea pârâtului a și promovat-o dar fără succes, instanța de recurs reconfirmând cele statuate de instanța de apel. Aceeași este situația și în privința statuării instanțelor de control judiciar în legătură cu caracterul condiției prevăzute de părți în cuprinsul antecontractelor, respectiv aceea de condiție suspensivă constând în încetarea efectelor naționalizării și revenirii bunului în patrimoniul promitentei vânzătoare, astfel încât aceste aspecte nu mai pot fi repuse în discuție în rejudecare .
Condiția suspensivă s-a realizat prin emiterea Dispoziției nr.9782/ 01.11.2007 a Primarului municipiului C.-N., fiind acordate masuri reparatorii paratei B. ludita, respectiv o parte dintre imobilele revendicate au fost restituite în natură iar pentru celelalte s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în condițiile legii speciale-titlul VII din Legea nr.247/2005 (f.173).
Instanța a reținut astfel că în speță este vorba despre două antecontracte de vânzare-cumpărare sub condiție suspensivă, care nefiind acte autentice, nu au fost în măsură să transmită dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător, dar au generat obligația pentru aceștia de a încheia pe viitor contractele în forma impusă de lege.
Nu a putut fi reținută apărarea pârâtului din întâmpinare referitoare la faptul că promitenții cumpărători din cele două antecontracte aveau posibilitatea de a solicita restituirea sumei achitate drept preț al imobilelor, lucru care s-a și întâmplat, prețul fiind restituit, întrucât este o afirmație lipsită de orice suport probatoriu.
În plus, în contractele sinalagmatice condiția rezolutorie fiind totdeauna subînțeleasă, conform art.1020,1021 C.civ., în cazul în care una dintre părți nu își îndeplinește angajamentul, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are posibilitatea alternativă de a alege, fie silirea celeilalte părți să-și execute obligațiile, fie să ceară desființarea convenției, în speță creditorul optând pentru prima variantă.
Este de menționat de asemenea că pârâtul B. A. P. a promovat acțiunea înregistrată sub nr._ a Judecătoriei C.-N. având ca obiect constatarea nulității absolute a celor patru antecontracte de care se prevalează, în prezentul litigiu, reclamanții, cerere care a fost în mod irevocabil respinsă prin Sentința civilă nr._/2011, rămasă definitivă prin Decizia nr.3/ A/2012 a Tribunalului C., nerecurată, reținându-se așadar, valabilitatea respectivelor convenții.
Prin Dispoziția nr.9782/01.11.2007 emisă de Primarul municipiului C.-N. au fost restituite în natură solicitantei B. Iudita spațiile neînstrăinate existente la preluare din apartamentul nr.6 și terenul aferent acestora, apartament înscris inițial în CF 9651 nr. top.588/VI compus din 2 prăvălii, ateliere, 2 camere, 1 bucătărie, 1 magazie,4 closete, 3 despărțituri de pivnițe, 1 despărțitură de pod, 2 despărțituri din cameră pentru lemne, cu părțile indivize comune în cotă de 44/100 parte înscrise în CF col. 3740 din imobilul situat în C.-N. ., iar pentru spațiile înstrăinate din apartamentul nr.6 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, conform titlului VII din Legea nr. 247/2005(f.173).
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții, pentru a identifica imobilele obiect al antecontractelor, în ce măsură acestea mai există și sunt conforme cu descrierea din cartea funciară, care este componența lor actuală și cine exercită posesia asupra acestora (f.178-188).
Concluziile documentației tehnice față de care părțile nu au formulat obiecțiuni, au relevat faptul că prăvălia cu dimensiuni de aproximativ 54 mp., obiect al antecontractului inițial din 21.02.1950 modificat prin antecontractul din 26.04.1950, intervenit între antecesoarea pârâtului pe de o parte, și antecesoarea reclamantului B. A. V. C., pe de altă parte, este situată în prezent în cadrul magazinului cu 2 camere situat în cadrul apartamentului nr.6/1 nr. top 588/VI/I, proprietar fiind pârâtul B. A. P..
În ce privește imobilul obiect al antecontractului din 23.12.1949, modificat prin contractul din 10.08.1950, încheiat între antecesoarea pârâtului pe de o parte și antecesorul reclamanților B. V., pe de altă parte, prăvălie cu dimensiuni de aproximativ 93 mp., acesta este situat în cadrul apartamentului cu nr.6/2 nr. top 588/VI/II în folosința ..
Din concluziile expertizei efectuate coroborate cu extrasele de carte funciară depuse la dosar, reiese că actuala proprietară a acestui spațiu este ., cu titlu de cumpărare,de la fostul proprietar ., care la rândul său, l-a cumpărat de la Primăria municipiului C.-N..
S-a constată astfel că acțiunea promovată este întemeiată în ce privește prăvălia în suprafață de 54 mp. care este actualmente în proprietatea pârâtului, însă este nefondată cu privire la cel de-al doilea imobil.
Reținând natura de antecontract a înscrisului intervenit la data de 26.04.1950 între antecesoarea pârâtului, văd. Lui Bregner Maurițiu, născ. R. Malvina, pe de o parte și antecesoarea reclamantului, T. L. (căs. B.) pe de altă parte, instanța a apreciat că acest act dă naștere în sarcina promitentului vânzător unei obligații de a face, respectiv de a încheia cu promitentul cumpărător actul autentic de vânzare-cumpărare, obligație pe care pârâtul în cauză este ținut să o îndeplinească, în calitate de succesor în drepturi al promitentei vânzătoare, proprietar al imobilului prin restituire, ca urmare a realizării condiției suspensive a încetării efectelor naționalizării. Ca atare, în temeiul art.1073, art.1077 C.civ. și art. 5 al.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 a fost obligat pârâtul B. A. P. să încheie cu reclamantul B. A. V. C. act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul prăvălie spre stradă, înscris inițial în CF 3740 colectivă C., CF ind. nr.9651 C. nr. top. 588/VI, în suprafață de 54 mp. și cota indiviză de 4/100 parte, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert M. A., ca făcând parte din imobilul apartament nr.6/1, actualmente înscris în, CF ind nr.70.019 C., nr. top 588/VI/1 în suprafață de 472,60 mp. cu cota părți indivize înscrisă în CF col. nr._ C., în caz contrar, sentința ținând loc de contract autentic de înstrăinare.
Instanța a respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de creanță izvorât din antecontractul încheiat la data de 21.02.1950, modificat prin convenția din 26.04.1950, prin raportare la prevederile art.111 C.pr.civ. potrivit căruia, cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Or, în speță, reclamantul nu numai că a cerut realizarea dreptului, prin formularea petitului de prestație tabulară, dar a și obținut aceasta, conform soluției adoptate în cauză, expusă anterior.
De asemenea, s-a respins și capătul de cerere privind radierea dreptului de proprietate al statului în condițiile în care acesta nu mai este proprietar tabular al imobilului.
În ce privește întabularea dreptului de proprietate al reclamantului, aceasta nu s-a putut dispune. Astfel, conform raportului de expertiză efectuat, față de care nu s-au formulat obiecțiuni, imobilul în suprafață de 54 mp. nu este evidențiat ca apartament distinct, fiind actualmente parte integrantă dintr-un spațiu mai mare, respectiv apartamentul nr.6/1, actualmente înscris în, CF ind nr.70.019 C., nr. top 588/VI/1 în suprafață de 472,60 mp. cu cota părți indivize înscrisă în CF col. nr._ C.. În conformitate cu art. 1 și art. 48 din Legea nr.7/1996, pentru realizarea publicității imobiliare este necesar ca imobilul în cauza să fie identificat printr-un identificator unic, ceea ce presupune întocmirea documentației cadastrale la care se referă înscrierea, conținutul documentației cadastrale și modul de întocmire al acesteia fiind stabilite prin Ordinului nr. 634/2006, pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, cerința neîndeplinită în speța de față.
Ca atare, după efectuarea documentației necesare și în baza prezentei hotărâri, reclamantul va putea obține înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară.
În ce privește prăvălia care a făcut obiectul convențiilor din data de 23.12.1949, respectiv 10.08.1950, având în vedere că aceasta nu a revenit în patrimoniul promitentului vânzător, fiind înstrăinat de Primăria municipiului C.-N. în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare care nu a fost atacat pe cale judiciară, fiind în ființă, cererile reclamanților referitoare la acest imobil au foste respinse. În contextul actual, reclamanții nu pot obține executarea în natură a obligației asumate de antecesoarea pârâtului, aceea de a le transmite dreptul de proprietate asupra imobilului, întrucât acesta nu a revenit în patrimoniul său.
Având în vedere considerentele și temeiurile legale expuse, instanța a admis în parte acțiunea promovată, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
Reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată, astfel încât acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții B. A. V. C., B. GRAȚIELA E., D. M., L. S. C. și D. R. O. V. au declarat apel, în termen legal, prin care au solicitat instanței admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii civile astfel cum a fost precizată cu prilejul dezbaterilor orale și a concluziilor scrise.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că prima instanță a hotărât în mod nelegal obligarea pârâtului B. A. P. să încheie actul translativ de proprietate în formă autentică cu toți reclamanții, deși prăvălia identificata sub nr. 6/1 a făcut obiectul unor convenții ce nu au fost încheiate cu autorul B. V., convențiile privitoare la acest imobil, din datele de 21.02.1950, respectiv 26.04.1950, fiind încheiate de promitenta-vânzătoare Bergner Malvina doar cu T. E. (reclamanta decedata pe parcursul procesului, B. E.) al cărei unic succesor este reclamantul B. A. V. C., ceilalți apelanti reclamanți neavând nicio legătura cu acest imobil, fiind terți în raport cu aceste convenții.
Prima instanță confundă total calitățile pârtilor, adică persoana promitentului-cumpărător în cadrul fiecăreia dintre convențiile deduse judecății, precum si identitatea succesorilor fiecăreia dintre promitenții-cumpărători, deși aceste aspecte fuseseră stabilite cu claritate anterior, de către instanța de control judiciar, prin Decizia 243/A/2008 a Curții de Apel C., motiv pentru care, în mod greșit, decide că dreptul de creanța asupra prăvăliei identificata sub nr. 6/1 în raportul de expertiza în suprafața de 54 mp. si cu privire la care s-a dispus obligarea pârâtului la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică ar fi aparținut și lui B. V., autorul tuturor reclamanților inițiali cu excepția reclamantei B. E. si concluzionează că acest drept s-ar fi transmis către toți reclamanții.
Convențiile privitoare la acest imobil, din datele de 21.02.1950, respectiv 26.04.1950 si care au fost apreciate ca instanțele judecătorești ca având natura juridica a unor antecontracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate de promitenta-vânzătoare Bergner Malvina doar cu T. E. (reclamanta decedată pe parcursul procesului, B. E.) al cărei unic succesor este reclamantul B. A. V. C., ceilalți apelanti reclamanți neavând nicio legătură cu acest imobil, atât autorul lor, B. V. cât si acesteia fiind terți desăvârșiți în raport cu aceste convenții.
Totodată, sentința apelată este pronunțată, sub acest aspect, cu nesocotirea normelor în materia devoluțiunii legale a moștenirii, deoarece instanța nu a avut în vedere certificatul de moștenitor emis după dezbaterea succesiunii rămase de pe urma reclamantei decedate pe parcursul procesului, B. E., din care rezultă cu claritate că unicul moștenitor al acesteia este reclamantul B. A. V. C..
Este netemeinică si nelegală soluția primei instanțe de a nu proceda la suplinirea consimțământului pârâtului si a pronunța, direct, o veritabilă hotărâre care să tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la .. 6/1 în raportul de expertiza (imobilul înscris inițial în CF 3740 colectiva C., CF ind. nr. 9651 C., nr. top 588/VI si cota de teren aferentă imobilului în suprafața de 54 mp. identificat în cuprinsul raportului de expertiză ca fiind apartamentul 6/1 așa cum s-a solicitat expres prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, instanța a încălcat principiului disponibilității consacrat de prevederile art. 129 alin. 6 C.pr.civ. și a acordat si altceva decât s-a cerut, ceea ce nu poate fi primit.
Analizând petitele din cererea introductiva, se constata ca reclamanții nu au înțeles să investească instanța cu soluționarea unei obligații de a face, respectiv de obligare a pârâtului să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică ci au solicitat, expres, suplinirea consimțământului pârâtei inițiale, B. Iudita, decedată pe parcursul procesului si a cărei calitate procesuală pasivă s-a transmis către unicul său moștenitor, pârâtul B. A. P. si pronunțarea unei hotărâri care să tină loc de act autentic translativ de proprietate.
In schimb, instanța, în mod eronat, a instituit în sarcina pârâtului doar o simpla obligație de a face (de a încheia actul translativ de proprietate în forma autentică cu toți reclamanții), obligație informa, în dispozitiv menționându-se că, numai în cazul neexecutării acestei obligații de a face, hotărârea ar urma să tină loc de contract autentic de înstrăinare.
Această obligație de a face nu este determinată nici în ce privește prețul ce urmează a fi menționat în actul de vânzare-cumpărare, nici în ce privește termenul înăuntrul căruia ar trebui să fie adusă la îndeplinire si a cărui depășire ar avea drept consecință constatarea refuzului de îndeplinire a obligației de către pârât pentru a se putea produce efectul translativ de proprietate menționat în dispozitivul hotărârii, adică aptitudinea hotărârii de a tine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Se observa ca, în forma în care se prezintă dispozitivul, hotărârea primei instanțe nici nu poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite, cu concursul forței coercitive a statului, în caz de neexecutare voluntara a obligației de către pârât, cât timp, în cuprinsul dispozitivului nu se face nicio referire la prețul la care ar urma să se efectueze vânzarea.
Este de observat ca, în cuprinsul ambelor convenții ce reprezintă antecontracte de vânzare-cumpărare privitoare la acest bun imobil, se stipulează expres faptul că promitenta-vânzătoare a primit integral prețul vânzării, astfel cum acesta a fost modificat prin convenția părților încheiată în considerarea condiției suspensive constând în faptul naționalizării.
Mai mult, împrejurarea ca promitenta-vânzătoare a încasat prețul vânzării rezultă fără echivoc atât din cuprinsul celor doua antecontracte de vânzare-cumpărare precum si din conținutul sentinței civile nr. 14.4461/23.11.2011, definitivă, irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat si opozabilă si pârâtului, în calitate de continuator al promitentei-vânzătoare, prin care s-a respins acțiunea în constatarea nulității absolute a antecontractelor de vânzare-cumpărare pentru nevalabilitatea obiectului convențiilor, nevalabilitatea semnăturii promitentei-vânzătoare si cauza falsă.
În prezenta cauza, niciodată nu s-a invocat neplata prețului din antecontractele de vânzare-cumpărare, situație în care este legal a se lua act despre manifestarea de voință a promitentei-vânzătoare, R. Malvina, văduva lui Bergner Mauritriu, de a transmite dreptul de proprietate asupra apartamentului sus-menționat către autoarea reclamantului, în schimbul prețului încasat si menționat în antecontracte, efectul translativ de proprietate realizându-se prin simplul acord de voință al părților.
Prin urmare, în privința plații prețului operează pe deplin prezumția instituită de dispozițiile art. 1203 Cod civil, prezumție ce nu a fost răsturnată de pârât si nici de autoarea acestuia.
Hotărârea primei instanțe este nelegală si netemeinică și în considerarea aspectelor ce rezulta din declarația notarială autentificată sub nr. 408/ 27.03.2002 de B.N.P. Jakab E., prin care autoarea pârâtului actual, B. ludita, moștenitoarea promitentei-vânzătoare R. Malvina, văduva lui Bergner Mauritiu, a recunoscut irevocabil semnătura promitentei-vânzătoare si valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu autorul nostru, B. V., în calitate de promitent-comparator, recunoașterea fiind autentică si actul perfect valabil, opozabil lui B. A. P., în calitatea sa de succesor universal al pârâtei inițiale, B. ludita.
Or, efectul acestei recunoașteri, făcută prin act autentic, se întinde asupra tuturor dispozițiilor din cuprinsul cele două convenții, potrivit dispozițiilor art. 1173 Cod civil, inclusiv asupra clauzelor privitoare la faptul plății integrale a prețului vânzării, astfel cum acesta a fost modificat prin acordul părților după apariția Decretului nr. 92/1950, si la acordul de voință al părților, în sensul că transmiterea dreptului de proprietate, cu toate accesoriile sale si a riscurilor a operat între părți chiar la data încheierii celei de a doua convenții privitoare la apartamentul identificat cu nr.6/1.
Prin urmare, instituirea în sarcina pârâtului a obligației de a încheia, în viitor, la un preț neprecizat, un act translativ de proprietate cu privire la imobil apare ca redundantă, superfluă, în raport de conduita procesuală a pârâtului si a autoarei sale pe parcursul procesului, din toate actele si lucrările prezentului dosar cât si din dosarul având ca obiect constatarea nulității absolute a acestor 2 convenții rezultând faptul că opunerea la încheierea actului translativ de proprietate nu este suficient de manifestă si lipsită de echivoc pentru a justifica suplinirea consimțământului pârâtului, în temeiul art. 1.073 si 1.077 cod civil si pronunțarea unei hotărâri care să tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare fără o altă condiționare prealabilă.
3) Sentința atacată este nelegală întrucât prima instanța a omis să analizeze și să se pronunțe motivat asupra tuturor cererilor reclamanților formulate cu prilejul dezbaterilor orale si dezvoltate prin concluziile scrise în ce privește prăvălia ce a făcut obiectul convențiilor încheiate la data de 23.12.1949 si respectiv 10.08.1959 între promitenta-vânzătoare, Bergner Malvina si promitentul cumpărător B. V., autorul comun al reclamanților apelanți, .. 6/2 în raportul de expertiză.
In acest mod, prima instanța a încălcat norma imperativă de procedura conținuta în art. 261 pct. 5 C.pr.civ., împrejurare de natură a antrena sancțiunea prevăzută de art. 105 alin. 2 C.pr.civ. pentru motivul că instanța nu a analizat, în mod efectiv, fondul pretențiilor reclamanților cu privire la acest apartament, astfel cum acestea au fost formulate conform principiului disponibilității.
Nepronunțarea instanței asupra unor chestiuni esențiale pentru dezlegarea raporturilor juridice de drept substanțial privitoare la acest apartament a produs reclamanților o vătămare procesuală ce constă în aceea că, pe de o parte, s-a adus atingere dreptului lor procesual de a fi analizate, în mod efectiv, toate susținerile si temeiurile de drept invocate, iar, pe de altă parte, în privarea reclamanților de un grad de jurisdicție instituit de lege.
Această vătămare nu poate fi înlăturata în alt mod decât prin anularea în parte a sentinței apelate, cu privire la acest imobil, în temeiul art. 105 alin.2 C.pr.civ. si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru soluționarea fondului tuturor cererilor formulate cu privire la acest apartament si care au rămas neanalizate.
Astfel, atât cu prilejul dezbaterilor orale, cât si în cuprinsul concluziilor scrise, reclamanții au solicitat expres instanței să pronunțe o hotărâre care să tină loc de act autentic translativ cu privire la toate drepturile care s-au aflat în patrimoniul promitentei-vânzătoare, R. Malvina, văduva lui Bergner Mauritiu, în sensul suplinirii consimțământului pârâtului în temeiul dispozițiilor art. 1073-1077 C. civ. constatând că aceasta măsura se impune în lumina principiului executării în natura a obligațiilor.
Prin declarația notarială autentificata sub nr. 409/ 27.03.2002 de B.N.P. Jakab E., autoarea pârâtului actual, B. Iudita, moștenitoarea promitentei-vânzătoare R. Malvina, văduva lui Bergner Mauritiu, a recunoscut irevocabil semnătura promitentei-vânzătoare si valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu autorul reclamanților, B. V., în calitate de promitent-cumpărător, recunoașterea fiind autentică si actul perfect valabil, opozabil lui B. A. P., în calitatea sa de succesor universal al pârâtei inițiale, B. Iudita.
Or, efectul acestei recunoașteri, făcută prin act autentic, se întinde asupra tuturor dispozițiilor din cuprinsul cele două convenții încheiate la data de 23.12.1949 si, respectiv, 10.08.1950, potrivit dispozițiilor art. 1173 Cod civil, inclusiv asupra clauzelor privitoare la faptul plății integrale a prețului vânzării, astfel cum acesta a fost modificat prin acordul părților după apariția Decretului nr. 92/1950, si la acordul de voință al pârtilor, în sensul că transmiterea dreptului de proprietate, cu toate accesoriile sale si a riscurilor a operat între părți chiar la data încheierii celei de a doua convenții privitoare la apartamentul identificat cu nr. 6/2, respectiv. 10.08.1950.
In concluziile scrise, reclamanții au arătat că, în condițiile în care imobilul ce a făcut obiectul convențiilor încheiate la data de 23.12.1949 si respectiv, 10.08.1959 între promitenta-vânzătoare si promitentul cumpărător B. V. (. fost înstrăinat de către Primăria C.-N. către S.C. M. Company S.R.L., în mod fraudulos si cu încălcarea esențiala a legii, se impune a se admite măcar în parte acțiunea reclamanților în sensul de a se pronunța o hotărâre care să tină loc de act autentic translativ cu privire la toate drepturile care s-au aflat în patrimoniul promitentei-vânzătoare, R. Malvina, văduva lui Bergner Mauritiu cu privire la acest imobil, fără a se dispune si asupra transmiterii dreptului de proprietate pur si simplu, instanța urmând a respinge cererea sub acest aspect.
Se observa ca în "Contractul de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 10.08.1950 cu autorul B. V. părțile au stipulat expres ca "Vânzătoarea își dă prin prezentul consimțământul său necondiționat si irevocabil ca dreptul de proprietate asupra imobilului (...) să se intabuleze fără nici o altă întrebare prealabila în favoarea cumpărătorului în baza acestui contract", "cumpărătorul să fie considerat proprietarul prăvăliei naționalizate si astfel de a avea posibilitatea de a face demersuri pentru a i se deznaționaliza si de a intra în posesia bunului cumpărat".
Interpretând aceste clauze cu respectarea exigentelor impuse de art. 977 Cod civil care conferă prioritate voinței interne a părților cu ocazia interpretării convențiilor si coroborându-le cu dispozițiile art. 978 Cod Civil potrivit cărora convențiile trebuie interpretate în sensul în care acestea ar putea produce efecte între părțile contractante si nu în sensul în care nu ar putea produce efecte, rezulta că intenția . fost aceea de a se transmite către promitentul cumpărător, chiar de la data semnării convenției, toate acțiunile si drepturile accesorii ale dreptului de proprietate din patrimoniul promitentei vânzătoare, drepturi ce au o configurație juridică distinctă de cea a dreptului de proprietate pur si simplu si care includ si din mijloacele de apărare si valorificare ale dreptului de proprietate pur si simplu.
Aceste drepturi accesorii au o existenta de sine-stătătoare, nu se confundă cu dreptul de proprietate însuși, ci, dimpotrivă, ele sunt recunoscute de lege drept mijloace pentru afirmarea, protejarea si valorificarea dreptului de proprietate. În consecință, faptul transmiterii acestor drepturi accesorii către promitentul-cumpărător B. V. nu este susceptibil a fi influențat/infirmat de conduita ulterioara a Statului R. care, după preluarea abuzivă, fără titlu, a bunului imobil, l-a înstrăinat pe acesta, în mod fraudulos, către un terț.
Împrejurarea că acest bun imobil a fost vândut unui terț, cu fraudarea normelor imperative ale Legii nr. 10/2001 si ale Normelor de punere în aplicare a acestei legi (adoptate prin HG nr. 20/1996, HG nr. 11/1997 etc.), nu este opozabilă reclamanților și nu trebuie să impieteze asupra valorificării drepturilor si acțiunilor ce au aparținut promitentei-vânzătoare si care s-au transmis în patrimoniul reclamanților prin efectul încheierii convenției din data de 10.08.1950, respectiv prin decizia instanței asupra acestui petit.
Prin urmare, reclamanții apreciază ca fiind perfect admisibilă constatarea transmiterii către ei a drepturilor ce au existat în patrimoniul promitentei-vânzătoare, R. Malvina, văduva lui Bergner Mauritiu, cu privire la .. 6/2 în raportul de expertiză, drepturi ce constituie premisa pentru a acționa în justiție si pe cale administrativă pentru restituirea imobilului către fostul proprietar si, ulterior, în cadrul unui alt litigiu, pronunțarea unei hotărâri care să tina loc de act de vânzare-cumpărare autentic si cu privire la acest bun sau obținerea de măsuri reparatorii în temeiul legilor speciale în materia imobilelor preluate abuziv de S. R..
Prin precizarea acestui petit cu ocazia rejudecării, reclamanții urmăresc să facă opozabilă această transmisiune de drepturi ce a avut loc în anul 1950 și unității administrativ-teritoriale M. C. N. care a rămas parte în prezenta cauză și care a înstrăinat bunul imobil în mod fraudulos către un terț, deși la momentul înstrăinării erau înregistrate notificări formulate în procedura Legii nr. 10/2001 cu privire la acest bun, respectiv o notificare formulată de reclamanți si o notificare efectuata de pârâta inițială, unica succesoare a proprietarei tabulare.
Astfel, în eventualitatea pronunțării unei hotărâri care să tină loc de act translativ al drepturilor accesorii dreptului de proprietate pur si simplu si care constituie mijloacele prin intermediul cărora se afirmă, protejează si valorifică dreptul de proprietate, reclamanții ar putea dobândi un titlu cu privire la aceste drepturi, în baza căruia și-ar dovedi legitimarea procesuală activă într-o acțiune viitoare, având ca obiect constatarea nulității absolute a convenției încheiate între unitatea administrativ-teritorială si terț pentru fraudă la lege si cauză ilicită.
După . Legii nr. 10/2001, B. Iudita, unica moștenitoare a proprietarei tabulare, a promovat o notificare în temeiul acestui act normativ, respectiv Notificarea nr. 2302/02.11.2001 prin care a solicitat Primăriei mun. C.-N. restituirea în natură a întregului apartament nr. 6 situat în C., ., notificare ce a fost soluționată prin Dispoziția Primarului mun. C.-N. nr. 9782/01.11.2007 ce face obiectul prezentei contestații.
Totodată, reclamanta decedata B. E., a formulat Notificările nr. 245/02.07.2001, respectiv nr. 1172/19.07.2002, tot în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea prăvăliei 1, în suprafața de cca. 54 mp. înscrisă în C.F. nr.9651 (_-_) cu nr.top.nr. 588/VI/1 din compunerea ., nr. 18.
De asemenea, prin Notificarea nr. 244/03.07.2001, formulată tot în temeiul Legii nr. 10/2001, B. A. V. C., B. G. E., D. F. C. D., L. S. C., au solicitat restituirea în natură a prăvăliei 2. în suprafață de cca. 93 mp., înscrisă în C.F. nr.9651 (_-_) cu nr.top.nr. 588/VI/2 din compunerea ap. 6 din ., nr. 18.
La data de 31.07.2000, înainte de . Legii nr. 10/2001, B. L., a promovat si o acțiune în revendicare privind prăvălia 1 din imobil ce a format obiectul dosarului nr. 6401/2000 aflat pe rolul Judecătoriei C.-N.. Acest litigiu a fost notat în C.F. la data de 12.03.2001 cu nr. 3932, C.F. asupra întregului apartament nr. 6 din ., anterior înstrăinării frauduloase către terț.
Insă toate aceste cauze de nulitate ale înstrăinării nu pot fi invocate de reclamanții până când nu se recunoaște transmisiunea drepturilor de a "face demersuri pentru a obține deznaționalizarea" de la R./Bergner Malvina către reclamanții.
Pe de alta parte, clauzele contractuale citate mai sus din "Contractul de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 10.08.1950 trebuie interpretate de instanțele judecătorești ca având natura unui act juridic unilateral cu caracter irevocabil prin care promitenta-vânzătoare nu doar că a renunțat la valorificarea drepturilor sale decurgând din calitatea sa de proprietar tabular al imobilului, după împlinirea condiției suspensive (deznaționalizarea, reintrarea bunului în circuitul civil), în favoarea promitentului-cumpărător, dar că a si transmis către B. V. toate accesoriile dreptului său de proprietate, adică acțiunile si drepturile procesuale prin care se valorifica si se apară dreptul de proprietate, încă de la data încheierii acestei convenții.
Reclamanții apelanți au depus în probațiune copii de pe următoarele înscrisuri: arbore genealogic după defuncții B. V. și B. (T.) L.; acte de stare civilă ale reclamanților și antecesorilor lor; certificatul de moștenitor nr. 5/03.03.2011 eliberat de B.N.P. M. S. S., Luagăr Salișen, I. C. Ș.; declarația autentificată sub nr. 758/12.06.2002 de B.N.P. Ș. D. B.; notificarea înregistrată la B.E.J. B. M. sub nr. 244/02.07.2001 formulată de reclamanții B. A. V. C., D. F. C. D. și L. S. C.; notificarea înregistrată la B.E.J. S. M. sub nr. 1172/19.07.2002 de reclamanta B. L. și notificarea nr. 1173/19.07.2002 înregistrată la același executor judecătoresc, formulată de B. A. V. C., D. F. C. D. și L. S. C.; declarația autentificată sub nr. 409/27.03.2002 de B.N.P. Jakab E. dată de B. Iudita; notificarea înregistrată sub nr. 245/02.07.2001 la B.E.J. B. M. formulată de reclamanta B. L. (f.73-110).
Intimata C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, în calitate de continuatoare în drepturi și obligații a COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a formulat întâmpinare prin care a menționat că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât nu are atribuții în cadrul procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001 (f.137-140).
Pârâții intimați B. A. P., M. C.-N. prin PRIMAR și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, deși legal citați, nu s-au prezentaT în fața instanței, prin reprezentant și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
La termenul de judecată din 05.12.2013, reprezentanta reclamanților, av. N. I., a arătat că înțelege să invoce încă un motiv de apel, suplimentar, în temeiul art. 295 alin. 1 teza II C.pr.civ., pe care îl apreciază ca fiind un motiv de apel de ordine publică, iar în subsidiar, ca o cerere de îndreptare/lămurire a dispozitivului sentinței civile atacate, respectiv a solicitat să se dispună rectificarea dispozitivului sentinței apelate cu menționarea în cuprinsul deciziei ce urmează a fi pronunțată în apel a faptului că „prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la ..6/1 în raportul de expertiză, înscris inițial în C.F nr. 3740 colectivă C., CF.ind.nr. 9.651 C., nr.top. 588/VI, în suprafață de 54 mp., compus din 2 camere și cota indiviză de 4/100 ce face parte din imobilul apartament nr.6/1, actualmente înscris în C.F.ind.nr. 70.019 C., nr.top. 588/VI/ 1, în suprafață de 472,60 mp., cu cota părți indivize înscrise în C.F.col.nr. 70.013 C.” (f.152-154, f.155, f.156-157).
În motivarea acestei critici reclamanții au arătat că prăvălia 6/1 are o suprafață de 54 mp, așa cum corect s-a reținut în dispozitivul sentinței apelate, însă aceasta a fost compusă întotdeauna din două camere și nu doar dintr-o singură încăpere, așa cum se menționează în raportul de expertiză în care expertul a figurat o linie punctată pe schița apartamentului, prin care a exclus o cameră din compunerea prăvăliei, ceea ce nu este admisibil.
Prin notele de ședință înregistrate la data de 14.01.2014, reclamanții apelanți au învederat instanței că, referitor la motivul de apel suplimentar formulat la termenul de judecată din data de 05.12.2013, este adevărat că potrivit art. 287 alin. 2 C.pr.civ., motivele de apel trebuie depuse, sub sancțiunea decăderii, până la prima zi de înfățișare în faza de judecată a apelului, însă jurisprudența a reținut deseori că aceste dispoziții nu au un caracter imperativ, iar intimații pot accepta, expres sau tacit, o modificare sau completare a motivelor de apel dincolo de prima zi de înfățișare, raționament ce se impune prin analogie cu interpretarea art. 132 C.pr.civ., în speță constatându-se că intimații nu și-au manifestat în mod expres opoziția față de suplimentarea motivelor de apel, după prima zi de înfățișare, astfel că au acceptat, în mod tacit, investirea instanței și cu acest nou motiv de apel.
În ipoteza în care se impune a opera decăderea apelanților din dreptul de a investi instanța cu un nou motiv de apel, reclamanții apelanți au solicitat să se valorifice susținerile lor în raport de art. 292 C.pr.civ., respectiv de motivele invocate de reclamanți în fața primei instanțe privitoare la faptul că prăvălia identificată sub nr. 6/1 în raportul de expertiză este și a fost întotdeauna compusă din două camere și nu doar dintr-o singură încăpere, așa cum se acreditează prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Din această perspectivă se poate pune problema încadrării motivului de apel suplimentar ca un motiv de ordine publică întrucât prin raportul de expertiză omologat au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 4 teza I din Decretul - Lege nr. 115/1938 (f.168-171).
În ședința publică din 16.01.2011, Curtea, având în vedere motivul de apel suplimentar invocat prin cererea înregistrată la termenul de judecată din 05.12.2013, care se află la f. 152 din dosar, a constatat că dispozitivul sentinței a fost dat în sensul celor arătate în această precizare și că acest motiv de apel nu a fost invocat prin cererea de apel motivată și înregistrată la data de 10.09.2013.
Potrivit art.4 din Decretul - Lege nr. 115/1938 „Cartea funciară se va alcătui, în afară de titlu, din trei părți: Partea I. Descrierea imobilelor; Partea II. Înscrierile privitoare la dreptul de proprietate; Partea III. Înscrierile privitoare la sarcini”.
Motivul suplimentar de apel invocat de reclamanți având ca obiect rectificarea dispozitivului sentinței apelate cu menționarea în cuprinsul deciziei ce urmează a fi pronunțată în apel a faptului că „prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la ..6/1 în raportul de expertiză, înscris inițial în C.F nr. 3740 colectivă C., CF.ind.nr. 9.651 C., nr.top. 588/VI, în suprafață de 54 mp., compus din 2 camere și cota indiviză de 4/100 ce face parte din imobilul apartament nr.6/1, actualmente înscris în C.F.ind.nr. 70.019 C., nr.top. 588/VI/ 1, în suprafață de 472,60 mp., cu cota părți indivize înscrise în C.F.col.nr. 70.013 C.” nu vizează în realitate descrierea imobilului apartament nr.6/1, actualmente înscris în C.F.ind.nr. 70.019 C., nr.top. 588/VI/ 1, în suprafață de 472,60 mp., pentru a fi calificat astfel ca un motiv de apel de ordine publică, astfel că nu se poate susține cu succes că prima instanță a încălcat prevederile art.4 din Decretul - Lege nr. 115/1938, ci se referă la completarea dispozitivului hotărârii atacate cu mențiunea că ..6/1 în raportul de expertiză, înscris inițial în C.F nr. 3740 colectivă C., CF.ind.nr. 9.651 C., nr.top. 588/VI, în suprafață de 54 mp., este compus din 2 camere.
În această situație, motivul de apel suplimentar formulat de reclamanții apelanți vizează strict interesul privat al acestora, fiind nemulțumiți de faptul că expertul nu a menționat în cuprinsul raportului de expertiză că imobilul identificat sub nr.6/1, înscris inițial în C.F nr. 3740 colectivă C., CF.ind.nr. 9.651 C., nr.top. 588/VI, în suprafață de 54 mp are 2 camere astfel încât Curtea stabilește că acest motiv de apel suplimentar nu reprezintă un motiv de apel de ordine publică care să intre sub incidența prevederilor art.295 alin.1 teza II C.pr.civ.
Art.284 alin.1 C.pr.civ. prevede că, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar art.287 alin.4 C.pr.civ. prevede că termenul pentru depunerea motivelor de apel se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a făcut mai înainte.
Conform art.287 alin.1 C.pr.civ., cererea de apel va cuprinde: 3. motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, iar alin.2 teza I al aceluiași text legal statuează că, cerințele de la pct.3 sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii. Aceste cerințe pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Contrar afirmațiilor reclamanților apelanți privitoare la faptul că dispoziții legale mai sus citate nu au un caracter imperativ, iar în ipoteza îndeplinită în speță în care intimații nu și-au manifestat în mod expres opoziția față de suplimentarea motivelor de apel, după prima zi de înfățișare, astfel că au acceptat, în mod tacit, investirea instanței și cu acest nou motiv de apel, Curtea constată că prevederile legale mai sus evocate au un caracter imperativ, care rezultă evident din modul de redactare al textelor legale, neputându-se interpreta și aplica prin analogie dispozițiile art.132 C.pr.civ. întrucât acestea sunt potrivnice celor cuprinse în art.287 alin.1 pct.3, alin.2 teza I și alin.4 C.pr.civ. așa cum de altfel reglementează art.298 C.pr.civ.
Având în vedere că motivul suplimentar de apel nu a fost invocat prin cererea de apel înregistrată la data de 10.09.2013 și nu este un motiv de ordine publică, ci a fost formulat doar la data de 05.12.2013, cu mult timp după prima zi de înfățișare care a fost la data de 10.10.2013, Curtea în temeiul art.284 alin.1 și alin.4 C.pr.civ. coroborat cu art. 287 alin. 1 pct. 3 și alin.2 teza I C.pr.civ. va admite excepția decăderii reclamanților din dreptul de a formula noi motive de apel.
În privința cererii subsidiare a reclamanților apelanți de îndreptare/lămurire a dispozitivului sentinței apelate în sensul mai sus arătat, Curtea constată că această cerere trebuie adresată, potrivit dispozițiilor art.281 și art.2811 C.pr.civ., instanței care a pronunțat hotărârea a cărei îndreptare sau lămurire se cere.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea, în temeiul art. 295 C.pr.civ., reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 6802/09.09.2005 la Tribunalul C., reclamanții B. L., B. A. V. C., B. Grațiela E., D. F. C. D. și L. S. C. au chemat în judecată pârâții M. C.-N. reprezentat prin Primar, S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor și B. Iudita, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:
- să constate că . imobilul situat în ., C.-N., jud. C., a fost preluat abuziv de către S. R., în sensul dispozițiilor art. 2 lit. g sau h din Legea nr. 10/2001 și să dispună restituirea în natură a acestuia către debitoarea pârâtă B. Iudita, unica moștenitoare a fostei proprietare tabulare a imobilului Bergner (fostă R.) Malvina;
- să constate că reclamanții, în calitate de moștenitori ai lui B. V., sunt titularii unui drept de creanță ce s-a născut în patrimoniul promitentului cumpărător, B. V., ca urmare a încheierii la data de 23.12.1949 a unui antecontract de vânzare-cumpărare intitulat „contract de vânzare-cumpărare provizoriu” precum și a actului juridic intitulat „contract de vânzare-cumpărare” din data de 10.08.1950, corelativ obligației autoarei pârâtei de a transmite proprietatea asupra prăvăliei din apartamentul sus menționat, obligație care s-a transmis asupra succesoarei promitentei vânzătoare, respectiv pârâta B. Iudita;
- să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la prăvălia din apartamentul sus menționat, ca urmare a admiterii capătului 1 de cerere și a restituirii apartamentului în natură către pârâta B. Iudita, constatând că, în temeiul art. 1073 – 1077 Cod civil, creditorul este îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației asumate de debitor, potrivit principiului executării în natură a obligațiilor;
- să dispună radierea din C.F. a dreptului de proprietate al statului asupra imobilului în litigiu și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra prăvăliei ce a făcut obiectul vânzării.
În subsidiar, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a bunului imobil către pârâta B. Iudita, reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent direct către reclamanți, dat fiind faptul că, pe de o parte, autorul lor B. V., în calitate de cumpărător, și-a îndeplinit integral obligația de plată a prețului, iar pe de altă parte, prin convenție s-a stabilit că despăgubirea cuvenită ca urmare a naționalizării să fie încasată de către autorul reclamanților în calitate de cumpărător.
Ulterior, la data de 16.09.2005, reclamanta B. E. a formulat o cerere completatoare și modificatoare a cererii introductive de instanță în sensul că înțelege să extindă obiectul acesteia și cu privire la cealaltă prăvălie din imobilul în litigiu, în suprafață de 54 mp., prăvălie care făcea parte din întregul apartament nr. 6, astfel:
- să se constate că și această prăvălie, ce face parte din . imobilului situat în ., C.-N., jud. C., a fost preluat abuziv de către S. R., în sensul dispozițiilor art. 2 lit. g sau h din Legea nr. 10/2001 și să dispună restituirea în natură a acestuia către debitoarea pârâtă B. Iudita, unica moștenitoare a fostei proprietare tabulare a imobilului Bergner (fostă R.) Malvina;
- să constate că reclamanta este titulara unui drept de creanță născut în patrimoniul său ca urmare a încheierii, la data de 21.02.1950 a unui antecontract de vânzare-cumpărare intitulat „convenție provizorie” precum și a actului juridic intitulat „contract de vânzare-cumpărare” din data de 26.04.1950, corelativ obligației autoarei pârâte de a transmite proprietatea asupra prăvăliei din apartamentul sus menționat, obligație care s-a transmis asupra succesoarei promitentei vânzătoare, respectiv pârâta B. Iudita;
- să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la prăvălia din apartamentul sus menționat, ca urmare a admiterii capătului 1 de cerere și a restituirii apartamentului în natură către pârâta B. Iudita, constatând că, în temeiul art. 1073 – 1077 Cod civil, creditorilor este îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației asumate de debitor, potrivit principiului executării în natură a obligațiilor;
- să dispună radierea din C.F. a dreptului de proprietate al statului asupra imobilului în litigiu și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra prăvăliei ce a făcut obiectul vânzării.
În subsidiar, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a bunului imobil către pârâta B. Iudita, se solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent direct către reclamantă, dat fiind faptul că, pe de o parte, reclamanta, în calitate de cumpărător, și-a îndeplinit integral obligația de plată a prețului, iar pe de altă parte, prin convenție s-a stabilit că despăgubirea cuvenită ca urmare a naționalizării să fie încasată de către reclamantă în calitate de cumpărătoare (f.25-32, dosar nr._ ).
Conform copiei CF ind. nr.9651 C., asupra imobilului de sub A+6, cu nr.top.588/VI, apartamentul nr.6, la parter, compus din: 2 prăvălii, 9 ateliere, 2 camere, 1 bucătărie, 1 magazie, 4 closete, 3 despărțituri de pivnițe, 1 despărțitură din pod, 2 despărțituri din camera pt. lemne, înscris în CF colectivă nr.3740, a fost întabulat sub B1, dreptul de proprietate în favoarea văd. lui Bergner Mauritiu, născută R. Malvina (f.8-9, dosar nr._ ).
Prin convenția intitulată „contract de vânzare-cumpărare provizoriu” încheiat la data de 23.12.1949 între văd. lui Bergner Maurițiu născ. R. Malvina, în calitate de vânzătoare, aceasta a înstrăinat pe veci și irevocabil numitului B. V., în calitate de cumpărător, "imobilul cuprins în CF colectiva nr.3740 a Municipiului C. si în CF individuala nr. 9651, o prăvălie care este situată în C., ., în vecinătatea casei din . și a cărei întindere este de aproximativ 93 mp”. S-a prevăzut totodată că această prăvălie nu este transformată în proprietate pe apartamente, dar vânzătoarea se obligă ca în scurt timp, aproximativ 60 de zile, să obțină aprobarea transformării prăvăliei în proprietate individuală. Prețul stipulat a fost de 120.000 lei din care s-a menționat că s-a achitat suma de 20.000 lei, urmând ca diferența de 100.000 lei să se plătească după obținerea aprobării transformării imobilului în apartament individual, când se va încheia și contractul definitiv. Părțile au stipulat că semnarea contractului definitiv precum și consimțământul pentru efectuarea întabulării pe numele cumpărătorului se va da numai după achitarea integrală a prețului de vânzare, când va intra cumpărătorul și în folosința imobilului (f.7 dosar nr. 6802/2005 Tribunalul C.).
Ulterior, prin convenția provizorie încheiată la data de 21.02.1950 între vânzătoarea văd. lui Bergner Maurițiu născ. R. Malvina și cumpărătoarea T. E., cea dintâi s-a obligat să vândă celei de a doua, imobilul cuprins în CF nr.3740 colectiva a Municipiului C., CF individuală nr. 9651 C. constând în „acea prăvălie care este situată direct în vecinătatea casei cu nr. 20 din . cărei întindere este de aproximativ 54 mp”. S-a prevăzut totodată că această prăvălie nu este transformată în proprietate pe apartamente dar vânzătoarea se obligă ca în scurt timp, aproximativ 10 de zile, se va îngriji de transformarea prăvăliei în proprietate individuală. Prețul stabilit a fost de 140.000 lei din care s-a achitat suma de 10.000 lei, diferența urmând a se achita în ziua când cartea funciară va aproba transformarea acestui imobil în apartament individual (f.33 dosar nr. 6802/2005 Tribunalul C.).
Prin încheierea de cf nr. 900/15.03.1950, s-a notat în CF ind. nr.9651 C., sub B5, respingerea cererii înaintată de văd. lui Bergner Mauritiu născută R. Malvina pentru împărțirea apartamentului 6.
După apariția Decretului 92/1950 părțile contractante au semnat cu privire la imobilele obiect al contractelor provizorii anterior menționate, alte două convenții, stipulându-se că încheierea acestora a fost determinată de împrejurarea că aceste imobile au căzut sub incidența Decretului 92/1950 iar între părți a intervenit un litigiu referitor la partea care trebuie să suporte pericolul și dauna naționalizării.
Astfel, la data de 26.04.1950 între vânzătoarea văd. lui Bergner Maurițiu născ. R. Malvina și cumpărătoarea T. E. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată privitor la imobilul în suprafață de 54 mp. obiect al convenției inițiale din 21.02.1950, părțile prevăzând că prețul va fi redus la jumătate și cumpărătoarea va fi considerată proprietara prăvăliei naționalizate. În consecință, s-a menționat că dacă prăvălia va fi scutită de naționalizare, cumpărătoarea rămâne proprietara acesteia la prețul stabilit prin acest contract, ori dacă proprietarul va fi dezdăunat pentru naționalizare, această dezdăunare îi va reveni cumpărătoarei în baza acestui contract.
La art. 2 din convenție s-a mai menționat clauza potrivit căreia „dacă imobilul n-ar fi scutit de naționalizare, pierderea proprietății cade în sarcina cumpărătoarei”, iar la art.3 s-a stipulat că prețul este stabilit de comun acord la suma de 70.000 lei care s-a achitat în întregime, iar vânzătoarea recunoaște prin semnarea contractului, primirea acestei sume (f.34 dosar nr. 6802/2005 Tribunalul C.).
La data de 10.08.1950 între vânzătoarea văd. lui Bergner Maurițiu născ. R. Malvina și cumpărătorul B. V. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată referitor la imobilul în suprafață de 93 mp., obiect al contractului provizoriu inițial din 23.12.1949, părțile prevăzând că ambele să suporte daunele provocate de naționalizare, prețul a fost redus la suma de 90.000 lei, cumpărătorul urmând să fie considerat proprietarul prăvăliei naționalizate, și de a avea posibilitatea de a face demersuri pentru a i se deznaționaliza și a putea intra în posesiunea imobilului cumpărat. S-a prevăzut de asemenea, că în ipoteza în care imobilul n-ar fi scutit de naționalizare, pierderea cade exclusiv în sarcina și pericolul cumpărătorului, iar la art.3 din contract s-a stipulat că prețul de 90.000 lei convenit de părți a fost primit în întregime de vânzătoare (f.6 dosar nr. 6802/2005 Tribunalul C.).
În baza Decretului nr.92/1950, asupra apartamentului nr.6 din CF nr.9651 C., s-a întabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept naționalizare, pe bază de lege, în favoarea Statului R., în folosința Sfatului popular al orașului C..
În baza actului de partaj voluntar făcut la notariatul de Stat jud.C. sub.nr._/02.08.1991 apartamentul nr.6, cu nr.top.588/VI, situat în C. N., ., s-a dezlipit din CF nr.9651 C. și s-a înscris într-o nouă carte funciară, CF nr._ C. N., în favoarea aceluiași proprietar, cu următoarea componență: 2 magazine a câte 2 camere, 9 birouri, 4 wc, 1 despărțitură pivniță, 1 despărțitură pod, cu Su de 537,59 mp, cu PIC aferente de 44/100 înscrise în CF col.nr._ (f.121-124).
Ulterior, în baza sentinței civile nr.5507/C/2002 a Tribunalului C., Secția comercială și de contencios administrativ, dosar nr.9714/2002, apartamentul nr.6 s-a dezmembrat în: . nr.top. nou 588/VI/1, la parter, compus din 1 magazin cu 2 camere, 9 birouri, 4 wc, 1 despărțitură pivniță, 1 despărțitură pod, cu Su de 472,6 mp, cu PIC aferente de 38,68 /100 înscrise în CF col.nr._, care s-a reînscris în CF nr._ C. N., în favoarea aceluiași proprietar și . nr.top. nou 588/VI/2, la parter, compus din 1 magazin cu 2 camere, cu Su de 64,97 mp, cu PIC aferente de 5,32/100 înscrise în CF col.nr._, care s-a transcris în CF nr._ C. în favoarea . (f.189-199 dosar fond).
Reclamanții inițiali B. L., (născ. T.) și B. A. V. C. sunt succesorii lui B. V., cumpărătorul din contractul provizoriu din 23.12.1949, modificat prin convenția din 10.08.1950, fiind nora și respectiv nepotul de fiu (B. I.) ai acestuia, iar reclamanții B. Grațiela E., L. S. C. și D. F. C. D. sunt și ei succesorii aceluiași B. V., în calitate de noră și respectiv nepoate de fiu (B. V. V.), potrivit actelor de stare civilă și certificatelor de moștenitor depuse la dosar (f.10-24, f.41 dosar nr.6802/2005 al Tribunalului C.; f.73-74, f.75-93).
Pe parcursul procesului a decedat reclamanta B. L., acțiunea fiind continuată de fiul său, B. A. V. C. și de asemenea a decedat reclamanta D. F. C. D., acțiunea fiind continuată de succesorii acesteia D. M. și D. R. O. V. (f.48 dosar nr._ și f. 56-58 dosar nr._ Tribunalul C.).
În ceea ce o privește pe pârâta inițială B. Iudita, aceasta a fost moștenitoarea lui B. A., nepot de fiu al promitentei vânzătoare văd. lui Bergner Maurițiu, născ. R. Malvina, potrivit actelor de stare civilă și certificatului de moștenitor aflate la dosar (f.37-40 dosar nr.6802/2005 al Tribunalului C.).
B. Iudita a decedat pe timpul derulării procesului, acțiunea fiind continuată față de moștenitorul acesteia, B. A. P. (f.50-52 dosar fond).
Prin Dispoziția nr.9782/01.11.2007 emisă de Primarul municipiului C.-N. au fost restituite în natură antecesoarei pârâtului, B. Iudita, spațiile neînstrăinate existente la preluare din apartamentul nr.6 și terenul aferent acestora, apartament înscris inițial în CF 9651 nr. top.588/VI compus din 2 prăvălii, ateliere, 2 camere, 1 bucătărie, 1 magazie, 4 closete, 3 despărțituri de pivnițe, 1 despărțitură de pod, 2 despărțituri din cameră pentru lemne, cu părțile indivize comune în cotă de 44/100 parte înscrise în CF col. 3740 din imobilul situat în C.-N. ., iar pentru spațiile înstrăinate din apartamentul nr.6 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 (f.173 dosar fond).
În consecință, pârâtul B. A. P. în calitate de moștenitor al defunctei B. Iudita și-a întabulat dreptul de proprietate asupra ..6/1), cu nr.top.588/VI/1, evidențiat în CF._-C1-U4, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ (192-103 dosar fond).
Astfel, Curtea constată că prin prezenta acțiune civilă, așa cum a fost completată, reclamanții urmăresc să obțină obligarea pârâtului, ca succesor în drepturi al promitentei vânzătoare văd. lui Bergner Maurițiu, născ. R. Malvina, la executarea în natură a obligațiilor asumate de aceasta prin antecontractele de vânzare-cumpărare anterior menționate.
Cele două convenții sub semnătură privată, inițiale, au suferit modificări determinate de apariția Decretului nr.92/1950 și a incidenței acestuia asupra imobilelor obiect al convențiilor care au vizat stabilirea suportării riscului naționalizării imobilelor respective și reducerea, în noul context, a prețului acestora. Prin încheierea convențiilor sub semnătură privată ulterioare, părțile au intenționat neechivoc să asigure executarea contractelor inițiale, fiind reconfirmată astfel voința lor reală de a vinde și respectiv de a cumpăra imobilele respective.
În speță, chiar după apariția decretului de naționalizare părțile au înțeles să-și execute obligațiile anterior asumate numai astfel putând fi interpretat faptul că părțile vorbesc de încheierea „contractului definitiv” și plata prețului astfel cum a fost redus de comun acord.
Această concluzie se impune în lumina aplicării principiilor de interpretare a convențiilor prevăzute de dispozițiile art.977 și urm. C.civ., conform cărora actul juridic se interpretează după voința reală a părților și nu după sensul literal al termenilor, iar potrivit art.982 C.civ., interpretarea clauzelor se realizează sistematic, unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce reiese din întregul act.
Ori, așa cum s-a arătat, atât în convenția încheiată la data de 26.04.1950, cu referire la cea din 21.02.1950, cat și în convenția din data de 10.08.1950 cu referire la cea din 23.12.1949, părțile contractante au arătat în mod expres că motivul determinant al încheierii actelor juridice ulterioare a fost apariția Decretului 92/1950 și necesitatea stabilirii de comun acord, a părții care va suporta riscul naționalizării și în ce măsură. Prin urmare, convențiile sub semnătură privată ulterioare celor dintâi au reconfirmat intenția clară și fermă a părților de a realiza vânzarea-cumpărarea imobilelor, chiar și în noile condiții, ale naționalizării.
În acest sens, în contractul semnat la data de 26.04.1950 între B. L. (T.) și antecesoarea pârâtului B. P. A., s-a prevăzut o reducere a prețului inițial al imobilului și s-a stipulat că „dacă prăvălia va fi scutită de naționalizare, cumpărătoarea B. L. (T.) rămâne proprietara acesteia”, …, „vânzătoarea își dă permisiunea necondiționată ca dreptul de proprietate să fie intabulat în favoarea cumpărătoarei”, ..., „dacă imobilul n-ar fi scutit de naționalizare, pierderea proprietății cade în sarcina cumpărătoarei”.
În același timp, în contractul din data de 10.08.1950 încheiat între B. V. și antecesoarea pârâtului B. P. A., s-a prevăzut reducerea prețului inițial cât și consimțământul necondiționat și irevocabil al vânzătoarei la întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea cumpărătorului.
Clauzele convențiilor intervenite după naționalizarea imobilului trebuie interpretate în sensul că părțile au prevăzut o condiție suspensivă, în sensul art. 1017 C.civ., care constă în încetarea efectelor naționalizării („deznaționalizare”) și ieșirea bunului din proprietatea statului.
Condiția suspensivă s-a realizat prin emiterea Dispoziției nr. 9782/01.11.2007 a Primarului municipiului C.-N., în favoarea pârâtei B. Iudita fiind restituită în natură o parte din imobil, iar pentru o parte s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr.247/2005.
De altfel, aceste aspecte au fost tranșate prin Decizia nr.243/A/2008 a Curții de Apel C. și confirmate de instanța de recurs prin Decizia civilă nr.3768/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind astfel obligatorii pentru instanța de rejudecare.
Este de remarcat că pârâtul B. A. P. a promovat acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la Judecătoria C.-N. având ca obiect constatarea nulității absolute a celor patru convenții sub semnătură privată pentru nevalabilitatea obiectului convențiilor, nevalabilitatea semnăturii promitentei vânzătoare și cauza falsă, cerere care a fost respinsă prin Sentința civilă nr._/23.09.2011 a Judecătoriei C. N., rămasă definitivă prin Decizia nr.3/A/2012 a Tribunalului C. și irevocabilă, prin neexercitarea căii de atac a recursului, reținându-se valabilitatea încheierii acestor convenții, statuare care se impune în prezentul litigiu cu autoritate de lucru judecat.
Este adevărat că în prezenta cauză nu s-a invocat niciodată de către succesorul în drepturi al proprietarei tabulare văd. lui Bergner Maurițiu, născ. R. Malvina, neplata prețului stipulat în convențiile mai sus evocate, chiar mai mult decât atât, prin declarațiile autentificate sub nr.408 și 409 din 27.03.2002 de BNP Jakab E., autoarea pârâtului actual, B. ludita, a recunoscut irevocabil semnătura promitentei-vânzătoare si valabilitatea convențiilor de vânzare-cumpărare încheiate cu autorii reclamanților la data de 26.04.1950 și 10.08.1950, însă, în opinia Curții, contrar criticilor reclamanților, aceste împrejurări nu sunt de natură să ducă la concluzia că la momentul încheierii contractelor a operat efectul translativ al dreptului de proprietate asupra imobilelor prin simplul acord de voințe al părților.
La momentul încheierii convențiilor sub semnătură privată în Transilvania erau aplicabile dispozițiile art.17 și art.18 din Decretul - Lege nr.115/1938 care instituia principiul efectului constitutiv de drepturi, conform căruia, transferul proprietății avea loc doar la data efectuării înscrierii în cartea funciară, cu excepțiile prevăzute de art.26 din același act normativ, ipoteze care nu se regăsesc în speță.
În consecință, actele juridice sub semnătură privată mai sus arătate încheiate între antecesorii reclamanților și pârâtului au natura juridică a unor antecontracte de vânzare-cumpărare sub condiție suspensivă, care nefiind acte autentice, nu au fost în măsură să transmită dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător, dar, în virtutea principiului conversiunii actului juridic, au dat naștere unor obligații pentru aceștia, respectiv de a încheia în viitor contractele în forma autentică impusă de lege.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții, pentru a identifica imobilele obiect al antecontractelor, în ce măsură acestea mai există, dacă sunt conforme cu descrierea din cartea funciară, care este componența lor actuală și cine exercită posesia asupra acestora (f.178-188 dosar fond).
Concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, față de care părțile nu au formulat obiecțiuni, au relevat faptul că prăvălia spre stradă cu dimensiuni de aproximativ 54 mp., obiect al antecontractului inițial din 21.02.1950 modificat prin antecontractul din 26.04.1950, intervenit între antecesoarea pârâtului pe de o parte, și antecesoarea reclamantului B. A. V. C., pe de altă parte, este situată în prezent în cadrul magazinului cu 2 camere situat în cadrul apartamentului nr.6/1, nr. top 588/VI/I, proprietar fiind pârâtul B. A. P..
În ce privește imobilul obiect al antecontractului din 23.12.1949, modificat prin contractul din 10.08.1950, încheiat între antecesoarea pârâtului pe de o parte și antecesorul reclamanților B. V., pe de altă parte, prăvălia spre stradă cu dimensiuni de aproximativ 93 mp., acesta este situat în cadrul apartamentului cu nr.6/2, nr. top 588/VI/II, magazinul cu 2 camere în folosința ..
Din concluziile expertizei efectuate coroborate cu extrasele de carte funciară depuse la dosar, reiese că actuala proprietară a acestui spațiu este ., cu titlu de cumpărare, de la fostul proprietar ., care la rândul său, l-a cumpărat de la Primăria municipiului C.-N..
În ședința publică din 07.11.2013 Curtea, în temeiul art. 295 C.pr.civ. raportat la art. 129 C.pr.civ. a constatat că se impune suplimentarea probațiunii în cauză prin efectuarea unui supliment la raport de expertiză tehnică judiciară (f.143-144).
Prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de exp. M. A. s-a menționat că în raportul de expertiză tehnică s-au pus în evidență în mod corect, în conformitate cu prevederile STAS 4908-85, suprafețele reale actuale ale apartamentului nr.6/2, reprezentând SU = 62,63 mp. .. și cotele părți indivize de 5,13/100 parte. În contractul de vânzare-cumpărare din 10.08.1950 se precizează vânzarea apartamentului cu nr. 588/VI/2 „a cărui întindere este aproximativ 93 mp.” nefăcându-se nicio precizare legată de caracterul acestei suprafețe ca fiind utilă sau construită.
În condițiile în care actualul apartament nr.6/2 identificat la inspecția la fața locului coincide cu apartamentul vândut prin contractul de vânzare-cumpărare din 10.08.1950, suprafața menționată în acest contract se identifică cu suprafața construită de 92,97 mp. stabilită prin raportul de expertiză.
Există totuși posibilitatea ca apartamentul nr. 6/2 să fi avut la data vânzării din 10.08.1950 o altă componență, cu o altă suprafață față de cea actuală, prin extinderi în cadrul actualelor apartamente 1 sau 6/1, ce ar fi putut determina ca vânzătoarea să înstrăineze 93 mp. de suprafață utilă. Acest lucru se poate clarifica numai prin verificări laborioase asupra operațiilor de dezmembrare efectuate în decursul timpului asupra imobilului inițial din ..
Situația actuală reală de C.F. a apartamentului nr.6/2 este următoarea: C.F. ind.nr. 145.025, nr.top.588/VI/2, apartament 6/2 la parter compus din: 1 magazin cu 2 camere, cu SU de 62,63 mp., . mp. și cu PIC de 5,13/100 parte înscrise în C.F.col.nr. 70.013; C.F.col.nr._ (C.F.vechi_), B7, dreptul de proprietate cota de 5,13/100, pic aferente apartamentului 6/2 (f.150-151).
Critica reclamanților apelanți referitoare la faptul că prima instanță a hotărât în mod nelegal obligarea pârâtului B. A. P. să încheie actul translativ de proprietate în formă autentică cu toți reclamanții, deși prăvălia identificata sub nr. 6/1 a făcut obiectul unor convenții ce nu au fost încheiate cu autorul B. V., convențiile privitoare la acest imobil, din datele de 21.02.1950, respectiv 26.04.1950, fiind încheiate de promitenta-vânzătoare Bergner Malvina doar cu T. E. (B.) este apreciată de Curte ca fiind întemeiată.
Având în vedere natura juridică de antecontract de vânzare cumpărare a convenției sub semnătură privată încheiată la data de 26.04.1950 între antecesoarea pârâtului, văd. Lui Bregner Maurițiu, născ. R. Malvina, pe de o parte și antecesoarea reclamantului, T. L. (căs. B.) pe de altă parte, Curtea constată că actul juridic dă naștere în sarcina promitentului vânzător a unei obligații de a face, respectiv de a încheia cu promitentul cumpărător, în viitor, actul autentic de vânzare-cumpărare, obligație pe care pârâtul în cauză este ținut să o îndeplinească, în calitate de succesor în drepturi al promitentei vânzătoare, proprietar al imobilului prin restituire, ca urmare a realizării condiției suspensive a încetării efectelor naționalizării.
Astfel, în mod nelegal, cu încălcarea principiului relativității efectelor contractului potrivit căruia convențiile nu pot crea drepturi și obligații decât în privința părților contractante, cu încălcarea normelor în materia devoluțiunii legale a moștenirii, precum și nesocotirea certificatului de moștenitor nr. 5/03.03.2011 rămas de pe urma defunctei B. Eleonara, din care rezultă cu claritate că unicul moștenitor al acesteia este reclamatul B. A. V. C., tribunalul a dispus obligarea pârâtului B. A. P. să încheie cu toți reclamanții act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul prăvălie spre stradă, înscris inițial în CF nr. 3740 colectivă C., CF ind. nr.9651 C. nr. top. 588/VI, în suprafață de 54 mp. și cota indiviză de 4/100 parte, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert M. A., ca făcând parte din imobilul apartament nr.6/1.
Critica reclamanților apelanți referitoare la faptul că instanța de fond a încălcat principiului disponibilității consacrat de prevederile art. 129 alin. 6 C.pr.civ. și a acordat si altceva decât s-a cerut întrucât reclamanții nu au înțeles să investească instanța cu soluționarea unei obligații de a face, respectiv de obligare a pârâtului să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică, obligație care nu este determinată nici în ce privește prețul ce urmează a fi menționat în actul de vânzare-cumpărare, nici în ce privește termenul înăuntrul căruia ar trebui să fie adusă la îndeplinire si a cărui depășire ar avea drept consecință constatarea refuzului de îndeplinire a obligației de către pârât pentru a se putea produce efectul translativ de proprietate, în opinia Curții, nu este fondată.
Astfel, așa cum s-a arătat anterior, convenția sub semnătură privată încheiată la data de 26.04.1950 are natura juridică a unui antecontract de vânzare-cumpărare sub condiție suspensivă, care nu a fost aptă să transfere dreptul de proprietate de la promitenta vânzătoare la promitenta cumpărătoare dar, în virtutea principiului conversiunii actului juridic, a dat naștere unei obligații de a face, respectiv de a încheia în viitor un contract în forma autentică impusă de lege, obligație pe care pârâtul este ținut să o îndeplinească, în calitate de succesor în drepturi al promitentei vânzătoare.
Contrar afirmațiilor reclamanților apelanți, aceștia nu au solicitat, prin cererea de chemare în judecată completată, în mod expres suplinirea consimțământului pârâtei inițiale, ci au cerut numai pronunțarea unei hotărâri care să tină loc de act autentic translativ de proprietate.
Conform art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 „În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuza ulterior sa încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competenta care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract”.
Ținând seama de interpretarea dată convenției sub semnătură privată și de prevederile legale mai sus citate, Curtea constată că în mod legal, prima instanță a obligat pârâtul la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul litigios, iar în caz contrar, adică al neexecutării voluntare a obligației de a face, hotărârea va ține loc de contract autentic de vânzare – cumpărare, suplinindu-se implicit consimțământul pârâtului la încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Mai mult decât atât, în determinarea obligației de a face nu era necesară menționarea prețului în actul de vânzare-cumpărare și nici a termenului înăuntrul căruia ar trebui să fie adusă la îndeplinire această obligație deoarece prețul vânzării nu a fost contestat niciodată de succesorul promitentei vânzătoare, din contră a fost recunoscut de autoarea pârâtului prin declarație autentică, iar refuzul încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică rezultă din însăși atitudinea procesuală a pârâtului pe parcursul derulării prezentului litigiu, aceea de respingere a prezentei acțiuni civile completate.
Motivul de apel al reclamanților apelanți referitor la faptul că prima instanța a omis să analizeze și să se pronunțe motivat asupra tuturor cererilor reclamanților formulate cu prilejul dezbaterilor orale si dezvoltate prin concluziile scrise, în ce privește prăvălia ce a făcut obiectul convențiilor încheiate la data de 23.12.1949 si respectiv 10.08.1959 între promitenta-vânzătoare, Bergner Malvina si promitentul cumpărător B. V., autorul comun al reclamanților apelanți, .. 6/2 în raportul de expertiză este apreciat de Curte ca fiind neîntemeiat.
Astfel, contrar susținerilor reclamanților apelanți, Curtea constată că în ședința publică din 10.01.2013 când tribunalul a dispus amânarea pronunțării pentru data de 17.01.2013, reprezentanta reclamanților, av. I. N., după închiderea fazei cercetării judecătorești și cu prilejul acordării cuvântului asupra dezbaterilor pe fond a solicitat admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată, precum și, amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune la dosar dovada achitării diferenței de onorariu pentru expertiză și pentru a formula concluzii scrise (f.109-110 dosar fond).
La data de 17.01.2013 la dosarul cauzei s-au înregistrat concluziile scrise formulate de reclamanți și expediate prin fax la 16.01.2013, orele 18:01, prin care aceștia au solicitat admiterea acțiunii în sensul suplinirii consimțământului pârâtului și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la ., în temeiul dispozițiilor art. 1073- 1077 Cod civil, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor.
Cu privire la . nu se află în posesia vreunuia dintre pârâți, reclamanții au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic translativ cu privire la toate drepturile care s-au aflat în patrimoniul promitentei vânzătoare, R. Malvina, văduva lui Bergner Maurițiu, în sensul suplinirii consimțământului pârâtului în temeiul dispozițiilor art. 1073 – 1077 Cod civil, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor.
În dezvoltarea acestei cereri, reclamanții au arătat că este adevărat că acest imobil, în mod fraudulos și cu încălcarea esențială a legii, a fost înstrăinat de către Primăria C.-N. către S.C. M. Company S.R.L., însă împrejurarea că acest bun imobil a fost vândut unui terț nu este de natură a impieta asupra drepturilor reclamanților de a obține executarea în natură a obligațiilor asumate de promitenta cumpărătoare în cele două antecontracte de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, reclamanții apreciază că este perfect admisibilă constatarea transmiterii drepturilor ce au existat în patrimoniul promitentei vânzătoare, R. Malvina, văduva lui Bergner Maurițiu cu privire la . real care este susceptibil de a se transforma în despăgubiri în condițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001.
Este de observat că înstrăinarea imobilului către S.C. M. Company S.R.L., s-a executat prin frauda la lege în condițiile în care pe rolul primăriei se aflau două notificări emise în baza Legii nr. 10/2001, însă toate aceste aspecte exced cercetării judecătorești în prezenta cauză. Inițierea unei eventuale acțiuni în constatarea nulității absolute este condiționată de constatarea transmisiunii tuturor drepturilor ce au existat în patrimoniul promitentei vânzătoare R. Malvina, văduva lui Bergner Maurițiu, cu privire la acest bun către reclamanți, moștenitorii promitentului cumpărător B. V. (f.115-119 dosar fond).
Potrivit art.132 alin.1 C.pr.civ., la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că modificarea sau completarea cererii de chemare în judecată trebuie formulată de reclamant până la prima zi de înfățișare sau cu încuviințarea instanței, până la termenul de judecată imediat următor primei zile de înfățișare.
Nerespectarea de către reclamant a acestui moment procesual atrage sancțiunea decăderii. Pârâtul poate renunța la invocarea decăderii prin consimțirea – expresă sau tacită – la modificarea cererii după prima zi de înfățișare.
Curtea constată că reclamanții au uzat, în primul ciclu procesual, de prevederile art.132 alin.1 C.pr.civ., prin completarea cererii introductive de instanță înregistrată la data de 16.09.2005 și prin extinderea acțiunii civile înregistrată la data de 10.11.2005, termen la care a fost prima zi de înfățișare (f.25-32, f.65, f.66, dosar nr.6802/2005 a Tribunalului C.).
Având în vedere petitul cererii introductive formulat de reclamanți având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la prăvălia din . menționat, ca urmare a admiterii capătului 1 de cerere și a restituirii apartamentului în natură către pârâta B. Iudita, constatând că, în temeiul art. 1073 – 1077 Cod civil, creditorul este îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației asumate de debitor, potrivit principiului executării în natură a obligațiilor cu petitele formulate în cadrul concluziilor scrise, respectiv de constatare a transmiterii drepturilor ce au existat în patrimoniul promitentei vânzătoare, R. Malvina, văduva lui Bergner Maurițiu cu privire la . real care este susceptibil de a se transforma în despăgubiri în condițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic translativ cu privire la toate drepturile care s-au aflat în patrimoniul promitentei vânzătoare, Curtea apreciază că prin concluziile scrise reclamanții au formulat o veritabilă modificare a capătului de cerere inițial.
Contrar susținerilor reclamanților apelanți, această modificare a acțiunii introductive a fost realizată în mod nelegal, în cel de-al treilea ciclu procesual, în rejudecarea pe fond a procesului și după momentul procesual al dezbaterilor și al punerii concluziilor verbale pe fondul cauzei, astfel încât Curtea apreciază că prima instanță s-a pronunțat în limitele învestirii sale, doar asupra cererilor cu care a fost sesizată legal motiv pentru care în speță nu sunt incidente prevederile art.297 alin.1 teza I C.pr.civ. coroborat cu art. 105 alin.2 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.296 C.pr.civ., va admite în parte apelul declarat de reclamanții B. A. V. C., B. GRAȚIELA E., D. M., L. S. C. și D. R. O. V. împotriva sentinței civile nr. 84 din 07.02.2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că, în temeiul art.1073, art.1077 C.civ. și art. 5 al.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 Curtea va obliga pârâtul B. A. P. să încheie doar cu reclamantul B. A. V. C. act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul prăvălie spre stradă înscris inițial în CF nr. 3740 col. C., CF ind. nr. 9651 C., nr. top. 588/VI în suprafață de 54 mp și cota indiviză de 4/100 parte, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert M. A. ca făcând parte din imobilul apartament nr. 6/1, actualmente înscris în CF ind. nr._ C., nr. top. 588/VI/1, în suprafață de 472,60 mp., cu cota parte indiviză înscrisă în CF col. nr._ C., în caz contrar hotărârea ținând loc de contract autentic de vânzare – cumpărare, menținând restul dispozițiilor din sentința apelată.
Reprezentanta reclamanților apelanți, av. I. N., a arătat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamanții B. A. V. C., B. GRAȚIANA E., D. M., L. S. C. și D. R. O. V. împotriva sentinței civile nr. 84 din 07.02.2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o schimbă în parte astfel:
Obligă pârâtul B. A. P. să încheie doar cu reclamantul B. A. V. C. act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul prăvălie spre stradă înscris inițial în CF nr. 3740 col. C., CF ind. nr. 9651 C., nr. top. 588/VI în suprafață de 54 mp și cota indiviză de 4/100 parte, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert M. A. ca făcând parte din imobilul apartament nr. 6/1, actualmente înscris în CF ind. nr._ C., nr. top. 588/VI/1, în suprafață de 472,60 mp., cu cota parte indiviză înscrisă în CF col. nr._ C., în caz contrar hotărârea ținând loc de contract autentic de vânzare – cumpărare.
Menține restul dispozițiilor din sentința apelată.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-M. C. A.-A. P.
GREFIER,
A.-A. M.
Red.A.A.P./27.01.2014.
Dact.H.C./12 ex.
Jud.fond: M. O.-S..
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 1308/2014. Curtea de Apel CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 35/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
