Partaj bunuri comune solicitat de asociația de proprietari pentru debite la întreținere. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1209/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1209/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 10051/211/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1209/R/2014 | |
Ședința publică din data de 8 octombrie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | A.-T. N. |
JUDECĂTORI: | M.-C. V. C.-M. C. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA C. DE P. ȘI P. SARATA, împotriva deciziei civile nr. 118/A din 19 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul, în dosar nr._, privind și pe pârâții M. A. și M. M., având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei-recurente Asociația C. de P. și P. Sărata, avocat L. M. și reprezentantul pârâtei-intimate M. M., avocat Baltaga-Zinon M., în substituirea d-nei avocat F. E.-M., lipsă fiind părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantei-recurente, raportat la mențiunile efectuate pe marginea recursului la fila 3, dorește să precizeze că a înțeles să critice hotărârea prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, făcând trimitere la înscrisurile depuse în cauză și la prevederile legale.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantei-recurente depune la dosar chitanța nr. 321 din 01.09.2014 prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1000 lei și delegația de reprezentare.
În timpul dezbaterilor, se prezintă în cauză, d-na avocat F. E.-M., avocatul titular, reprezentant al pârâților-intimați.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și pe cale de consecință modificarea în tot a deciziei recurate, schimbarea în parte a sentinței pronunțată de prima instanță, în sensul respingerii excepției inadmisibilității, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și taxele judiciare de timbru pentru prima instanță și înlăturarea dispoziției de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei în favoarea pârâtei M. M. din fața instanței de fond și a sumei de 800 lei din fața instanței de apel. Solicită cheltuieli de judecată în recurs, în cuantum de 1000 lei, conform chitanței depuse la dosar.
Apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, decizia recurată fiind nelegală.
În mod eronat instanța de apel a reținut că reclamanta trebuia să uzeze de prevederile art. 1122 cod civil și să promoveze o acțiune oblică în vederea dezbaterii succesiunii după antecesorul pârâtului-debitor M. A., deoarece la momentul promovării acțiunii pârâtul-intimat nu era insolvabil, astfel că nu erau îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii oblice, iar moștenirea după defuncții săi părinți nu era dezbătută la acel moment.
Certificatul de moștenitor a fost eliberat mult timp după promovarea acțiunii, și raportat la această împrejurare apreciază că prin aceasta, pârâtul-intimat a urmărit paralizarea demersului reclamantei.
Consideră că în cauză culpa pârâților este pe deplin dovedită și în mod nelegal a fost respinsă ca cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive, precum și pentru cele arătate în scris, solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial.
Apreciază că hotărârile pronunțate în fond și apel sunt temeinice și legale, în mod corect s-a reținut de către acestea că acțiunea este inadmisibilă. Nu era necesară promovarea unei acțiuni oblice ci doar a unei acțiuni în constatarea calității de moștenitor și a masei succesorale, care nu era condiționată de solvabilitatea debitorului. Acceptarea tacită a succesiunii de către pârât, rezultă din faptul că adresa reală de domiciliu, care este trecută în cartea de identitate și la care de altfel a fost citat este în imobilul care face parte din masa succesorală.
Arată că în dosarul execuțional există o adresă a Primăriei Comunei Panticeu care conținea toate informațiile necesare constatării bunurilor dobândite de pârât prin succesiune.
Bunul comun, ce face obiectul prezentului dosar este protejat împotriva urmării de către creditorii exclusivi ai pârâtului codevălmaș. Acest apartament deținut în codevălmășie cu pârâtul, este domiciliul pârâtei-intimate, iar realizarea partajului și atribuirea apartamentului în favoarea pârâtului-intimat ar priva-o de domiciliu și de dreptul de proprietate în codevălmășie, în condițiile în care nu se finalizează demersurile de urmărire a bunurilor aflate în patrimoniul soțului său, în speță pârâtul-debitor.
Consideră că instanțele au respectat prevederile art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, iar aprecierea instanței de apel, privind culpa procesuală, potrivit probațiunii aflate la dosar, nu este o problemă de drept care să poată fi verificată pe calea recursului.
Reclamanta-recurentă, chiar și după depunerea certificatului de moștenitor, a continuat să susțină cererea de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, or potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr._ din 20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta M. M. prin întâmpinare.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanta Asociația Composesoratului de P. și P. Sarata, în contradictoriu cu pârâții M. A., și M. M., ca inadmisibilă.
A fost respinsă cererea reclamantei cu privire la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei M. M. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ la data de 20.04.2012 reclamanta Asociația Composesoratului de P. și P. Sarata, prin avocat L. M., cu împuternicire avocațială la fila 138, a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. A. și M. M. partajarea imobilului situat în Cluj-N., ., scara I, . în CF nr._-C1-U5 Cluj-N., nr. topo_/S/II prin atribuirea acestuia în proprietatea exclusivă a pârâtului M. A. corelativ cu obligarea acestuia la plata unei sulte corespunzătoare cotei de 1/2 parte din imobil în favoarea pârâtei M. M., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că deține un titlu executoriu pentru suma de 75.156,77 lei în contra pârâtului M. A., că pârâții sunt proprietari ai imobilului identificat mai sus.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 678 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil republicată, art. 493 din C.porc.civ.
În dovedirea cererii, s-au depus înscrisuri (filele 25-90).
S-a emis adresă din oficiu către SCPEJ A., Oszoczki, Ș. și Asociații pentru comunicarea dosarului execuțional nr. 747/2011 (fila 15).
Cu privire la excepția inadmisbilității – astfel cum a fost calificată apărarea pârâtei din cadrul întâmpinării - instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește dreptul material aplicabil prezentei acțiuni, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în temeiul art. 6 alin. (6) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod Civil.
Prin sentința civilă nr. 637/2011 pronunțată de către Judecătoria D. în dosarul nr._, pârâtul M. A. a fost obligat la plata sumei de 57.910 lei, reprezentând debit și cheltuieli de judecată (filele 95-96).
Instanța de fond a reținut că imobilul situat în Cluj-N., ., scara I, . în CF nr._-C1-U5 Cluj-N., nr. topo_/S/II (filele 125-126) a cărui partajare se solicită pe calea prezentei este imobil bun comun al soților pârâți M. A. și M. M..
Potrivit art. 353 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil:
(1) Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți.
(2) Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale.
(3) Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii,
iar conform art. 493 C.proc.civ.
(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea sa urmărească partea acestuia din imobilele aflate in proprietate . sa ceara mai întâi imparțiala acestora.
Instanța de fond a reținut că după defuncții M. T. și M. T. s-a dezbătut succesiunea pe cale notarială, sens în care s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 85/21.05.2013 de către BNP V. M. în dosarul succesoral nr. 112-113/2013 (filele 171-173).
Reținând că în patrimoniul pârâtului M. A. există bunuri proprii încă de la data deschiderii succesiunii defuncților, conform certificatului de moștenitor menționat, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu poate să solicite partajarea imobilului bun comun al soților părți înainte de a urmări bunurile proprii ale acestuia.
Față de împrejurarea că reclamanta nu a solicitat în cadrul prezentei proceduri urmărirea cotei-părți determinate a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității partajului bunului comun, sens în care aceasta a fost admisă astfel că s-a respins cererea formulată de reclamanta Asociația Composesoratului de P. și P. Sarata în contradictoriu cu pârâții M. A. și M. M., ca inadmisibilă.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., în considerarea soluției pronunțate asupra cererii principale, instanța a respins cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata în favoarea pârâtei M. M. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor de la filele 181-182.
În pronunțarea soluției asupra capătului de cerere accesoriu, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitate de creditoare avea cunoștință încă din data de 16.08.2011, respectiv cu aproape un an înainte de înregistrarea prezentei cereri, despre existența bunurilor imobile rămase după defunctul tată al pârâtului M. A. și despre împrejurarea că succesiunea după defunct nu fusese dezbătută, conform adresei nr. 2720/08.08.2011 emisă de către Primăria Comunei Panticeu și înregistrată la dosarul execuțional nr. 747/2011 al SCPEJ A., Oszoczki, Ș. și Asociații (fila 101 verso).
Reclamanta-creditoare avea obligația de a stărui în executare și de a urmări toate actele de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional amintit, neputându-se prevala de necunoașterea înscrisurilor de la dosarul execuțional, având la îndemână posibilitatea de a introduce o acțiune oblică în vederea dezbaterii succesiunii după antecesorii pârâtului-creditor M. A..
Împrejurarea invocată de către reclamanta-creditoare în sensul că pârâtul M. A. a rămas în pasivitate în ceea ce privește dezbaterea succesiunii după antecesorii săi până după inițierea prezentei proceduri judiciare nu prezintă relevanță sub aspectul reținerii culpei procesuale în sarcina reclamantei, care a înțeles să se îndrepte împotriva bunurilor comune ale soților pârâți înainte de a urmări toate bunurile proprii ale soțului-debitor.
Prin decizia civilă nr. 118/A/19.02.2014 a Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Asociația C. de P. și P. Sărata împotriva sentinței civile nr._/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. la data de 20.09.2013 în dosar nr._, care a fost menținută în întregime.
A fost obligată apelanta să achite intimatei M. M. suma de 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei de interes în a solicita respingerea excepției inadmisibilității a fost respinsă ca nefondată, câtă vreme soluția pronunțată de instanța de fond este defavorabilă reclamantei, aceasta are interes în a o contesta.
În calitate de creditor al debitorului M. A. reclamanta Asociația Composesoratului de P. și P. Sarata a solicitat a se dispune partajul cu privire la imobilului situat în Cluj-N., ., scara I, . în CF nr._-C1-U5 Cluj-N., nr. topo_/S/II prin atribuirea acestuia în proprietatea exclusivă a pârâtului M. A. corelativ cu obligarea acestuia la plata unei sulte corespunzătoare cotei de 1/2 parte din imobil în favoarea pârâtei M. M., cu cheltuieli de judecată.
Potrivit art.493 cod procedură civilă urmărirea unui bun indiviz nu se poate efectua mai înainte de a se determina în mod definitiv partea debitorului în acest imobil.
În același sens sunt și dispozițiile art. 353 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
Din analiza textelor legale precizate, rezultă că o condiție de admisibilitate pentru a cere partajul bunurilor comune este aceea ca debitorul să nu dețină bunuri proprii supuse urmăririi sau dacă bunurile proprii executate silit nu acoperă întreg debitul.
Acest aspect a fost cunoscut reclamantei anterior promovării prezentei acțiuni așa cum rezultă din adresa nr. 2720/08.08.2011 emisă de Primăria . la dosarul execuțional nr. 747/2011 al B. A. și Oszoczki în care se menționează că pârâtul M. A. are în folosință teren agricol de 4,07 ha conform titlului de proprietate nr.1281/2004 emis pe numele lui M. T. după def. M. I., tatăl lui M. A. și casă de locuit, nefiind dezbătută succesiunea.
Deoarece moștenirea se deschide prin moarte, data deschiderii succesiunii este cea a morții celui care lasă moștenirea. Dovada morții se face cu certificatul de deces sau cu o hotărâre judecătorească declarativa de moarte rămasa definitivă.La moartea unei persoane, patrimoniul acesteia se transmite moștenitorilor săi legali sau testamentari.
În speță, instanța de fond, în mod corect, a constatat că în patrimoniul debitorului M. A. există bunuri proprii dobândite cu titlu de moștenire de la data deschiderii succesiunii defuncților.
Conform art.88 al.1 fraza a II-a din Legea nr.36/1995, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească certificatul de moștenitor face dovada în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
Certificatul de moștenitor constituie așadar un mijloc de dovadă care atestă calitatea de moștenitor, cota-parte sau bunul, în cazul legatelor particulare ce revine fiecărui moștenitor, precum și componența masei succesorale.
Și dacă nu s-ar fi emis certificatul de moștenitor, cererea de partaj tot ar fi fost inadmisibilă, în contextul dat, reclamanta trebuind să uzeze de prevederile art.1122 cod civil și să promoveze o acțiune obligă în vederea dezbaterii succesiunii după antecesorul pârâtului-debitor M. A..
Cu atât mai mult a fost apreciată întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii formulate, așa cum a reținut și instanța de fond, în condițiile în care s-a emis și certificatul de moștenitor nr.85/21.05.2013 care atestă că pârâtul M. A. are bunuri proprii.
Așa cum prevede art.274 al.1 cod procedură civilă, temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală. Întrucât demersul judiciar nu este consecința comportamentului pârâtei, adică nu aceasta a pus-o pe reclamantă în situația de a sesiza instanța de judecată, în mod corect, a fost respinsă și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
Instanța de fond a procedat apoi, la o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 al.1 cod procedură civilă, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta M. M., reclamanta fiind singura răspunzătoare pentru declanșarea acestui litigiu care a ocazionat efectuarea de cheltuieli pentru pârâtă.
Pentru toate acestea, constatând legală și temeinică sentința civilă atacată, tribunalul a respins ca nefondat apelul.
În temeiul art. 274 al. 1 cod procedură civilă tribunalul a obligat apelanta-reclamantă Asociația Composesoratului de pământ și P. Sarata să achite intimatei-pârâte M. M. suma de 800 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul schimbării în parte a sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj –N., respingerii excepției inadmisibilității, obligării pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorar avocațial, pentru prima instanță și înlăturarea dispoziției de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei în favoarea pârâtei M. M. din fata instanței de fond și a sumei de 800 lei din fața instanței de apel, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, a invocat art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat următoarele motive:
In mod eronat susține instanța de apel că și dacă nu s-ar fi emis certificatul de moștenitor (emis pro cauza, în opinia recurentei), cererea de partaj tot ar fi fost inadmisibilă, în contextul dat, reclamanta trebuind să uzeze de prevederile art. 1122 Cod civil și să promoveze o acțiune oblică în vederea desbaterii succesiunii după antecesorul pârâtului-debitor M. A..
Pârâtul M. A. nu era insolvabil la momentul promovării acțiunii, pentru a fi îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii oblice.
Moștenirea după defuncții săi părinți nu era dezbătută la acel moment, reclamanta neavând cunoștință de numărul persoanelor cu vocație succesorală la respectiva moștenire.
Mai mult, debitorul M. A. nu făcuse nici o declarație de acceptare a succesiunii.
Acțiunea în acceptarea succesiunii și a dezbaterii acesteia are un caracter exclusiv personal, înlăturând sfera de aplicare a acțiunii oblice prevăzute de art. 974 C.civ.
Pârâtul M. A. deținea o cotă parte din apartamentul care face obiectul partajului.
In aceste condiții solicită reclamanta ca instanța de recurs să constate reaua-credintă a debitorului care nu înțelege să-și execute de bună-credintă obligațiile și tinde la tergiversarea oricărui demers al reclamantei pentru obținerea sumei la care este îndreptățită.
In aceste condiții, instanța de apel și prima instanță în mod greșit au respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și în mod consecutiv au admis cererea pârâtei M. M. la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce privește aspectul referitor la cunoașterea de către reclamantă a suprafeței de teren de 4,07 ha, reclamanta a făcut eferire la probațiunea administrată în cauză: răspunsul Primăriei . 2720 din 08.08.2011, și procesul -verbal de situație întocmit la data de 29.09.2011.
Reclamanta nu avea cunoștință de numărul posibililor succesori după defunctul M. T.. O acțiune oblică în sensul acceptării succesiunii și a dezbaterii succesorale, ar fi fost inadmisibilă, fiind o acțiune cu un caracter exclusiv personal.
Singura acțiune admisibilă este prezenta acțiune de partaj formulată de reclamantă.
Instanța de apel a mai reținut că „certificatul de moștenitor constituie așadar un mijloc de dovadă care atestă calitatea de moștenitor, cota-parte sau bunul, în cazul legatelor particulare ce revine fiecărui moștenitor, precum și componența masei succesorale".
Reclamanta solicită instanței de recurs să constate că certificatul de moștenitor nr. 85/21.05.2013 a fost eliberat de către BNP V. M. mult după promovarea prezentei acțiuni astfel încât consideră că singurul motiv al dezbaterii succesiunii de către debitorul M. A. a fost paralizarea demersului reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată (f. 10-12), pârâta M. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că î speță nu era necesară o acțiune oblică având ca finalitate aducerea unor bunuri în patrimoniul debitorului, ci doar o acțiune în constatarea calității de moștenitor și a masei succesorale. Prin urmare, nu este vorba de o acțiune pentru care să existe condiția insolvabilității debitorului.
Bunurile menționate în certificatul de moștenitor au intrat în patrimoniul debitorului în conformitate cu dispozițiile art. 651 ale vechiului Cod civil, potrivit căruia succesiunile se deschid prin moarte. Succesiunile succesive după antecesorilor au fost acceptate în conformitate cu dispozițiile art. 685 Cod civil (vechi) în vigoare la datele acceptărilor. Faptul că a avut loc o acceptare tacită reiese cu evidență din aceea că adresa de domiciliu reală, unde pârâtul a fost citat și care este trecută în cartea de identitate a pârâtului M. A., este în imobilul ce face parte din masa succesorală.
Bunul comun ce face obiectul partajului în prezentul dosar este protejat împotriva urmăririi de către creditorii exclusivi ai pârâtului codevălmaș M. A..
Dispozițiile imperative ale art. 353 C.civ. (Legea nr. 287/2009) arată că bunurile comune ale soților nu pot fi urmărite de creditorul personal, iar partajul bunurilor comune poate fi cerut numai după urmărirea bunurilor proprii ale soțului, urmărire care include acțiunea oblică pentru obținerea dovezii drepturilor de proprietate intrate în patrimoniul debitorului pe cale succesorală, în vederea valorificării acestor bunuri.
Numai după încheierea urmăririi bunurilor proprii ale soțului debitor și numai în măsura în care au rămas creanțe nesatisfăcute, creditoarea poate solicita partajul bunurilor comune. Prevederile legislative menționate mai sus concură la ocrotirea drepturilor soțului coproprietar în devălmășie asupra unor bunuri, în situația în care acesta nu are calitate de codebitor.
Nu este reală afirmația recurentei privind faptul că acțiunile privind succesiunea ar putea fi exercitate pe calea acțiunii oblice.
Înalta Curte de casație și Justiție, prin decizia nr. 4126 din 19 mai 2005, a arătat că „Creditorul este în drept, în condițiile și limitele prevăzute de art. 699 și art. 974-975, să ceară anularea declarației debitorului său de renunțare la o succesiune și să accepte succesiunea, în numele debitorului."
Instanțele au respectat dispozițiile art. 274 alin. (1) C.pr.civ., aprecierea instanței de apel privind culpa procesuală, potrivit probațiunii aflate la dosar, nu este o problemă de drept care să poată fi verificată pe calea recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din 8.10.2014 instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității parțiale a recursului, sub aspectul motivelor referitoare la probațiunea administrată în fața instanțelor de fond, întrucât potrivit dispozițiilor art. 304 Cod proc. civ., motivele de recurs pot viza exclusiv nelegalitatea hotărârii, o eventuală reanalizare și reapreciere a probelor administrate în fața instanțelor de fond, nefiind admisibilă.
Reclamanta a demarat procedura reglementată de art. 493 alin. 1 Cod proc. civ., asupra imobilului bun comun deținut de debitorul M. A. în devălmășie cu M. M., reclamanta este creditoarea sumei de 75.156,77 lei, datorată exclusiv de pârâtul M. A..
Acțiunea a fost promovată la data de 20.04.2012, iar pe parcursul soluționării litigiului, a fost emis certificatul de moștenitor nr. 85/21.05.2013, eliberat de Biroul Notarului Public M. V., în baza căruia pârâtul M. A. a dobândit mai multe bunuri imobile, în calitate de moștenitor al defuncților M. T., decedat la 26.06.1994 și M. T., decedată la data de 23.12.1999.
În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 353 alin. 2 Cod civil, în mod corect instanțele de fond au reținut incidența excepției inadmisibilității acțiunii.
În condițiile în care doar pârâtul M. A. este debitor al reclamantei și în cursul soluționării litigiului s-a dovedit că acesta deține bunuri proprii, susceptibile de a fi urmărite în vederea realizării creanței datorate reclamantei, în mod corect s-a reținut că solicitarea de partajare a bunului comun anterior urmăririi bunurilor proprii ale debitorului în vederea realizării creanței, este inadmisibilă.
Atâta timp cât debitorul deține bunuri proprii, creditorul trebuie să le urmărească pe acestea în vederea realizării creanței sale.
Numai în ipoteza în care, după urmărirea bunurilor proprii ale debitorului, creditorul nu își realizează în totalitate creanța, justifică interes și devine admisibilă o acțiune având ca obiect partajul unui bun comun, în vederea determinării cotei părți ce revine debitorului și continuării urmăririi asupra acestei cote, până la realizarea integrală a creanței.
Dispozițiile art. 353 C. civil sunt imperative, edictate în vederea protejării patrimoniului comun al soților, tocmai pentru situațiile în care doar unul dintre soți angajează datorii, celălalt, neavând calitate de debitor, să nu fie ținut să plătească datoriile personale ale soțului debitor.
În condițiile în care în speță în patrimoniul debitorului au intrat bunuri susceptibile de a fi urmărite, creditoarea este ținută să își realizeze creanța prin urmărirea acestora și numai dacă și în măsura în care creanța sa nu este acoperită în totalitate prin urmărirea bunurilor proprii ale debitorului, poate recurge la procedura reglementată de art. 493 Cod proc. civ.
Raportat la caracterul imperativ al art. 353 C. civil, împrejurarea dacă reclamanta avea sau nu posibilitatea ca pe calea acțiunii oblice să solicite dezbaterea succesorală după defuncții M. T. și M. T., nu prezintă relevanță.
Critica referitoare la greșita obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în fața instanțelor de fond este nefondată, raportat la dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., în mod corect acțiunea reclamantei fiind respinsă ca inadmisibilă, potrivit celor anterior arătate.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatei M. M. suna de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 13).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA C. DE P. ȘI P. SARATA împotriva deciziei civile nr. 118/A din 19.02.2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei M. M. suna de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. M. C. V. C. M. C.
GREFIER
M. L.-T.
Red. M.V. dact. GC
2 ex/16.10.2014
Jud. apel: C.V.B., C.A.C.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1233/2014. Curtea... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1206/2014.... → |
|---|
