Rectificare carte funciară. Decizia nr. 458/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 2408/328/2006
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 458/R/2014
Ședința publică din 6 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta A. M. împotriva deciziei civile nr. 579 din 12 noiembrie 2013 al Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimații O. S., M. C. și M. M., având ca obiect rezoluțiune contract
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta recurentă A. M. asistată de avocat R. V., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul pârâților intimați M. C. și M. M., avocat G. N., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 28 ianuarie 2014, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurent, un înscris la care a anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1943 lei și 6,3 lei timbru judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat.
La data de 3 februarie 2014 s-a depus la dosar prin registratura instanței, din partea pârâților intimați M. C. și M. M., întâmpinare prin care se invocă excepția nulității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul reclamantei recurente.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul pârâților intimați arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, cu consecința modificării în totalitate a deciziei instanței de apel precum și a sentinței instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Consideră că atât hotărârea instanței de fond cât și aceea a instanței de apel sunt greșite datorită modului incorect în care au analizat și a tranșat, mai întâi de toate, incidenta excepției autorității de lucru judecat. Arată că nu există autoritate de lucru judecat deoarece nu sunt îndeplinite dispozițiile art.1201 din vechiul Cod civil.
Chiar dacă au înțeles să accepte tacit succesiunea defunctului M. A. nu schimbă situația strict în ceea ce privește incidența autorității de lucru judecat. Nici măcar faptul că petitele 3,4,5,6,7 și 8 ale acțiunii au fost soluționate în dosarul anterior în același mod cu cel solicitat de reclamanți în acest dosar, nu îndrituia instanțele să considere că există autoritate de lucru judecat în cauză.
Prin modul în care au apreciat instanțele probațiunea administrată la fond s-a cauzat recurentei un însemnat prejudiciu în sensul că i s-a refuzat dreptul de a culege averea antecesoarei sale.
În ceea ce privește fondul cauzei consideră că toate petitele sunt întemeiate, cele de la 1 la 8 neavând nevoie de o reluare și rediscutare întrucât vizează situații juridice foarte clare, singurul care necesită o dezbatere amănunțită fiind petitul 9 referitor la rezoluțiunea contractului de întreținere viageră din data de 16 noiembrie 2001.
Consideră că pârâții din prezenta acțiune nu și-au îndeplinit integral obligațiile asumate față de antecesorul recurentei chiar dacă acestea nu sunt în detaliu prezentate în contract iar faptul în sine nu i se poate imputa întreținutului ci întreținătorilor care și-au asumat obligațiile specifice unui astfel de contract.
Raportat la excepția invocată prin întâmpinare arată că într-adevăr a formulat critici și din perspectiva temeiniciei hotărârii, respectiv a modului de interpretare a probațiunii administrate în cauză
Reprezentantul pârâților intimați solicită admiterea excepției nulității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârilor atacate, respectiv greșita interpretare a probelor administrate în fața instanței de fond, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Solicită a se constata nulitatea motivelor de recurs, începând cu fila 3 din recurs și până la final, deoarece aceste motive nu vizează motive de nelegalitate ci sunt critici ale modului în care au fost interpretate probele administrate în cauză, critici care apar ca fiind inadmisibile sub acest aspect.
Pe fond arată că contractul de întreținere a fost legal încheiat și a fost respectat de către părți.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de dosar_, reclamantele A. M., domiciliată în Mun.T., ., ., și O. S., domiciliată în ., jud.Cluj, i-a chemat în judecată pe pârâții M. M. si soția M. C., domiciliați în mun.Iași, ..120/A, ., solicitând instanței:
1. dispunerea anulării încheierii de carte funciară nr.8467/2003, prin care s-a întabulat în CF.nr.850 Luna, A+2, nr. top.nr.224/2 și 225/2, cu destinația de „casă curte și grădină” în suprafață de 1260 mp, sub B.11 și B.12, pârâții din acțiune, precum și notarea de sub B.13 și C. 11, sub care s-a dispus întabularea reclamantului de rândul 1;
2. dispunerea restabilirii situației de carte funciară anterioara pronunțării sentinței civile nr.529/14.02.2003, pronunțată de Judecătoria T. în dos.C.nr.5970/2002, în sensul reîntabulării dreptului de proprietate al defunctei Dic M., căsătorită M. I., cu titlu de donație;
3. dispunerea rectificării suprafeței imobilului cu destinația de teren, prevăzut cu nr.top.224/2, 225/2, din CF.nr.850 Luna, cu destinația de „curte și grădină”, de la suprafața actualmente înscrisă în cartea funciară, la aceea rezultată în urma măsurătorilor efectuate, de 1260 mp;
4. dispunerea întabulării dreptului de proprietate al reclamantului de randul l, M. A., asupra parcelei prevăzute cu nr.top.224/2, 225/2, în suprafață de 1260 mp., ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate prin aplicarea Legii nr.l8/1991, întrucât această parcelă se suprapune și se identifică cu parcelele nr.28 și 29 din tarlaua nr.73/l, evidențiate în Titlul de proprietate nr.1567/1259/13 septembrie 2002;
5. constatarea că masa succesorală a defunctei Dic M., căsătorită M. I., decedată la data de 18 mai 1980, se compune din întreg imobilul cu destinația de „casă familială”, edificată pe terenul din CF.nr.850 Luna, A+2, top.nr.224/2 și 225/2, cu destinația de „curte și grădină”, în suprafață de 1260 mp;
6. stabilirea că unica moștenitoare a acestei defuncte este fiica sa, M. A., născută M. și predarea întregii succesiuni în favoarea acesteia;
7. constatarea că masa succesorală a defunctei M. A., născută M., decedată la data de 21 septembrie 1998, se compune din construcția având destinația de „casă familială”, edificată pe terenul din CF.nr.850 Luna, A+2, top.nr.224/2 și 225/2, cu destinația de „curte și grădina”, în suprafață de 1260 mp;
8. stabilirea că moștenitorii acestei defuncte sunt reclamanții, primul în calitate de soț supraviețuitor, iar secundele în calitate de fiice, precum și pârâtul M. M., în calitate de fiu, urmând să li se predea succesiunea defunctei în cote egale, de câte 1/4-parte pentru fiecare;
9. dispunerea, în temeiul disp.art.1020 și 1021 din Codul civil, rezoluțiunea contractului de întreținere viageră încheiat la data de 16 noiembrie 2001, între reclamantul de rândul l, M. A., cu pârâții din acțiune, pentru neîndeplinirea culpabilă de către aceștia a obligațiilor contractuale asumate, procedând la repunerea părților în situația anterioară.
10. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 488/11.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor A. M. și O. S.; s-a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitele 3, 4, 5, 6, 7 și 8 ale acțiunii introductive de instanță, așa cum a fost formulată și precizată, și în consecință:
S-au respins petitele 3, 4, 5, 6, 7 și 8 ale acțiunii introductive de instanță, așa cum a fost formulată și precizată; s-a respins excepția prescripției extinctive raportat la petitul 9 al acțiunii introductive de instanță, așa cum a fost formulată și precizată; s-a respins ca nefondat petitul 9 al acțiunii formulate și precizate de către reclamantele A. M. și O. S. în contradictoriu cu pârâții M. M. si M. C., petit prin care s-a solicitat rezoluțiunea contractului de întreținere din 16.11.2001;
S-au respins ca nefondate petitele 1 și 2 ale acțiunii formulate și precizate, petite prin care s-a solicitat anularea Încheierii de carte funciară nr.8467/2003, precum și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din căsătoria numiților M. A. și M. A. (fila 9, Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T.) au rezultat următorii copii: reclamanta A. M. (filele 9-11 dos.), reclamanta O. S. (filele 34-35 dos.), precum și pârâtul M. M.. Numita M. A. a decedat la data de 21.09.1998 (fila 19 dos.), sens în care s-a și formulat de către reclamante petitul de dezbatere al succesiunii rămase de pe urma acesteia, petit raportat la care pârâții au înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
Instanța a respins această excepție din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Mai întâi, atâta timp cât potrivit art. 669 C.civ. au calitate succesorală copii defunctului, și reclamantele – fiice ale defunctei M. A. - au abilitarea de a solicita dezbaterea succesorală după defuncta lor mamă, fără însă ca aceasta să însemne de plano că pretențiile lor sunt și întemeiate .
Apoi, se omite de către pârâți a avea în vedere că reclamantul inițial M. A. a decedat în cursul prezentului litigiu, la data de 21.02.2007 (fila 46 dos.), iar reclamantele A. M. și O. S. au continuat acțiunea introductivă de instanță din prezentul dosar și în calitate de moștenitoare ale defunctului lor tată, sens în care s-a și formulat pct.3 din precizarea de acțiune de la fila 45 dos. Astfel fiind, în condițiile în care M. A. este soț postdecedat și succesor al defunctei sale soții M. A., în condițiile în care pârâții recunosc în cuprinsul întâmpinării calitatea de moștenitor acceptant tacit al numitului M. A. după defuncta M. A., precum și în condițiile în care reclamantele preiau pe cale succesorală drepturile și obligațiile defunctului lor tată, instanța nu poate decât să aprecieze și din această perspectivă că reclamantele au calitate procesuală activă raportat la pretențiile privind dezbaterea succesiunii după defuncta M. A..
Asupra excepției autorității de lucru judecat cu privire la petitele 3, 4, 5, 6, 7 și 8 al acțiunii:
Pârâții au invocat prin întâmpinare (fila 44 dos.) excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitele 3, 4, 5 și 6 din acțiunea introductivă de instanță, iar instanța a invocat din oficiu aceeași excepție și cu privire la petitele 7 și 8 din acțiune, prin raportare la Sentința civilă nr.529/2003 pronunțată în Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T. (atașat).
Instanța a reținut că potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și împotriva lor în aceeași calitate. Totodată, art.166 C.proc.civ. stipulează că „excepția puterii de lucru judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs”, fiind vorba despre o excepție de fond, peremptorie, absolută.
Față de prevederile art.1201 C.civ. care instituie o prezumție legală absolută irefragabilă, se impune verificată în prezenta cauză, raportat la Sentința civilă nr.529/2003 pronunțată în Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T., îndeplinirea cumulativă a trei condiții: identitatea de părți, identitatea de obiect și identitatea de cauză.
În ceea ce privește identitatea de părți, instanța a reținut că în Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T. au figurat următoarele părți: M. M. și M. C., pârâții din prezenta acțiune, au avut calitatea de reclamanți, iar reclamantul inițial din prezenta cauză, M. A., a fost pârât. Față de calitățile procesuale inversate, este de reținut că atât doctrina, cât și jurisprudența sunt constante în sensul că ceea ce interesează este calitatea de parte, chiar dacă sunt inversate calitățile procesuale.
În ceea ce le privește pe reclamantele actuale A. M. și O. S., acestea nu au avut calitatea de parte în Dos.nr. 5970/2002, dar, întrucât în prezentul dosar continuă acțiunea pornită de tatăl lor M. A. (pct.3 din precizarea de acțiune de la fila 45 dos.), îi preiau acestuia, în aprecierea instanței, drepturile și obligațiile decurgând din Sentința civilă nr.529/2003 pronunțată în Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T.. Altfel spus, ceea ce a intrat în autoritate de lucru judecat pentru M. A. în Dos.nr. 5970/2002, se bucură de autoritate de lucru judecat și față de reclamantele A. M. și O. S. care continuă personalitatea defunctului lor tată.
În susținerea celor de la paragraful anterior, nu este lipsit de importanță a observa că însăși reclamanta O. S. a primit pentru tatăl său comunicarea Sentinței civile nr.529/2003 (fila 38 din Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T.) și, cu toate că avea cunoștință de aceasta, nu a înțeles să promoveze vreo cale de atac.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat îndeplinită condiția identității de părți.
În ceea ce privește identitatea de obiect (pretenții formulate) și cauză (normele care reglementează operațiunile de carte funciară și devoluțiunea succesorală), și această condiție a fost considerată îndeplinită, putându-se observa că alineatele 2-7 din Sentința civilă nr.529/2003 dezleagă exact aspectele deduse judecății prin petitele 3-8 din acțiunea introductivă de instanță din prezentul dosar.
Susceptibil de o oarecare interpretare suplimentară ar fi doar petitul 8 din acțiune prin raportare la alineatul 7 din Sentința civilă nr.529/2003. Astfel, prin alineatul 7 se stabilește că unic moștenitor al defunctei M. A. este M. A., în calitate de soț supraviețuitor. Prin petitul 8 din acțiunea din prezentul dosar se indică drept moștenitori ai defunctei M. A. următorii: M. A., în calitate de soț supraviețuitor, pârâtul M. M. și reclamantele în calitate de fii.
Fără îndoială că în privința numiților M. A. și M. M. autoritatea de lucru judecat este clară, ei ambii fiind parte în Dos.nr. 5970/2002 și putând contesta în acel dosar, dacă ar fi apreciat, modalitatea în care s-a devoluat legal succesiunea după defuncta M. A.. Cu toate acestea, ei nu au înțeles să procedeze astfel.
În privința reclamantei O. S., așa cum s-a arătat mai sus, aceasta a primit pentru tatăl său M. A. comunicarea Sentinței civile nr.529/2003 (fila 38 din Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T.) și, cu toate că avea cunoștință de aceasta, nu a înțeles să promoveze vreo cale de atac. Astfel, pe de o parte, în calitate de continuatoare a tatălui său în prezentul dosar, alineatul 7 din Sentința civilă nr.529/2003 îi poate fi opus cu autoritate de lucru judecat; pe de altă parte, alineatul 7 din Sentința civilă nr.529/2003 îi poate fi opus cu autoritate de lucru judecat și în nume propriu, pentru că avea cunoștință de Sentința civilă nr.529/2003 de la chiar momentul comunicării, putea să o atace în calitate de moștenitoare a tatălui său pârât în acel dosar, dar cu toate acestea nu a făcut-o (în prezenta cauză nu a dovedit contrariul).
Faptul că reclamanta a semnat contractul de întreținere de la filele 25-26 dos. prin care M. A. înstrăina întregul drept de proprietate – deci, nu doar partea sa, ci și partea dobândită de la soția sa M. A. – nu face decât să susțină concluzia de mai sus, în sensul că reclamanta O. S. nu a pretins încă de la acel moment drepturi proprii de pe urma defunctei sale mame.
În privința reclamantei A. M., aceasta suportă consecințele autorității de lucru judecat raportat la alineatul 7 din Sentința civilă nr.529/2003 în calitate de continuatoare a personalității tatălui său pe care și-a asumat-o în prezentul dosar, pe fondul confuziunii patrimoniilor.
A mai reținut instanța că Sentința civilă nr.529/2003 pronunțată în Dos.nr. 5970/2002 al Judecătoriei T. este irevocabilă și a fost pronunțată pe fondul pretențiilor.
Asupra excepției prescripției extinctive raportat la petitul 9 al acțiunii, invocată de instanță din oficiu:
Reținând caracterul personal și patrimonial al unei astfel de pretenții, instanța a reținut că termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani (art. 3, alin.1, Decret nr.167/1958) și începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune, respectiv de la data la care a încetat a se mai presta în condiții contractuale întreținerea (art.7, alin.1, Decret nr.167/1958).
Întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză (fila 72, 76, 87 dos.) rezultă efectuarea de acte de întreținere încă în cursul primăverii anului 2006 față de care M. A. nu își manifesta nemulțumirea, iar acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 3.11.2006, instanța a respins excepția prescripției extinctive raportat la petitul 9 al acțiunii și a analizat acest petit pe fond, pe baza probelor administrate.
Mai sus s-a apreciat că petitul 8 al acțiunii intră sub incidența autorității de lucru judecat. Cu toate acestea, pentru a analiza toate aspectele cu privire la cei ce vin la moștenirea defunctei M. A., instanța a facut următoarele precizări: a veni la succesiunea unei persoane nu presupune doar a avea capacitate succesorală și vocație succesorală concretă (ceea ce reclamantele au în virtutea art.669 C.civ.), ci și a face acte de acceptare succesorală exprese sau tacite în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (art.700, alin.1, C.civ.).
În cauză nu a fost dovedită existența unor acte de acceptare expresă a succesiunii după defuncta M. A. făcute de către reclamantele A. M. și O. S. în termenul mai sus amintit.
De asemenea, nu a fost făcută nici dovada unor acte de acceptare tacită făcute de către reclamantele A. M. și O. S. în respectivul termen. Pentru a face dovada unor acte de acceptare tacită, reclamantelor li s-a încuviințat proba cu declarațiile martorelor I. G. și Mâlnă I. (filele 300-301 dos.). În acest context, martora I. G. arată că “după M. A. toate bunurile au fost luate de M. M.”. Folosirea terenurilor de către reclamante nu poate fi apreciată ca act de acceptare tacită deoarece, prin coroborarea declarațiilor martorelor I. și Mâlnă, se ajunge la concluzia că era vorba despre perpetuarea unui partaj de folosință realizat inter vivos încă din perioada vieții numiților M. A. și M. A.. Cât privește investițiile pe care reclamanta A. le-ar fi făcut la casa părintească, martora I. nu le poate localiza în timp astfel să rezulte dacă au fost făcute înăuntrul termenului de 6 luni de la decesul numitei M. A..
Astfel fiind, chiar dacă nu ar fi fost incidentă autoritatea de lucru judecat cu privire la petitul 8, acesta ar fi trebuit respins în ceea ce privește constatarea faptului că reclamantele vin efectiv la moștenirea numitei M. A., pe fondul nedovedirii unor acte de acceptare succesorală făcute în termenul legal de 6 luni de la decesul mamei lor.
În privința petitului 9: La data de 16.11.2001 s-a încheiat între M. A., în calitate de întreținut, și pârâții M. M. și M. C., în calitate de întreținători, contractul de întreținere depus în probațiune la filele 25-26 dos. Potrivit clauzelor contractuale (fila 25 verso dos.), “întreținerea va consta în asigurarea în natură de alimente pregătite, spălatul rufelor, locuință cu lumină și încălzire, tratament medical și medicamente în caz de nevoie, iar la data decesului, înmormântarea potrivit obiceiului locului…”.
Cu privire la acesta, s-a alegat de către reclamante că nu a fost executat corespunzător din partea întreținătorilor.
Un prim aspect imputat pârâților este acela că aceștia nu au achitat întreținutului cheltuielile de consum și orice alte cheltuieli lunare obligatorii printre care și impozitul pe clădiri și teren. Raportat la clauza contractuală anterior citată, obligația de achitare a “impozitului pe clădiri și teren” și a “oricăror alte cheltuieli lunare obligatorii” nu incumba contractual pârâților și excede caracterului alimentar “lato sensu” al întreținerii, precum și definiției doctrinare a contractului de întreținere. Cât privește faptul că nu i se achitau de către întreținători întreținutului cheltuielile de consum personal, fiind un fapt negativ determinat, poate face obiectul probațiunii, dar reclamantele nu au făcut dovada susținerii lor.
Un al doilea aspect imputat pârâților este acela că nu l-au găzduit la ei acasă, în municipiul Iași, oferindu-i condiții improprii de trai în casa mamei pârâtei M. C., unde întreținutul stătea închis în casă, fără a fi vizitat de pârâți, fără a i se duce de către aceștia mâncare, motiv pentru care întreținutul a hotărât să se întoarcă la Luna, aspect la care întreținătorii nu s-au opus.
Instanța a reținut că faptul de a locui în comun în același spațiu întreținutul și întreținătorii nu este de esența contractului de întreținere, iar potrivit clauzei contractuale anterior citate, întreținătorii nici nu s-au obligat la așa ceva, ci doar la a pune la dispoziția întreținutului “locuință cu lumină și încălzire”.
A mai reținut instanța că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 72-73, 74-75), M. A. nu s-a plâns niciodată de modul în care era îngrijit la Iași, unde pârâtul îi ducea mâncare, haine, băutură, îmbrăcăminte și încălțăminte, toate din banii pârâtului și îl vizita, uneori chiar de două ori pe zi. Se confirmă pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză faptul că întreținutul a locuit în Iași în casa mamei pârâtei M. C., însă tot martorii furnizează și explicația: aceasta se putea ocupa de întreținere în timp ce pârâții erau plecați la serviciu. Martorii confirmă că tot pârâtul este cel care a suportat cheltuielile cu înmormântarea întreținutului (integral, în susținerea unor martori, în cea mai mare parte în susținerea altora) și a organizat parastasul de 40 de zile la Iași.
Din declarațiile martorilor mai rezultă că perioada petrecută de întreținut la Iași se întindea din toamnă până în primăvară, de la încheierea contractului și până în primăvara anului 2006, iar peste vară stătea la Luna unde era îngrijit de numita B. A., plătită de către pârâtul M. M. (fila 74, fila 76, fila 91). Audiată ca martoră în cauză, numita B. A. (fila 87 dos.) arată că l-a îngrijit pe întreținut la solicitarea pârâtului, fără însă a primi de la acesta o contraprestație, și că a prestat această îngrijire în ultimul an de viață al defunctului, cu începere din primăvara anului 2006; pentru restul anilor, martora arată că luna august pârâții și-o petreceau la Luna, alături de întreținut, iar în restul timpului pe M. A. îl mai îngrijeau reclamantele, fiicele acestuia. Și această martoră subliniază că M. A. nu s-a plâns niciodată de întreținerea pe care o primea de la pârâți.
Esențial în declarația martorei B. A. (fila 87 dos.) este faptul că aceasta arată că a asistat la o discuție între întreținut și pârâtul-întreținător în care întreținutul i-a comunicat în luna octombrie 2006 că nu mai vrea să meargă la Iași și a cerut să-i fie trimiși bani în schimbul întreținerii – încă 2.000.000 lei ROL pe lângă pensie. Martora arată că are cunoștință că pârâtul a onorat această înțelegere.
Cât privește susținerea din motivarea acțiunii că la Iași întreținutul era zile întregi ținut închis în casă, aceasta este infirmată de declarația martorei Buhaiescu M. (filele 89-90 dos.) care arată că întreținutul niciodată nu a fost lăsat singur sau abandonat la Iași, ci, dimpotrivă, era luat în excursii cu familia pârâtului la sfârșit de săptămână, avea deplină libertate de mișcare și interacționa liber cu vecinii de . și soțul acestuia.
Martorul Hidisan P. (filele 91-92 dos.) atestă că de la întreținut știe că acesta era mulțumit de îngrijirea pe care o primea la Iași. Martorele I. G. și Mâlnă I. (filele 300-301 dos.) arată că Mărgineana A. nu le-a spus niciodată că nu ar fi mulțumit de întreținerea pe care i-o prestau pârâții.
Concluzionând, instanța a apreciat că în esență pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere față de M. A., acesta nemanifestându-și nemulțumirea față de persoanele cu care a interacționat, multe dintre ele audiate ca martori în prezenta cauză. Faptul că în timpul verii pârâții nu stăteau tot timpul cu întreținutul nu echivalează cu o neexecutare a obligației de întreținere, cu atât mai mult cu cât au asigurat îngrijire întreținutului prin intermediul unei terțe persoane sau au echivalat întreținerea cu sume de bani, în sensul convenit cu întreținutul. Faptul că și fiicele întreținutului l-au îngrijit nu implică de plano neexecutarea obligației de întreținere de către pârâți, întrucât nu s-a dovedit, în aprecierea instanței, că acestea și-au ajutat tatăl pe fondul abandonării lui de către pârâți.
Prin decizia civilă nr. 579/A din 12 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de A. M. născută M. împotriva Sentinței civile nr. 488/11.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care a păstrat-o în întregime.
A fost obligată apelanta să plătească intimaților M. M. și M. C. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Soluția asupra pretențiilor formulate trebuie analizate în legătură cu petitul 9 al cererii de chemare în judecată având ca obiect rezoluțiunea contractului având ca obiect rentă viageră. Așa cum a reținut și instanța de fond, executarea contractului de întreținere sa realizat în conformitate cu obligațiile asumate.
Martorii audiați în cauză confirmă că pe perioada cât defunctul M. s-a aflat în loc. Iași aceasta a beneficiat de întreținere în natură oferindu-i-se toate cele necesare traiului.
Într-adevăr perioada verii defunctul o petrecea la locuința sa din loc. Luna în considerarea strânsei legături a acestuia cu proprietatea sa și a locurilor în care s-a născut și a trăit
Martora B. A. confirmă că din partea intimaților a primit sume de bani necesare pentru întreținerea defunctului, întreținere care s-a executat în natură de către această martoră. Este evident că în situația de fapt existentă intimații nu puteau executa personal această obligație, însă nimic nu împiedică ca executarea să se facă prin intermediul altor persoane fiind de esența contractului de întreținere asigurarea în principal a întreținerii. Nu poate fi luată în considerare și ignorată situația conflictuală existentă în familie confirmată prin formularea unor plângeri adresate organelor de poliție precum și împrejurarea evidentă că domiciliul intimaților nu permite în mod efectiv un contact permanent
Martorul H. P. și B. M. confirmă că la Iași defunctul a beneficiat de întreținerea acordată de către intimați în condiții optime.
Faptul că fiicele întreținutului au contribuit în anumite momente la întreținerea tatălui nu poate duce la concluzia că a existat o neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate din partea intimaților, această întreținere trebuind interpretată în condițiile existenței unei obligații de întreținere între copii și părinți ca și o obligație naturală nu ca una legală.
Criticile legate de neîndeplinirea obligațiilor de mormântare nu sunt întemeiate întrucât la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a faptului că această obligație nu ar fi fost îndeplinită, iar achitarea unei sume de bani de către A. M. pentru cumpărarea unui sicriu nu este în măsură să justifice neexecutarea cu rea credință a obligațiilor asumate, fiind evident că activitățile necesare unor înmormântări, precum și cheltuielile cu acestea sunt mult mai mari decât achitarea unui sicriu.
Este și firesc în condițiile decesului unuia dintre părinți ca oricare dintre copiii acestuia să realizeze și să avanseze eventual o parte din sumele necesare înmormântării, fiind evident că achitarea unui sicriu nu poate suporta amânare până la ajungerea în localitate a celui obligat la întreținere, aflat la o distanță mai mare de 300 km.
Declarațiile martorilor I. Ghioghina și Malna I. (f. 300, 3001), au fost analizate și trebuie analizate în contextul întregii probațiuni administrate, martorul I. G. învederând că defunctul nu i-ar fi spus vreodată că este nemulțumit de îngrijirea acordată. Faptul că eventual apelanta chiar pe ultima etapă de viață a defunctului său tată a fost în locuința acestuia nu justifică neexecutarea asumată prin contractul de întreținere, ci eventual o captație în vederea promovării acestui litigiu.
Înscrisurile depuse în susținerea întâmpinării din apel (f. 41-51), sunt în măsură să confirme existența unei stări conflictuale destul de severă între apelantă și tatăl său, în măsură să justifice apărările cuprinse în întâmpinare.
Soluția asupra excepției autorității de lucru judecat este corectă în condițiile în care A. M. este continuatoarea autorului său, persoana care a fost parte în dosarul civil nr. 5970/2003.
Este adevărat că apelanta a introdus cererea de chemare în judecată și în nume propriu dar lipsa împrocesuării în dosarul 5970/2003 nu are relevanță în condițiile în care nu s-a făcut dovada acceptării succesiuni după M. A.. Deși se afirmă că s-a acceptat tacit succesiunea defunctului M. A., acest aspect nu are legătură în stabilirea calității de moștenitor după M. A. născ. M., mama apelantei, atâta timp cât nu s-a făcut dovada acceptării în termenul legal a succesiunii după această defunctă. Filiația nu este suficientă a stabili îndreptățirea și calitatea de moștenitoare în condițiile în care nu s-a făcut dovada acceptării moștenirii.
Prin probele administrate, așa cum corect din probațiunea administrată de a reținut și instanța de fond, nu s-a făcut o astfel de dovadă, împrejurare care duce la concluzia că într-adevăr apelanta nu poate invoca decât acele drepturi pe care le-ar fi putut invoca autorul său, apelanta neputând invoca alte drepturi.
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 296 C.pr.civ. a respins ca nefondat apelul declarat de A. M. născută M. împotriva Sentinței civile nr. 488/11.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care a păstrat-o în întregime.
Fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii recursului, intimații făcând cheltuieli de judecată prin angajarea unui avocat, în temeiul art. 274 C.pr.civ a obligat apelanta să plătească intimaților M. M. și M. C., suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. M. solicitând modificarea deciziei civile nr. 579/2014 și a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că hotărârea instanței de fond și a celei de apel sunt greșite datorită modului incorect în care au analizat și tranșat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitele 3, 4, 5, 6, 7 și 8 din acțiune.
Chiar dacă solicitările din prezenta acțiune au fost soluționate de aceeași manieră în dosarul nr. 5970/2002 al Judecătoriei T., nu există autoritate de lucru judecat deoarece nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1201 Cod civil. Cel puțin în ceea ce privește identitatea de părți se remarcă că reclamanta nu a fost împrocesuată în primul dosar, soluția fiind pronunțată doar în contradictoriu cu antecesorul său, M. A. și pârâții M. M. și M. C..
Chiar dacă este adevărat că reclamanta a continuat acțiunea promovată de tatăl său, în urma decesului acestuia, nu se poate conchide că este incidentă autoritatea de lucru judecat în condițiile în care reclamanta nu a fost parte în dosarul nr. 5970/2002 al Judecătoriei T.. Faptul că a înțeles să accepte în mod tacit succesiunea după M. A. nu schimbă situația în ceea ce privește incidența autorității de lucru judecat.
Contrar celor arătate în decizia recurată reclamanta a acceptat în mod tacit succesiunea după defuncta M. A., arătându-se în cererea de recurs actele și faptele din care rezultă acceptarea tacită a succesiunii. S-a arătat că prin modul în care instanțele au apreciat probațiunea administrată la fond i s-a cauzat reclamantei un însemnat prejudiciu, refuzându-i-se dreptul de a culege averea după mama sa, mai mult opunându-i-se excepția autorității de lucru judecat, inoperabilă în speță.
Pe fondul cauzei s-a arătat că toate petitele din acțiune sunt întemeiate, cele de la pct. 1-8 neavând nevoie de rediscutare, vizând situații juridice clare, singurul care necesită o dezbatere amănunțită fiind petitul 9, referitor la rezoluțiunea contractului de întreținere.
În ceea ce privește soluția pronunțată pe acest petit s-a făcut referire la toate probele administrate în cauză, analizându-se acestea și concluzionându-se în sensul că din acestea rezultă neîndeplinirea obligației de întreținere.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
În apărare, intimații M. M. și M. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
S-a invocat excepția nulității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, respectiv greșita interpretare a probelor administrate în fața instanței de fond, arătându-se că este vorba despre toate motivele de recurs apreciate ca vizând „fondul cauzei”.
În subsidiar s-a arătat că și dacă aceste critici ar fi admisibile, putând fi avute în vedere ca motive de recurs, acestea sunt nefondate, trecându-se la o prezentare a stării de fapt din dosar.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs, s-a arătat că cu privire la unele capete de cerere operează autoritatea de lucru judecat iar cu privire la altele operează prescripția dreptului la acțiune.
Cererea de anulare a încheierii de CF nr. 8467/2003 este inadmisibilă, operând și autoritatea de lucru judecat, fiind aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996, puterea de lucru judecat operând și în ceea ce privește capetele de cerere nr. 5-7.
Cu privire la predarea succesiunii după defuncta M. A., din probele administrate a rezultat că singurul moștenitor acceptant a fost M. A..
S-a făcut o analiză a probelor administrate în ceea ce privește rezoluțiunea contractului de întreținere, concluzionându-se în sensul reținerii corecte a stării de fapt de către instanțele de fond.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 302 alin. 1 lit. c și art. 304 alin. 1 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de reclamanta A. M. împotriva deciziei civile nr. 579 din 12 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, Curtea reține următoarele:
Principala critică din cererea de recurs privește modul de soluționare al excepției autorității de lucru judecat.
Instanța de apel a menținut soluția instanței de fond prin care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitele 3,4,5,6,7 și 8 din acțiunea formulată, constatându-se că este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză cu acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr.5970/2002 al Judecătoriei T..
Motivarea instanței de apel s-a axat pe problema pusă în discuție și în cererea de recurs, respectiv îndeplinirea condiției privind identitatea de părți, reținându-se că aceasta este îndeplinită deoarece reclamanta A. M. este continuatoarea autorului său, persoană care a fost parte în dosarul judecat anterior.
În urma analizei acțiunii care a făcut obiectul dosarului nr.5970/2002 al Judecătoriei T., respectiv a celei care face obiectul prezentului dosar, Curtea apreciază că excepția autorității de lucru judecat nu a fost soluționată legal de către instanțele de fond, raportat la prevederile incidente, art.1201 C.civ.
Astfel, în dosarul nr.5970/2002 al Judecătoriei T. reclamanții M. M. și M. C., fratele recurentei din prezentul dosar și soția acestuia, l-au chemat în judecată pe pârâtul M. A., tatăl recurentei A. M., petitele 2-4 din acțiune fiind formulate în același sens cu petitele 3-8 din acțiunea care face obiectul judecății. S-a solicitat deci și dezbaterea succesiunii după defuncta M. A., mama reclamantelor din prezentul dosar, respectiv a pârâtului M. M., fără însă a fi chemate în judecată toate persoanele cu vocație succesorală, fiind omise cele două fiice, A. M. și O. S..
Important de subliniat din perspectiva autorității de lucru judecat este faptul că în dosarul nr._ al Judecătoriei T. acțiunea a fost formulată de către reclamanții M. A., A. M. și O. S. în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. C.. Ulterior decesului reclamantului M. A., în cursul soluționării cauzei în primă instanță, acțiunea a fost continuată de reclamantele A. M. și O. S., atât în nume propriu, cât și în calitate de moștenitoare ale defunctului M. A..
Din coroborarea celor reținute mai sus instanța reține că nu se poate aprecia că ar fi vorba de identitate de părți în cele două cauze, reclamantele A. M. și O. S. nefiind părți în primul dosar, cel cu nr.5970/2002 al Judecătoriei T.. Faptul că cele două reclamante au înțeles să susțină acțiunea civilă din dosarul nr._ al Judecătoriei T., după decesul reclamantului M. A., atât în nume propriu, cât și în calitate de moștenitoare ale defunctului, care a fost într-adevăr parte în dosarul nr.5970/2002, nu este de natură a conduce la concluzia identității de părți în cele două dosare în sensul reținut atât instanța de fond cât și de către cea de apel și deci a incidenței autorității de lucru judecat.
Dezbaterea și împărțela succesiunii fără participarea tuturor comoștenitorilor nu este opozabilă comoștenitorilor care nu au participat la dezbaterea și împărțeala moștenirii.
Important în soluționarea cauzei este și faptul că instanța de fond, deși a constat incidența autorității de lucru judecat, a trecut apoi, în subsidiar, la analiza pe fond a petitului din acțiune având ca obiect dezbaterea succesiunii după defuncta M. A., acesta fiind cel soluționat în mod diferit decât cel solicitat prin prezenta acțiune în primul dosar, modul de soluționare fiind prejudiciabil pentru cele două reclamante. Pe baza probelor administrate s-a reținut că reclamantele nu au acceptat expres sau tacit succesiunea după defuncta M. A. în termenul legal de 6 luni, neputând deci veni la moștenire, prin decizia atacată instanța de apel pronunțându-se în același sens.
În condițiile în care în recurs nu se mai poate analiza decizia pronunțată în apel din perspectiva temeiniciei acesteia, raportat la prevederile art.304 alin.1 C.pr.civ., chestiunea acceptării în termen a succesiunii după defuncta M. A. rămâne tranșată conform celor statuate în decizia atacată, respectiv în sensul neacceptării succesiunii în termenul prevăzut de lege, reclamanta A. M. nefiind deci îndreptățită a veni la moștenire după mama sa.
În ceea ce privește criticile formulate raportat la modul de soluționare al petitului având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere viageră, toate acestea privesc chestiuni de netemeinicie, astfel cum de altfel a arătat și reprezentantul recurentei în ședință publică. Ceea ce se critică este numai modul de interpretare a probațiunii administrate în cauză, ori acest aspect nu mai poate fi cenzurat în recurs, astfel cum s-a arătat și mai sus, dispozițiile art.304 C.pr.civ. în forma în vigoarea aplicabilă în cauză fiind clare în sensul că modificarea sau casarea se poate cere numai pentru unul dintre motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de acest text de lege.
În consecință, având în vedere prevederile art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta A. M. împotriva deciziei civile nr. 579 din 12 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A. M. împotriva deciziei civile nr. 579 din 12 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. I. A. C. A. A. C.
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./19.02.2014
Jud.apel: D. T., F. S. B.
Jud.fond: C. M. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1237/2014. Curtea de Apel CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 460/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
