Expropriere. Decizia nr. 875/2014. Curtea de Apel CLUJ

Decizia nr. 875/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 690/117/2008

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 875/A/2014

Ședința publică din 02 octombrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A.-A. P.

JUDECĂTOR: C.-M. C.

GREFIER: A.-A. M.

P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror:

O.-C. T.

S-au luat în examinare apelul declarat de reclamantul G. I. și, respectiv, apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., împotriva sentinței civile nr. 128 din 13 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtul intimat C. L. CÂMPIA TURZII - COMISIA P. APLICAREA LEGII NR.198/2004, având ca obiect expropriere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul apelant, asistat de dl. avocat U. M. F., cu împuter-nicire avocațială pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj, aflată la f. 7 din dosar, și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, d-na procuror O.-C. T., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea constată următoarele:

Prin memoriul de apel, pârâtul apelant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 C.pr.civ. (f. 15 din dosar).

La întrebarea instanței, adresată reprezentantului reclamantului apelant și reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, referitoare la împrejurarea dacă au de formulat alte cereri în probațiune sau excepții de invocat, aceștia arată că nu au de formulat alte cereri în probațiune sau excepții de invocat.

Curtea pune în discuția reprezentantului reclamantului apelant și repre-zentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj cererile în probațiune formulate de către pârâtul apelant, prin memoriul de apel, respectiv:

1.cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice judiciare, care urmează să se realizeze în condițiile și cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv prin raportare la prețul pieței, iar nu prin raportare la oferte de vânzare identificate pe internet;

2. cererea de completare a probatoriului cu emiterea unor adrese către Direcția de Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei loc. Câmpia Turzii și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T., pentru a comunica instanței informații referitoare la prețurile practicate pe piața unde este situat terenul expropriat (contracte autentice de vânzare-cumpărare), pentru imobile caracte-rizate similar celui expropriat la momentul prezent (2014), pentru a răspunde rigorii art. 26 din Legea nr. 33/1994;

3. orice alte înscrisuri care se vor dovedi utile și necesare în soluționarea prezentei cauze.

Reprezentantul reclamantului apelant arată următoarele:

Va începe cu finalul și învederează instanței că referitor la proba cu orice alte înscrisuri care se vor dovedi utile și necesare în soluționarea prezentei cauze, nu are ce să spună.

Cererea privind efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare evaluatorii, o lasă la aprecierea instanței.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că se opune efectuării unei noi expertize tehnice judiciare evaluatorii în cauză, întrucât apreciază că s-au efectuat suficiente expertize în cauză, iar în ceea ce privește proba cu orice alte înscrisuri care se vor dovedi utile și necesare în soluționarea prezentei cauze, solicită a fi respinsă, nefiind indicate acele înscrisuri.

Curtea, în urma deliberării, respinge cererile în probațiune formulate de pârâtul apelant, prin memoriul de apel, pe care le apreciază ca fiind neconcludente pentru soluționarea cauzei, având în vedere probatoriul vast administrat în cauză, precum și variantele multiple ale expertizelor tehnice judiciare de evaluare a terenului în litigiu.

Curtea pune în discuția reprezentantului reclamantului apelant și a reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj excepția inadmisibilității cererilor noi formulate de acesta pentru prima dată în apel, invocată de către pârâtul apelant prin întâmpinare și anume, faptul că reclamantul nu a solicitat la nici un moment dat, pe parcursul judecării cauzei în fond, acordarea de despăgubiri la valoarea terenurilor din momentul exproprierii și nici întocmirea unei variante de evaluare prin care să se determine această valoare și, de asemenea, reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri de 35 euro/mp., valoare consfințită de grila realizată de Camera Notarilor Cluj.

Reprezentantul reclamantului apelant solicită respingerea acestei excepții.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că aceste cereri sunt cereri noi, iar potrivit prevederilor art. 298 C.pr.civ. cadrul procesual nu poate fi schimbat în apel.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului apelant în susținerea apelului și apoi pentru a pune concluzii asupra apelului formulat de pârâtul apelant.

Reprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea apelului declarat de reclamant, așa cum a fost formulat în scris.

Reprezentantul reclamantului apelant arată următoarele:

A dorit să se stabilească o valoare corectă și legală pentru terenul expropriat.

Oferta a fost de 7,7 euro/mp, însă pentru terenurile care s-au aflat în extravilanul sau intravilanul localității, în care se află și terenul în litigiu, prețul a fost mai mare, peste prețul de piață, respectiv 35 euro/mp, așa cum rezultă și din cele nouă contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei.

Este de notorietate că prețul de la notar este mai mic decât prețul de piață.

Apreciază ca fiind importante două aspecte, respectiv:

1) reclamantul apelant să fie despăgubit pentru terenul expropriat, la prețul real;

2) dacă reclamantul G. I. are sau nu are calitate de proprietar pe cea de a doua parcelă de teren.

Cu privire la primul aspect, arată că s-au depus la dosar suficiente înscrisuri din care rezultă că prețul de piață este cu mult mai mare decât cel oferit pentru terenul expropriat de la reclamant.

În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară evaluatorie, apoi s-a făcut o altă expertiză tehnică judiciară evaluatorie, iar instanța a ales prețul cel mai mic stabilit prin expertiză, ceea ce este nelegal.

Era firesc ca reclamantul să fie despăgubit la prețul real de piață, la momentul respectiv, adică la momentul efectuării expertizei.

A doua expertiză tehnică judiciară evaluatorie a fost efectuată de către aceeași experți, dar prețul stabilit pentru terenul în litigiu a fost mai mic decât cel stabilit în prima expertiză tehnică judiciară evaluatorie.

Solicită admiterea apelului declarat de reclamant, soluționarea litigiului și stabilirea prețului de la momentul efectuării primei expertize tehnice judiciare evaluatorie.

Se întreabă dacă s-ar fi făcut o expertiză când prețul de piață era în creștere, cu mult mai mare, ce ar fi zis atunci C.N.A.D.N.R., reprezentanta pârâtului apelant S. Român.

Solicită acordarea despăgubirilor pentru terenul în litigiu, așa cum prevede Constituția României și Legea privind exproprierea, respectiv la prețul de la momentul efectuării expertizei.

Ieri, dl. G. a primit o dispoziție, din care rezultă că nu se contestă calitatea de proprietar a d-lui G. I. și asupra celei de a doua parcelă, ci se contestă doar prețul pentru terenul în litigiu.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită respingerea apelului declarat de reclamant, ca nefondat și arată următoarele:

Hotărârea instanței de fond este una legală și temeinică.

Decizia I.C.C.J. se referă numai la stabilirea momentului la care experții trebuie să se pronunțe cu privire la valoarea imobilului expropriat.

În cauză, exproprierea terenului s-a propus în anul 2007.

Valoarea cerută de reclamant nu este o valoare ce poate fi avută în vedere de către instanță.

În cauză nu este relevant dacă prețul de piață a crescut sau nu.

Tocmai în Decizia I.C.C.J. s-a avut în vedere prețul de la momentul efectuării expertizei.

Curtea acordă cuvântul reprezentantului reclamantului apelant și reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru a pune concluzii și asupra apelului declarat de către pârât.

Reprezentantul reclamantului apelant solicită respingerea apelului declarat de către pârâtul S. Român, prin C.N.A.D.N.R. și învederează instanței că este curios în situația inversă celei din prezenta cauză, dacă s-ar fi luat în considerare prețul de la momentul efectuării expertizei. De asemenea, arată că nu avem control asupra prețului de piață.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită respingerea apelului declarat de reclamant, pentru considerentele de fapt și de drept expuse anterior.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 128 din 13.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. I..

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G. I. în dosarul nr._ împotriva pârâtului S. ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. și, în consecință, s-a anulat în parte Hotărârea nr. 18/06.11.2007 emisă de C. local Campia-Turzii - Comisia de aplicare a Legii nr.198/ 2004, în sensul că s-a stabilit cuantumul total al despăgubirilor pentru exproprierea imobilului situat în Campia-Turzii teren arabil extravilan, tarlaua 15 . de 2386 mp., număr cadastral 1430, la suma de 98.232 lei și a fost obligat pârâtul să achite această sumă reclamantului .

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul G. I. în dosarul nr._ conexat împotriva pârâtului S. Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.

S-au respins ambele acțiuni civile formulate de reclamant respectiv cu nr._ și cea conexată cu nr._, în contradictoriu cu paratul C. L. CAMPIA-TURZII - COMISIA DE APLICARE A LEGII NR.198/2004 ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Pronunțându-se cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 C.pr.civ., asupra excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. I., invocată de paratul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, instanța de fond a apreciat-o ca neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal nr.18/06.11.2007 emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Jud. Cluj, C. local Campia-Turzii s-a aprobat acordarea de despăgubiri în sumă de 61.469,71 lei reprezentand echivalentul a 18.372,20 euro, pentru imobilul expropriat situat în localitatea Campia-Turzii, arabil extravilan, tarlaua 15, . de 2.386 mp., identificat cu nr. cadastral 1430, stabilindu-se totodată, că persoana aparent îndreptățită să primească despăgubiri este reclamantul G. D. I., ca persoană cu vocație de moștenitor după G. D.D.. În cuprinsul hotărârii s-a menționat faptul că terenul expropriat,în suprafață de 2386 mp., este parte din suprafața totală de 2801 mp. din . (f.7 vol.I).

Potrivit certificatului de moștenitor nr.147/16.10.2007 emis de BNP Lujerdeanu C., reclamantul G. I. este moștenitorul defunctului G. D., în calitate de fiu, în masa succesorală fiind inclus și terenul în litigiu, respectiv suprafața de 2800 mp. identificată în ., cuprins în titlul de proprietate nr._/2008 emis în favoarea defunctului (f.6 verso vol.I).

În aceste condiții, este evident că reclamantul, ca moștenitor al defunctului său tată, este persoana îndreptățită la acordarea despăgubirilor stabilite conform hotărârii nr.18/06.11.2007, justificând pe deplin calitate procesuală activă în cauză.

În ce privește dosarul conexat, s-a reținut că prin Hotărârea nr.51/ 04.09.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Jud. Cluj, C. local Câmpia-Turzii s-a aprobat acordarea de despăgubiri în sumă de 150.611,13 lei reprezentând echivalentul a 46.161,50 euro, pentru imobilul expropriat situat în localitatea Campia-Turzii, arabil extravilan, tarlaua 15, . de 5.995 mp., identificat cu nr. cadastral 1433, stabilindu-se totodată, că persoanele aparent îndreptățite să primească despăgubiri sunt Cucurean T., G. D.I. și Cucurean I. A. (f.22-23 dosar nr._ ).

Potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr.198/2004 (în vigoare la data promovării acțiunii) „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii,…; (2) În cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 3 ani de la data afișării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în condițiile art. 7, sub sancțiunea decăderii”.

În speță, este incidentă această ultimă ipoteză în condițiile în care, așa cum s-a reținut prin încheierea civilă din data de 17.04.2008 comunicarea hotărârii nu a avut loc, astfel încât reclamantul, menționat ca persoană aparent îndreptățită la despăgubiri, justifică legitimare procesuală activă în cauză.

Pe fondul acțiunii, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.9 al.3 din Legea nr. 198/2004, cu referire la acțiunile formulate de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor, conform al.1,2 ale aceluiași articol, acestea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Prevederile art. 44 alin. (3) din Constituția României au fost preluate în art. 1 din Legea nr. 33/1994 în realizarea asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, față de caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere.

Nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat, care potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 este cea stabilită în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de acest fel data întocmirii raportului de expertiză.

Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Este de observat că jurisprudența contenciosului european a statuat în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele respectării drepturilor fundamentale ale individului. Așadar, ea trebuie să fie în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 februarie 1986 cazul James și alții împotriva Regatului Unit).

Or, din dispozițiile legale susmenționate rezultă fără echivoc, că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat.

Sintagma "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel" prevăzută în art. 26 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 33/1994, definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul activează în cunoștință de cauză, prudent, în interesul propriu, presupunând că niciunul din aceștia nu este supus unei constrângeri exagerate.

Astfel, în stabilirea acestui preț, s-a dispus efectuarea în cauză a unui raport de expertiză iar ulterior, a unei contraexpertize.

Concluziile primului raport de expertiză, depus la data de 16.09.2009 au fost în sensul că prețul de circulație al unui metru pătrat de teren este de 46,22 lei, astfel încât valoarea terenului situat în tarlaua 15, . de 2386 mp. este de 110.281 lei, iar a celui în suprafață de 5995 mp. din tarlaua 15, . 275.240 lei(f.119-128 vol.I).

Metoda utilizată de experți în stabilirea acestor valori a fost aceea a bonității, pe motiv că nu au fost identificate tranzacții recente necesare pentru a se folosi metoda comparațiilor directe.

La termenul de judecată din data de 12.11.2009 în raport de obiecțiunile formulate de părți, a fost încuviințată efectuarea în cauză a unei contraexpertize, fiind desemnată o comisie formată din trei experți.

Pe parcursul soluționării cauzei s-au depus variante întocmite pe de o parte, de unul dintre experții desemnați să facă parte din comisie, respectiv dl. P. T., iar pe de altă parte, de ceilalți doi membri ai comisiei, variante de care însă, nu s-a putut ține seama întrucât, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 “Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii”.

Din aceste dispoziții legale rezultă că evaluarea terenului trebuie să se facă de întreaga comisie, în comun, nu de fiecare membru al acesteia în parte, iar dacă există opinii divergente, ele se consemnează ca atare, motivate, în cuprinsul lucrării.

Pe de altă parte s-a constatat că unul dintre membri desemnați să facă parte din această comisie, respectiv dl. P. T., nu are calitatea de expert judiciar evaluator bunuri imobile, ci evaluator bunuri mobile și membru ANEVAR pentru bunurile imobile ,astfel încat s-a dispus înlocuirea sa (f.136 vol.II).

S-a reținut sub acest aspect că, potrivit art. 14 alin. (1) și art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2000, aprobată prin 201 0 18> Legea nr. 156/2002, experții tehnici judiciari pot efectua expertize judiciare numai în specialitatea în care au fost atestați.

Aceste prevederi legale sunt aplicabile atât expertizelor dispuse de organele judiciare, cat și expertiz elor extrajud iciare, efectuate la solicitarea persoanelor fizice sau juridice și de asemenea, și experților recomandați de părți să participe la efectuarea unei expertize.

În speță, expertul P. T. nu este atestat, așa cum s-a arătat ca expert judiciar în sp ecial itatea evaluări bunuri imobile, conform copiei legitimației comu nicate la dosar .

Ca atare, raportat la reglementarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, acesta nu are abilitarea legală de a participa în calitate de expert la efectuarea unei expertize în specialitatea "evaluări bunuri imobile", calitatea sa de membru ANEVAR, care este o asociație profesională, neputând suplini această lipsă.

De asemenea, nu s-a putut da eficiență nici lucrării depuse la dosar la data de 29.10.2012 întrucât aceasta nu a fost întocmită potrivit dispozițiilor art.25 din Legea nr. 33/1994,fiind elaborată doar de doi dintre membrii comisiei desemnate în cauză.

Concluziile raportului de expertiză evaluare depus la data de 23.10.2013 au fost în sensul că valoarea terenurilor în litigiu, la data efectuării expertizei, este de 98.232 lei pentru terenul arabil extravilan, tarlaua 15 . 1430 în suprafață de 2386 mp., și de 245.167 lei pentru terenul în suprafață de 5.995 mp(f.4-1 6vol.III). Aceste valori au fost menținute de comisia de experți și după formularea răspunsului la obiecțiuni (f37-39 vol.III).

În cuprinsul raportului de expertiză s-a arătat că metoda de evaluare folosită a fost aceea a comparației directe și s-au avut în vedere recomandările standardelor ANEVAR și CET, în concordanță cu cele europene și internaționale.

Răspunzând apoi obiecțiunilor formulate de părți, s-a arătat că informațiile culese din publicitatea imobiliară oferă date despre oferte sau tranzacții imobiliare, la elaborarea lucrării fiind avut în vedere și un contract autentic pe care comisia l-a avut la dispoziție. Valorile de piață comunicate în „Ghidul notarilor” au caracter informal și este utilizabil doar pentru impozitarea imobilelor de orice fel și valoarea minimă, departe de a fi o evaluare pentru un preț de piață rezonabil, fără individualizarea imobilului evaluat. Ca atare, grila notarială nu exprimă valoarea de piață a unui teren la un moment dat.

De asemenea, s-a precizat că cele două terenuri în discuție se află la limita extravilanului municipiului Campia-Turzii și extravilanul comunei Luna, fiind adiacente DN 15 și autostrăzii”Transilvania”, putând fi folosite pentru construcții, având utilități. Coeficienții de corecție pentru comparabile s-au aplicat conform situației din teren: distanță față de terenul în cauză, localizare (extravilan, intravilan), suprafață, caracteristici.

Dintre cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză ,(cel din anul 2009 și cel din octombrie 2013) instanța își va însuși concluziile celui din urmă, având în vedere conținutul său, metoda de evaluare folosită, respectiv metoda comparației directe ,expunerea detaliată și motivată a criteriilor folosite, și nu în ultimul rând, faptul că reflectă valoarea de piață a terenului la o dată mult mai apropiată de cea a pronunțării hotărârii, și implicit, a pagubei reale suferite de reclamant ca urmare a exproprierii.

Instanța de fond a aprecia t însă că recl a mantul este îndreptățit să obțină despăgubiri numai în ceea ce privește terenul arabil extravilan, tarlaua 15 . 1430 în suprafață de 2386 mp ., nu și pentru cel care a făcut obiectul acțiunii conexate nr._ .

Astfel, deși în cuprinsul hotărârii nr.51/04.09.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Jud. Cluj, C. local Campia-Turzii s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat situat în localitatea Campia-Turzii, arabil extravilan, tarlaua 15, . de 5.995 mp ., identifica t cu nr.cadastral 1433, stabilindu-se totodată, că persoanele aparent îndreptățite să primească despăgubiri sunt Cucurean T., Gi urgiu D.I. și Cucurean I A., reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra acestui teren, ori a unui alt drept real.

Reclamantul s-a prevalat în susținerea cererii sale de titlul de proprietate nr. 5356/368/25.04.1994 și de un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat cu numitul Cucurean T. la data de 14.03.1995 (f.42,43 dosar con exat). Prin titlul de proprietate amintit, s-a reconstituit în favoarea beneficiarilor Cucurean I. și Cucurean T., în calitate de moștenitori ai defunctului Cucurean I., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 6 ha 2100 mp. pe raza localității Campia-Turzii, din care suprafața de 7200 mp. în tarlaua 15, . face referire hotărârea nr. 51/04.09.2007, respectiv din care s-a expropriat suprafața de 5.995 mp.

Contractul de vânzare-cumpărare din data de 14.03.1995 de care reclamantul s-a prevalat, fiind un act sub semnătură privată, intervenit între reclamant pe de o parte, în calitate de promitent cumpărător și numitul Cucurean T. (unul dintre beneficiarii TP nr. 5356/1994), pe de altă parte, în calitate de promitent vânzător, nu este apt să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului teren, nefiind încheiat în forma autentică impusă de lege conform art.46 al.1 din Legea nr.18/1991, în vigoare la data încheierii contractului.

În aceste condiții, reclamantul n u a devenit proprietar al terenului în litigiu, și nici nu a dovedit că deține vreun alt drept real asupra acestuia, cerință impusă de prevederile art.5 din Legea nr.198/2004 pentru a putea beneficia de despăgubirile stabilite pentru exproprierea terenului, reținându-se că, potrivit al 5 al acestui articol ” Despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice și/sau hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.”

Așa fiind, instanța de fond a aprecia t că pretențiile reclamantului deduse judecății în dosarul conexat nr._ sunt neîntemeiate și au fost respinse.

Față de considerentele și temeiurile le gale anterior expuse, instanța a admi s în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G. I. în dosarul nr. _ împotriva pârâtului S. Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.,și, în consecință: a anula t în parte Hotărârea nr. 18/06.11.2007 emisă de C. local Campia-Turzii-Comisia de aplicare a Legii nr.198/2004, în sensul că a stabili t cuantumul total al despăgubirilor pentru exproprierea imob ilului situat în Campia-Turzii teren arabil extravilan, tarlaua 15 . de 2386 mp., număr cadastral 1430, la suma de 98.232 lei și a obliga t pârâtul să achite această sumă reclamantului, a respin s ca neîntemeiată acț iunea civilă formulată de reclamant în dosarul nr. _ conexat .

Față de admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului C. local al mu nicipiului Campia-Turzii-Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 la data de 26.03.2009, instanța de fond a respin s ambele acțiuni civile formulate de reclamant, respectiv cu nr._ și cea conexată cu nr. 797/ 117/2008, în contradictoriu cu acest parat ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă .

Raportat la soluția adoptat ă, în temeiul art.274 C.pr.civ. p â r â tul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 1.900 lei cheltuieli de judecată reprezentând parte din onorariile experților aferente contraexpertizei ale cărei concluzii au fost însușite de către instanță, astfel cum rezultă ele din chitanțele depuse la dosar, reținându-se totodată că reclamantul, deși a solicitat și onorariu avocațial, nu a depus la dosar dovada efectuării unor astfel de cheltuieli (f.182-186 vol I, f.34,35 vol.III).

Constatând că reclamantul a suportat onorarii de expert în sumă de 3800 lei, și având în vedere că acțiunea sa a fost doar în parte admisă, cheltuielile de judecată s-au acordat cor espunzător pretențiilor admise, cu mențiunea că suma de 1 . 500 lei pentru expertul L. n u a fost achitată de reclamant și ca atare nu poate fi inclusă în cheltuielile de judecată cuvenite acestuia.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamantul G. I.,cât șipârâtul S. ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., ambele părți solicitând admiterea apelurilor formulate.

În apelul reclamantului G. I. se solicită schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile în întregime, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului, reclamantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a stabilit despăgubiri la prețul de piață din momentul efectuării expertizei, deși în temeiul art. 44 alin. 3 raportat la art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției, prevăd că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri care trebuie să reprezinte valoarea reală a bunului expropriat. Prin urmare, instanța de fond nu a justificat de ce a luat în calcul prețul de la data efectuării expertizei și nu cel de la data exproprierii, încălcându-se astfel prevederile constituționale.

Tribunalul nu a explicat de ce nu s-au luat în calcul grile le notariale de la data exproprierii care indicau o valoare de 35 euro/mp., efectuându-se tranzacții la acest preț.

Reclamantul apreciază că este îndreptățit la acordarea prețului de piață la momentul exproprierii și nu la data efectuării raportului de expertiză întrucât nu este în culpă pentru că a intervenit criza economică și pentru faptul că procesul s-a prelungit în timp, fiind privat de dreptul său de proprietate în această perioadă.

În privința calității de persoană îndreptățită, reclamantul consideră că are această calitate deoarece pentru terenul în suprafață de 5.995 mp., ., oferta de despăgubire i-a fost adresată lui și nu altor persoane. Calitatea de proprietar al terenului trebuie analizată în contextul vechiului Cod civil, la momentul exproprierii, al legislației și al jurisprudenței care admiteau existența drepturilor extratabulare.

Comisia și nici celelalte persoane fizice de la care reclamantul a cumpărat terenul nu au contestat calitatea de proprietar al reclamantului.

Pe de altă parte, evaluarea terenului expropriat s-a făcut în moneda euro și cu toate acestea, instanța de fond a dispus ca plata să se facă în lei.

În drept, reclamantul invocă prevederile art.470 și urm.C.pr.civ.

În apelul pârâtului S. ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A s-a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, ca neîntemeiată, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată constând în onorarii expertiză.

În motivarea apelului, pârâtul a arătat că înțelege să reitereze excepția inadmisibilității petitului prin care s-a solicitat anularea hotărârii nr. 18/2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Câmpia-Turzii întrucât tribunalul nu a motivat soluția dată acestui capăt de cerere.

Hotărârea mai sus arătată este un act unilateral, care a fost emis în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 198/2004, astfel încât nu există un temei legal prevăzut de legiuitor pentru admisibilitatea unei astfel de cereri. Actele emise de comisie sunt supuse controlului de legalitate numai în ceea ce privește dreptul la despăgubire pentru expropriere și cuantumul despăgubirii.

În privința cuantumului despăgubirii, pârâtul arată că în mod greșit instanța de fond a omologat concluziile raportului de expertiză evaluatorie, a aplicat și a interpretat greșit prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 129 C .pr.civ. și art. 1169 C .civ.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se stabilește exclusiv prin raportare la prețul de tranzacționare a unor imobile de același fel cu imobilul în litigiu, element care presupune imperativ analizarea unor contracte de vânzare-cumpărare autentice având ca obiect imobile cu aceeași categorie de folosință ca și imobilul expertizat.

Instanța de fond a încălcat rolul activ prin faptul că hotărârea atacată se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt, decurgând din aprecierea eronată a raportului de expertiză întocmit în cauză.

Astfel, experții au stabilit valoarea despăgubirii prin raportare la oferte de vânzare identificate pe internet care, dincolo de caracterul pur speculativ, sunt proprii unor terenuri situate într-o altă unitate administrativ-teritorială, respectiv . expropriat este unul agricol situat în extravilanul loc Cîmpia-Turzii.

Contrar susținerilor experților care au alterat rezultatul evaluări prin faptul că au reținut pentru terenul expropriat că cea mai bună utilizare o reprezintă acea de teren liber construibil, or, terenul în litigiu are categoria de folosință arabil, fiind situat în extravilanul loc. Cîmpia-Turzii.

Singura comparabilă care este pertinentă pentru evaluarea terenului în litigiu o reprezintă comparabila D, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 811/02.04.2012/P.N.B. Vomir A. care a avut ca obiect aceeași categorie de teren care a fost înstrăinat pentru prețul de 6,25 euro/mp., împrejurare care confirmă cuantumul despăgubirii stabilită de expropriator aceea de 7,7 euro/mp.

Prima instanță nu era obligată să omologheze constatările unui raport de evaluare greșit, având posibilitatea ca în temeiul art. 129 C .pr.civ. să discearnă în privința probelor administrate și să le înlăture pe cele neconforme realității.

Pârâtul S. ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., a formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamant prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea reclamantului apelant la plata cheltuielilor de judecată (f.37-43).

Cu titlu prealabil, pârâtul intimat a invocat excepția inadmisibilității temeiului juridic invocat de reclamant în apelul său, respectiv art. 470 N. C.pr.civ., în condițiile în c are litigiul a fost înregistrat la data de 20.02.2008 sub imperiul prevederilor C.pr.civ. din anul 1865.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, evaluarea imobilului expropriat trebuie să se facă la momentul întocmirii raportului de expertiză evaluatorie, astfel încât instanța nu poate să stabilească o despăgubire la momentul exproprierii.

Pe de altă parte, reclamantul nu a solicitat la nici un moment dat, pe parcursul judecării cauzei în fond, întocmirea unei variante de evaluare prin care să se determine valoarea terenurilor la momentul exproprierii.

De asemenea, reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri de 35 euro/mp., valoare consfințită de grila notarilor publici pentru că anterior anului 2008 nu au existat astfel de grile realizată de Camera Notarilor Cluj. În anul 2008, pentru un teren similar, grila notarilor publici consfințește o valoare de 1 leu/mp.

Contrar afirmațiilor reclamantului, acesta nu a dovedit existența unui drept real asupra ternului situat în tarlaua 15, . loc. Cîmpia-Turzii. Prin hotărârea nr. 51/04.09.2007 s-a stabilit că reclamantul, alături de numiți Cucurean Traianși Cucurean I.A. sunt persoane doar aparent îndreptățite la despăgubiri, astfel că simpla menționare a reclamantului în lipsa dovedirii dreptului său de proprietate asupra terenului nu semnifică faptul că acesta este îndreptățit la acordarea despăgubirii.

Actul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 14.03.1995 nu este a pt pentru transferul dreptului de proprietate asupra imobilului întrucât acest transfer se poate realiza doar în baza unui înscris autentic în baza art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/991, în vigoare la data încheierii convenției. Prin urmare, actele care nu au fost încheiate în formă autentică sunt lovite de nulitate absolută.

Nu este fondată nici critică reclamantului referitoare la moneda în care au fost acordate despăgubirile, deoarece pe teritoriul României, plățile se efectuează numai în moneda națională și nu în euro potrivit art. 3 alin. 1 din Regulamentul B.N.R. nr. 4/2005.

Reclamantul intimat G. I. nu a formulat întâmpinare la apelul declarat de pârât prin care să își exprime poziția procesuală, însă în ședința publică din 02.10.2014, reprezentantul acestuia, av. U. M. F., a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 295 C.pr.civ., reține următoarele :

Astfel, prin cererea de apel reclamantul a invocat dispozițiile art. 470 și urm. din Noul. C.pr.civ., iar p rin întâmpinare , pârâtul intimat a invocat excepția inadmisibilității temeiului juridic invocat de reclamant în apelul său.

Curtea constată că reclamantul a înregistrat, la Tribunalul Cluj, prezenta cerere de chemare în judecată, sub nr._, la data de 20.02.2008, iar cererea conexată a fost înregistrată sub nr._, la data de 28.02.2008.

Text ele legal e invocat e de reclamant ul apelant, respectiv art.47 0 și urm. sunt cuprins e în noul C.pr.civ. în Titlul II intitulat „Căile de atac”, Capitolul I I „ Apelul ”.

Conform art.24 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se plică numai proceselor și executărilor silite începute după . iar art.25 alin.1 din același act normativ stipulează că, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Legea nr.134/2010 privind codul de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, iar prezenta cerere de chemare în judecată, la care a fost conexată cererea ulterioară, a fost promovată de reclamant anterior acestei date, respectiv la data de 20.02.2008 astfel încât în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului C.pr.civ. potrivit textelor legale mai sus citate motiv pentru care Curtea va admite excepția inadmisibilității temeiului juridic invocat de reclamant în apelul propriu.

În ședința publică din 02.10 .201 4 Curtea, în temeiul art. 298 raportat la art.294 alin.1 C.pr.civ., a pus în discuția reprezentantului reclamantului apelant și a reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, excepția inadmisibilității cererilor noi formulate de acesta pentru prima dată în apel, invocată de către pârâtul apelant prin întâmpinare, și anume faptul că reclamantul nu a solicitat, pe parcursul judecării cauzei în fond, acordarea de despăgubiri la valoarea terenurilor din momentul exproprierii și nici întocmirea unei variante de evaluare prin care să se determine această valoare și, de asemenea, reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri de 35 euro/mp., valoare consfințită de grila realizată de Camera Notarilor Cluj.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ / 20.02.2008, reclamantul G. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Autostrăzi și D rumuri Naționale din România S.A. și C. L. Câmpia Turzii-Comisia locală de aplicare a Legii nr. 198/2004 ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a hotărârii nr. 18/06.11.2007 emisă de C. local Câmpia Turzii-Comisia locală de aplicare a Legii nr. 198/2004 prin care reclamantul a fost expropriat asupra imobilului „arabil extravilan tarlaua 15 .="ro-RO">33” în suprafață de 2386 m .p. în ceea ce privește cuantumul sumei acordate cu titlul de despăgubiri respectiv aceea de 18.372,20 euro, echivalentul în lei a sumei de 61.469,71 lei; să fie obligată pârâta C. local Câmpia Turzii-Comisia locală de aplicare a Legii nr. 198/2004 să emită o hotărâre opozabilă și pârâtei de rangul 1 respectiv Compania Națională de Autostrăzi și D rumuri Naționale din România S.A., în vederea stabilirii unui cuantum corect al despăgubirilor respectiv acela de 83.510 euro, echivalentul a 308.987 lei, la un curs BNR de la data introducerii acțiunii de 1 euro=3,7 lei, cu obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 998-999 Cod civil, art. 7, 9 din Legea nr. 198/2004, art. 10 din Norme le Metodologice.

Ulterior, prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul G. I. și înregistrată sub nr. 797/117/28.02.2008 s-a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Autostrăzi și D rumuri Naționale din România S.A. și C. L. Câmpia Turzii-Comisia locală de aplicare a Legii nr. 198/2004 ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a hotărârii nr. 51/04.09.2007 emisă de C. local Câmpia Turzii-Comisia locală de aplicare a Legii nr. 198/2004 prin care reclamantul a fost expropriat asupra imobilului „arabil extravilan tarlaua 15 .="ro-RO">15” în suprafață de 5955 m .p. în ceea ce privește cuantumul sumei acordate cu titlul de despăgubiri respectiv aceea de 46.161,50 euro, echivalentul în lei a sumei de 150.611,13 lei pe motivul că prețul este cu mult sub prețul de piață; să fie obligată pârâta 2 respectiv C. local Câmpia Turzii-Comisia locală de aplicare a Legii nr. 198/2004 să emită o hotărâre opozabilă și pârâtei de rangul 1 respectiv Compania Națională de Autostrăzi și D rumuri Naționale din România S.A., în vederea stabilirii unui cuantum corect al despăgubirilor respectiv acela de 208.425 euro, echivalentul a 711.172,5 lei, la un curs BNR de azi data introducerii acțiunii de 1 euro=3,7 lei, cu obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că reclamantul are calitatea de moștenitor după defunctul G. D. D., fapt care a fost consfințit și prin hotărârea atacată.

Din suprafața ce a aparținut defunctului său tată a fost expropriată o porțiune de 5955 m .p. identificată cu nr. cadastral 1433 făcând parte din tarlaua 15 . lang="it-IT">Suma calculată cu titlul de despăgubire a fost stabilită la un cuantum de aproximativ 7,7 euro/m.p.care este cam de 5 ori sub prețul de piață practicat în zonă. Pentru a demonstra veridicitatea celor susținute de reclamant alăturat depune o copie după contract de vânzare cumpărare încheiat în luna mai 2007 prin care în zona respectivă s-a înstrăinat un teren la un preț de 35 euro/m.p.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 998-999 Cod civil, art. 7, 9 din Legea nr. 198/2004, art. 10 din Norme le Metodologice.

Conform art. 298 C .pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu, iar art. 294 alin. 1 C .pr.civ. prevede că, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Având în vedere obiectul propriu zis al cererilor reclamantului, împrejurarea că în motivarea cererilor de chemare în judecată reclamantul a menționat că depune o copie de pe un contract de vânzare cumpărare încheiat în luna mai 2007 prin care s-a înstrăinat un teren la un preț de 35 euro/mp nu poate să ducă la concluzia că acesta a solicitat în mod efectiv acordarea despăgubirilor pentru terenurile expropriate la valoarea de 35 euro/mp pretins arătată în grila notarilor publici sau la valoarea de circulație din momentul exproprierii.

De altfel, reclamantul nu a solicitat nici măcar ca probă evaluarea terenurilor expropriate la momentul exproprierii și a menționat doar în cuprinsul obiecțiunilor la expertiza evaluatorie că nu a găsit în expertiză care este grila notarială pentru un teren liber de construcții ceea ce nu echivalează cu formularea unei cereri în sensul pretins de reclamant.

Mai mult decât atât, nu există o evaluare a fondului imobiliar al jud.Cluj anterioară anului 2008 realizată pentru Camera Notarilor Publici Cluj, iar din grila realizată în anul 2008, reiese că valoarea orientativă pentru 1 mp teren din extravilanul loc.Câmpia Turzii este de 0,3 euro/mp și nu de 35 euro/mp.

Având în vedere că reclamanta a solicitat pentru prima dată în calea de atac a apelului acordarea de despăgubiri la valoarea terenurilor din momentul exproprierii și, de asemenea, reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri de 35 euro/mp., valoare consfințită de grila realizată pentru Camera Notarilor Cluj, Curtea califică aceste cereri ca fiind cereri noi, în sensul art.294 alin.1 C.pr.civ, motiv pentru care va admite excepția inadmisibilității acestora invocată de pârâtul intimat prin întâmpinare.

Prin propriul apel pârâtul a arătat că înțelege să reitereze excepția inadmisibilității petitului prin care s-a solicitat anularea hotărârii nr. 18/2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Câmpia-Turzii întrucât tribunalul nu a motivat soluția dată acestui capăt de cerere.

Contrar susținerii pârâtului apelant, Curtea constată că prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din 17.04.2008 tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii deoarece din conținutul acesteia reiese că se atacă hotărârea emisă în ce privește cuantumul despăgubirilor și este admisibilă în temeiul dispozițiilor Legii nr.198/2004 (f. 56 vol.I dosar fond ).

Prin hotărârea nr.18/06.11.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Jud. Cluj, C. local C â mpia-Turzii, s-a aprobat acordarea de despăgubiri în sumă de 61.469,71 lei reprezent â nd echivalentul a 18.372,20 euro, pentru imobilul expropriat situat în localitatea C â mpia-Turzii, arabil extravilan, tarlaua 15, . de 2.386 mp., identificat cu nr. cadastral 1430, stabilindu-se totodată, că persoana aparent îndreptățită să primească despăgubiri este reclamantul G. D. I., ca persoană cu vocație de moștenitor după G. D.D.. În cuprinsul hotărârii s-a menționat faptul că terenul expropriat,în suprafață de 2386 mp., este parte din suprafața totală de 2801 mp. din . (f.7 vol.I dosar fond ).

Potrivit certificatului de moștenitor nr.147/16.10.2007 emis de BNP Lujerdeanu C., reclamantul G. I. este moștenitorul defunctului G. D., în calitate de fiu, în masa succesorală fiind inclus și terenul în litigiu, respectiv suprafața de 2800 mp. identificată în . lang="ro-RO"> tarlaua 33, cuprins în titlul de proprietate nr._/2008 emis în favoarea defunctului (f.6 verso vol.I dosar fond ).

Hotărârea Comisi ei pentru aplicarea Legii nr.198/2004 reprezintă un act unilateral care a fost emis în conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.198/2004 și art.6 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr.198/2004 care în alin.3 statuează că „anterior înregistrării cererii expropriatorului de întabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară, hotărârea comisiei poate fi revocată pentru motive temeinice. În acest caz titularul cererii va fi notificat”. Prin reglementarea sancțiunii revocării, legiuitorul a înțeles să deroge de la regimul general (specialia generalibus derogant).

Prin urmare, cererea de constatare a nulității absolute parțiale a hotărârii Comisi ei pentru aplicarea Legii nr.198/2004 este inadmisibilă întrucât reclamantul nu este parte semnatară în hotărâre, aceasta fiind un act unilateral, nu bilateral.

Legea prevede în mod expres cauzele pentru care un act este anulabil, astfel că nici un motiv invocat de reclamant prin cererea introductivă de instanță nu se încadrează în aceste cauze expres reglementate.

Art.9 din Legea nr.198/2004 (în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii, 20.02.2008) prevede următoarele: „ Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia ” .

Din interpretarea dispozițiilor art.9 din Legea nr.198/2004 rezultă că instanța de judecată are posibilitatea să stabilească, în temeiul unui raport de expertiză judiciară, justețea cuantumului despăgubirii aprobate prin Hotărârea de Guvern sau să stabilească care sunt persoanele îndreptățite la despăgubiri. Cu alte cuvinte, instanța de judecată poate interveni doar în sensul obligării statului român la plata despăgubirii stabilite în temeiul probelor administrate sau poate stabili că persoanele îndreptățite la despăgubire sunt altele decât cele menționate în cuprinsul hotărârii, însă aceasta nu poate dispune anularea actului juridic unilateral întrucât măsura exproprierii este un act al puterii de stat.

Având în vedere aceste considerente, Curtea va admite excepția inadmisibilității petitului prin care s-a solicitat anularea hotărârii nr. 18/2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Câmpia-Turzii, ca fiind întemeiată.

Motivul de apel al reclamantului privitor la faptul că în mod greșit instanța de fond a stabilit despăgubiri la prețul de piață din momentul efectuării expertizei, deși în temeiul art. 44 alin. 3 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, despăgubirea trebuie să reprezinte valoarea reală a bunului expropriat, iar instanța de fond nu a justificat de ce a luat în calcul prețul de la data efectuării expertizei și nu cel de la data exproprierii, încălcându-se astfel prevederile constituționale, în opinia Curți nu este fondat pentru următoarele argumente.

Acțiunea reclamantului în ceea ce privește stabilirea despăgubirii de 83.510 euro, echivalentul sumei de 308.987 lei, solicitat ă în baza hotărârii nr.18/06.11.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Jud. Cluj, C. local C â mpia-Turzii, se soluționează conform textului legal mai sus citat în conformitate cu dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Astfel, potrivit art. 26 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. L a calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instan ț a vor tine seama de prețul cu care se v â nd, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiza, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, lu â nd în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Art. 27 din același act normativ prevede că, p rimind rezultatul expertizei, instanta îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

Despăgubirea acordată de către instanta nu va putea fi mai mica decît cea oferită de expropriator și nici mai mare decît cea solicitată de expropriat sau de alta persoana interesată.

În speță, pentru stabilirea despăgubirii s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară evaluatorie ale cărui c oncluzii nu au fost luate în considerare întrucât m etoda utilizată de experți în stabilirea despăgubirii a fost aceea a bonității, justificate pe motiv ul că nu au fost identificate tranzacții recente necesare pentru a se folosi metoda comparațiilor directe (f.119-128 vol.I dosar fond) .

Ulterior, l a termenul de judecată din data de 12.11.2009 în raport de obiecțiunile formulate de părți, s-a încuviințat efectuarea unei contraexpertize tehnice judiciare evaluatorii fiind desemnată o comisie formată din trei experți.

Pe parcursul soluționării cauzei în fond s-au depus variante întocmite pe de o parte, de unul dintre experții desemnați să facă parte din comisie, respectiv dl. P. T., iar pe de altă parte, de ceilalți doi membri ai comisiei, variante de care însă, n u s-a putut ține seama întrucât, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, p entru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii. S -a constatat că unul din membri desemnați să facă parte din această comisie, respectiv dl. P. T., nu are calitatea de expert judiciar evaluator bunuri imobile, ci evaluator bunuri mobile și membru ANEVAR pentru bunurile imobile, astfel înc â t s-a dispus înlocuirea sa (f.136 vol.II dosar fond ).

Totodată, nu s-a putut da eficiență nici raportului de evaluare depus la dosar la data de 29.10.2012 întrucât aceasta nu a fost întocmit potrivit dispozițiilor art.25 din Legea nr. 33/1994, fiind elaborat doar de doi dintre membri comisiei desemnate în cauză.

Prin raportul de evaluare depus la data de 23.10.2013 s-a menționat că

valoarea terenurilor în litigiu, la data efectuării expertizei, este de 98.232 lei pentru terenul arabil extravilan, tarlaua 15 . 1430 în suprafață de 2386 mp. și de 245.167 lei pentru terenul în suprafață de 5.995 mp (f.4 -16 vol.III dosar fond ). Aceste valori au fost menținute de comisia de experți și după formularea răspunsului la obiecțiuni (f . 37-39 vol.III dosar fond ).

În cuprinsul raportului de expertiză, comisia a arătat că metoda de evaluare folosită a fost aceea a comparației directe și s-au avut în vedere recomandările standardelor ANEVAR și CET, în concordanță cu cele europene și internaționale.

Răspunzând apoi obiecțiunilor formulate de părți, s-a arătat că informațiile culese din publicitatea imobiliară oferă date despre oferte sau tranzacții imobiliare, la elaborarea lucrării fiind avut în vedere și un contract autentic pe care comisia l-a avut la dispoziție. Valorile de piață comunicate în „Ghidul notarilor” au caracter informal și este utilizabil doar pentru impozitarea imobilelor de orice fel și valoarea minimă, departe de a fi o evaluare pentru un preț de piață rezonabil, fără individualizarea imobilului evaluat. Ca atare, grila notarială nu exprimă valoarea de piață a unui teren la un moment dat.

De asemenea, s-a precizat că cele două terenuri în discuție se află la limita extravilanului municipiului Campia-Turzii și extravilanul comunei Luna, fiind adiacente DN 15 și autostrăzii”Transilvania”, putând fi folosite pentru construcții, având utilități. Coeficienții de corecție pentru comparabile s-au aplicat conform situației din teren: distanță față de terenul în cauză, localizare (extravilan, intravilan), suprafață, caracteristici.

Conform art. 44 alin. 3 din Constituția României „ Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire ” .

Prevederile constituționale mai sus arătate au fost preluate în art. 1 din Legea nr. 33/1994 astfel „ Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publica, după o dreapta și prealabilă despăgubire, prin hotăr â re judecătorească” realizându-se astfel asigur a r ea unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, față de caracterul excepțional al cedării proprietății imobiliare prin expropriere.

Prin urmare, n icio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat .

În scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile, stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii, constituie unicul element necesar care, p otrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, este cea stabilită în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de acest fel la data întocmirii raportului de expertiză.

Este de observat că jurisprudența contenciosului european a statuat în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele respectării drepturilor fundamentale ale individului. Așadar, ea trebuie să fie în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta (Hotărârea C EDO din 2 februarie 1986, cauza James și alții împotriva Regatului Unit).

Or, din dispozițiile legale susmenționate rezultă fără echivoc, că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat, iar această despăgubire trebuia calculată la prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului imobilului.

Așadar, dispozițiile art. 26 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 33/1994 instituie obligativitatea determinării de către experți și de instanța de judecată a valorii de despăgubire la momentul întocmirii raportului de expertiză tehnică judiciară evaluatorie și nu la momentul pretins de reclamant, acela al exproprierii. Interpretarea dată de reclamant textului legal mai sus menționat raportat la prevederile constituționale și cele ale Convenției este eronată pentru că niciunul dintre textele legale nu îngăduie, pentru determinarea justeții cuantumului despăgubirilor, să se judece în echitate. Ca atare, cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit prin raportare la momentul arătat imperativ de art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, indiferent după cum prețul imobilelor la data întocmirii raportului de expertiză este mai mic sau mai mare decât prețul de la data hotărârii de expropriere.

Motivul de apel al pârâtului referitor la faptul că în mod greșit instanța de fond a omologat concluziile raportului de expertiză evaluatorie în privința cuantumului despăgubirii, prin aplica rea și interpretarea greșită a prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 raportat la art. 26 din Legea nr. 33/1994, este apreciat de Curte ca fiind întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, s intagma "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel" prevăzută în art. 26 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 33/1994, așa cum s-a conturat în bogata jurisprudență a ÎCCJ, definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul activează în cunoștință de cauză, prudent, în interesul propriu, presupunând că niciunul din aceștia nu este supus unei constrângeri exagerate. Cu alte cuvinte, sintagma mai sus menționată are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel în aceeași unitate administrativ teritorială.

Raportul de expertiză judiciară evaluatorie întocmit în cauză și depus la data de 23.10.2013 nu răspunde dezideratului edictat de legiuitor întrucât comisia de experți au stabilit valoarea despăgubirii de 98.232 lei (9,25 euro/mp) pentru terenul arabil extravilan, tarlaua 15 . 1430, în suprafață de 2386 mp., prin raportare oferte de vânzare identificate prin internet (comparabilele A,B,C) care, dincolo de caracterul pur speculativ, sunt proprii unor terenuri care sunt situate în intravilanul altei unități administrativ teritoriale (. se raporta la contracte de vânzare cumpărare autentice încheiate în proximitatea momentului întocmirii raportului și care să aibă ca obiect terenuri agricole situate în extravilanul loc. Câmpia Turzii, deși au avut la dispoziție în acest sens comparabila D.

Aceasta din urmă comparabilă este reprezentată de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.811/02.04.2012 de BNP Vomir A. care are ca obiect un teren arabil situat în extravilanul loc. Câmpia Turzii al cărui preț s-a stabilit la 6,25 euro/mp și nu a fost luată în considerare de comisia de experți la stabilirea despăgubirii, fără nicio justificare.

Ori, prevederile legale mai sus arătate dispun în mod imperativ că despăgubirea se stabilește exclusiv prin raportare la prețul de tranzacționare al unor imobile de același fel cu imobilul în litigiu ceea ce presupune analizarea unor contracte de vânzare cumpărare având ca obiect imobile cu aceeași categorie de folosință cu imobilul expertizat.

Determinarea forței probante a unei dovezi administrate implică stabilirea, în prealabil a împrejurărilor și situațiilor de fapt ce trebuie probate, iar acestea din urmă se conturează din interpretarea corespunzătoare a legii aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Din interpretarea art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, anterior citat, rezultă intenția legiuitorului de a se recurge la administrarea probei cu expertiză pentru determinarea prețului de piață, fără însă a conferi acestui mijloc de dovadă o forță probantă superioară celorlalte, precum proba cu înscrisuri.

Instanței de judecată îi revine sarcina stabilirii acestui preț, astfel cum reiese în mod explicit din aceeași normă, precum și din dispozițiile art.27 din același act normativ. Aceasta înseamnă că, în aprecierea probelor, instanța de judecată poate da eficiență doar acelor dovezi care conturează o anumită situație de fapt și să înlăture pe cele contrare, inclusiv raportul de expertiză, ale cărei concluzii trebuie comparate cu înscrisurile administrate și căruia nu i se poate recunoaște o poziție superioară în ierarhia mijloacelor de probă.

Actele de vânzare cumpărare încheiate în formă autentică reprezintă un mijloc de probă relevant în aprecierea prețului de piață, în raport de care este posibilă cenzurarea unor mijloace de probă, precum raportul de evaluare ori ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau prețurile din anunțurile de mică publicitate din zonele locale.

Ținând seama de împrejurarea că prin expertiza judiciară de evaluare s-a stabilit valoarea despăgubirii de 98.232 lei (9,25 euro/mp) pentru terenul arabil extravilan, tarlaua 15 . 1430, în suprafață de 2386 mp., prin raportare oferte de vânzare identificate prin internet, fără nicio referire la tranzacții autentice de vânzare cumpărare efectuate în proximitatea întocmirii raportului de expertiză, iar din singurul contract de vânzare cumpărare autentic depus la dosar, respectiv comparabila D, reiese că prețul unui teren arabil situat în extravilanul loc. Câmpia - Turzii este de 6,25 euro/mp, fiind situat sub nivelul de 7,7 euro/mp stabilit prin hotărârea nr.18/2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Câmpia-Turzii, Curtea urmează a avea în vedere această din urmă valoare dat fiind că, în conformitate cu art.27 din Legea nr.33/1994, despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator.

Având în vedere că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile legale mai sus menționate cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii Curtea va respinge petitul din cererea introductivă de obligare a pârâtului la plata unei despăgubiri majorate, motiv pentru care critica reclamantului apelant referitoare la evaluarea imobilului expropriat în moneda euro și plata despăgubirii în lei a rămas fără obiect.

Motivul de apel al reclamantului prin care acesta apreciază că are calitatea de persoană îndreptățită pentru terenul în suprafață de 5.995 mp., ., întrucât oferta de despăgubire i-a fost adresată lui și nu altor persoane și, în plus, nici comisia și nici celelalte persoane fizice de la care reclamantul a cumpărat terenul nu au contestat calitatea de proprietar al acestuia, în opinai Curții nu este întemeiat, pentru următoarele argumente.

Astfel, deși prin hotărârea nr.51/04.09.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Jud. Cluj, C. local Campia-Turzii, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat situat în localitatea Campia-Turzii, arabil extravilan, tarlaua 15, . de 5.995 mp ., identificat cu nr.cadastral 1433, stabilindu-se că persoanele aparent îndreptățite să primească despăgubiri sunt : Cucurean T., Gi urgiu D.I. și Cucurean I A., Curtea constată că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate ori a altui drept real asupra acestui teren .

Reclamantul s-a prevalat de titlul de proprietate nr. 5356/368/25.04.1994 și de un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat cu numitul Cucurean T., la data de 14.03.1995 (f.42,43 dosar conexat).

Prin titlul de proprietate arătat, s-a reconstituit, în favoarea beneficiarilor Cucurean I. și Cucurean T., în calitate de moștenitori ai defunctului Cucurean I., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 6 ha 2100 mp., pe raza localității Campia-Turzii, din care suprafața de 7200 mp. în tarlaua 15, . face referire hotărârea nr. 51/04.09.2007, din care s-a expropriat suprafața de 5.995 mp teren.

Contractul de vânzare-cumpărare din data de 14.03.1995, fiind un act juridic sub semnătură privată intervenit între reclamant pe de o parte, în calitate de promitent cumpărător și numitul Cucurean T. (unul dintre beneficiarii TP nr. 5356/1994), pe de altă parte, în calitate de promitent vânzător, nu este apt să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului teren, nefiind încheiat în forma autentică impusă imperativ de art.46 al in .1 din Legea nr.18/1991, în vigoare la data încheierii con venției .

P otrivit art.5 al in.3 coroborat cu alin.5 din Legea nr.198/2004, în forma aflată în vigoare la data introducerii acțiunii, 28.02.2008, ” Dovada dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale asupra imobilelor expropriate se face prin mijloace de probă admise de lege, în funcție de modalitatea de dobândire a drepturilor - convențională, judiciară, legală, succesorală, înțelegând prin dobândire și constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în baza unor legi speciale. Despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin hotărâri definitive și irevocabile. Eventualele litigii amână plata despăgubirilor, dar nu suspendă transferul dreptului de proprietate către expropriator ” .

În aceste condiții, Curtea apreciază că reclamantul nu a dovedit că a dobândit calitatea de proprietar al terenului în litigiu (nici măcar extratabular) și nici nu a probat că este titularul vreun ui alt drept real asupra acestuia, cerință impusă de prevederile art.5 din Legea nr.198/2004 .

Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond, în mod legal, a constatat că pretențiile reclamantului deduse judecății în dosarul conexat nr._ sunt neîntemeiate și au fost respinse.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea, în temeiul art.296 C.pr.civ. va r espinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul G. I. și va a dmite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., împotriva sentinței civile nr. 128 din 13.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o schimbă în parte, în sensul că r espinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul G. I. în dosar nr._ și, în consecință, î nlătură dispoziția din sentință referitoare la obligarea pârâtului la plata sumei de 1.900 lei cheltuieli de judecată în fond, m ențin ând restul dispozițiilor din sentința apelată.

În conformitate cu prevederile art.274 C.pr.civ., Curtea va o blig a reclamantul G. I., aflat în culpă procesuală să plătească pârâtului S. ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente fondului cauzei, cu titlu de onorariu expert, dovedit prin chitanța de plata anexată la f.77 vol.I dosar fond .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 128 din 13.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o schimbă în parte, în sensul că:

Respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul G. I. în dosar nr._ .

Înlătură dispoziția din sentință referitoare la obligarea pârâtului la plata sumei de 1.900 lei cheltuieli de judecată în fond.

Menține restul dispozițiilor din sentința apelată.

Obligă reclamantul G. I. să-i plătească pârâtului S. ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente fondului cauzei.

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul G. I., cu domiciliul în municipiul Câmpia Turzii, ., nr. 33, jud. Cluj în contra sentinței civile nr. 128/13.03.2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar civil nr._ .

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 02 octombrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A.-A. P. C.-M. C.

GREFIER,

A.-A. M.

Red.A.A.P./2 8 .10.2014.

Dact.H.C./2 ex.

Jud.fond: M.O.-S..

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Expropriere. Decizia nr. 875/2014. Curtea de Apel CLUJ